Acquiescence to first-instance judgment in administrative annulment of education ministerial order

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior modificată şi completată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, suspendarea executării Ordinului nr. 4662 din 1 august 2016 privind luarea măsurilor prevăzute de art. 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, urmare a soluţionării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului în cadrul unei teze de doctorat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 3277 din 28 octombrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii;

- a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 3277 din 28 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

5. Cererea de renunţare la judecarea recursului

La data de 14 ianuarie 2019, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecata recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se ia act de renunţare. Totodată, a precizat că cererea de renunţare vizează doar calea de atac formulată în cauză.

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de renunţare la judecată, comunicată la data de 15 ianuarie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de renunţare la judecarea recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Cu titlu preliminar, se reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ., indicate de către titularul cererii, reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de către recurent la data de 14 ianuarie 2019, astfel cum a fost motivată şi precizată, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanţe, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., în sensul că, " achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei de fond.

Având în vedere că manifestarea de voinţă a recurentului este neîndoielnică şi neechivocă, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentului-reclamant la judecarea recursului exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 3277 din 28 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL