Territorial jurisdiction for trade union salary claims: exclusivity of court at union's headquarters over defendant's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D. şi E., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare începând cu data de 9 aprilie 2015, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală calculată până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa nr. 1561/2018 din data de 14 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D. şi E., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj.

Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 947 din 15 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Gorj şi Tribunalul Bucureşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 decembrie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D. şi E., a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Gorj şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei compensatorii tranzitorii reprezentând sporul de 25% cuvenit agenţilor de poliţie cu studii superioare începând cu data de 9 aprilie 2015, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală calculată până la data plăţii efective.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 71/2015 şi ale Directivei 2000/JIC/78.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"Art. 109 - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:

"Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor de sindicat, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

"Art. 28 - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118/01.03.2013, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

De asemenea, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999, dispoziţiile legii se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

În conformitate cu prevederile art. 269 din C. muncii: "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Astfel fiind, întrucât în cauză Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." este reclamant şi, deci, are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său ales, situat în Municipiul Bucureşti, str. x, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

În raport de natura litigiului de contencios administrativ, în raport de opţiunea reclamantului manifestată în sensul sesizării instanţei din Bucureşti, respectiv de la sediul său ales, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D. şi E., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean al Judeţului Gorj în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL