Judicial assistant's dismissal via mandatory retirement: inapplicability of extended service provisions and symmetry of forms principle

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 august 2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului Justiţiei emis sub nr. x/06.08.2015 (x/06.08.2015), prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Timiş, prin pensionare, până la soluţionarea de către instanţa de fond competentă a acţiunii având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ.

Prin cererea modificatoare înregistrată la dosar la data de 25 septembrie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, suspendarea executării Ordinului Ministrului Justiţiei emis sub nr. x/06.08.2015 (x/06.08.2015), până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat anularea aceluiaşi ordin şi a adresei nr. x/17.09.2015, comunicată reclamantei la data de 21 septembrie 2015, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă formulată împotriva ordinului menţionat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 noiembrie 2015, a fost admisă cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/06.08.2015, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 396 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei şi Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 396 din 23 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost modificată.

Prin memoriul conţinând motivele de recurs, înregistrat la dosarul instanţei de fond la data de 1 februarie 2016, recurenta-reclamantă a susţinut că argumentele reţinute de prima instanţă sunt, în parte, străine de natura şi specificul pricinii şi respectiv, în parte, se sprijină pe aplicarea ori interpretarea greşită a normelor de drept material, şi a formulat, în esenţă, următoarele critici:

Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2640/C/06.08.2015 încalcă principiul simetriei formelor, întrucât iniţialul ordin de numire în funcţia de asistent judiciar a fost emis de Ministrul Justiţiei, în baza unei propuneri a Consiliului Economic şi Social, astfel încât, cu excepţia destituirii, a eliberării din funcţie ca urmare a reducerii postului ocupat ori a eliberării din funcţie pentru împlinirea termenului pentru care asistentul judiciar a fost numit, în orice altă ipoteză, eliberarea acestuia înainte de terminarea mandatului de 5 ani pentru care a fost numit, nu se poate face decât la aceeaşi prealabilă propunere a Consiliului Economic şi Social.

Întrucât art. 113 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 stabileşte că asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale privind motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, asistenţii judiciari beneficiază de dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în temeiul cărora pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani.

Totodată, la emiterea ordinului atacat, s-a ţinut cont doar de unul dintre cele două criterii prevăzute de Legea nr. 263/2010, care, cumulativ îndeplinite, deschid calea pensionării, respectiv, s-a reţinut doar criteriul vârstei şi nu s-a avut în vedere stagiul minim de cotizare.

De asemenea, Ordinul nr. 2640/C/06.08.2015 a lipsit practic de efecte ordinul de numire a reclamantei în funcţia de asistent judiciar, fără ca acest din urmă ordin să fi fost revocat administrativ sau anulat pe cale judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în principal, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă A., circumscrise motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, fiind examinate în mod efectiv problemele esenţiale ridicate de către părţi.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată nu cuprinde motive străine de natura cauzei, judecătorul fondului expunând argumentele care l-au determinat să respingă cererea în anulare a actelor administrative, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile părţilor şi mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic analizat.

În aceste condiţii, împrejurarea că recurenta-reclamantă nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa atacată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin Ordinul nr. 2201/C/03.07.2013, emis de Ministrul Justiţiei, recurenta-reclamantă A. a fost numită în funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Timiş, pe o perioadă de 5 ani, iar prin Ordinul nr. 2640/C/06.08.2015, contestat în speţă, aceeaşi autoritate publică a dispus, începând cu data de 26 septembrie 2015, eliberarea reclamantei din funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Timiş, prin pensionare, potrivit legii.

Împotriva acestui din urmă ordin, recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă, soluţionată prin respingere, potrivit adresei nr. x/17.09.2015, emisă de Ministerul Justiţiei.

Cu titlu preliminar, se observă că, în raport de conţinutul ordinului de numire a reclamantei în funcţia de asistent judiciar şi respectiv, a ordinului de eliberare din această funcţie, referirile din cuprinsul motivelor de recurs la funcţia de magistrat-asistent constituie erori materiale intervenite la redactarea cererii de recurs, care nu vor fi avute în vedere la analiza criticilor formulate de recurentă.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, în mod legal, prin Ordinul nr. 2640/C/06.08.2015, recurenta-reclamantă, aflată în exerciţiul mandatului de asistent judiciar, a fost eliberată din funcţie la atingerea limitei de vârstă pentru pensionare, în condiţiile prevăzute de art. 52 şi art. 53 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Această constatare se întemeiază pe analiza dispoziţiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, conform cărora asistenţilor judiciari li se aplică motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, coroborate cu cele ale art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, care stabilesc că judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie prin pensionare, potrivit legii, toate aceste dispoziţii regăsindu-se şi în preambulul ordinului contestat.

Prevederile art. 111 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, conform cărora asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata mandatului, nu pot fi interpretate în sensul că asistenţii judiciari pot rămâne în funcţie până la sfârşitul mandatului, în orice condiţii, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, la fel ca în cazul magistraţilor, asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie prin pensionare, potrivit art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate anterior, asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi în timpul exercitării mandatului, în caz contrar nefiind justificat textul art. 113 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, care face trimitere, în cazul asistenţilor judiciari, la motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se aplică numai categoriilor de personal expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege, şi anume, judecători, procurori, magistraţi-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din legea menţionată, aceste dispoziţii nefiind aplicabile asistenţilor judiciari şi în speţă, nici reclamantei.

De asemenea, nu se poate fi primită critica recurentei-reclamante vizând nelegalitatea ordinului contestat, în absenţa menţiunilor referitoare la stagiul complet de cotizare, având în vedere că ordinul respectiv a fost emis ca urmare a intervenirii cazului de eliberare din funcţie prevăzut de art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, prin atingerea de către reclamantă a vârstei limită pentru pensionare, aceste dispoziţii fiind incidente şi în situaţia în care nu a fost depusă o cerere de pensionare la instituţia competentă să stabilească cuantumul pensiei şi să emită decizia de pensionare, după verificarea, în prealabil, a condiţiei privind stagiul minim de cotizare, prevăzută de Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte urmează a înlătura, ca neîntemeiate, şi susţinerile recurentei-reclamante în sensul asimilării situaţiei unui asistent judiciar, numit pentru un mandat de 5 ani, cu aceea în care se află titularul unui mandat electiv.

Este necontestat că în temeiul dispoziţiilor art. 110 din Legea nr. 304/2004, asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dar durata acestui mandat nu poate depăşi vârsta de pensionare a persoanei respective, care constituie unul dintre motivele de eliberare din funcţie aplicabile asistenţilor judiciari, conform art. 113 alin. (1) din legea menţionată.

De asemenea, în raport de incidenţa în speţă a motivului de eliberare din funcţie prin pensionare, nu se poate susţine că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea principiului simetriei formelor, cerinţa formulării unei propuneri prealabile de către Consiliul Economic şi Social fiind prevăzută în mod expres numai în procedura de numire a asistenţilor judiciari, potrivit art. 110 şi art. 114 din Legea nr. 304/2004.

Concluzionând, întrucât Legea nr. 304/2004, reglementare cu caracter special în materie, nu conţine dispoziţii distincte referitoare la pensionarea asistenţilor judiciari şi având în vedere că acestei categorii profesionale nu i se aplică dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, se reţine că sintagma "potrivit legii", cuprinsă în textul art. 65 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, se interpretează ca făcând trimitere la normele generale prevăzute de Legea nr. 263/2010.

În condiţiile arătate, în mod judicios prima instanţă a apreciat că la momentul emiterii ordinului de eliberare din funcţie prin pensionare, ordinul de numire în funcţia de asistent judiciar şi-a încetat efectele, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor legale care reglementează pensia pentru limită de vârstă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 396 din 23 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL