Securitate collaborator status upheld on appeal after 1987 denunciation of praise for Western living conditions.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 martie 2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3028 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, cu consecinţa constatării calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

1.4. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 mai 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

- Se arată că acţiunea s-a întemeiat pe conţinutul art. 2 lit. b) şi art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi pe împrejurarea că domnul A. a informat Securitatea cu privire la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Intimatul a divulgat Securităţii faptul că domnul B., care emigrase în 1984 şi se stabilise cu părinţii în Germania Occidentală, venind în vizită în comuna natală "a început să elogieze realizările lui din RFG, spunând că într-o perioadă scurtă de timp de când a plecat şi-a realizat unele lucrări bune, cât şi autoturismul cu care a venit în vizită. În data de 27.05.1987 am plecat cu autoturismul în Satu Mare, unde la restaurantul C. a organizat o masă cu foştii colegi de muncă de la D., cu care ocazie şi acolo a elogiat realizările din RFG".

În urma furnizării acestor informaţii, intimatul a primit ca sarcină "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare". Mai mult, nota informativă a fost înaintată la Securitatea Judeţeană Serviciul III, pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă.

Este evident că informarea Securităţii cu privire la o astfel de situaţie este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

S-a demonstrat prima condiţie pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii: furnizarea de informaţii despre atitudini sau acţiuni potrivnice regimului comunist.

Denunţarea unei persoane care elogia viaţa din Occident reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Este evident că era de neconceput ca astfel de opinii să fie susţinute în acea perioadă în presă, în cadrul unor întruniri oficiale sau chiar la locul de muncă.

Astfel de opinii erau neagreate de regim tocmai pentru că exprimau în mod tranşant opţiunea persoanei denunţate în favoarea Occidentului, a economiei de piaţă, a libertăţii şi a pluralismului politic. Ofiţerii Securităţii înţelegeau faptul că persoana denunţată nu putea fi un admirator al regimului comunist.

Potrivit propagandei regimului comunist, condiţiile de viaţă din Occident erau inferioare celor din statele comuniste.

Mai mult, faptul că persoana denunţată făcea aceste susţineri în mod repetat şi în faţa unui număr mare de prieteni rămaşi în România, nu putea să însemne decât o încurajare pentru ca aceştia să încerce, la rândul lor, să emigreze.

Legătura de cauzalitate dintre denunţul intimatului şi măsura dispusă de Securitate este dincolo de orice dubiu, atât timp cât această măsură este consemnată de ofiţerul de Securitate, chiar la finalul notei scrise de intimat.

A doua condiţie de fond se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiei furnizate. Şi această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza o astfel de informaţie, asupra celui la care se referea în notele sale urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii.

În speţă, urmările denunţului nu sunt doar potenţiale, ci - mai mult decât cere legiuitorul - sunt efective, odată ce, asupra persoanei denunţate s-a luat o măsură deosebit de dură:

"pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă".

Prima instanţă a respins acţiunea, a încălcat şi aplicat greşit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, atrăgând incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În esenţă, prima instanţă a arătat că "prin afirmaţiile redate de pârât nu se denunţă activităţi sau atitudini contrare regimului comunist, ci doar se face referire la regimul de viaţă din occident, fără a se expune critici cu privire la regimul comunist". De asemenea, sentinţa atacată a arătat că "afirmaţiile pârâtului nu au urmărit, prin ele însele, să îngrădească vreun drept fundamental al persoanei cu privire la care s-a întocmit nota informativă, nefiind îndeplinită nici această condiţie legală".

Reacţia Securităţii la primirea notei scrise de intimat este elocventă în acest sens: intimatului i s-a dat sarcina "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare".

Prin urmare, reprezentanţii Securităţii au interpretat denunţul drept o încurajare în vederea emigrării.

Eroarea primei instanţe constă în faptul că aceasta nu a avut în vedere faptul că sfera atitudinilor şi activităţilor potrivnice regimului comunist era determinată de autorităţile regimului totalitar comunist, care stabileau în mod discreţionar ceea ce era permis şi ceea ce era interzis în societate, încercând să controleze toate detaliile vieţii cetăţenilor.

Prima instanţă nu a ţinut seama de realităţile din timpul regimului comunist şi a considerat că denunţul analizat nu s-ar fi referit la o atitudine potrivnică regimului comunist şi că nu ar viza îngrădirea unor drepturi.

Or, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că stabilirea sferei atitudinilor potrivnice regimului comunist se poate face numai în raport de realităţile acelei epoci şi ţinând cont de regulile impuse de autorităţile comuniste.

Stabilirea categoriei atitudinilor potrivnice regimului comunist nu se poate raporta la realităţile din prezent, ci doar la constrângerile existente în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum rezultă aceasta din preambulul actului normativ: 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cât priveşte considerentul potrivit căruia "afirmaţiile pârâtului nu au urmărit, prin ele însele, să îngrădească vreun drept fundamental al persoanei cu privire la care s-a întocmit nota informativă", chiar dacă, în speţă nu ar fi existat menţiuni exprese cu privire la urmările denunţului, este notoriu că, în epocă, o informaţie de acest gen putea genera repercusiuni asupra celui denunţat - constând, cel puţin, în declanşarea unor verificări asupra cetăţeanului denunţat, cu consecinţa îngrădirii dreptului la viaţă privată.

Legătura de cauzalitate dintre denunţul intimatului şi măsura dispusă de Securitate este dincolo de orice dubiu, atât timp cât această măsură este consemnată de ofiţerul de Securitate, chiar la finalul notei scrise de intimat.

Legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţii de informări adresate Securităţii, care să îndeplinească standardele definiţiei legale, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

1.5. Apărările intimatului A.

Intimatul a formulat întâmpinare la cererea de recurs, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, susţinând în esenţă, apărările de la prima instanţă.

A arătat intimatul că nu s-a făcut dovada reacţiilor din partea Securităţii, că un simplu plutonier adjunct nu poate declara o persoană ca fiind indezirabilă, neexistând un număr de înregistrare de la Securitatea Judeţeană, rezoluţia ofiţerului de legătură, etc.

De asemenea, arată intimatul că în Notă nu a trecut în mod deliberat elementele de identificare, absolut esenţiale pentru a nu putea fi identificată persoana, nu a spus adevărul nici în privinţa datei părăsirii ţării, a trecut data de 23 august 1984, adică cu trei ani în urma întocmirii Notei.

Consideră, deci intimatul că nu a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care ar fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare:

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 - "colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie".

Din Nota de constatare nr. x din 27.05.2014, precum şi din înscrisurile ataşate rezultă că intimatul a fost recrutat la data de 30.04.1985. Astfel, E. a dat un angajament olograf sub semnătură, nume conspirativ F..

Acest aspect al recrutării şi semnării unui angajament olograf este recunoscut de intimat însă acesta arată că a fost supus înainte de recrutare unei investigaţii privind prejudiciile aduse la Complexul de porci G. şi că a semnat sub ameninţarea acuzaţiei de "subminare" a economiei naţionale. Din înscrisurile de la dosar, respectiv din "Raportul privind modul cum a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului E.", rezultă că a relatat fără reţineri date amănunţite despre cei care aveau intenţii de rămânere ilegală în RFG, din raport nu se desprind elemente care să demonstreze frica şi ameninţările relatate de intimat.

Prin urmare, intimatul recunoaşte colaborarea cu fosta Securitate.

În discuţie este Nota informativă din 29 mai 1987 care a fost identificată în dosarul persoanei care a făcut obiectul delaţiunii (cota şi titularul dosarului x - titular H..

Condiţia privind furnizarea de informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită în cauză

Nu se poate primi argumentul intimatului însuşit în mod greşit de instanţa de fond, în sensul că elogierile realizărilor persoanei în cauză în RFG nu se refereau la critici privind regimul comunist.

Intimatul a încercat să minimalizeze importanţa şi efectele furnizării acestor informaţii dar acesta însuşi arată că trecerea frauduloasă a frontierei ţării era o infracţiune.

Aceste activităţi, discuţii, despre elogierea vieţii din Occident, însemnau în acelaşi timp critici şi un pericol pentru societatea comunistă care nu le încuraja ci dimpotrivă, raportat la realităţile acelei epoci. Dovadă că, intimatul a fost recrutat pentru a obţine un număr cât mai mare de informaţii despre cetăţenii străini care vizitaseră comuna sub pretextul că îşi vizitează rudele, pentru a stabili dacă fac determinări la emigrare sau aduc calomnieri la adresa statului.

În cauză este îndeplinită şi condiţia ca informaţiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Intimatul a arătat că nu este îndeplinită această condiţie întrucât nu s-a făcut dovada în acest sens.

Înalta Curte constată că există fără putinţă de tăgadă o legătură între informaţiile furnizate prin Nota de informare din 29 mai 1987 şi consemnările efectuate de plutonierul adjunct I. - "să stabilească pe ce tineri i-a determinat la emigrare şi ce activităţi a mai desfăşurat. Nota în original o înaintez la Securitatea Judeţeană Serviciul III, pentru ca cel în cauză să fie declarat persoană indezirabilă".

Nu poate fi primită apărarea intimatului că în realitate a furnizat date false despre persoana care ar fi putut fi identificată ca indezirabilă, deoarece abia la instanţa de fond şi-a amintit acest argument şi nu poate fi dovedit câtă vreme din toate notele ofiţerilor rezultă faptul că "informatorul este sincer, corect şi serios, nu se ridică suspiciuni la deconspirare, datele şi informaţiile obţinute s-au dovedit a fi adevărate, verificându-se şi prin alte surse".

Rezultă astfel drept consecinţe ale furnizării informaţiilor de către intimat trasarea sarcinilor către "informator (sursă)" şi luarea de măsuri pentru declararea ca persoană indezirabilă a celui în cauză.

Pentru a se constata îndeplinită condiţia îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu este necesară dovada în concret a tuturor consecinţelor delaţiunii, fiind îndeplinită condiţia prin analizarea potenţialităţii încălcării unor drepturi şi nu încălcarea lor propriu-zisă. Nu se poate reţine că intimatul nu a avut conştiinţa faptelor sale la acel moment, orice activitate sau discuţie despre cetăţenii străini sau despre suspiciuni de planuri de emigrare duceau la reacţii ferme din partea Securităţii.

Prin informaţiile furnizate intimatul a făcut o imixtiune în viaţa privată, în dreptul fiecărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale funcţiei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.

Se constată întemeiată cererea de recurs în conformitate cu prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei dată în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 pct. 8, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi va fi admisă acţiunea, cu constatarea calităţii pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3028 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL