Suspension of administrative tax litigation invalidated due to taxpayer's request to proceed; lower decision quashed and case remanded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL se contestă Decizia de impunere nr. x/22.12.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală efectuată în perioada 24.05.2013-10.12.2015, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/22.12.2015, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere şi Decizia nr. 510/27.07.2017, emisă de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea pronunţată la termenul din 12.03.2018, a dispus suspendarea judecării acţiunii, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2012, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanţa a pronunţat această soluţie având în vedere răspunsul DIICOT Iaşi - Serviciul Teritorial Iaşi, înaintat cu Adresa nr. x/2012 din 22.02.2018, din care rezultă că se află în lucru dosarul nr. x/2012, care priveşte SC A. SRL, în respectiva cauză urmând a se reface rechizitoriul şi actele dispuse de către instanţa de judecată, precum şi Adresa nr. x/28.12.2017, emisă de Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Juridice, din care rezultă că se derulează cercetări cu privire la societatea contestatoare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova în vederea continuării judecării acţiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2017, privind pe recurenta-reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

În motivarea recursului declarat se arată că încheierea de suspendare a cauzei din data de 12.03.2018 este nelegală, măsura suspendării neimpunându-se în mod imperios în soluţionarea justă a cauzei, în condiţiile în care, în opinia recurentei, rezultatul cercetărilor din cadrul dosarului penal nr. x/2012 nu poate influenţa şi nu poate avea nici o consecinţă asupra administrării de probe în cadrul dosarului nr. x/2017, suspendat la data de 12.03.2018 de pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Apreciază recurenta că prin suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de judecată în mod nelegal a făcut aplicarea legii generale, respectiv a dispoziţiilor C. proc. civ., fără a ţine cont de dispoziţiile legii speciale în materia contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie obligativitatea instanţei de contencios administrativ de a nu suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie în continuarea judecării pricinii.

Subliniază recurenta că în speţa de faţă dedusă judecăţii se poate observa faptul că aceasta s-a opus suspendării cauzei, insistând în soluţionarea pricinii ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aspect ignorat de instanţa de judecată, aceasta făcând aplicabilitatea legii generale în detrimentul legii speciale.

Punctează recurenta că, adoptând o astfel de măsură, instanţa de judecată a ignorat şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., care instituie regula potrivit căreia: "dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare", de vreme ce, în speţa de faţă, dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă legea specială, au prioritate în faţa dispoziţiilor legii generale, legiuitorul instituind obligativitatea instanţei de a nu suspenda judecarea pricinii în contencios administrativ, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie în continuarea judecăţii.

Totodată, arată recurenta, dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că legea contenciosului se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

A aplica dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendând cauza până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2012, vine în contradicţie cu drepturile şi interesele specifice ale recurentei, consfinţite de legea contenciosului administrativ, în sensul că acesteia îi este încălcat dreptul la un proces echitabil prin stagnarea derulării procedurii contencioase prin care a solicitat anularea unor acte întocmite în mod abuziv de către organele fiscale.

Totodată, prin măsura suspendării cauzei, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, articol care prevede faptul că: "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale, cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală, îndreptată împotriva sa ..."

Ori prin suspendarea cauzei, recurenta consideră că ar fi încălcat termenul rezonabil în care o speţă contencioasă ar putea fi soluţionată, menţinându-se în acest fel legalitatea unor acte administrative întocmite în mod abuziv de către organele fiscale, nedându-i-se posibilitatea de a dovedi şi de a proba nelegalitatea acestor acte.

Apreciază recurenta că soluţionarea dosarului penal nr. x/2012, pentru care s-a dispus suspendarea cauzei în contencios, nu are înrâurire majoră asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauza nr. x/54/2017, atâta timp cât actele administrative contestate pe cale contencioasă cuprind creanţe -prejudicii ipotetice ce au făcut obiectul şi al altui dosar penal soluţionat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin soluţie de clasare rămasă definitivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea recursului declarat prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu "încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Recalificând temeiul de drept al căii de atac declarate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare în mod greşit se reclamă de către recurenta SC A. SRL reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecăţii în cauza supusă soluţionării în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Recurenta-reclamantă SC A. SRL a invocat greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susţinând, în esenţă, că încheierea din 12.03.2018 a Curţii de Apel Craiova a fost dată cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, manifestat, în concret, prin stăruinţa în soluţionarea cauzei înregistrate pe rolul instanţei de contencios administrativ competente, în sensul prevăzut prin reglementarea excepţiei de la regula suspendării facultative a judecării cauzei în cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Măsura dispusă de către prima instanţă, de suspendare a cursului judecăţii în faţa sa până la soluţionarea dosarului nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, a fost justificată de împrejurarea rezultată din conţinutul adresei emise de Serviciul Teritorial Iaşi al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în care s-a arătat că se efectuează cercetări în faza urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor:

- evaziune fiscală în forma continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- spălare de bani în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Conform Adresei nr. x/2012 din 09.10.2012 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, înregistrată cu nr. 125210/OT/15.10.2012 la Garda Financiară - Secţia Judeţului Olt, din cercetările efectuate au rezultat date şi indicii temeinice în sensul că societăţile comerciale SC B. SRL şi SC C. SRL au vândut facturi în alb, doar semnate şi ştampilate, către SC A. SRL Slătioara, această din urmă societate înregistrând în contabilitate facturile fiscale fictive de achiziţii cu mărfuri.

Având în vedere aspectele comunicate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, aşa cum au fost menţionate mai sus, s-a reţinut că prin înregistrarea în evidenţa contabilă şi declararea la organele fiscale în perioada noiembrie- decembrie 2010 a unor tranzacţii comerciale, în baza unui număr de douăzeci de facturi de aprovizionare conţinând operaţiuni fictive, în valoare totală de 1.220.300,17 RON, din care 984.113,04 RON bază impozabilă şi 236.187,13 RON TVA, SC A. SRL Slătioara a dedus, în mod ilegal, TVA aferent în sumă de 236.187,13 RON şi a înregistrat nelegal pe cheltuieli deductibile suma de 984.113,04 RON (reprezentând costul mărfii fără TVA), facturile respective neîndeplinind condiţiile de a fi considerate documente justificative conform reglementărilor legale în vigoare.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004: "instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecării pricinii".

Norma de drept suscitată instituie o excepţie de la regula statuată prin prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dând prevalenţă principiului disponibilităţii persoanei vătămate, ce poate opta, în această situaţie, pentru continuarea judecăţii, în scopul obţinerii, cu celeritate, a unei soluţii cu privire la legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ pe care îl contestă.

Infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi sunt în legătură cu aspectele menţionate în situaţia de fapt descrisă în cuprinsul actelor administrative fiscale contestate în cauză.

Norma de excepţie nu limitează câmpul său de aplicare doar pentru situaţia în care săvârşirea infracţiunii ar privi intrinsec actul administrativ atacat.

Noţiunea de legătură a unei infracţiuni cu actul administrativ atacat presupune existenţa unor elemente comune care fundamentează atât emiterea respectivului act administrativ, cât şi declanşarea urmăririi penale pentru cercetarea unei infracţiuni ce ar putea rezulta din situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului administrativ contestat de persoana vătămată, aceasta având dreptul, în atare condiţii, să solicite continuarea judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, pentru a preveni efectele nedorite ale executorialităţii actului administrativ, precum şi pentru a obţine, cu celeritate, o soluţie asupra legalităţii sau nelegalităţii respectivului act administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, dispunând suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea dosarului penal înregistrat sub nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, a ignorat dispoziţiile normei de excepţie care permiteau persoanei vătămate să solicite continuarea judecăţii în ipoteza reglementată de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind întemeiat, în aceste condiţii, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, rezultă că instanţa de fond, în mod nelegal, a făcut aplicarea legii generale, respectiv a dispoziţiilor C. proc. civ., fără a ţine cont de dispoziţiile legii speciale în materia contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care instituie obligativitatea instanţei de contencios administrativ de a nu suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul persoană vătămată stăruie în continuarea judecării pricinii.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în speţa de faţă reclamanta s-a opus suspendării cauzei, insistând în soluţionarea pricinii ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aspect ignorat de instanţa de fond, care a făcut aplicabilitatea legii generale în detrimentul legii speciale.

Dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că legea contenciosului se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2012, vine în contradicţie cu drepturile şi interesele specifice ale reclamantei, consfinţite de legea contenciosului administrativ, în sensul că acesteia îi este încălcat dreptul la un proces echitabil prin stagnarea derulării procedurii contencioase prin care a solicitat anularea unor acte întocmite, în opinia sa, în mod abuziv de către organele fiscale.

Pentru considerentele arătate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. S.R.L împotriva încheierii din data de 12 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Urmează ca cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă, să fie reiterată la momentul finalizării litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva încheierii din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL