Conflict of competence between civil and administrative sections over jurisdiction for appeals involving private domain concession contracts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii judiciare

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Borcea, B., C. şi SC D. SRL, prin administrator judiciar provizoriu E., a solicitat:

- obligarea pârâtei Comuna Borcea să-i plătească suma de 2.549.630 RON cu titlu de daune, în temeiul răspunderii civile contractuale;

- pe calea unei acţiuni oblice, în raport de calitatea reclamantei de creditor al Comunei Borcea, obligarea în solidar a pârâţilor SC D. SRL, B. şi C. la plata sumei de 2.549.630 RON, către pârâta Comuna Borcea, astfel încât reclamanta să-şi poată valorifica creanţa pe care o deţine împotriva Comunei Borcea;

- în subsidiar, faţă de capetele I şi II din acţiune, în ipoteza în care acestea vor fi respinse, obligarea în solidar a pârâţilor SC D. SRL, B. şi C. la plata sumei de 2.549.630 RON, către reclamantă, cu titlu de prejudiciu, în raport de temeiul răspunderii civile delictuale.

Daunele materiale au fost solicitate în baza contractului de concesiune nr. x/15.04.2015, încheiat cu Comuna Borcea, cu privire la suprafaţa de 436.506 ha teren agricol, aflat în domeniul privat al comunei.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 519 din 20 aprilie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 950 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Borcea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 279.907,1 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, au declarat apel, pârâta Primăria Comunei Borcea şi apel incident, reclamanta SC A. SRL.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

4. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pus în discuţia părţilor necompetenţa funcţională a secţiei civile, raportat la dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că obiectul acţiunii vizează pretenţii ce derivă din executarea unui contractat de concesiune, asimilat contractului administrativ.

4.1. Prin încheierea din data de 23 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat apelurile spre competentă soluţionare, secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în considerarea caracterului de act administrativ al contractului de concesiune.

4.2. Prin încheierea din data de 27 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 457 C. proc. civ., a recalificat calea de atac a apelului drept recurs, prin raportare la dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi Decizia nr. 17/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

4.3. Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în complet de recurs, a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţia civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal spre soluţionare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că, din cuprinsul art. 1 al contractului de concesiune ce constituie obiectul judecăţii, încheiat sub nr. x/15.04.2015, în baza căruia au fost pretinse daunele cerute prin acţiune, nu rezultă că acesta priveşte punerea în valoare a unui bun proprietate publică, specificându-se expres că ceea ce se concesionează este terenul izlaz comunal ce aparţine domeniului privat al Comunei Borcea.

Ca urmare, litigiul nu priveşte un contract administrativ şi nici un alt act administrativ tipic sau asimilat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, instanţa de contencios administrativ nu este competentă să soluţioneze cauza, în calea de atac, competenţa de soluţionare revenind secţiei a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

În fapt, prezentul dosar, aflat în conflict negativ de competenţă, are ca obiect cererile de apel formulate de către reclamanta SC A. SRL şi pârâta Primăria Comunei Borcea împotriva Sentinţei civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Comuna Borcea pe care a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 279.907,1 RON.

Învestită cu soluţionarea apelurilor formulate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a invocat, din oficiu, necompetenţa funcţională a secţiei civile şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în considerarea caracterului de act administrativ al contractului de concesiune.

Înalta Curte constată că, iniţial, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţă care şi-a declinat competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 519 din 20 aprilie 2016.

Din actele dosarului, rezultă că problema competenţei funcţionale nu a fost pusă în discuţie nici în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dar nici în faţa Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, fiind acceptat de către părţi şi de către prima instanţă că litigiul este de natură civilă.

De altfel, întregul parcurs procesual al acestui dosar în faţa instanţei de fond denotă faptul că litigiul a fost soluţionat ca unul de natură civilă.

Aceeaşi calificare rezultă inclusiv din calea de atac a apelului şi termenul de exercitare menţionate în dispozitivul sentinţei apelate.

În acest context, Înalta Curte apreciază că este competentă funcţional să soluţioneze apelurile exercitate împotriva Sentinţei civile nr. 950 din 23 octombrie 2017 a Tribunalului Călăraşi, secţia a III-a civilă, din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care s-a dezînvestit în mod greşit în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

În calea de atac, competenţa funcţională nu se stabileşte prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată ci prin raportare la secţia care a pronunţat sentinţa ce face obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetenţă (exceptând competenţa generală) a primei instanţe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiţia invocării anterioare, la fond, a respectivei excepţii.

În speţă, problema competenţei funcţionale nu a fost pusă în discuţie şi clarificată în favoarea competenţei funcţionale a instanţei de contencios administrativ, la primul termen de judecată, în faţa instanţei de fond, în condiţiile art. 130 şi 136 din C. proc. civ., iar după depăşirea acestui moment procesual, necompetenţa funcţională nu mai poate fi pusă în discuţie nici de către părţi şi nici de către instanţă şi, cu atât mai puţin, nu mai poate fi pusă în discuţie direct în apel de către instanţă din oficiu, aşa cum în mod greşit a procedat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Această interpretare rezultă fără echivoc şi din prevederile exprese ale art. 480 alin. (4) şi respectiv 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 136 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe apelanţii SC A. SRL şi Primăria Comunei Borcea şi intimaţii B., SC D. SRL, C., SC D. SRL în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL