Unlawful reversal of agricultural subsidies upheld; appeal dismissed and repayment ordered

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 29.07.2014, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014 privind cererea de plata nr. x/15.05.2012 şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva procesului-verbal sus-menţionat, iar în subsidiar, anularea parţială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014 privind cererea de plată nr. x/15.05.2012 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei, având în vedere că suprafaţa radiată din Registrul agricol este de 250 ha, iar prin procesul-verbal atacat s-a solicitat returnarea întregii subvenţii pentru suprafaţa totală de 1338,5 ha.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 959 din data de 22 martie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea principală modificată formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A., a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014, a obligat pârâta A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON şi accesoriile în sumă de 3.364,65 RON, luând act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că este cert că la momentul depunerii cererii de plată dosarul reclamantei cuprindea Adeverinţa nr. x/11.05.2012 eliberată de Primăria Comunei Săceni, jud. Teleorman, prin care se adeverea că SC A. SRL exploatează suprafaţa totală de 1320,43 ha, conform registrului agricol tipul IV, poz. 15 de la satul Săceni. Aceeaşi adeverinţă a menţionat suplimentar că pentru o suprafaţă de aproximativ 321,55 ha din totalul arătat, au fost încheiate contracte de arendă duble între arendatorii de la SC A. SRL şi SC B. SRL, contracte care nu au fost însă înregistrate până la respectiva dată la primărie, existând litigiul cu SC B. SRL care face obiectul dosarului civil nr. x/2011, cu termen la data de 18.05. 2012 la Curtea de Apel Bucureşti.

S-a mai arătat că, în cauză Tribunalul Teleorman, prin sentinţa indicată, nu a pronunţat rezilierea contractelor de arendă ale SC A. SRL şi nici nu a dispus radierea acestora din Registrul Agricol, ci doar a obligat pârâtul Primarul Comunei Săceni să procedeze la înscrierea unor contracte de arendă în favoarea SC B. SRL. Prin urmare în nici un caz Primăria Comunei Săceni nu putea, prin propria sa interpretare, să nege producerea de efecte în continuare pentru contractele de arendă încheiate de SC A. SRL şi înscrise în Registrul Agricol. Primăria comunei Săceni nu are competenţe în acest sens, ci aceasta doar avea a-şi îndeplini obligaţiile stabilite de sentinţa Tribunalului Teleorman, să înscrie în Registrul Agricol contractele de arendă ale SC B. SRL.

A mai reţinut prima instanţă că problema litigioasă arătată anterior de Curte a fost adusă spre judecată instanţelor competente chiar de către reclamanta A. SRL în cadrul unor litigii ulterioare, precum cele pentru care a depus la dosarul cauzei hotărârile judecătoreşti pronunţate: Decizia civilă nr. 1063 din 18 aprilie 2013 a Tribunalului Gorj din dosarul nr. x/2012 - fila x; Decizia civilă nr. 1220 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Dolj din dosarul nr. x/2012 - fila x. Prin ambele decizii instanţele de recurs au constatat în favoarea reclamantei A. SRL un drept de folosinţă asupra terenului obiect a unor contracte de arendă încheiate cu arendatori persoane fizice şi au constatat nulitatea absolută a contractelor de arendă încheiate de aceiaşi arendatori cu SC B. SRL.

S-a mai arătat că, în mod eronat aşadar, pârâta APIA, atât la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor cât şi la emiterea Deciziei de soluţionare a contestaţiei, a reapreciat situaţia fermierului A. SRL pe baza unei sentinţe ce nu îl privea pe acesta şi care nici nu afecta, prin dispozitivul ei, în mod retroactiv, valabilitatea contractelor de arendă încheiate de A. SRL.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- soluţia pronunţată de instanţa de fond este eronată şi total criticabilă, având în vedere că în analizarea cauzei aceasta a pierdut din vedere aspecte evidente şi de relevanţă maximă în soluţionarea justă a cauzei, căutând practic o motivaţie profitabilă reclamantei intimate în detalii procedurale fără a sesiza chestiunile flagrante care arată culpa intimatei reclamante. Pentru a beneficia de sprijin în agricultură, fermierul trebuie să prezinte documente justificative ale dreptului de folosinţă şi adeverinţă eliberată de primărie prin care să ateste suprafaţa de teren înscrisă în registrul agricol, întrucât APIA nu are şi nu a avut acces la registrul agricol, primăriile fiind singurele instituţii care pot furniza aceste informaţii.

- primăria comunei Săceni a pus în executare dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin adresa nr. x/27.11.2013 fiind comunicate efectele acesteia, respectiv diminuarea suprafeţei cu care A. SRL figurează înscrisă în registrul agricol.

- prima instanţă aduce critici unui act emis de primăria comunei Săceni şi sugerează, în mod eronat, că APIA trebuia să interpreteze dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti care nu-i era opozabilă.

- în mod greşit instanţa de fond reţine că "pârâta APIA, atât la emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor cât şi la emiterea Deciziei de soluţionare a contestaţiei, a reapreciat situaţia fermierului A. SRL pe baza unei sentinţe ce nu îl privea pe acesta şi care nici nu afecta, prin dispozitivul ei, în mod retroactiv, valabilitatea contractelor de arendă încheiate de A. SRL." APIA a emis actele administrative contestate în baza adeverinţei nr. x/27.11.2013, nu în baza Sentinţei civile nr. 1050/2011, iar instituţia nu putea să reinterpreteze dispozitivul acesteia şi mai mult decât atât, APIA nu putea să nu ia în considerare un înscris oficial emis de o instituţie publică, respectiv primăria comunei Săceni.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- nu a supradeclarat suprafeţele de teren lucrate efectiv ci a declarat cu bună credinţă suprafeţele existente în evidenţe. Cu toate că un terţ a încercat să ia acele suprafeţe în arendă, fără a avea o bază legală şi contractuală, cu toate că temporar a reuşit acest lucru într-un mod superficial, scriptic, cu toate că societatea nu a fost informată de schimbările efectuate în registrul agricol de către primăria comunei Săceni, s-a reuşit ca printr-o serie de hotărâri judecătoreşti să se îndrepte această situaţie pentru fiecare teren în parte.

- primăria comunei Săceni nu a anunţat societatea şi nu a înştiinţat nici APIA despre faptul că suprafeţele deţinute în baza contractelor de arendare au fost radiate din registrul agricol şi nu a emis, nu s-a adus la cunoştinţă nici un fel de document prin care s-a anulat această înregistrare a contractelor de arendă.

- la momentul acordării subvenţiei, APIA a verificat condiţiile de eligibilitate pentru acordarea acesteia, iar la efectuarea controlului încrucişat, APIA a constatat că suprafeţele deţinute erau înscrise în registrul agricol la momentul solicitării, acordării şi încasării subvenţiei.

- sunt reiterate şi apărările formulate în faţa primei instanţe, dar nereţinute ca motive de admitere a cererii de chemare în judecată.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 15.03.2018, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 06.06.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Intimata-reclamantă A. SRL a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea acestor acte administrative şi obligarea pârâtei A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON şi accesoriile în sumă de 3364,65 RON.

Prima instanţă, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, a admis cererea principală modificată formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A., a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014, a obligat pârâta A.P.I.A. să restituie reclamantei sumele de bani plătite de aceasta ca urmare a constatării neregulii, respectiv debitul principal în sumă de 877.210,26 RON şi accesoriile în sumă de 3.364,65 RON, luând act că reclamanta şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Este însă de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deşi se invocă acest motiv de casare, nu se aduc critici concrete care să poată fi subsumate acestui motiv de recurs, situaţie în care această susţinere apare ca nefondată.

Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, în urma unui control şi a reinstrumentării cererii de plată depuse de intimata-reclamantă A. SRL, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a procedat la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.03.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în valoare de 877.210,36 RON, reprezentând suma totală acordată societăţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2012, la care s-au adăugat accesoriile în sumă de 3.364,65 RON. Contestaţia administrativă formulată de societate a fost respinsă prin Decizia nr. 13788 din 30 mai 2015 emisă de pârâta A.P.I.A.

La baza acestei măsuri de retragere a sprijinului financiar a stat adresa nr. x/27.11.2013 emisă de Primăria comunei Săceni, potrivit căreia:

"La data de 11 mai 2012, SC A. SRL figura înscrisă în registrul agricol cu suprafaţa totală de 1338,50 ha teren agricol în arendă, din care utilizat în teren, 1320,43 ha. La data de 18 mai 2012, prin decizia civilă nr. 2093 a Curţii de Apel Bucureşti, a devenit irevocabilă Sentinţa civilă nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman. Potrivit sentinţei menţionate, instanţa a reţinut că, "arendatorii fac dovada manifestării exprese de voinţă privind încheierea de noi contracte de arendă, denunţarea unilateral a contractelor de arendă anterior încheiate ... " şi ne-a obligat la înregistrarea contractelor noi încheiate cu SC B. SRL. Astfel, de la data de 28 mai 2012 şi până la data de 31 mai 2012 (inclusiv), am înregistrat în registrul special al contractelor de arendă, contractele încheiate de SC B. SRL. Prin urmare, la data de 31 mai 2012, SC A. SRL mai figura în registrul agricol cu suprafaţa de 1087,1504 ha, rezultată din documente, în realitate, pe teren exploata suprafaţa pentru care a primit adeverinţa necesară la APIA; Vă mai facem cunoscut că, potrivit sentinţei menţionate mai sus, a plecat la SC B. SRL, o suprafaţă totală de aproximativ 355 ha, din care 250 ha au plecat de la A. SRL şi 105 ha de la C. SRL; Centralizatorul anexat la prezenta, cuprinde arendatorii de la SC A. SRL, care mai aveau contracte de arendă valabile la data de 31 mai 2012; Alăturat prezentei vă înaintăm o copie de pe sentinţa civilă nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman şi o copie de pe Certificatul de grefă, potrivit căruia această sentinţă a devenit definitivă şi irevocabilă.".

Sprijinul financiar a fost acordat iniţial în temeiul cererii de plată unică pe suprafaţă din 15 mai 2012 depusă în campania 2012 şi a documentelor doveditoare ce o însoţeau între care şi adresa nr. x/11.05.2012 emisă de Primăria comunei Săceni potrivit căreia:

"SC A. SRL exploatează suprafaţa totală de 1320,43 ha, conform registrului agricol tipul IV, de la satul Săceni. De asemenea, aceeaşi adeverinţă menţionează că pentru o suprafaţă de aproximativ 321,55 ha din totalul menţionat mai sus, au fost încheiate contracte de arendă duble între arendatorii de la SC A. SRL şi SC B. SRL, contracte care nu au fost înregistrate până la această dată la primărie, existând litigiul cu SC B. SRL, litigiu care face obiectul Dosarului civil nr. 4460/87/2011, cu termen la data de 18.05. 2012 la Curtea de Apel Bucureşti".

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative:

"(1) Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea.

(2) Arendatorul, concedentul şi/sau locatorul nu beneficiază de plăţi directe pentru terenul arendat, concesionat şi/sau închiriat."

Conform art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafaţă de cel puţin 1 ha, iar suprafaţa parcelei agricole să fie de cel puţin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 ha.

b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate şi verificate în vederea calculării plăţii şi transmise autorităţilor responsabile în vederea elaborării de studii statistice şi de evaluări economice, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să respecte normele de ecocondiţionalitate: bunele condiţii agricole şi de mediu (GAEC) şi cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor, reglementate prin legislaţia naţională, pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei şi pentru activitatea agricolă pe care o desfăşoară;

f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea;

g) să furnizeze toate informaţiile solicitate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în termenele stabilite;

h) să permită efectuarea controalelor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens;

i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeaşi cultură cu a parcelelor învecinate;

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere."

Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal şi pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate, forma în vigoare la momentul formulării cererii de plată:

"Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosinţă a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participaţiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinţei terenului, precum: adeverinţă eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc."

Se impune a menţiona că pentru suprafaţa totală de 1320,43 ha exploatată pe raza comunei Săceni, intimata-reclamantă A. SRL deţinea, atât la momentul cererii de plată cât şi ulterior, contracte de arendă valabil încheiate, neanulate în instanţă şi înregistrate în registrul agricol al primăriei.

De asemenea, intimata-reclamantă nu a fost parte în litigiul ce a făcut obiectul sentinţei nr. 1050/2011 a Tribunalului Teleorman (definitivă ca urmare a anulării recursului ca netimbrat, prin decizia nr. 2093/18.05.2012 a Curţii de Apel Bucureşti) prin care s-a admis acţiunea reclamantei B. SRL şi au fost obligaţi pârâţii Comuna Săceni prin primar şi Consiliul Local al comunei Săceni să efectueze înscrierea în Registrul special la Consiliul Local al comunei Săceni a contractelor de arendă încheiate între reclamantă şi persoanele fizice menţionate în adresa nr. x/17.11.2011 emisă de reclamantă.

Primăria comunei Săceni la momentul punerii în executare a acestei sentinţe a înscris în registrul agricol contractele de arendă ale B. SRL, radiind totodată contractele de arendă ale A. SRL pentru suprafeţele de teren ce se suprapuneau, deşi o astfel de măsură nu a fost dispusă de instanţă, iar contractele de arendă ale A. SRL nu fuseseră anulate.

Această din urmă măsură a fost infirmată ulterior de instanţele de judecată care au reţinut în favoarea intimatei-reclamante A. SRL un drept de folosinţă asupra ternului obiect al unor contracte de arendă încheiate cu arendatori persoane fizice, constatând nulitatea absolută a contractelor de arendă încheiate de aceeaşi arendatori cu B. SRL (Decizia nr. 1063/18.04.2013 a Tribunalului Gorj, Decizia nr. 1220/25.06.2013 a Tribunalului Dolj).

Or, având în vedere cele prezentate mai sus apare evident faptul că la momentul formulării cererii de plată societatea intimată îndeplinea condiţiile legale pentru a beneficia de acest sprijin financiar, fiind persoana care a folosit în mod direct terenurile agricole în temeiul contractelor de arendă valabil încheiate, iar actele administrative prin care s-a dispus retragerea acestui sprijin financiar sunt nelegale astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei nr. 959 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei nr. 959 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL