Judicial transfer denial upheld: cumulative regulatory criteria outweigh performance metrics and personal distance.

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea înscrisurilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestaţia formulată de A., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria Iaşi (de la data de 1 iunie 2018), împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018.

În motivare s-a reţinut că, în speţă, contestatoarea a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 126 din 6 martie 2018 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Iaşi, reţinându-se atât faptul că la Tribunalul Iaşi erau 2 posturi efectiv vacante disponibile pentru transfer, pentru care au formulat cereri de transfer 13 judecători, cât şi avizele instanţelor implicate.

Secţia pentru judecători a admis cererile de transfer formulate de doamna judecător B. şi de doamna judecător C.. În privinţa doamnei judecător B. s-au reţinut: vechimea în funcţia de judecător, de 12 ani şi 3 luni, vechimea în grad profesional de 3 ani şi 6 luni, avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iaşi şi de Tribunalul Iaşi, cu ordinea de prioritate nr. 1, faptul că încărcătura/judecător şi pe schemă înregistrate în anul 2017 la Tribunalul Vaslui s-au situat sub media naţională, iar la Tribunalul Iaşi aceasta s-a situat peste media naţională, precum şi specializarea doamnei judecător. Totodată, pentru admiterea cererii formulate de doamna judecător C., secţia pentru judecători a reţinut: avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Judecătoria Iaşi, cu menţiunea că i-a fost acordat aviz favorabil pentru secţia penală, specializarea doamnei judecător în materie penală, dar şi faptul că pentru Judecătoria Iaşi, instanţă de la care se solicită transferul, s-au formulat în mod frecvent cereri de transfer.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că secţia pentru judecători a analizat solicitarea contestatoarei având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, chiar dacă acestea nu au fost prezentate in extenso, cu respectarea echilibrului între interesul public şi interesul legitim privat al magistraţilor.

Contestatoarea a fost judecător stagiar la Judecătoria Bacău în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014 şi, după susţinerea examenului de capacitate, a optat pentru Judecătoria Roman, iar începând cu data de 1 ianuarie 2017 a fost transferată la această instanţă, odată cu numirea în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Bacău. La momentul soluţionării cererii de transfer, doamna judecător avea la instanţă o vechime de 1 an.

Referitor la susţinerile contestatoarei, Plenul a constatat că doamna judecător C. avea aceeaşi vechime în funcţie şi la instanţă cu cea a contestatoarei, respectiv 7 ani şi 3 luni şi, respectiv, de 1 an, apreciind că transferul poate fi acordat în situaţia în care plecarea unui magistrat nu afectează buna funcţionare a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, normele ce reglementează instituţia transferului având caracter supletiv şi conferind doar o vocaţie şi nu un drept.

S-a mai reţinut că a fost analizat volumul de activitate la instanţele implicate, situaţia posturilor de judecător prevăzute în schemă, volumul de activitate, precum şi încărcătura pe schemă şi pe judecător pentru fiecare dintre solicitanţi, dar s-a ţinut seama şi de criteriile privind distanţa dintre domiciliu şi locul de muncă, situaţia personală şi familială a contestatoarei.

Plenul a constatat, totodată, că prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 331 din 19 aprilie 2018 s-a dispus transferul contestatoarei, cu grad profesional de tribunal, de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Bacău, începând cu data de 1 iunie 2018, iar ulterior, prin Hotărârea nr. 601 din 15 mai 2018 a secţiei pentru judecători s-a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 1813 din 7 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin transferul contestatoarei de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iaşi, începând cu data de 1 iunie 2018, pe un post temporar vacant din statul de funcţii şi de personal al Judecătoriei Iaşi, până la data vacantării efective a postului la Judecătoria Iaşi - 1 iulie 2018, urmând ca de la această dată să funcţioneze pe postul vacant. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus revocarea Hotărârii nr. 331 din 19 aprilie 2018 a secţiei pentru judecători prin care s-a dispus transferul la Tribunalul Bacău a doamnei A., începând cu data de 1 iunie 2018, ca urmare a solicitării acesteia.

2. Contestaţia formulată

Împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestaţie A., în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, la data de 2 iulie 2018, prin care a solicitat anularea hotărârii contestate şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună admiterea cererii sale de transfer.

În motivarea contestaţiei a arătat că a luat examenul de admitere la INM în anul 2010, a făcut stagiul la Judecătoria Bacău, apoi a desfăşurat activitate la Judecătoria Roman şi la Judecătoria Bacău, perioadă în care a formulat 16 cereri de transfer la Iaşi, toate respinse. A obţinut gradul de tribunal la examenul din 26 noiembrie 2017, iar cererea de transfer formulată pentru Tribunalul Iaşi i-a fost respinsă. Între timp a câştigat un alt proces cu intimatul, care a fost obligat să o transfere la Judecătoria Iaşi. În sesiunea din aprilie 2018 a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, însă a solicitat revocarea hotărârii secţiei pentru judecători, motivat de câştigarea ulterioară a procesului şi transferul obţinut la Judecătoria Iaşi.

Contestatoarea apreciază că aspectele ce ţin de cariera magistratului, inclusiv transferul şi promovarea judecătorilor, trebuie reglementate prin lege, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională, şi nu lăsate la aprecierea arbitrară a intimatului. Promovarea trebuie să aibă la bază criterii obiective, în legătură cu performanţele judecătorilor.

În aceeaşi sesiune de transfer au fost admise cererile formulate de doamnele judecător B., de la Tribunalul Vaslui, şi C., de la Judecătoria Iaşi.

Mai arată că la momentul soluţionării cererii de transfer avea 1 an şi 2 luni vechime la Judecătoria Bacău, fiind transferată la această instanţă începând cu 1 ianuarie 2017, anterior desfăşurând activitate la Judecătoria Bacău, inclusiv în perioada stagiului (iulie 2012 - ianuarie 2014, 1 an şi 7 luni) şi în perioada de delegare (octombrie 2015 - iunie 2016, 9 luni), astfel că, în total, avea la momentul soluţionării cererii de transfer o vechime în instanţă de 3 ani şi 6 luni. Faptul că au existat întreruperi în activitate nu îi este imputabil, fiind rezultatul metodologiei de repartizare, nefiind vorba despre transferuri la cerere. Arată că, dacă nu s-ar ţine seama de vechimea anterioară la Judecătoria Bacău, a avut o vechime de 1 an şi 2 luni, iar doamna judecător C. a avut o vechime de 1 an, deşi vechimea la instanţă de 1 an nu este, în sine, un motiv de respingere a cererii de transfer, în condiţiile în care au fost admise cereri de transfer chiar şi cu o vechime mai mică de 1 an, fiind date exemple în acest sens.

În ceea ce priveşte încărcătura pe judecător la instanţa de la care se solicită transferul, arată că la Judecătoria Bacău încărcătura pe judecător a fost în 2017 mai mare decât media naţională, însă şi la Judecătoria Iaşi, instanţă de la care a fost transferată doamna judecător C., situaţia era aceeaşi. Consideră că acest motiv de respingere a cererii de transfer este formal, întrucât peste o lună, la 19 aprilie 2018, a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanţă sau vechimea de 1 an să mai constituie impedimente.

Referitor la avizele instanţelor implicate, contestatoarea susţine că acestea nu sunt criterii obligatorii pe care CSM să le aibă în vedere, deoarece Regulamentul nu le prevede ca fiind obligatorii, ci doar consultative. Apreciază că aceste avize sunt date în mod discreţionar, fără niciun criteriu obiectiv, fără o evaluare a activităţii şi fără a se avea în vedere criterii transparente.

Contestatoarea mai arată că a desfăşurat activitate în cadrul secţiei penale la Judecătoria Bacău, iar indicatorii de performanţă în ceea ce priveşte activitatea sa erau mai buni decât ai doamnei judecător C.. Astfel, în perioada 1 ianuarie 2018 - 16 mai 2018: contestatoarea a pronunţat 291 de hotărâri, iar C. a pronunţat 153; contestatoarea are o singură hotărâre cu termen de redactare depăşit, fiind însă din eroare trecută o altă dată de către grefier, în timp ce colega sa are 52 de hotărâri cu termen de redactare depăşit şi alte 42 de hotărâri încă neredactate, faţă de cele 7 ale contestatoarei, aflate încă în termenul de redactare.

Critică faptul că motivul determinant al admiterii cererii de transfer a fost avizul exprimat de Tribunalul Iaşi, care nu este motivat şi nici bazat pe criterii transparente, precum şi faptul că nu s-a ţinut seama de celelalte criterii de transfer, respectiv distanţa dintre domiciliu şi locul de muncă, care în cazul contestatoarei este de aproape 130 km, situaţia familială şi personală, contestatoarea având doi copii de 3 ani, respectiv 1 an şi fiind în activitate, fără să-şi fi luat concediu pentru creşterea copilului. De asemenea, nu s-a luat în considerare faptul că era la a cincisprezecea cerere de acest gen şi că intimatul nu a analizat în mod echitabil criteriile de transfer, ci a exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, ceea ce a condus la vătămarea dreptului la carieră al contestatoarei.

Chiar dacă între timp i-a fost admisă contestaţia şi a fost transferată la Judecătoria Iaşi, contestatoarea susţine că, întrucât a obţinut gradul de tribunal în sesiunea de promovări din noiembrie 2017, se impune admiterea cererii de transfer la Tribunalul Iaşi din martie, cererea astfel formulată prezentând în continuare interes.

A invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 şi ale art. 60 din Legea nr. 303/2004, motivarea excepţiei şi punctul de vedere al intimatului şi al instanţei cu privire la aceasta regăsindu-se în încheierea de şedinţă din data de 26 octombrie 2018, prin care a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei în discuţie.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei.

A arătat că doamna judecător A. fost auditor de justiţie în perioada 2010 - 2012; judecător stagiar la Judecătoria Bacău în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014; la data de 10 decembrie 2013 a promovat examenul de capacitate; în perioada 31 ianuarie 2014 - 1 ianuarie 2017 a fost judecător la Judecătoria Roman; în perioada 26 ianuarie 2015 - 1 iunie 2015 a avut suspendate raporturile de serviciu - concediu maternitate; în perioada 3 iunie 2015 - 1 octombrie 2015 a avut suspendate raporturile de serviciu - concediu de risc maternal; în perioada 12 octombrie 2015 - 31 decembrie 2015 a fost delegată de la Judecătoria Roman la Judecătoria Bacău, delegare ce s-a prelungit şi pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 1 iulie 2016. De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2017 - 1 iunie 2018 contestatoarea a fost judecător la Judecătoria Bacău; în perioada 5 mai 2017 - 17 iulie 2017 a avut suspendate raporturile de serviciu în baza art. 50 lit. a) din C. muncii; la data de 4 iulie 2017 a fost eliberată, prin demisie, din funcţia de preşedinte al Judecătoriei Bacău şi i s-a respins cererea de continuare a activităţii la Judecătoria Iaşi în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004; în perioada 17 iulie 2017 - 20 septembrie 2017 a avut suspendate raporturile de serviciu, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 96/2003; la data de 1 ianuarie 2018 a promovat, pe loc, judecător cu grad profesional de tribunal, iar la data de 1 iunie 2018 s-a transferat de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Bacău. Din 1 iunie 2018 până în prezent, contestatoarea este judecător la Judecătoria Iaşi.

Prin Hotărârea secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018 s-a respins cererea formulată de contestatoare, privind transferul de la Judecătoria Bacău la Tribunalul Iaşi, reţinându-se că la Judecătoria Bacău, instanţa de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 34 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 31 posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. La această instanţă, în anul 2017, încărcătura/judecător a fost de 1.336 cauze, faţă de media naţională de 1.119 cauze/judecător, încărcătura pe schemă fiind de 967 de cauze, spre deosebire de media naţională de 869 cauze pe schemă.

La Tribunalul Iaşi, instanţa la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 61 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 58 posturi, iar în anul 2017 încărcătura/judecător a fost de 522 de cauze, faţă de media naţională de 549 cauze/judecător şi încărcătura pe schemă a fost de 478 cauze, faţă de media naţională de 451 de cauze.

Curtea de Apel Bacău şi Judecătoria Bacău au comunicat avize nefavorabile transferului, iar Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi au transmis avize favorabile pentru secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu ordinea de prioritate nr. 6 şi avize nefavorabile pentru secţia penală.

Pentru Tribunalul Iaşi, instanţă unde erau 2 posturi efectiv vacante disponibile pentru transfer, au fost formulate 13 cereri de transfer.

Secţia pentru judecători a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea având la data soluţionării cererii de transfer o vechime în funcţia de judecător de 7 ani şi 3 luni şi o vechime la instanţă de 1 an.

Din analiza cumulativă a tuturor cererilor de transfer formulate pentru Tribunalul Iaşi, prin prisma criteriilor prevăzute de Regulament, secţia pentru judecători a admis cererile de transfer formulate de doamna judecător B. şi de doamna judecător C..

Pentru a dispune transferul doamnei judecător B. s-au avut în vedere vechimea în funcţia de judecător, de 12 ani şi 3 luni, cea de-a doua vechime dintre judecătorii care au formulat cereri de transfer, vechimea în grad profesional de 3 ani şi 6 luni, cea mai mare dintre judecătorii sus menţionaţi, avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iaşi şi de Tribunalul Iaşi pentru secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, faptul că încărcătura/judecător şi pe schemă înregistrate în anul 2017 la Tribunalul Vaslui s-au situat sub media naţională, precum şi specializarea doamnei judecător.

Pentru admiterea cererii de transfer formulate de doamna judecător C., secţia pentru judecători a reţinut avizele favorabile comunicate de Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul laşi şi Judecătoria Iaşi, acordându-i-se aviz favorabil pentru secţia penală, cu ordinea de prioritate nr. 1, specializarea doamnei judecător în materie penală.

Contestaţia formulată potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 648 din 14 septembrie 2017, reţinându-se că secţia pentru judecători a analizat solicitarea de transfer în raport cu toate criteriile prevăzute art. 3 din Regulament, chiar dacă acestea nu sunt prezentate in extenso, soluţia adoptată fiind de natură a menţine un echilibru între interesul public şi interesul legitim privat al magistraţilor.

Intimatul a prezentat considerentele hotărârii contestate, care au fost expuse la pct. I.1 din prezenta decizie, şi a susţinut că sunt nefondate criticile invocate de contestatoare, având în vedere că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie la obţinerea unui transfer, fără a crea, în mod automat, un drept în favoarea solicitantului şi că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii.

Contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru judecători şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat, în mod echitabil, toate criteriile de transfer, cu asigurarea unui just echilibru între interesul general privind buna funcţionare a instanţelor şi interesele de ordin particular ale solicitanţilor. Astfel, în sesiunea de transferuri din data de 6 martie 2018, pentru cele două locuri vacante existente la Tribunalul Iaşi, au fost formulate 13 cereri de transfer.

Cu privire la susţinerea privind faptul că are o vechime mai mare în instanţă decât a doamnei judecător C., intimatul învederează că, în mod corect, atât Plenul cât şi secţia pentru judecători au avut în vedere că vechimea la Judecătoria Bacău, instanţa de la care se solicită transferul, la momentul soluţionării cererii de transfer a contestatoarei era de 1 an, în condiţiile în care în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014, aceasta a fost judecător stagiar la Judecătoria Bacău, iar după examenul de capacitate a optat pentru Judecătoria Roman, fiind transferată din data de 1 ianuarie 2017 la Judecătoria Bacău, odată cu numirea în funcţia de preşedinte al acestei instanţe.

Argumentul că întreruperile în activitatea din cadrul Judecătoriei Bacău nu îi pot fi imputate apreciază intimatul că este nefondat, deoarece atât metodologia de repartizare după absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii, cât şi cea de repartizare după examenul de capacitate au în vedere notele obţinute de judecători la examene, iar dacă nota obţinută nu îi permite candidatului să obţină un anumit post, această situaţie nu este determinată de metodologia de repartizare, ci de rezultatele obţinute.

Consideră intimatul că nici argumentul conform căruia, ulterior, aceeaşi vechime nu a mai constituit un impediment în admiterea cererii sale de transfer la Tribunalul Bacău nu poate fi primit, deoarece transferul a fost solicitat de contestatoare fie la Tribunalul Iaşi, fie la Tribunalul Bacău, iar în ceea ce priveşte transferul la Tribunalul Iaşi, cererea contestatoarei a fost una dintre cele 16 pentru două locuri vacante, soluţia fiind tot de respingere, raportat la criteriile regulamentare privite în ansamblu, aplicate tuturor cererilor de transfer concurente. În concret, s-au mai avut în vedere şi criteriile privind disponibilitatea doamnei judecător de a activa în oricare dintre secţii, vechimea acesteia în funcţie de 7 ani şi 6 luni, avizul favorabil comunicat de Tribunalul Bacău şi existenţa a 3 posturi vacante la această instanţă.

Mai arată că trimiterea pe care contestatoarea a făcut-o la situaţia altor judecători, care aveau perioade mai mici de vechime la data admiterii transferului, nu-i poate afecta în vreun fel propria situaţie. De asemenea, nu pot fi reţinute nici aspectele privind criteriul încărcăturii pe judecător, deoarece la soluţionarea cererii de transfer au fost avute în vedere, în ansamblu, toate criteriile menţionate la art. 3 din Regulament.

În ceea ce priveşte susţinerea că activitatea sa era mai bună decât cea a doamnei judecător C., raportat la indicatorii de performanţă care ar fi trebuit luaţi în calcul la emiterea avizelor instanţelor, intimatul arată că evaluarea judecătorilor este atributul exclusiv al comisiilor de evaluare, calitatea activităţii unui judecător care formulează o cerere de transfer nefiind un criteriu stabilit de Regulament pentru soluţionarea cererii.

Totodată, arată că nici susţinerile privind ridicarea la rang de criteriu a avizelor instanţelor implicate în procedura transferului nu sunt justificate, întrucât nu reiese din cuprinsul hotărârilor contestate acest fapt, iar simpla referire la avizele acordate de instanţe, în condiţiile art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulament, nu echivalează cu adăugarea unui criteriu nou, neprevăzut de art. 3 din acelaşi act normativ. Apreciază, însă, că este firesc să se facă o analiză coroborată a tuturor criteriilor prevăzute de Regulament, pentru aprecierea asupra oportunităţii cererilor de transfer urmând a fi avute în vedere şi avizele emise de instanţele implicate în procedură, fără ca acestea să fie determinante în adoptarea unei soluţii, ele fiind solicitate, în mod obligatoriu, de către Consiliu, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer, prin coroborare cu alte criterii, respectiv volumul de activitate al instanţelor implicate, schemele de personal, datele de ordin obiectiv ale solicitanţilor ori motivele personale invocate de aceştia.

Intimatul mai arată că au fost analizate comparativ, pentru cele 13 cereri de transfer la Tribunalul Iaşi, şi aspectele de ordin personal ale fiecăruia dintre solicitanţi şi anume, cele privind domiciliul solicitantului, locul de muncă al soţului sau soţiei, distanţa dintre domiciliul şi sediul instanţei la care funcţionează judecătorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, la care se adaugă starea de sănătate şi situaţia familială, aceste date reieşind din actele întocmite de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care stau la baza adoptării hotărârilor atacate în cauza pendinte.

Precizează că, deşi nu au fost prezentate motivele personale ale contestatoarei sau ale celorlalţi solicitanţi în cuprinsul hotărârilor contestate şi nici conţinutul actelor ce au stat la baza adoptării lor, secţia pentru judecători şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod efectiv şi criteriile subiective, ce au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor de judecător de la instanţele implicate în procedura transferului şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe, raţiunea nemenţionării acestor date fiind respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, astfel cum este reglementat în art. 26 din Constituţia României şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în condiţiile în care hotărârea atacată se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Apreciază că cererea contestatoarei a fost respinsă cu o justificare obiectivă, neputându-se reţine o discriminare a acesteia în raport cu ceilalţi solicitanţi, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii reţinând în mod corect că la data soluţionării contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 126 din 6 martie 2018 a secţiei pentru judecători, contestatoarea obţinuse, începând cu data de 1 iunie 2018, transferul la Judecătoria Iaşi, astfel încât motivele de ordin personal formulate în susţinerea cererii de transfer nu mai subzistau, deoarece situaţia personală nu mai reclama luarea măsurii transferului, câtă vreme locul său de muncă se afla în aceeaşi localitate unde îşi avea şi domiciliul.

Cum cererea de transfer nu cuprinde şi alte motive de ordin personal, cele de ordin profesional fiind deja analizate, intimatul apreciază că cererea de transfer formulată de contestatoare a fost corect respinsă.

Nici critica privind emiterea hotărârilor cu exces de putere nu poate fi primită, câtă vreme hotărârile contestate sunt motivate, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în aceste hotărâri sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, motiv pentru care dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind excesul de putere nu sunt aplicabile, hotărârea fiind adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi a prevederilor art. 2 şi art. 3 din Regulament. În această hotărâre au fost analizate criticile contestatoarei, argumentele pentru care a fost respinsă contestaţia raportându-se la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, neputându-se vorbi despre o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer.

Chiar jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat că autorităţile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (hotărârile din: 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, parag. 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, parag. 24).

4. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosar au fost depuse actul administrativ atacat şi documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, faţă de următoarele considerente:

Prin această hotărâre s-a respins contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 126 din 6 martie 2018, pentru motivele expuse mai sus, în considerentele prezentei decizii.

Înalta Curte constată că sunt irelevante în soluţionarea cauzei susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că nu s-a ţinut seama de celelalte criterii de transfer, respectiv distanţa dintre domiciliu şi locul de muncă, care în cazul său este de aproape 130 km, situaţia familială şi personală, având doi copii de 3 ani, respectiv 1 an şi fiind în activitate, fără să-şi fi luat concediu pentru creşterea copilului. În acest sens este avută în vedere împrejurarea că la data adoptării hotărârii contestate - 14 iunie 2018 - şi, implicit, la data sesizării instanţei cu prezenta contestaţie - 2 iulie 2018 - contestatoarea îşi desfăşura activitatea la Judecătoria Iaşi, întrucât prin Hotărârea nr. 601 din 15 mai 2018 a secţiei pentru judecători s-a dispus punerea în executare a Deciziei nr. 1813 din 7 mai 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin transferul contestatoarei de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iaşi, începând cu data de 1 iunie 2018.

De altfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată contestatoarea menţionează că, ajungând în localitatea din care provine, poate să-şi îndeplinească în mod corespunzător nevoile personale şi familiale.

În consecinţă, hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii nu mai poate fi criticată prin prisma adoptării ei cu ignorarea criteriilor de transfer legate de distanţa dintre domiciliu şi locul de muncă şi, respectiv, situaţia familială şi personală, din moment ce la data adoptării ei, contestatoarea îşi desfăşura deja activitatea în localitatea de domiciliu.

Irelevante în soluţionarea litigiului sunt şi susţinerile privind indicatorii de performanţă obţinuţi în activitatea profesională, în perioada 1 ianuarie 2018 - 16 mai 2018, de către contestatoare şi de către doamna judecător C. care a fost transferată la Tribunalul Iaşi în sesiunea de transfer în care a depus cerere şi contestatoarea.

Înalta Curte constată că printre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, (Regulament) nu se numără şi cel referitor la indicatorii de performanţă obţinuţi în activitatea profesională de judecătorii şi procurorii care formulează cereri de transfer.

Potrivit dispoziţiilor acestui articol, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror;

- vechimea la instanţa sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei/completului corespunzător specializării, precum şi disponibilitatea de a activa în alte secţii/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanţei/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerinţele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soţului sau soţiei;

- distanţa dintre domiciliu şi sediul instanţei sau parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate şi situaţia familială.

Astfel, împrejurări precum acelea că judecătorul transferat la Tribunalul Iaşi a pronunţat în perioada menţionată în contestaţie un număr mai mic de hotărâri decât contestatoarea şi a redactat peste termen un număr mai mare de hotărâri decât contestatoarea nu sunt de natură să afecteze legalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, câtă vreme acestea nu constituie un criteriu care se are în vedere la soluţionarea cererilor de transfer.

Referitor la susţinerea că nu s-a luat în considerare faptul că formulase 15 cereri de transfer pe parcursul a aproximativ 6 ani, instanţa reţine, de asemenea, că nu este relevant numărul cererilor de transfer formulate de un judecător sau procuror, în lipsa unei prevederi legale sau regulamentare care să dea eficienţă, din punct de vedere juridic, unui număr cât mai mare de cereri de transfer, perseverenţa judecătorului în a solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul la o altă instanţă nefiind un argument în sprijinul soluţionării favorabile a cererii de transfer.

În ceea ce priveşte celelalte critici, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora, prin prisma unei analize echitabile a tuturor criteriilor de transfer, efectuate de intimat la momentul adoptării hotărârii atacate, contrar opiniei contestatoarei potrivit căreia intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului la o analiză obiectivă a cererii, în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate.

Este vădit nefondată susţinerea că cererea sa de transfer a fost respinsă fără o motivare coerentă şi fără previzibilitate, din considerentele hotărârilor rezultând că intimatul a examinat criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament şi a expus motivele de fapt şi de drept pe care şi-a fundamentat decizia, justificarea respingerii cererii fiind una obiectivă, susţinută de toate datele de ordin obiectiv ale solicitanţilor şi de cele privind motivele personale invocate de aceştia, pe care intimatul le-a avut la dispoziţie.

Împrejurarea că hotărârea atacată este în dezacord cu soluţia dorită de contestatoare nu poate avea semnificaţia nemotivării ei, întrucât se constată că aceasta satisface exigenţele motivării actului administrativ.

Contestatoarea a arătat că au fost menţionate trei motive de respingere a cererii sale de transfer şi anume: vechimea la instanţă, de 1 an, încărcătura pe judecător la Judecătoria Bacău, care este peste media naţională şi avizele nefavorabile date de instantele implicate în procedura transferului.

În ceea ce priveşte primul motiv de respingere a cererii de transfer, instanţa constată că în mod corect atât secţia pentru judecători, cât şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au reţinut vechimea de un an a contestatoarei la Judecătoria Bacău, întrucât în perioada 1 iulie 2012 - 31 ianuarie 2014 a fost judecător stagiar la această instanţă, iar după examenul de capacitate a optat pentru Judecătoria Roman, fiind transferată la Judecătoria Bacău la data de 1 ianuarie 2017, odată cu numirea în funcţia de preşedinte al acestei instante.

Se invocă în contestaţie faptul că existenţa întreruperilor în activitatea de la Judecătoria Bacău nu îi este imputabilă, fiind rezultatul metodologiei de repartizare, nefiind vorba despre transferuri la cerere. Arată că dacă nu s-ar ţine seama de vechimea anterioară la Judecătoria Bacău, a avut o vechime de 1 an şi 2 luni, iar doamna judecător C. a avut o vechime de 1 an.

Înalta Curte constată că întreruperile în activitate, la care face referire contestatoarea, au fost determinate de rezultatul obţinut la examenul de capacitate în urma căruia a optat pentru Judecătoria Roman, metodologia de repartizare invocată raportându-se la notele obţinute de judecători la examene.

Cât priveşte vechimea de un an a doamnei judecător C., se reţine că la formularea criticilor împotriva hotărârii atacate contestatoarea nu are în vedere împrejurarea că acest criteriu al vechimii nu a fost singurul analizat de intimat la momentul soluţionării cererii de transfer, nefiind absolutizat, de vreme ce are loc o examinare coroborată a tuturor criteriilor reglementate de art. 3 din Regulament, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii.

Referitor la cel de-al doilea motiv de respingere a cererii, Înalta Curte reţine că la Judecătoria Bacău, instanţa de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 34 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 31 posturi, fiind vacante 3 posturi de judecător. La această instanţă, în anul 2017, încărcătura/judecător a fost de 1.336 cauze, faţă de media naţională de 1.119 cauze/judecător, încărcătura pe schemă fiind de 967 de cauze, spre deosebire de media naţională de 869 cauze pe schemă.

La Tribunalul Iaşi, instanţa la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 61 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 58 posturi, iar în anul 2017 încărcătura/judecător a fost de 522 de cauze, faţă de media naţională de 549 cauze/judecător şi încărcătura pe schemă a fost de 478 cauze, faţă de media naţională de 451 de cauze.

Se arată în contestaţie că şi la Judecătoria Iaşi, instanţa de la care a fost transferată doamna judecător C., situaţia este aceeaşi, încărcătura fiind peste media naţională şi că acest motiv de respingere este unul formal, întrucât peste o lună, la 19 aprilie 2018, a fost admisă cererea sa de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanţă să mai constituie motiv de împiedicare a transferului.

Susţinerea nu constituie un argument în sensul admiterii contestaţiei, din moment ce soluţionarea favorabilă a cererii de transfer a contestatoarei la Tribunalul Bacău este rezultatul analizării coroborate a tuturor criteriilor consacrate de Regulament şi nu al luării în considerare a unui singur criteriu, cel al încărcăturii/judecător.

Din susţinerile contestatoarei rezultă că îşi fundamentează criticile pe aprecierea eronată că intimatul a avut în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, în mod izolat, câte un criteriu dintre cele prevăzute de Regulament.

Astfel, arată în cererea de chemare în judecată că:

"vechimea la instanţă de 1 an nu este în sine un motiv de respingere a cererii de transfer, întrucât peste o lună a fost admisă cererea mea de transfer la Tribunalul Bacău, iar de-a lungul timpului au fost admise cereri de transfer chiar şi cu vechime mai mică ..." "... la 19 aprilie 2018 a fost admisă cererea mea de transfer la Tribunalul Bacău, fără ca încărcătura de la instanţă sau vechimea de un an să mai constituie motive de împiedicare a transferului".

Ceea ce nu are în vedere contestatoarea este, aşa cum s-a arătat, faptul că intimatul procedează, cu ocazia soluţionării fiecărei cereri de transfer, la analizarea coroborată a criteriilor menţionate la art. 3 din Regulament şi nu doar la examinarea unuia dintre acestea, astfel că invocarea vechimii pe care o avea în comparaţie cu doamna judecător C. sau a încărcăturii pe judecător la Judecătoria Iaşi, de la care a fost transferată doamna judecător C., nu poate fi reţinută în soluţionarea favorabilă a contestaţiei.

Luarea în considerare numai a unuia dintre aceste criterii nu a reprezentat argumentul exclusiv pentru respingerea cererii de transfer a contestatoarei, respectiv pentru admiterea transferului la Tribunalul Iaşi a unui alt judecător care a depus cerere în aceeaşi sesiune de transfer.

Nu este lipsită de relevanţă sub acest aspect nici împrejurarea evidenţiată în cuprinsul hotărârilor emise de intimat, aceea că pentru transferul doamnei judecător C. s-a avut în vedere şi faptul că pentru Judecătoria Iaşi se formulează frecvent cereri de transfer, iar plecarea acesteia la Tribunalul Iaşi nu afectează buna funcţionarea a instanţei.

În privinţa celui de-al treilea motiv de respingere a cererii, contestatoarea a arătat că avizele nu sunt criterii obligatorii pe care intimatul să le aibă în vedere, deoarece Regulamentul nu le prevede ca fiind obligatorii, ci doar consultative. Apreciază că aceste avize sunt date în mod discreţionar, fără niciun criteriu obiectiv, fără o evaluare a activităţii şi fără a se avea în vedere criterii transparente.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament, la expirarea termenului prevăzut la alin. (21), Consiliul Superior al Magistraturii solicită punctul de vedere al curţilor de apel şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel de la care şi, respectiv la care se solicită transferul.

Instanţa reţine, pe de o parte, că este evident, şi niciuna dintre părţile litigiului nu contestă acest fapt, că respectivele avize au caracter consultativ, iar, pe de altă parte, că din motivarea hotărârii contestate nu rezultă caracterul determinant al avizului nefavorabil exprimat de Tribunalul Iaşi în respingerea cererii de transfer, respectiv că acesta ar fi constituit un criteriu adăugat de intimat celor menţionate în mod expres de art. 3 din Regulament.

Relevantă în soluţionarea cererii de transfer este analiza coroborată a tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, examinarea avizelor instanţelor implicate făcându-se în scopul aprecierii asupra oportunităţii transferului solicitat.

Faptul că analiza criteriilor de transfer a justificat soluţia respingerii cererii, în acord cu avizele exprimate de instanţele implicate, nu este de natură să susţină concluzia că acestea au avut un caracter determinant şi că hotărârea contestată este nelegală.

Contrar opiniei contestatoarei, hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere, în înţelesul pe care îl dă acestei expresii art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004, respectiv intimatul nu şi-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie sau de lege, în speţă, dreptul la carieră al contestatoarei pe care îl invocă în cererea de chemare în judecată.

Exercitarea acestui drept de apreciere a asigurat, astfel cum în mod corect susţine intimatul, un just echilibru între interesul general privind buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului şi interesele de ordin particular ale judecătorilor care au formulat cererile de transfer.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că actul administrativ contestat este legal, va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 648 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL