Property Restitution Decisions Annulled; Appeals Dismissed as Unfounded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 30 aprilie 2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) - Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea în tot a Deciziilor nr. 763 şi nr. 764 emise la data de 5 aprilie 2006 de către pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 137 din data de 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (A.N.R.P.) - Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile şi terţul intervenient Parohia Evanghelică CA, prin C. şi a anulat Deciziile nr. 763 şi nr. 764 emise de Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România din cadrul A.N.R.P.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi intervenientul C., ambii criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea în parte a sentinţei şi respingerea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 763 din 5 aprilie 2006, susţinând că rezultă fără dubiu că, în cauză au fost respectate prevederile legale în vigoare la emiterea deciziilor de retrocedare contestate.

Recurentul-intervenient a solicitat casarea hotărârii şi rejudecarea acţiunii reclamantelor în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

4. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2016 intimaţii A. şi B. au invocat excepţia nulităţii recursurilor declarate, arătând că acestea sunt nemotivate şi cuprind doar reluări ale motivelor şi criticilor expuse prin întâmpinări.

În subsidiar au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit potrivi art. 493 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor prin încheierea din data de 15 martie 2018.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2018 completul filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia nulităţii recursurilor invocată de intimaţii-pârâţi, a declarat recursul admisibil în principiu şi a fixat termen pentru judecata acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare invocate de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi intervenientul C., ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a actelor dosarului şi a dispoziţiilor aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimaţii-reclamanţi au investit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii a două decizii: Decizia nr. 763 şi Decizia nr. 764 emise la data de 5 aprilie 2006 de către recurenta-pârâtă ANRP-CSRBI.

Prin Decizia nr. 763/2006 Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile a dispus retrocedarea imobilului compus din construcţii şi terenul aferent situat în judeţul Mureş, înscris în CF nr. x a localităţii Senereuş, nr. top x, în favoarea Parohiei Evanghelice CA Senereuş, judeţul Mureş.

De asemenea, prin Decizia nr. 764/2006 CSRBI a dispus retrocedarea imobilului compus din construcţii şi terenul aferent situat în judeţul Mureş, înscris în CF nr. x a localităţii Senereuş, nr. top x, în favoarea Parohiei Evanghelice CA Senereuş, judeţul Mureş.

La data restituirii, cele două imobile retrocedate prin deciziile contestate, erau deja înstrăinate de către Primăria Bălăuşeri conform contractului nr. x/27 martie 1998 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, cu reclamanţii.

Aşadar, la data emiterii deciziilor nr. 763 şi 764 din data de 5.04.2006, reclamanţii aveau calitatea de proprietari asupra imobilului înscris în Cartea Funciară nr. x Senereuş, nr. cadastrale 58/b, 59, 60, prin Încheierea nr. 2930 din 21 martie 2006 fiind admisă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestora.

Astfel, la data emiterii deciziilor contestate, imobilul în cauză, aflându-se în proprietatea unor persoane fizice, nu mai putea face obiectul restituirii, întrucât nu mai erau îndeplinite condiţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor din România.

În aceste condiţii, dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 prevăd că, în cazul bunurilor înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit art. 5 alin. (5).

De asemenea, în situaţia actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative în vigoare la data înstrăinării, dispoziţiile art. 6 alin. (2) instituie sancţiunea nulităţii absolute.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor- Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile avea obligaţia să verifice situaţia concretă a imobilelor indicate în cererea de retrocedare, în raport de contractul părţilor şi menţiunile din cartea funciară.

Or, la data emiterii celor două decizii - 5 aprilie 2006, în cartea funciară nr. x Senereuş, reclamanţii figurau în calitate de proprietari tabulari asupra imobilului construcţie (cu destinaţia casă de locuit) şi curte, cu numerele cadastrale 58/b, 59, 60 (extras de carte funciară - dosar fond). În această situaţie, restituirea unui imobil cu destinaţia casă de locuit aflat în proprietatea tabulară a unor persoane fizice nesocoteşte dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000.

Apărarea recurentului C., în sensul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului este nelegală, întrucât s-a vândut un bun aparţinând bisericii nu poate fi reţinută în cauză atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 27 martie 1998 nu a fost anulat, dreptul de proprietate al reclamanţilor fiind înscris în cartea funciară la momentul emiterii deciziilor de retrocedare.

Pentru aceste considerente, având în vedere că nu au fost identificate motive de reformare a sentinţei atacate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 496 C. proc. civ. va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile şi C. împotriva Sentinţei nr. 137 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL