Territorial jurisdiction for union-filed administrative salary claims: election of the union’s seat under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., prin H., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Botoşani şi Ministerul Tineretului şi Sportului:

(i) constatarea nulităţii absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, şi acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru;

(ii) obligarea pârâtelor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sporul de vechime) cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 şi până în prezent;

(iii) obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Botoşani la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pentru fiecare dintre reclamanţi, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, aşa cum este prevăzut în prin deciziile individuale sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017;

(iv) obligarea pârâtelor la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 şi 3 şi dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 şi până la emiterea noului act adiţional, actualizate cu indicele de inflaţie;

(v) obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale neachitate, calculate conform pct. 4;

(vi) obligarea pârâtei Ministerul Tineretului şi Sportului la alocarea şi virarea către pârâta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Botoşani a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute;

(vii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 3780 din 6 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, în speţă Direcţia Judeţeană Pentru Sport şi Tineret Botoşani cu sediul în mun. Botoşani. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ca şi mandatar în numele reclamanţilor care au domiciliile în Mun. Botoşani, jud. Botoşani.

Prin domiciliul reclamantului se înţelege adresa la care aceasta locuieşte în mod statornic, posibilitatea de alegere a domiciliului referindu-se doar la locul unde partea doreşte să îi fie comunicate actele de procedură. În speţă, reclamanţii au împuternicit Sindicatul să introducă acţiunea, însa aceasta nu înseamnă că mandatarul are alegerea intre domiciliul său sau al reclamanţilor sau al pârâtului. C. proc. civ. şi Legea nr. 554/2004 fac referire la domiciliul reclamantului şi nu al mandatarului.

Mandatarul reclamanţilor a indicat în acţiune un domiciliu ales în Bucureşti, dar competenţa teritorială a unei instanţe nu este determinată de domiciliul ales al justiţiabilului, ci de cel efectiv, iar a admite contrariul echivalează cu a da posibilitatea părţilor să înfrângă dispoziţiile imperative privind competenţa prin simpla indicare a unui domiciliu ales.

2.2. Hotărârea Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 562 din 20 septembrie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa s-a raportat la dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, precum şi la Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, concluzionând că H. are calitate procesuală activă şi că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul H. a învestit instanţa de judecată, în numele şi pentru membrii săi A., B., C., D., E., F. şi G., cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâţilor Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Botoşani şi Ministerul Tineretului şi Sportului la plata unor drepturi salariale.

Litigiul dedus judecăţii priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de H. în numele şi pentru membrii de sindicat menţionaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Se reţine că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acţionează în vederea protejării drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speţă reclamantul H. a optat pentru Tribunalul Bucureşti, instanţa de la sediul său.

Această interpretare este conformă soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 22 mai 2017, conform căreia, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. prin H., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Botoşani şi Ministerul Tineretului şi Sportului, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL