Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3535/2018 AI generated

Tax administration obligation to issue a formal motivated decision on administrative objection rather than internal correspondence; admissibility of challenge to enforcement titles derived from the initial administrative act.

Case Number Decizia nr. 3535/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer’s appeal, upholding the first-instance decision that ordered the tax authority to resolve a pending administrative objection via a formal motivated decision rather than a letter, and rejected the taxpayer’s exception of inadmissibility regarding the challenge to enforcement titles and payment demands. The dispute arose from a tax authority's procedural response to a prior civil court judgment ordering the annulment of enforcement acts and restitution of funds; instead of complying with the civil judgment, the authority registered the debt in a special tax module, generating subsequent decisions on accessories and compensation, which the taxpayer challenged along with the administrative responses to its objection. The court relied on Article 210 of the Fiscal Procedure Code, determining that the tax authority's issuance of a mere internal correspondence address instead of a formal decision violated statutory requirements for resolving administrative objections, and that the procedural prerequisites for challenging enforcement acts were satisfied by the taxpayer's request to annul all acts derived from the initial administrative report.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 C. proc. civ; Tax administration obligation to issue a formal motivated decision on administrative objection rather than internal correspondence; admissibility of challenge to enforcement titles derived from the initial administrative act: The dispute arose from a tax authority's procedural response to a prior civil court judgment ordering the annulment of enforcement acts and restitution of funds; instead of complying with the civil judgment, the authority registered the debt in a special tax module, generating subsequent decisions on accessories and compensation, which the taxpayer challenged along with the administrative responses to its objection. The court relied on Article 210 of the Fiscal Procedure Code, determining that the tax authority's issuance of a mere internal correspondence address instead of a formal decision violated statutory requirements for resolving administrative objections, and that the procedural prerequisites for challenging enforcement acts were satisfied by the taxpayer's request to annul all acts derived from the initial administrative report.

Keywords

AI generated
challenge of administrative decisions tax authority objection to debt enforcement tax procedure procedural requirement civil annulment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 din Legea nr. 554/2004

Main ground for the dismissal of the appeal as unfounded in administrative litigation.

art. 496 C. proc. civ.

Procedural rule governing the resolution of the appeal.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 iunie 2015, reclamanta A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili:

- obligarea pârâtei la luarea măsurii soluţionării contestaţiei înregistrate la MFP-ANAF-DGAMC sub nr. x/12 martie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 C. proc. fisc. ;

- desfiinţarea în parte a referatului nr. x/30 ianuarie 2013, în ceea ce priveşte operarea în modulul SASE Declaraţia 300 nr. x - 20/25 ianuarie 2012 în sumă de 2.237.616 RON precum şi Declaraţia 300 nr. x-20/27.02.2012 în sumă de 308.395 RON;

- desfiinţarea în parte a borderoului nr. x/30.01.2013 anexă la referatul sus-menţionat, în ceea ce priveşte adăugarea de obligaţii de plată în suma de 2.546.011 RON, având ca document justificativ Decizia civilă nr. 868 din 21 decembrie 2012;

- desfiinţarea tuturor actelor/deciziilor/dispoziţiilor emise în baza referatului/borderou nr. x/30 ianuarie 2013 în ceea ce priveşte debitul fictiv de 2.546.011 RON şi accesoriile calculate la această sumă, respectiv, dar fără a se limita la acestea, respectiv: decizia privind accesoriile (în sumă de 2.546.011 RON) nr. x/13 octombrie 2014; decizia de compensare nr. x/30 octombrie 2014; titlul executoriu x din 5 noiembrie 2014;

- desfiinţarea adreselor de răspuns la plângerea prealabilă (x/08.04.2015, y/08.04.2015, z/08.04.2015).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3254 din data de 8 decembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privind desfiinţarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, a borderoului nr. x/30.01.2013 şi a adreselor nr. x/8.04.2015 şi x/8.04.2015, invocată de pârâtă;

- a respins ca inadmisibile capetele de cerere privind desfiinţarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, a borderoului nr. x/30.01.2013 şi a adreselor nr. x/8.04.2015 şi x/8.04.2015;

- a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desfiinţarea titlului executoriu nr. x/5.11.2014, a somaţiei nr. x/5.11.2014, a titlului executoriu nr. x/4.12.2014 şi a somaţiei nr. x/4.12.2014, invocată de pârâtă;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili,

- a dispus anularea adresei cu nr. x/8.04.2015 emisă de pârâtă;

- a obligat pârâta să soluţioneze prin decizie contestaţia formulată de reclamantă şi înregistrată la Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. x/12.09.2015 şi a luat act că reclamanta înţelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi rejudecând, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii prin care se solicită desfiinţarea adresei nr. x/08.04.2015, precum şi a cererii privind desfiinţarea titlului executoriu nr. x/05.11.2014, a somaţiei nr. x/05.11.2014, a titlului executoriu nr. x/04.12.2014 şi a somaţiei nr. x/04.12.2014.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit o serie de norme de drept material care au avut drept consecinţă respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocată de către recurenta-pârâtă.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea adresei nr. x/08.04.2015 şi obligarea recurentei să soluţioneze prin decizie contestaţia, în condiţiile în care adresa contestată nu reprezintă un act administrativ fiscal în înţelesul prevederilor art. 205 C. proc. fisc. , ci un document intern, o corespondenţă cu intimata, astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desfiinţarea titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată, în condiţiile în care, în raport de dispoziţiile imperative ale art. 172 - 174 C. proc. fisc. , cererea de desfiinţare a unor acte de executare silită nu este admisibilă în contencios administrativ, intimata-reclamantă având la dispoziţie contestaţia la executare reglementată de art. 711 şi următoarele C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a reiterat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desfiinţarea deciziei privind accesoriile nr. x/13.10.2014 şi a deciziei de compensare nr. x/30.10.2014, în raport de împrejurarea că intimata-reclamată nu a îndeplinit procedura administrativă obligatorie impusă de C. proc. fisc. .

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond privind obligarea la soluţionarea contestaţiei, a învederat recurenta-pârâtă că, nefiind investită cu soluţionarea unei contestaţii, a procedat la emiterea unui răspuns, comunicat prin adresa nr. x/08.04.2015, astfel încât, respectivul capăt de cerere se impunea a fi respins ca fiind rămas fără obiect.

4. Apărările formulate de intimata Societatea A. SA

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21.03.2016, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a realizat o analiză corectă a excepţiei inadmisibilităţii invocată de către recurenta-pârâtă şi a detaliat pentru recurentă modalitatea de soluţionare a contestaţiei prin emiterea unei decizii, în condiţiile în care autoritatea fiscală a încălcat dispoziţiile art. 210 C. proc. fisc. .

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15.03.2018, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a acordat termen pentru soluţionarea acestuia în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere înregistrată sub nr. x/12.03.2015 prin care a solicitat obligarea autorităţii fiscale, în conformitate cu dispoziţiile art. 70 Codul de procedură fiscală, să procedeze la desfiinţarea în parte a referatului nr. x/30.01.2013, în ceea ce priveşte operarea în modulul SASE Declaraţia 300 nr. x - 20/25.01.2012 în sumă de 2.237.616 RON precum şi Declaraţia 300 nr. 8515407-20/27.02.2012 în sumă de 308.395 RON; desfiinţarea în parte a borderoului nr. 3305/30.01.2013 anexă la referatul sus menţionat, în ceea ce priveşte adăugarea de obligaţii de plată în suma de 2.546.011 RON, având ca document justificativ Decizia civilă nr. 868/21.12.2012; desfiinţarea tuturor actelor/deciziilor/dispoziţiilor emise în baza referatului/borderou nr. 3305/30.01.2013, respectiv decizia privind accesoriile nr. 215/13.10.2014, decizia de compensare nr. 2984/30.10.2014 şi titlul executoriu x/05.11.2014; desfiinţarea adreselor de răspuns la plângerea prealabilă.

În esenţă, intimata-reclamantă a arătat că prin Sentinţa civilă nr. 3898 din 15 iunie 2012 pronunţată de Judecătoria Alexandria în dosar nr. x/2012, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 868/21.12.2012 pronunţată în dosar nr. x/2012 de către Tribunalul Teleorman s-a dispus anularea titlului executoriu nr. x/14.03.2012, a somaţiei nr. x/2012/91824 din 14.03.2012, precum şi a tuturor formelor de executare din dosarul nr. x, restabilirea situaţiei anterioare prin întoarcerea executării şi obligarea autorităţii fiscale să restituie intimatei-reclamante din prezenta cauză suma de 2.546.011 RON achitată cu OP 457/15.03.2012.

În executarea acestei hotărâri judecătoreşti autoritatea fiscală a emis referatul nr. x/30.01.2013 prin care a înregistrat obligaţia de plată TVA a sumei de 2.546.011 RON şi transferarea acesteia într-o evidenţă specială (SASE) până la recuperarea acesteia, fiind înregistrată aceeaşi sumă prin "suprasolvire", rezultatul final fiind nerestituirea niciunei sume de bani către intimata-reclamantă.

Ulterior, în baza referatului sus-menţionat, autoritatea fiscală a emis Decizia nr. 215 din 13 octombrie 2014, referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi Decizia nr. 2984 din 30 octombrie 2014 privind compensarea obligaţiilor fiscale.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, prin contestaţia administrativă nr. x/12.03.2015 intimata-reclamantă a contestat referatul nr. x/30.01.2013, precum şi actele administrative ulterioare, contestaţie care nu a fost soluţionată de către autoritatea recurentă, ci prin intermediul unei adrese nr. x/08.04.2015 i s-a comunicat că actul contestat reprezintă un act administrativ fiscal în sensul legii.

În raport de situaţia de fapt, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 210 din C. proc. fisc. , potrivit cu care "în soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz", a constatat că emiterea adresei nr. x/08.04.2015 în soluţionarea contestaţiei administrative nu respectă exigenţele legale, autoritatea fiscală având obligaţia de a analiza contestaţia formulată şi de a emite o decizie motivată.

Astfel, reţinând că intimata-reclamantă a îndeplinit procedura administrativă reglementată de art. 205 C. proc. fisc. , prin formularea contestaţiei nr. x/12.09.2015, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desfiinţarea deciziei privind accesoriile nr. x/13.10.2014 şi a deciziei de compensare nr. x/30.10.2014 şi a obligat autoritatea fiscală să soluţioneze contestaţia administrativă prin emiterea unei decizii, conform dispoziţiilor art. 210 C. proc. fisc.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind desfiinţarea titlurilor executorii şi a somaţiilor de plată emise în dosarul de executare nr. x, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect judecătorul fondului a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de autoritatea fiscală, în condiţiile în care prin contestaţia administrativă formulată intimata-reclamantă a solicitat desfiinţarea tuturor actelor emise în baza referatului nr. x/30.01.2013.

Dată fiind soluţia asupra fondului cauzei, autoritatea recurentă urmează ca în procesul de soluţionare a contestaţiei administrative înregistrată sub nr. x/12.09.2015 să aibă în vedere împrejurarea că au fost contestate toate actele administrativ-fiscale emise în baza referatului nr. x/30.01.2013.

7. Temeiul legal şi soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinţei nr. 3254 din 8 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL