Judicial review of asset verification closure order: jurisdiction under general administrative procedure law when specific integrity legislation is silent.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi B., următoarele:

- anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/13.02.2015, emisă de pârâta Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti;

- confiscarea diferenţei constatate între averea dobândită şi veniturile realizate în timpul exercitării funcţiei publice cu statut special de agent de siguranţă publică în cadrul poliţiei Oraşului Măgurele (în perioada 2006 - 2010) împreună cu familia, în cuantum de 337.236,32 RON, echivalentul sumei de 93.898 Euro.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 404 din 10 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

(ii) a admis în parte acţiunea reclamantei Agenţia Naţională de Integritate, formulată în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A. şi B.; şi drept consecinţă, (iii) a anulat Ordonanţa nr. 1/13.02.2015, emisă de către pârâta Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, (iv) a dispus refacerea cercetărilor asupra averii persoanelor evaluate A. şi B. şi a respins în rest acţiunea.

2. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 404 din 10 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii A. şi B., invocând ca temei în drept al demersului lor procesual dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, următoarele critici faţă de hotărârea primei instanţe au fost înfăţişate:

- în mod greşit instanţa de fond a anulat Ordonanţa nr. 1/13.02.2015, emisă de către pârâta Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în primul rând pentru că, în aprecierea recurenţilor, reclamanta nu putea contesta ordonanţa de clasare pe calea reglementată de legea contenciosului administrativ, în condiţiile în care această autoritate publică nu poate invoca vătămarea unui interes legitim privat, iar Legea nr. 115/1996, modificată prin Legea nr. 176/2010, nu prevede nicio cale de atac împotriva ordonanţelor pronunţate de comisie, deci nici împotriva celor de clasare;

- prin atacarea în contencios administrativ a ordonanţei de clasare emisă de Curtea de Apel, s-a încălcat rolul Comisiei de Cercetare a Averilor, respectiv acela de a decide în exclusivitate cu privire la sesizarea instanţei de contencios administrativ;

- în mod greşit instanţa de fond a constatat că martora C. a fost audiată de comisie fără a se lămuri contextul faptic în care a fost acordat împrumutul, respectiv fără a se stabili provenienţa exactă a sumelor pretins împrumutate persoanelor evaluate, în special fratelui acesteia, pârâtul A., raţionamentul instanţei de fond excedând obiectului ce a fost analizat de Comisia de Cercetare a Averilor şi mai ales persoanelor cercetate, extinzând astfel cadrul cercetărilor şi asupra unor terţe persoane; în cauza a fost încălcat şi art. 249 C. proc. civ. întrucât simpla susţinere a reclamantei nu poate răsturna prezumţia de legalitate a provenienţei sumelor de bani împrumutate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, apreciată ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză, în baza dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea raportului, cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din Camera de Consiliu din data de 14 iunie 2018, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii pârâţi, faţă de apărările intimatei reclamante ANI dar şi raportat la probatoriul administrat şi la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriei evaluări asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente la situaţia de fapt din cauză, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ competentă a fost investită, la solicitarea reclamantei intimate ANI, cu cererea de anulare a actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/13.02.2015, prin care, în temeiul art. 104 lit. b) din Legea nr. 115/1996 a fost clasată cauza în ceea ce priveşte persoanele cercetate, respectiv recurenţii pârâţi A. şi B..

O primă chestiune juridică ce s-a impus a fi dezlegată de prima instanţă şi care a fost de altfel reiterată în calea de atac a recursului, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a vizat admisibilitatea cererii în anularea ordonanţei arătate, raportat primordial, la împrejurarea că Legea nr. 115/1996 nu prevede o cale de atac împotriva Ordonanţei de clasare emisă de Comisia de cercetare a averilor, dar şi faţă de calificarea şi determinarea naturii juridice a actului a cărui anulare s-a solicitat.

În acord cu cele stabilite de primă instanţă şi contrar susţinerilor recurenţilor, instanţa de control judiciar arată că, în mod corect a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, invocată de recurenţii-pârâţi, întrucât, astfel cum în mod constant a statuat Înalta Curte în jurisprudenţa sa dezvoltată în această materie până în prezent, inexistenţa în cuprinsul Legii nr. 115/1996 a unei prevederi exprese privind accesul la justiţie pentru contestarea ordonanţei de clasare nu poate avea drept efect inadmisibilitatea formulării unei acţiuni de tipul celei introdusă în cauză, de către ANI (a se vedea în acest sens cu titlu de exemplu Deciziile ICCJ - SCAF nr. 21/1.08.05.2014, nr. 3988/25.10.2014, nr. 4141/2014, nr. 839/1.03.2018).

Agenţia Naţională de Integritate, autoritate administrativă autonomă înfiinţată cu scopul asigurării integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, are atribuţii de evaluare a declaraţiilor de avere, conform art. 13 din Legea nr. 144/2007 şi art. 8 din Legea nr. 176/2010, iar "tăcerea" legii speciale atrage incidenţa normelor cuprinse în Legea nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, potrivit cu care, ANI, în calitate de subiect de drept public poate acţiona în contencios administrativ pentru protejarea interesului public, iar ordonanţa de clasare, ca act unilateral cu caracter individual, emis de o autoritate publică, respectiv de Comisia de verificare a averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, poate fi supusă verificării în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia sa pe calea acţiunii în contencios administrativ.

Concluzionând, Înalta Curte arată aşadar că sunt neîntemeiate criticile recurenţilor pârâţi cu referire la modalitatea în care a fost soluţionată de către prima instanţă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi celelalte critici ale recurenţilor vizând modalitatea în care prima instanţa a soluţionat pe fond acţiunea de faţă, în sensul anularii Ordonanţei de clasare şi a dispunerii refacerii cercetărilor asupra averii persoanelor evaluate, în condiţiile în care, contrar celor susţinute de recurenţi, judecătorul fondului, în mod corect, a reţinut că în analiza sesizării primite, comisia de cercetare a averilor nu a valorificat toate împrejurările de fapt, relevante, cum ar fi declaraţiile incomplete de avere întocmite de persoana cercetată A. în anii 2008 şi 2009 în sensul că la rubrica corespunzătoare " împrumuturi/datorii" nu a fost trecută suma de 80.000 Euro pretins a fi fost împrumutată persoanei evaluate de către sora acestuia, numita C..

Nefondate sunt şi celelalte critici înfăţişate de către recurenţi, întrucât şi în opinia instanţei de control judiciar judecătorul fondului, în mod corect şi judicios argumentat, a reţinut, în ceea ce priveşte împrumutul invocat, că acesta trebuie probat prin mijloace de probă mai diversificate, dată fiind valoarea semnificativă a sumei pretins a fi fost împrumutate, de 80.000 Euro.

Drept urmare, cu deplin temei, s-a arătat că este necesară determinarea sursei veniturilor dar şi a traseului sumelor din patrimoniul împrumutătorului în patrimoniul persoanelor evaluate, în perioada de referinţă, nefiind cu nimic încălcate, prin cele astfel reţinute, nici prevederile art. 249 C. proc. civ., şi nici ale art. 44 alin. (8) din Constituţia României, după cum au susţinut recurenţii, prezumţia de dobândire justificată a averii fiind relativă.

De altfel, tocmai în considerarea necesităţii administrării unui probatoriu mai amplu, edificator, şi justificat prin considerentele şi în coordonatele corect identificate de prima instanţă, acţiunea intimatei ANI a fost admisă numai în parte, în sensul că a fost respinsă solicitarea de confiscare a diferenţelor semnificative ale averii persoanelor evaluate, dispunându-se refacerea cercetărilor în sensul indicat, apreciindu-se cu justeţe, şi în opinia instanţei de control judiciar, că, în cadrul procesual de faţă, instanţa nu a fost învestită cu o situaţie de fapt pe deplin verificată şi lămurită în privinţa temeiniciei sesizării.

Recurenţii-pârâţi au indicat în cererea de recurs, ca temei al demersului lor procesual, şi motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., ce vizează, în esenţă, nemotivarea hotărârii, respectiv că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa de control judiciar constată că recurenţii nu au înfăţişat şi nici nu au susţinut critici efective cu referire la acest aspect, simpla indicare a temeiului juridic nefiind de natură a conduce la examinarea pretinsului motiv de recurs.

Independent de aceasta, Înalta Curte remarcă că hotărârea primei instanţe supusă controlului judiciar este în mod coerent şi cuprinzător motivată, fiind pe deplin satisfăcute în cauză cerinţele art. 425 C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al tuturor criticilor analizate, reconfirmând legalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondat recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 404 din 10 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL