Merit Indemnity Denial Upheld: No Unjustified Refusal in Artists' Selection Process

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28 aprilie 2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Subcomisia pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în Baza Legii 118/2002 din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi Comisia Naţională pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 a solicitat obligarea Subcomisiei pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în baza Legii nr. 118/2002 la emiterea avizului pentru acordarea indemnizaţiei de merit şi trimiterea dosarului la Comisia Naţionala pentru acordarea Indemnizaţiei de merit, conform Cap. III lit. e) din H.G. nr. 859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei de merit, obligarea Comisiei Naţionale pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 la acordarea indemnizaţiei de merit după primirea dosarului de la Subcomisia Naţională de Acordare a Indemnizaţiei de Merit.

Prin Sentinţa nr. 361 din 9 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Subcomisia pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în Baza Legii nr. 118/2002 din Cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi Comisia Naţională pentru Acordarea Indemnizaţiei de Merit în Baza Legii nr. 118/2002, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinţei nr. 361 din 9 februarie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 mai 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă greşita interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă respectiv a dispoziţiilor art. 18 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, respectiv a normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant critică soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de instanţa de fond pe motiv că prima instanţă nu a constatat şi nu a sancţionat excesul de putere al autorităţilor pârâte manifestat faţă de recurentul-reclamant care în calitate sa de personalitate - artist scluptor din domeniul artei sportive din România nu a fost inclus de subcomisia de specialitate în lista de propuneri pentru acordarea indemnizaţiei de merit prevăzut de art. 1 din Legea nr. 118/2002.

Recurentul-reclamant arată că Subcomisia nu a procedat legal în legătură cu cererea sa pentru două motive. Primul privea faptul că nu a fost respectată ordinea cronologică a depunerilor cererilor şi al doilea faptul că în mod nejustificat nu a fost inclusă categoria "personalităţi" printre propunerilor formulate de Subcomisie în vederea atribuirii indemnizaţiei de merit.

Se critică sentinţa atacată, care prin soluţia pronunţată nu a sancţionat excesul de putere manifestat de Subcomisie, exces care se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-reclamant nu neagă dreptul de apărare al Subcomisiei dar apreciază că acesta a fost exercitat discreţionat arbitrar în condiţiile în care faţă de el ca personalitate a contribuit la promovarea imaginii Românei în lume, Subcomisia s-a manifestat abuziv şi cu exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Se critică admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecând admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului recurentul a depus acte file x dos recurs.

Intimatul Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 pct. 88 C. proc. civ. respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material.

Soluţia de respingere pronunţată de instanţa de fond este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 18 lit. e) din H.G. nr. 859/2003, norme de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit şi a dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauză prima instanţă a apreciat corect în sensul că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii recurentului cerere având ca obiect emiterea avizului pentru acordarea indemnizaţiei de merit şi trimiterea dosarului la comisia Naţională pentru acordarea acestei indemnizaţii de merit conform Cap. III lit. e) din H.G. nr. 859/2003.

În cauză nu există un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi nu există un exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 deoarece procedura astfel cum este reglementă de lege a fost respectată de autoritate pârâtă.

În cauză nu a fost probat faptul că a fost exclusă categoria "personalităţi" din lista persoanelor propuse a le fi acordate indemnizaţiei de merit conform art. 1 din Legea nr. 118/2002, iar faptul că Subcomisia a analizat şi a propus persoane fără a fi respectată o ordine cronologică, respectiv data depunerii cererilor nu reprezintă un abuz, un exces de putere în sensul art. 1 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece în lege nu este prevăzută ca şi criteriu pentru stabilirea ordinii de atribuire a indemnizaţiilor, data depunerii cererii de acordare a acestei indemnizaţii. Pe de altă parte din nr. total de indemnizaţii 1650, autoritatea-pârâtă Ministerul Tineretului şi Sportului a beneficiat de un număr de 115 locuri care au fost împărţite coroborat cu art. 17 din H.G. nr. 859/2013 în 5 categorii: sportivi, antrenori, cadre medicale şi cercetători, arbitri şi alte personalităţi care au participat la acţiuni deosebite de promovare a imaginii României.

Recurentul-reclamant a fost încadrat în categoria personalităţi calitate necontestată şi probată inclusiv cu actele depuse în recurs. Recurentul-reclamant nu a fost nominalizat de subcomisia de specialitate din cadrul ministerului în lista pentru atribuirea indemnizaţiei de merit, subcomisia având o marjă largă de apreciere şi în lipsa unor criterii legale clare, în cauză nu poate fi cenzurat acest refuz de includere a recurentului-reclamant pe liste neputându-se reţine că recurentul-reclamant avea un drept recunoscut de lege care să fi fost vătămat, în cauză neexistând un exces de putere în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte adresa din 27 septembrie 2018 depusă în recurs de către recurent în care se arată că la data emiterii Ministerul Tineretului şi Sportului avea repartizate un nr. de 8 locuri disponibile pentru instituirea indemnizaţiei de merit, acesta nu poate infirma legalitatea sentinţei atacate. Din această adresă nu rezultă împărţirea indemnizaţiilor pentru cele 5 categorii, distinct pentru categoria din care face parte recurentul personalităţi acesta putând fi teoretic a fi propus pentru acordarea indemnizaţiei având în vedere că cererea sa este admisibilă în limita locurilor repartizate şi în raport de emiterea unui aviz şi de includerea sa în lista întocmită de subcomisia de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului Sportului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 361 din 9 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL