Late-filed appeal in administrative litigation involving suspension of revolutionary benefits ordinance rejected for violation of statutory deadlines

Asupra admisibilităţii recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând suspendarea executării O.U.G. nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările operate prin O.G. nr. 1/2015, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

Prin cerere adiţională formulată la data de 16 iunie 2015, părţile reclamante au solicitat şi anularea O.U.G. nr. 95/2014, modificată şi completată prin O.G. nr. 1/2015;

La data de 16 iunie 2015, reclamanţii au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 95/2014 şi a Normelor metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 90/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2120 din 3 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele: Admite excepţia netimbrării cererii adiţionale.

Constată nulă pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare cererea adiţională formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în anularea O.U.G. nr. 95/2014 cu modificările şi completările operate de O.G. nr. 1/2015, precum şi a H.G. nr. 99/2015.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în ce priveşte soluţionarea cererii adiţionale (...).

Admite în parte excepţia de netimbrare cu privire la cererea de suspendare a O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările şi completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanţii A., C., F. şi H..

Constată nulă pentru neîndeplinirea obligaţiei de timbrare cererea de chemare în judecată în suspendarea O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările şi completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanţii A., C., F. şi H..

Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată în suspendarea O.U.G. nr. 95/2014, cu modificările şi completările operate prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanţii B., D., E. şi G..

Respinge ca nefondată cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, în ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în judecată (...)

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de părţile reclamante.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, în ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale (...)".

3. Cererea de recurs

La data de 9 noiembrie 2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au atacat cu recurs sentinţa curţii de apel, criticând atât soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cât şi soluţiile de respingere a cererii de suspendare şi cererii adiţionale privind anularea O.U.G. nr. 95/2014, modificată şi completată prin O.G. nr. 1/2015, invocând generic dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

4. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, fiind tardiv declarat, cu depăşirea termenelor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. nr. 47/1992, art. 14 alin. (4) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prefigurându-se incidenţa dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere. Nici una dintre părţi nu a formulat punct de vedere.

5. Considerentele şi soluţia completului de filtru asupra admisibilităţii recursului.

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Prin memoriul de recurs, recurenţii au criticat atât soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cât şi soluţiile de respingere a cererii de chemare în judecată şi a cererii adiţionale privind anularea O.U.G. nr. 95/2014 modificată şi completată prin O.G. nr. 1/2015.

Aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei recurate, judecătorul fondului a menţionat, pentru fiecare dintre soluţiile pronunţate, termenele de exercitare a recursului, după cum urmează:

- 15 zile de comunicare, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii adiţionale (art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004);

- 5 zile de la comunicare, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în judecată (art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004);

- 48 de ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale (art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992)

Verificând actele dosarului, se constată că sentinţa recurată, pronunţată la data de 3 septembrie 2015, a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 15 octombrie 2015, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 9 noiembrie 2015, cu depăşirea evidentă a termenelor reglementate de normele procedurale anterior menţionate.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.. Mai mult, recurenţii -reclamanţi nu au contestat şi justificat depunerea tardivă, prin formularea unui punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva Sentinţei nr. 2120 din 3 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CL