Decizia nr. 241/A/2018 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 52 din data de 7 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, în baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen... a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen... s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpata A. din infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conf. art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a dispus suspendarea şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. deduce din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii de 24 de ore de la data de 15 octombrie 2014 la 16 octombrie 2014.

În baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că inculpaţii C., D. şi F. au fost reţinuţi o perioadă de 14 de ore de la data de 15 octombrie 2014 la data de 16 octombrie 2014.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... s-a dispus revocarea măsurilor asigurătorii luate prin Ordonanţa cu nr. 21/P/2014 din 26 noiembrie 2014 a DNA, secţia de Combatere a Corupţiei (prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafaţa de 3827 m.p, situat pe str. x din Mun. Orşova, aparţinând inculpatului C.) şi Ordonanţa cu nr. 21/P/2014 din 4 decembrie 2014 a DNA secţia de Combatere a Corupţiei (prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafaţa de 1097 m.p situat pe strada x nr. 116 din Mun. Drobeta Turnu Severin, aparţinând inculpatei A.).

În baza art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală s-au admis cererile formulate de avocaţii G., H., I., J. şi K. - apărători desemnaţi din oficiu pentru cei 5 inculpaţi, fiindu-le majorate onorariile cuvenite fiecăruia dintre apărătorii desemnaţi din oficiu de la 400 RON la 520 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen... suma de 520 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A. a rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen... sumele de 520 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare dintre inculpaţii C., D., E. şi F. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen... a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din 13 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionale Anticorupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii:

A. - prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 47 din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132, art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

C. comisar şef de poliţie, şef al Serviciului de Investigaţii Fraude din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

D. - subofiţer de poliţie, pentru comiterea infracţiunilor: prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000; art. 321 alin. (1) din C. pen. art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate în concurs real, prevăzută de art. 38 alin. (1) din C. pen.

E. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000; art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

F. - pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., ambele în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

1. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă comisă de A. şi cumpărarea de influenţă săvârşită de F..

În fapt, s-a reţinut că inculpata A., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, în perioada 2011 - 2012, în Mun. Drobeta Turnu-Severin şi Comuna Şimian, din Jud. Mehedinţi, a pretins şi a primit de la F. foloase materiale necuvenite ce au constat în toate materialele de construcţie şi forţa de muncă necesare realizării gardului din bolţari edificat în partea stângă a intrării din faţă, ultima treime, şi în spatele terenului pe circa 4/5 din lungimea totală a delimitării din spate, pe terenul din Strada x nr. 116, unde locuieşte în prezent, precum şi materialele de construcţii (beton, pietriş, balast şi bolţari), utilaje (buldozer, cifa de transport beton şi pompa de turnare în fundaţie, stâlpi de rezistenţă şi placă), şi forţa de muncă aferentă activităţilor ce au implicat folosirea acestora, pentru construirea gardului din bolţari, în partea dinspre stradă a terenului din Comuna Şimian, cu suprafaţa de 1.829 m2, în tarlaua x, nr. cadastral x, şi pentru realizarea fundaţiei şi stâlpilor de rezistenţă pentru casa de vacanţă edificată pe acelaşi teren.

S-a reţinut că pretinderea şi primirea de foloase s-a realizat de A. în schimbul promisiunilor formulate de ea faţă de F., de intervenţie, pentru determinarea să nu îndeplinească acte defavorabile omului de afaceri şi firmelor S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., la funcţionarii publici cu atribuţii în constatarea şi cercetarea faptelor de evaziune fiscală şi spălare de bani de care era bănuit F., în proceduri instrumentate de Direcţia Finanţelor Publice Mehedinţi şi structurile din subordine, Garda Financiară Mehedinţi, Serviciul de Investigaţii Fraude din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, precum şi Garda Financiară Caraş-Severin şi DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sesizate subsecvent prin dispoziţii de la nivel central.

Promisiunea de intervenţie la organele de control şi de anchetă, expusă de magistrat faţă de omul de afaceri, a vizat neîntocmirea de acte care atestau implicarea inculpatului F., prin două firme pe care le administra în fapt, S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., în infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani de mare amploare, în care au fost întrebuinţate firmele S.C. N. S.R.L. Prunişor, S.C. O. S.R.L. Prunişor şi S.C. P. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, administrate de persoane ce au participat la activitatea infracţională condusă de F., acesta fiind şi beneficiarul prejudicierii bugetului de stat prin deduceri nelegale de TVA şi diminuarea impozitului pe profit.

De asemenea, s-a menţionat că în anul 2010, S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L. au introdus în contabilitate facturi fictive emise de mai multe "firme fantomă": S.C. N. S.R.L. Prunişor, S.C. O. S.R.L. Prunişor, S.C. P. S.R.L. Drobeta Turnu Severin. Datele privind tranzacţiile fictive efectuate de firmele lui F. au fost semnalate, la începutul anului 2011, Grupului de Lucru Interinstituţional - G.L.I. (format în temeiul Hotărârii C.S.A.T. nr. 69 din 28 iunie 2010). Comisarii Gărzii Financiare Caraş-Severin au constatat implicarea S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L. în activităţi circumscrise evaziunii fiscale, ce au generat prejudiciu bugetului consolidat al statului.

În mod concret, s-a arătat că la data de 27 iulie 2011, ora 08:34, în Jud. Mehedinţi, F. a fost contactată de A., care i-a solicitat interlocutorului date cu privire la transportul a două camioane încărcate cu bolţari de la firma acestuia din urmă şi sprijinul cu persoane care să descarce materialele, iar la ora 08:36, F. a înştiinţat-o pe inculpată că, în acea zi, vor veni doi bărbaţi să descarce bolţarii.

În continuare, s-a reţinut că, în ziua de 23 septembrie 2011, ora 16:13, A. a fost întrebată de F. dacă tatăl ei poate veni la şantierul deschis pentru construirea vilei de pe malul Dunării pentru primirea unor materiale, fiind solicitată prezenţa tatălui doamnei prim-procuror pentru ca lucrătorii să descarce un camion cu materiale de construcţii, distincte de bolţarii din cele două camioane trimise la 27 iulie 2011, pentru şantierul deschis pe terenul de pe malul Dunării, în Comuna Şimian.

Tot referitor la subiectul construcţiilor efectuate pentru inculpată, s-a reţinut că, la data de 11 octombrie 2011, inculpata A. l-a înştiinţat pe F. că lucrătorii au demolat gardul vechi (situat în spatele şi partea stângă, pe o lungime de 1/3, în continuarea gardului din cărămidă construit anterior) a terenului din Mun. Drobeta Turnu-Severin, Strada x nr. 116) şi că aşteaptă ca angajaţii afaceristului să-i aducă un transport cu bolţari, distinct de livrările de materiale de construcţii din 27 iulie 2011 şi 23 septembrie 2011. În plus, F. s-a angajat faţă de magistrat că, în ziua următoare, angajaţii săi vor începe să construiască gardul din beton şi bolţari pe terenul din Drobeta Turnu-Severin, promisiune îndeplinită zilele următoare prin începerea construirii de către persoane plătite de omul de afaceri şi cu materialele de construcţii furnizate de acesta. Construcţia gardului a fost finalizată în primăvara anului 2012, cu materiale plătite de acelaşi om de afaceri.

S-a arătat că, în data de 11 octombrie 2011, F. a coordonat remiterea unor materiale de construcţie (inclusiv bolţari, ciment, nisip şi var) şi efectuarea de lucrări de către angajaţi ai săi pentru construirea gardului din spatele şi partea laterală a curţii celor două vile ce aparţin doamnei A., situate în Mun. Drobeta Turnu-Severin, pe Strada x, nr. 116.

Mai mult, s-a reţinut că, în ziua de 16 noiembrie 2011, A. l-a contactat pe F. căruia i-a pretins o cifă de beton. La această pretindere, inculpatul s-a conformat. F. a primit lămuriri cu privire la calitatea betonului solicitat de magistrat şi a întrebat-o la ce oră, în ziua următoare, trebuie să-l livreze.

De asemenea, în ziua de 16 decembrie 2011, A. i-a solicitat lui F. sprijinul cu trimiterea unui buldoexcavator la terenul din Şimian, de pe malul Dunării, pentru nivelarea pietrişului aşezat. Răspunsul omului de afaceri a fost promisiunea că rezolvă problema.

S-a menţionat că relaţionările de interes dintre cei doi au continuat în anul 2012, după trecerea iernii, când clima a permis continuarea lucrărilor de construcţii la cele două terenuri. La data de 22 martie 2012, A. i-a pretins lui F. trimiterea unui lucrător pentru finalizarea construirii gardului din bolţari pentru terenul din Drobeta Turnu-Severin, Str. x, solicitare, faţă de care omul de afaceri s-a conformat, furnizând şi plătind forţa de muncă necesară.

În contextul în care faţă de F. se efectuau verificări de către mai multe organe cu atribuţii în constatarea faptelor de evaziune fiscală şi cercetări penale în dosarul instrumentat de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude, la data de 13 iulie 2012, A., în locuinţa ei, a intermediat întâlnirea dintre C., şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Mehedinţi, şi F. implicat în faptele expuse în sesizare înregistrată la aceeaşi structură de poliţie (procesul-verbal de sesizare din oficiu, din 22 martie 2012, întocmit de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude şi, ulterior, sesizarea Gărzii Financiare Mehedinţi). În dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, declinat, la data de 25 septembrie 2013, la DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, sesizarea viza firmele conduse de numiţii Q. şi R. care, în ansamblul activităţii infracţionale coordonate de F., au furnizat facturile fiscale aferente unor operaţiuni comerciale fictive, către firmele S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L., administrate de inculpat. Mai mult, în sesizarea din oficiu era vizată şi S.C. L. S.R.L., însă, în dosarul penal, atât firma cât şi administratorul au fost ocoliţi de orice fel de verificări.

S-a mai arătat că, în primăvara anului 2013, în baza promisiunii formulate faţă de F., în schimbul bunurilor şi foloaselor primite de la el, magistratul A. a intervenit la procurorul din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova ce efectua urmărirea penală (sesizările documentate fiind formulate de Garda Financiară Caraş Severin) în cauza în care, pentru aceleaşi fapte de evaziune fiscală şi spălare de bani, era anchetat F. şi alte persoane, solicitându-i avantajarea acestui om de afaceri în cadrul anchetei penale.

De asemenea, consecutiv întâlnirii organizate de doamna prim-procuror cu persoana ce administra firmele cercetate de evaziune fiscală şi ofiţerul de poliţie ce conducea Serviciul de Investigaţii Fraude din cadrul IPJ Mehedinţi, la 27 iulie 2012, F. a fost contactat de numitul S., concubinul doamnei A., care i-a precizat interlocutorului că de la A. a aflat că are nevoie de 4 m3 de beton, de tip B 200, pentru ziua de 28 iulie 2012, ora 08:30, cei doi înţelegându-se cu privire la furnizarea şi primirea celor 4 m3 de beton.

S-a mai arătat că pentru altă etapă a lucrărilor de construcţii la terenul de pe malul Dunării, A. l-a desemnat ca mandatar tot pe concubinul ei. Astfel, la 3 august 2012, ora 08:27, l-a contactat pe F. şi l-a înştiinţat că va fi apelat de S., rezultând folosirea acestuia din urmă ca intermediar în pretinderea explicită a unui alt folos material. În aceeaşi zi de 3 august 2012, după circa 30 minute, concubinul doamnei magistrat l-a contactat pe F. într-un mod clar şi direct, în calitate de intermediar al doamnei A., pretinzând o altă cifă de beton şi pompa necesară pentru turnarea betonului. S-a menţionat că F. a fost de acord să furnizeze betonul şi pompa solicitate de convorbitor, stabilind cantitatea de 5 m3, pentru ora 08:00, ziua de 4 august 2012.

Sub coordonarea şi la iniţiativa doamnei magistrat, S. l-a contactat pe inculpat, la 9 octombrie 2012, ora 07:30, rezultând furnizarea de către F., în acea perioadă, a unei cantităţi mari de pietriş ce a fost adusă în mai multe camioane şi pretinderea în acea zi a unei remorci de camion încărcată cu balast, pentru şantierul din Şimian, material distinct de pietrişul livrat în zilele anterioare. De asemenea, s-a arătat că F. s-a conformat pretinderii formulate faţă de el de concubinul doamnei magistrat şi i-a remis, pentru şantierul din Comuna Şimian, pietriş, transportat în mai multe camioane, cu câteva zile anterior datei de 9 octombrie 2012, iar pentru această zi - balastru adus în remorca unui camion.

În derularea faptelor pe tema lucrărilor de construcţii finanţate de F., în legătură cu dosarul penal în care acesta era cercetat pentru fapte de evaziune fiscală, s-a menţionat că A. a recidivat cu întrebuinţarea lui S. pentru pretinderea de foloase, similar cazurilor în care a pretins şi a primit 4 m3 beton, respectiv 5 m3 de beton, inclusiv transportul şi pomparea, precum şi livrarea de pietriş şi balastru aduse în mai multe camioane. La 10 octombrie 2012, F. a înştiinţat-o pe inculpata A. că a doua zi vor fi finalizate materialele vizate pentru montare, iar în ziua de 12 octombrie 2012, l-a contactat pe concubinul doamnei prim-procuror şi l-a întrebat dacă a primit materiale din fier care a confirmat şi a precizat că bunurile trimise s-au potrivit dimensiunilor construcţiei.

2. Infracţiunea de luare de mită comisă de C. şi infracţiunea de dare de mită săvârşită de F.

Faptele inculpatului C., care, în legătură cu atribuţiile sale de serviciu de şef al Serviciului de Investigaţii Fraude din cadrul IPJ Mehedinţi (îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unor acte ori îndeplinirea unor acte contrare acestor îndatoriri), a pretins şi a primit de la F., în Jud. Mehedinţi, în luna octombrie 2012, două uşi de garaj cu acţionare electrică, de culoare albă, în valoare de 8.497,7 RON, precum şi accesoriile necesare montării acestora, în valoare de 2.011,18 RON, valoarea totală a bunurilor remise fiind de 10.508,88 RON. S-a reţinut că suma de bani a fost plătită de F., prin firma sa S.C. M. S.R.L., firmei de la care au fost achiziţionate bunurile menţionate, fiind necesară modificarea garajului pe care ofiţerul de poliţie îl are pe terenul din Mun. Orşova, Str. x, realizate elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

Faptele inculpatului F. care a dat lui C., în luna octombrie 2012, în Mun. Orşova, materialele necesare modificării garajului pe care ofiţerul de poliţie îl are pe terenul din Mun. Orşova, Str. x, prin achitarea sumei de 10.508,88 RON, prin firma sa S.C. M. S.R.L., firmei de la care au fost achiziţionate două uşi de garaj cu acţionare electrică, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale lui C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., săvârşită de F..

Ca şi echivalent al primirii de foloase necuvenite de la F., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, s-a arătat că ofiţerul de poliţie C. a semnat adresele emise în dosarele nr. x/2012 şi y/2013 instrumentate de IPJ Mehedinţi- Serviciul de Investigaţii Fraude şi a repartizat cele două cauze către ofiţeri de poliţie diferiţi, din subordine, pentru evitarea stabilirii ansamblului de infracţiuni. De asemenea, contribuţia lui C., prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, a constat şi în direcţionarea subordonaţilor spre anchete ce au dus la omiterea investigării firmelor S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., administrate de F., menţionate ca destinatare pe facturile fiscale fictive ataşate celor două sesizări. Mai mult, s-a precizat că s-a produs evitarea propunerii de declinare, imediat după sesizare, la structura de parchet competentă - DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova - şi imposibilitatea dovedirii de infracţiuni comise de persoanele fizice şi juridice expuse în cele două sesizări. Deşi în sesizarea din 22 martie 2012, în dosarul x/2012, era menţionată şi S.C. L. S.R.L. Şimian, cu privire la aceasta nu s-au efectuat verificări. Mai mult, ipoteza că voit s-a omis anchetarea lui F. reiese tocmai din conţinutul adresei din 5 august 2013, de către DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2012, emisă de către SIF Mehedinţi. S-a menţionat notarea numelui F., ca participant la evaziunea fiscală de mare amploare, deşi în concret faţă de acesta şi firmele sale nu fuseseră efectuate cercetări penale. În plus, s-a relevat implicarea lui C., prin prevalarea de funcţia de şef al SIF Mehedinţi, ca şi echivalent al bunurilor primite de la F. în cadrul convenţiei de corupţie, şi prin evitarea conexării dosarului nr. x/2013 la dosarul nr. x/2012, ambele, în acea perioadă, în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi instrumentate de SIF Mehedinţi.

S-a arătat că în ambele sesizări, în dosarele nr. x/2013 şi y/2012, sunt indicaţi făptuitorii R. şi S.C. O. S.R.L.. De altfel, evitarea repartizării la acelaşi lucrător şi a conexării dosarului nr. x/2013 la dosarul nr. x/2012, a vizat împiedicarea dovedirii ansamblului infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, intenţionata omitere a verificărilor faţă de alte persoane fizice şi juridice implicate în activitatea infracţională şi nedeclinarea urgentă la structura de parchet competentă, toate acestea fiind mijloace favorabile afaceristului mituitor. De asemenea, s-a arătat că În calitate de şef al Serviciului de Investigaţii Fraude din cadrul IPJ Mehedinţi, C. a avut reprezentarea faptului că a repartizat dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2012 către doi subordonaţi distincţi, ale căror sesizări vizau aceleaşi fapte şi persoane.

În situaţia în care, relativ la aceleaşi fapte şi persoane, nu ar fi fost formulate sesizări de Garda Financiară Caraş Severin către DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, iar această unitate nu ar fi derulat cercetări efective, faţă de F. nu se dovedea nicio implicare în activitatea infracţională concretizată cu prejudicierea bugetului de stat prin intermediul firmelor S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L. S-a relevat faptul că la câteva luni de la efectuarea mai multor percheziţii domiciliare în jud. Mehedinţi şi dispunerii de măsuri preventive faţă de toate persoanele fizice implicate, inclusiv faţă de F. şi cele indicate expres ca făptuitori în dosarele nr. x/2013 şi y/2012 instrumentate de IPJ Mehedinţi- Serviciul de Investigaţii Fraude, s-au efectuat demersuri pentru declinarea acestora, inevitabilă la acel moment datorită identităţii de fapte şi persoane şi dispunerii de măsuri preventive şi asiguratorii.

Totodată, în contextul în care faţă de F. se efectuau verificări de către mai multe organe cu atribuţii în constatarea faptelor de evaziune fiscală şi cercetări penale în dosarul instrumentat de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude, la data de 13 iulie 2012, A., în locuinţa ei, a intermediat întâlnirea dintre C., şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Mehedinţi, şi persoana fizică la care se referea sesizarea înregistrată la aceeaşi structură de poliţie (procesul-verbal de sesizare din oficiu din 22 martie 2012 întocmit de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude şi, ulterior, s-a precizat că sesizarea Gărzii Financiare Mehedinţi, ambele vizând acelaşi ansamblu de fapte şi persoane). În dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, declinat la data de 25 septembrie 2013, la DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, sesizarea se referă la firmele conduse de numiţii Q. şi R. care, în ansamblul activităţii infracţionale coordonate de F. au furnizat facturile fiscale aferente unor operaţiuni comerciale fictive către firmele S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L. administrate de acesta din urmă. Mai mult, în dosarul nr. x/2012 nu s-au efectuat cercetări faţă de beneficiarul prejudicierii bugetului de stat, deşi la momentul sesizării au fost ataşate facturi fiscale în care erau menţionate firmele lui F.. De asemenea, s-a arătat că nu s-a investigat întrebuinţarea facturilor, modalitatea de evaziune fiscală şi firmele avantajate de deducerile ilegale de TVA şi de diminuarea impozitului pe profit. La scurt timp de la primirea primului dosar declinat, tot de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, a fost declinat un al doilea dosar penal (nr. x/2013) ce viza aceeaşi activitate infracţională, însă era indicată ca făptuitor o singură persoană, R., poate fără surprindere nume comun cu una dintre cele două persoane fizice notate şi în sesizarea din primul dosar declinat, despre care s-a arătat că a emis facturi fiscale false către firme administrate de F.. S-a mai menţionat că nici în al doilea dosar penal declinat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nu existau referiri la F. şi firmele S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L., cu toate că din facturile fiscale rezulta că acestea au fost beneficiarele înregistrării de operaţiuni comerciale fictive.

3. Infracţiunea de luare de mită comisă de A. şi infracţiunea de dare de mită săvârşită de E.

S-a reţinut că inculpata A. a pretins şi a primit de la E. un număr de 225 de răsaduri de flori ornamentale de grădină (200 în anul 2013 şi 25 în 2014), atât pentru altă persoană, cât şi pentru ea, în perioada 18 martie 2013 - 20 martie 2014, în jud. Mehedinţi. Totodată, s-a precizat că A. a beneficiat, în perioada martie - aprilie 2013, din partea afaceristului E., de plata muncitorilor care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) a curţii comune aferente a două vile ale magistratului, situate în Drobeta Turnu-Severin, str. x, şi a acceptat promisiunea aceluiaşi afacerist de obţinere în concesiune a unui teren pe malul Dunării. S-a arătat că terenul la care s-a referit promisiunea afaceristului este individualizat în extrasul din cartea funciară nr. x a Mun. Orşova, cu suprafaţa de 6.411 m2, dezmembrată în 6 parcele, una din aceste parcele fiind vizată spre atribuire doamnei prim-procuror.

De asemenea, s-a menţionat că pretinderile şi primirile de foloase materiale necuvenite, precum şi acceptarea promisiunii de primire a terenului, au fost comise de A. cu titlu de echivalent al îndeplinirii de către ea a atribuţiilor de serviciu, în dosarul penal nr. x/2013, constituit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, la data de 18 martie 2014. S-a arătat că A. a realizat elementele materiale specifice infracţiunii de luare de mită în schimbul îndeplinirii actelor ce au intrat în atribuţiile sale de serviciu (dispunerea verbală adresată organului de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale faţă de persoanele acuzate, confirmarea începerii urmăririi penale, emiterea adresei ce atesta începerea urmăririi penale în cauză în scopul suspendării executării silite în cadrul căreia fusese sigilat autocarul Liceului Traian Lalescu, cererea de emitere autorizaţii de interceptare faţă de cei acuzaţi penal şi coordonarea urmăririi penale, inclusiv efectuarea expertizei contabile planificate de E. anterior constituirii dosarului penal). S-a mai precizat că, la data de 20 martie 2014, în ziua primirii a 25 de răsaduri de flori ornamentale de la E., doamna A. a acceptat promisiunea acestuia de furnizare în viitor al altor răsaduri de flori ornamentale, remiterea planificată nefiind concretizată datorită arestării preventive a afaceristului, în altă cauză.

În susţinerea acuzaţiei, s-a arătat că inculpata A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, s-a implicat activ în vederea constituirii dosarului penal nr. x/2013, pe care şi l-a repartizat în vederea supravegherii urmăririi penale, în care avea să se înceapă urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi uz de fals faţă de T., U. şi V., antrenori ai Clubului Sportiv Şcolar, secţia de kaiac-canoe din cadrul Liceului Teoretic "Traian Lalescu", precum şi faţă de doamnele W. şi X. - directorul, respectiv administratorul financiar al liceului "Traian Lalescu" din Municipiul Orşova. În fapt, s-a invocat că aceştia, prin intermediul S.C. A. S.R.L., au beneficiat de contracte oneroase, privind livrarea de produse alimentare utilizate pentru hrana sportivilor. Magistratul, în schimbul serviciilor sale, a beneficiat din partea afaceristului E. de plata muncitorilor care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) a curţii aferente celor două vile din Drobeta Turnu-Severin, str. x. De altfel, A. a solicitat şi a primit de la E. răsaduri de flori ornamentale atât pentru prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, cât şi pentru ea, la plantarea pe terenurile sale şi, de asemenea, a acceptat promisiunea obţinerii pentru ea, în concesiune, pe numele concubinului ei, a unui alt teren ce se afla în domeniul privat al Mun. Orşova, pe malul Dunării, menţionat în Hotărârea nr. 104 din 31 octombrie 2013 a Consiliul Local al Mun. Orşova. În acces sens, s-a reţinut că demersurile lui E. faţă de A., prin remiterea şi promiterea de foloase materiale pentru aceasta, a vizat declanşarea unei anchete penale faţă de angajaţi ai Clubului Sportiv Şcolar de Kaiac-Canoe Orşova şi a avut ca scop împiedicarea vânzării la licitaţie publică a autocarului deţinut de Liceul Teoretic "Traian Lalescu" din municipiul Orşova, al cărui director era Y., persoană apropiată omului de afaceri.

Sub acest aspect, s-a arătat că infracţiunea de luare de mită comisă de A. subzistă chiar dacă pretinderea s-a realizat atât pentru ea, cât şi pentru altă persoană. S-a reţinut că inculpata A. a pretins de la E. răsaduri de flori ornamentale pentru grădină, la datele de 18 martie 2013 şi 15 aprilie 2013, iar acesta din urmă a luat legătura cu soţia sa căreia i-a cerut să cumpere bunurile pretinse de A.. În concret, E. a remis inculpatei A., în luna aprilie 2013, un număr de 200 de răsaduri de flori ornamentale, în valoare de 3.100 RON.

Relativ la terenul pe care omul de afaceri s-a angajat faţă de procurorul A., să-l obţină pentru aceasta, în concesiune de la Primăria Mun. Orşova, E. i-a dat asigurări, la 2 septembrie 2013, că lucrurile sunt rezolvate. Însă, afaceristul nu a putut îndeplini acest obiectiv întrucât, între timp, în altă cauză penală a fost arestat preventiv. Terenul la care s-a referit promisiunea afaceristului este individualizat în extrasul din cartea funciară nr. x a Mun. Orşova, cu suprafaţa de 6.411 m2, dezmembrată în 6 parcele, una din aceste parcele fiind vizată spre atribuire doamnei prim-procuror. Conform menţiunii din acest extras, în temeiul actului administrativ nr. 9571 din 20 august 2013, emis de Primăria Mun. Orşova, terenul a fost evidenţiat în domeniul public al localităţii. Exact la câteva zile de la includerea terenului în domeniul public al Orşovei, în contextul diligenţelor politice de trecere imediată în domeniul privat în scopul concesionării către persoane cu funcţii publice, mai precis la 2 septembrie 2013, E. i-a promis doamnei prim-procuror obţinerea pentru ea, în concesiune, a unui teren. La data de 31 octombrie 2013, în perioada de timp în care A. a acceptat, în conţinutul infracţiunii de luare de mită, promisiunile referitoare la obţinerea unui teren, Consiliul Local al Mun. Orşova a dispus, prin Hotărârea nr. 104 trecerea celor 6 loturi de teren în domeniul privat şi concesionarea pentru preţuri de pornire cuprinse între 6.237 euro şi 8.649 euro, raportat la suprafeţele lor, delimitate între 822 m2 şi 1.242 m2.

S-a reţinut că, în derularea convenţiei ilicite de corupţie, formate la 18 martie 2013, în ziua de 19 martie 2014, în perioada în care dosarul penal, în legătură cu care a comis luarea de mită, era în supravegherea urmăririi penale efectuată de A., aceasta l-a contactat pe E. şi i-a solicitat afaceristului răsaduri de flori ornamentale pentru grădină, fiind vădită nu doar pretinderea de bunuri de către magistrat şi promisiunea livrării lor de către afacerist, ci şi prefigurarea deturnării unei mici părţi din obiectul contractului finanţat public, aspecte faţă de care ambii au avut reprezentare. În ziua următoare, la 20 martie 2014 doamna magistrat s-a obiectivat ca insistentă în cererea de foloase exprimată în ziua precedentă, iar E. i-a explicat imposibilitatea de livrare a acelor răsaduri întrucât erau pentru plantarea în spaţii publice. În aceeaşi zi, E. a trimis la domiciliul doamnei A. un număr de 25 răsaduri de flori ornamentale. În aceeaşi zi de 20 martie 2014, doamna prim-procuror a confirmat primirea acestora, iar E. i-a promis că-i va mai da şi alte răsaduri de flori ornamentale pentru amenajarea terenurilor deţinute de aceasta şi apropiaţii ei, însă un astfel de deziderat, în derularea convenţiei de corupţie menţionate, nu s-a mai produs, datorită arestării preventive a afaceristului în altă cauză. De altfel, promisiunea din 20 martie 2014, de furnizare în viitor a altor răsaduri de flori ornamentale, formulată de E., a fost acceptată de prim-procurorul A..

Concluzionând, faptele inculpatei A., care a pretins şi a primit de la E. un număr de 225 de răsaduri de flori ornamentale de grădină (200 în anul 2013 şi 25 în 2014), atât pentru altă persoană, cât şi pentru ea, în perioada 18 martie 2013 - 20 martie 2014, în Jud. Mehedinţi, a beneficiat, în perioada martie - aprilie 2013, din partea inculpatului E., de plata muncitorilor care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) a curţii comune aferente a două vile ale magistratului, situate în Drobeta Turnu-Severin, Str. x, şi a acceptat promisiunea de obţinere în concesiune a unui teren pe malul Dunării, aflat în domeniul privat al Mun. Orşova, în schimbul îndeplinirii de către magistrat a atribuţiilor de serviciu în dosarul penal nr. x/2013, constituit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, la data de 18 martie 2014, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Corelativ, faptele inculpatului E., care a promis şi a dat inculpatei A., în legătură cu îndeplinirea de către aceasta a atribuţiilor de serviciu în dosarul nr. x/2013, constituit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, un număr de 225 de răsaduri de flori ornamentale de grădină (200 în anul 2013 şi 25 în 2014), în perioada 18 martie 2013 - 20 martie 2014, în Jud. Mehedinţi, a plătit, în perioada martie - aprilie 2013, muncitorii care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) a curţii comune aferente a două vile ale magistratului, situate în Drobeta Turnu-Severin, Str. x şi a promis inculpatei obţinerea în concesiune a unui teren situat pe malul Dunării, aflat în domeniul privat al Mun. Orşova, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită.

4. Infracţiunea de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, comisă, la 11 martie 2014, de D. la instigarea inculpatei A..

La data de 11 martie 2014, la ora 13:48, în mun. Orşova, D., şeful Formaţiunii rutiere din cadrul Poliţiei Mun. Orşova, la instigarea inculpatei A., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor, cu privire la Z..

S-a reţinut că, la ora 13:57, în aceeaşi zi, D. a verificat aceeaşi persoană şi în baza de date de evidenţă auto, constatând astfel că deţinea permis de conducere şi că nu avea autoturism înregistrat pe numele ei. De asemenea, informaţiile pe care D. le-a obţinut, fără legătură cu legala îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, le-a furnizat în aceeaşi zi doamnei A., săvârşind infracţiunea de folosire de informaţii ce nu erau destinate publicităţii.

S-a precizat că infracţiunea a fost comisă în legătură cu interesul doamnei avocat B., fiica doamnei prim-procuror, de aflare de informaţii nedestinate publicului despre concubina din acea perioadă a avocatului BB., din Baroul Mehedinţi. Dialogurile dintre A. şi fiica sa, B., au relevat că aceasta din urmă a derulat relaţii de concubinaj cu domnul BB., fiica doamnei magistrat fiind preocupată de procurarea unor date despre rivala sa.

Cu ajutorul subofiţerului de poliţie D., inculpata A. a obţinut informaţii complete cu privire la concubina din acea perioadă a avocatului BB., în interesul înştiinţării fiicei sale despre iubita de atunci a fostului ei concubin şi pentru analizarea comparativă a calităţilor fizice, vârstei, profesiei şi locuinţei acesteia cu cele ale fiicei sale, precum şi pentru stabilirea dacă aceeaşi persoană deţine permis de conducere şi are în proprietate autoturism. S-a reţinut că scopul obţinerii acestor informaţii a fost personal, fără legătură cu menirea accesării bazelor de date puse la dispoziţia organelor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea infracţiunilor. Urmare aflării, prin accesarea nelegală a bazei de date de către D., a datelor complete despre prietena de atunci a fostului concubin al doamnei avocat, aceasta şi mama ei au obţinut foloase nepatrimoniale necuvenite ce au constat în beneficierea de informaţii nedestinate publicităţii, strict în scopuri personale cadrate de foste sau actuale relaţii de concubinaj, pentru efectuarea unor comparaţii şi însuşirea sentimentului de superioritate a fiicei inculpatei faţă de persoana la care s-au referit aceste date.

Faţă de acestea, s-a reţinut comiterea infracţiunii de folosire de informaţii ce nu erau destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, comisă de D., la data de 11 martie 2014, în Mun. Orşova, la instigarea prim-procurorului A.. În sarcina inculpatei A., referitor la această formă de ilicit penal, s-a reţinut instigare la infracţiunea de folosire de informaţii ce nu erau destinate publicităţii, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

5. Infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite, comise de D. în legătură cu dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova

S-a reţinut că, la data de 7 martie 2014, agenţii de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei Mun. Orşova l-au depistat pe numitul CC., conducând pe DN 6, la km 364, în Mun. Orşova, jud. Mehedinţi, autoturismul fără numere de înmatriculare valabile, marca DD., cu seria şasiu x, constituindu-se dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova.

S-a arătat că D. subofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei Mun. Orşova, a efectuat urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, ce a avut ca obiect infracţiunea de conducere a unui autoturism neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., comisă de CC..

De asemenea, s-a precizat că D. a accesat, la data de 11 martie 2014, baza de date informatizată Eucaris-Prum, administrată de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor, pentru verificarea autoturismului marca DD., cu seria şasiu x, cu care a fost depistat în trafic CC., ocazie cu care a întocmit un proces-verbal, la ora 15:29, în care a menţionat:

"Autovehiculul marca DD. model T4 cu seria şasiu x figurează înmatriculat în circulaţie în Olanda cu numărul de înmatriculare x. Nu există alte semnalări cu privire la o radiere din circulaţie".

S-a precizat că a doua menţiune a agentului şef adjunct D. a fost în sensul că "Nu există alte semnalări cu privire la o radiere din circulaţie", nu este conformă cu realitatea, aşa cum a reieşit din adresa nr. x din 31 octombrie 2014 a Direcţiei Regim Permise şi Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în care s-a menţionat faptul că D. a accesat de două ori baza de date pentru verificarea autovehiculului menţionat în ziua de 11 martie 2014, pentru criteriul de căutare nr. de identificare autoturism, respectiv x, iar a doua oară după criteriul de căutare al numărului de înmatriculare x, pentru ambele interogări ale bazei de date evidenţiindu-se datele reale referitoare la autovehicul respectiv, însă D., cu intenţie, nu a consemnat în procesul-verbal din 11 martie 2014 faptul că autovehiculul figura ca radiat din data de 06 martie 2014.

S-a menţionat că, prin consemnarea, cu intenţie, la data de 11 martie 2014, în Mun. Orşova, a unor date neconforme adevărului, în procesul-verbal de verificare a autovehiculului cu seria şasiu x şi nr. de înmatriculare 23 xxx, subofiţerul de poliţie D. a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, întrucât a menţionat neconform adevărului că autoturismul respectiv nu figura radiat.

Ulterior, s-a arătat că, la data de 26 mai 2014, agentul şef de poliţie D., la finalizarea urmăririi penale, prin referatul întocmit, a propus clasarea cauzei, în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, cu următoarea motivare:

"Conform bazei de date Eucaris- Prum, administrată de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, autoturismul marca DD., seria şasiu x, este înmatriculat permanent în Olanda, sub nr. de înmatriculare 23 xx, potrivit certificatului de înmatriculare seria x, fără a exista semnalări cu privire la radierea din circulaţie a autoturismului menţionat", date ce au impus considerarea că fapta comisă nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a reţinut că, prin întocmirea procesului-verbal de verificare a autovehiculului menţionat şi a referatului cu propunere de clasare, şi prin consemnarea, cu ştiinţă, a unor situaţii neconforme cu adevărul, D. şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, săvârşind prin aceasta infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite (pentru persoana depistată în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul neînmatriculat, rezultând menţinerea în circulaţie, în mod nelegal, a acelui autovehicul), prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Prin obiectivarea acestei forme de ilicit penal, s-a menţionat că D. a încălcat următoarele dispoziţii legale: art. 26 alin. (1) pct. 8 şi 18 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, care stabilesc obligaţia lucrătorilor de poliţie de constatare a faptelor penale şi de supraveghere şi controlare a circulaţiei pe drumurile publice şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, referitoare la conducerea pe drumurile publice doar a autovehiculelor legal înmatriculate. Îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a avut ca rezultat permiterea şi lăsarea în circulaţia pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat, fapt ce a lezează valoarea socială ocrotită, fiind încălcat interesul general referitor la interdicţia de circulaţie a autovehiculelor neînmatriculate. Totodată, pentru conducătorul auto CC., prin comiterea acestor două infracţiuni de către D., s-a evitat măsura suspendării permisului de conducere, conform art. 103 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice.

6. Tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite, comisă de A..

S-a reţinut că dosarul cu nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin s-a constituit în urma plângerii penale formulate, la 10 martie 2011, de EE., sub aspectul comiterii de către FF. şi GG., a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals. S-a constatat că, în acea perioadă GG. era parte civilă adversă faţă de EE. în proces civil referitor la aceeaşi masă succesorală, iar acesta din urmă a învederat că s-au comis infracţiunile menţionate prin faptul că, la data de 14 februarie 2006, FF. a redactat şi semnat, în numele mamei sale GG., cererea adresată Comisiei de Fond Funciar din cadrul Primăriei Mun. Drobeta Turnu-Severin, cerere ce a fost folosită în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în calitate de moştenitor legal al defuncţilor HH. şi EE. (identitate de nume şi prenume cu cele ale persoanei care a formulat plângerea în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin). Cererea din 14 februarie 2006 a fost înregistrată la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. x din 15 februarie 2006 şi a constituit o revenire pentru urgentarea şi soluţionarea cererilor anterioare formulate de GG.. Atât în cererea din 14 februarie 2006, cât şi în alte 5 cereri formulate de GG. în anul 2005 s-a subliniat faptul că are şi ea drepturi succesorale şi că numitul EE., nu este singurul moştenitor al bunurilor imobile aflate în masa succesorală lăsată de defuncţii HH. şi EE..

În acest context, s-a constatat că A., spre sfârşitul anului 2011, fără întocmirea formalităţilor legale, a dobândit de la EE., petentul din dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, un teren în Comun Şimian, Jud. Mehedinţi, situat pe malul Dunării, cu suprafaţa de 1.829 mp, în tarlaua x, nr. cadastral x.

De asemenea, cercetările efectuate în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin au reliefat că cererea din 14 februarie 2006, formulată de FF., în numele mamei sale, a fost înregistrată la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin sub nr. x din 15 februarie 2006. Mai mult, GG. a declarat că ea l-a rugat pe fiul ei, FF., să întocmească şi să semneze în locul ei o revenire la 5 cereri anterioare, formulate de ea în anul 2005, prin care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitoare legală. FF. a recunoscut că a întocmit şi semnat în locul mamei sale cererea din 14 februarie 2006, însă a precizat că GG. i-a solicitat expres acest fapt, nemulţumită fiind de lipsa de soluţionare a cererilor anterioare şi de încercările lui EE. de a se prezenta ca unic moştenitor legal. Mai mult, din actele dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, la care au fost ataşate de către EE. hotărâri judecătoreşti civile, cereri, memorii şi precizări ale acestuia, a rezultat că scopul real pentru care s-au formulat acuzaţiile penale, vădit nefondate în raport de realitatea obiectivă, a fost anularea cererii înregistrate la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. x din 15 februarie 2006. Prin sesizarea penală formulată, aşa cum a specificat explicit chiar petentul EE., acesta a intenţionat obţinerea înlăturării de la moştenire a numitei GG., pentru ca el să primească o suprafaţă mai mare de teren intravilan în Mun. Drobeta Turnu-Severin, din moştenirea lăsată de autorii lor. În acelaşi timp, în raport de data faptelor invocate în sesizarea din dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, aşa cum în mod repetat s-a notat în 4 soluţii succesive de neîncepere a urmăririi penale, dispuse de un procuror de caz, şi în referatele întocmite de organele de poliţie la finalizarea cercetărilor, intervenise prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile de fals în înscrisuri şi semnătură privată şi uz de fals.

Referitor la lipsa de vinovăţie la falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin semnarea în numele altei persoane s-a reţinut că aceasta a fost determinată de iniţiativa şi acordul celui pentru care s-a semnat cererea olografă, fapta nefiind săvârşită cu intenţie infracţională, în condiţiile în care pentru contractul de mandat nu există cerinţa formei autentice, fiind suficient şi cel verbal ori tacit. Totodată, din compararea calendaristică a unor date certe, în situaţia în care nu se acorda precădere acestui temei de netrimitere în judecată, deşi cazurile ce atrag inexistenţa infracţiunii sunt prioritare celor de înlăturare a răspunderii penale, în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin intervenise prescripţia răspunderii penale. În acest context, s-a reţinut ignorarea intenţionată a impedimentelor legale pentru soluţie penală care să ateste că cererea înregistrată la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. x din 15 februarie 2006 a fost falsificată şi că se impunea anularea ei, iar pe cale de consecinţă şi a unui titlu de proprietate, A., prin mai multe acte ce se circumscriu unei unităţi naturale de infracţiune, a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin.

În concret, A., în exercitarea funcţiei de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, în perioada 2011 - 2012, a comis tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000. Actele defectuoase îndeplinite de A. în exercitarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin au constat în infirmarea repetată a soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror din subordine, infirmări de soluţii ce au avut ca scop anularea cererii înregistrate la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. x din 15 februarie 2006 şi a titlului de proprietate primit de GG. de la Comisia Fond Funciar din cadrul Primăriei Mun. Drobeta Turnu-Severin.

În sarcina inculpatei A., s-a reţinut că, în mod defectuos, cu vădita neluare în considerare a lipsei de vinovăţie a învinuiţilor FF. şi GG. şi a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, şi cu scopul de facilitare a obţinerii, prin hotărâre judecătorească civilă, în detrimentul altor comoştenitori şi-n favoarea lui EE., a unei suprafeţe de teren cât mai mare din masa succesorală, prin rezoluţia nr. 623/II/2/2012 din 23 martie 2012 a infirmat rezoluţia nr. 1090/P/2011 din 10 februarie 2011 de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 2299/II/2/2011 din 8 noiembrie 2011 a infirmat rezoluţia nr. 1090/P/2011 din 28 septembrie 2011 de neîncepere a urmării penale, prin rezoluţia nr. 1707/II/2/2011 din 26 august 2011 a infirmat rezoluţia nr. 1090/P/2011 din 18 iulie 2011 de neîncepere a urmăririi penale, prin rezoluţia nr. 959/II/2/2011 din 19 mai 2011 a infirmat rezoluţia nr. 1090/P/2011 de neîncepere a urmăririi penale.

S-a reţinut că, la refuzul legal şi temeinic al procurorului de caz care a dispus soluţiile de neîncepere a urmăririi penale, tot în mod defectuos şi nelegal, A. a repartizat cauza altui procuror din subordine, care, conform motivărilor expuse de aceasta în cele 4 rezoluţii de infirmare şi în consens cu cererile şi memoriile depuse de EE., a reţinut comiterea faptelor de fals în înscrisuri sub semnătura privată şi uz de fals, a aplicat sancţiune administrativă minimă şi a constatat că cererea înregistrată la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. x din 15 februarie 2006 este falsă, fiind sesizată Judecătoria Mun. Drobeta Turnu-Severin, cu menţiunea expresă "pentru anularea cererii nr. x din 15 februarie 2006, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2003, şi pe cale de consecinţă anularea parţială a titlului de proprietate mai sus menţionat". Această din urmă soluţie în care s-a făcut precizarea de mai sus, în care s-a constatat că cererea era falsă, a fost dispusă de alt procuror decât cel care adoptase primele 4 rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

În afară de actele materiale defectuoase şi nelegale îndeplinite de A. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în perioada 2011 - 2012, în Mun. Drobeta Turnu-Severin, prin infirmările soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale şi repartizarea dosarului altui procuror din subordine, decât cel care a înţeles nelegalitatea demersului de forţare abuzivă a anulării unui titlu de proprietate defavorabil lui EE., prin adresa din 26 iunie 2012, A., în calitate de prim-procuror Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, în mod defectuos şi nelegal, a solicitat expres Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin anularea totală a titlului de proprietate nr. x/2009. Solicitarea adresată instanţei civile de către A., de anulare a acestui titlu de proprietate, formulată prin adresa din 26 iunie 2012, a fost evident favorabilă celui de la care dobândise 1.800 m2 de teren, spre finalul anului 2011. Mai mult, solicitarea a fost directă pentru actul administrativ de recunoaştere drept de proprietate, fără invocarea necesităţii anulării cererii înregistrate la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin la nr. 2303 din 15 februarie 2006, pentru care s-a stabilit că a fost falsificată, cu motivarea că din cercetările efectuate a rezultat că de fapt titlul de proprietate a fost falsificat, deşi sesizarea şi ancheta penală au vizat falsificarea cererii formulate de FF. în numele mamei sale GG., la solicitarea acesteia, fiind depăşite chiar pretenţiile civile formulate de EE., în dosarul penal, de anulare a cererii adresate Comisiei de Fond Funciar şi doar pe cale de consecinţă şi a titlului de proprietate.

Infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, pentru sine ori pentru altul, a rămas în faza de tentativă deoarece instanţele de judecată civilă nu au dispus anularea titlului de proprietate, neluând în considerare văditele nelegalităţi comise în legătură cu dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin. Având în vedere că rezultatul prevăzut şi dorit de A., de obţinere, de către EE., prin hotărâre judecătorească civilă, a unei suprafeţe de teren cât mai mare din masa succesorală, cu toate că actele materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu au fost executate, infracţiunea a rămas în faza de tentativă. În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 78/2000, tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite se pedepseşte. În plus, s-a reţinut că infracţiunea a fost comisă prin pluralitate de acte materiale ce se circumscriu unei unităţi naturale de ilicit penal.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatei A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 47 din C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 132, art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., toate patru în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- fapta inculpatului C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

- faptele inculpatului D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 321 alin. (1) din C. pen. art. 297 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, toate 3 în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen.

- fapta inculpatului E. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- faptele inculpatului F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., ambele în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Conform rechizitoriului întocmit, s-a reţinut că starea de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor, adresa din 10 decembrie 2014 a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor; înscrisuri şi fotografii depuse la dosar de inculpatul E.; declaraţiile martorilor U., V., T.; mandatele de siguranţă naţională înaintate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; planşe foto; adresa nr. x din 29 august 2014 a MAI - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date; documente privind terenul ce a făcut obiectul promisiunii inculpatului E. faţă de inculpata A.; acte întocmite în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova; acte întocmite în dosarele x/2014 şi nr. y/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, mandatele de siguranţă naţională privind pe inculpat E.; documente puse la dispoziţie de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mehedinţi; documente ridicate cu ocazia percheziţiilor efectuate în cauză; dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 ce priveşte pe CC.; dosarul de urmărire penală nr. y/P/2014; documente ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din biroul inculpatei A.; documente financiar contabile ale S.C.

L. S.R.L.; dosare instrumentate de inculpatul D.; sentinţa civilă nr. 3957 din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin; adresa Inspectoratului de poliţie Judeţean Mehedinţi nr. x din 13 noiembrie 2014; proces-verbal de percheziţie informatică privind pe inculpata A.; adresa din 10 noiembrie 2014 şi anexele acesteia a S.C. II. S.A. ORŞOVA; declaraţiile martorilor JJ., KK., EE., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., FF., Y.; adresele societăţilor S.C. RR. S.R.L. şi SS. S.R.L.; procese-verbale de percheziţie domiciliară; sentinţa penală nr. x din 5 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin; dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu - Severin; adresa ANAF nr. x din 17 noiembrie 2014 împreună cu documentaţia ataşată; documente depuse de către inculpata A.

şi inculpatul F.; raport de constatare din 3 decembrie 2014 întocmit de către DNA; adresa ANAF nr. x din 25 noiembrie 2014; raport de constatare tehnico-ştiinţifică; CD-R marca TT. inscripţionat "Copie - Declasificare foto 2011 - 2012-mat.construcţii" DVD-R marca TT. inscripţionat "Declasificare 211/P/2014 - Declasificare Foto F. - Copie" DVD-R marca TT. inscripţionat "Percheziţii A.- 14.10.2014" CD-R marca TT. inscripţionat "Video percheziţie 11 noiembrie 2014" CD-R marca TT. inscripţionat "158/II-1/2014 TC 51" DVD-R marca TT. inscripţionat " E. DVD 3 DVD 2 COPIE"CD-R marca TT. inscripţionat "158/II-1/2014 TC 36" DVD-R marca TT. inscripţionat "465-03-421 - 14.10.2014 Liceul Traian Lalescu S.C.

II. S.R.L., Orşova, jud. MH" DVD-R marca TT. inscripţionat "465-03-420 - 14.10.2014 Drobeta, str. x, jud. MH" DVD-R marca TT. inscripţionat "465-03-422- 14.10.2014, Orşova, str. x, jud. MH".

S-a arătat că actul de sesizare a instanţei cuprinde, totodată, analiza probelor efectuată de procurorul de caz, date cu privire la persoana inculpaţilor, măsurile asigurătorii, urmărirea penală şi măsurile preventive, date cu privire la sesizarea Inspecţiei Judiciare în legătură cu săvârşirea unor abateri disciplinare, precum şi date referitoare la soluţiile de clasare şi disjungere dispuse în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 17 decembrie 2014 sub nr. x/2014.

Prin încheierea din 18 decembrie 2014 instanţa a dispus respingerea cererii privind luarea faţă de inculpaţii A., C., D., F. şi E. a măsurii controlului judiciar, reţinând că este neîntemeiată şi a fost menţinută prin încheierea nr. x din 29 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, în procedura camerei preliminare, inculpaţii A., F. şi E. au contestat legalitatea administrării unor probe şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, solicitând în principal, restituirea cauzei la parchet.

Prin încheierea din data de 5 februarie 2015, în baza art. 345 alin. (1) C. proc. pen..., au fost respinse cererile formulate de cei trei inculpaţi, iar în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen..., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2014 din 13 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei şi s-a dispus începerea judecăţii.

Încheierea primei instanţe a fost desfiinţată, în parte, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi modificată, în sensul că a fost înlăturată ca fiind nelegal administrată proba constând în procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din data de 3 august 2012.

La data de 22 mai 2015 au fost audiaţi FF. şi GG., care au arătat că nu doresc să participe în proces în calitate de persoană vătămată sau parte civilă. La acelaşi termen au fost audiaţi inculpaţii A., C., D., F. şi E..

În cuprinsul declaraţiei date, inculpata A. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul F. din perioada copilăriei, întrucât au locuit pe străzi alăturate, iar între tatăl său, B. Gheorghe şi inculpatul F. a existat o relaţie de prietenie, dar şi una profesională, tatăl său acordându-i consultanţă juridică după pensionare inculpatului F.. Potrivit declaraţiei date, în cursul anului 2010 inculpata a devenit proprietara unui imobil situat pe strada x nr. 116 din Drobeta Turnu Severin, ca urmare a unui act de donaţie, iar în curtea imobilului respectiv a fost ridicată o construcţie cu destinaţia de locuinţă şi pentru fiica sa, B. S.. Gardul care împrejmuieşte imobilul respectiv a fost construit pe latura de sud şi est în cursul anului 2009 cu materiale provenind din demolarea unui garaj şi a unei magazii, iar cealaltă parte a gardului a fost construită cu mulţi ani în urmă. Lucrările efectuate la gard în cursul anului 2009 au fost realizate de tatăl său cu ajutorul unor muncitori zilieri (martorul UU. şi fiul acestuia).

Inculpata a afirmat, totodată, că lucrările care s-au efectuat la casa de vacanţă de pe raza comunei Şimian s-au efectuat cu materiale de construcţie achiziţionate de tatăl său de la S.C. M. S.R.L., care au fost achitate, iar utilajele folosite la transportul materialelor şi pentru ridicarea gardului şi a fundaţiei de la imobilul din comuna Şimian au fost obţinute de la inculpatul F. în mod gratuit.

S-a reţinut că inculpata a recunoscut că în cursul anului 2011 - 2012 a avut mai multe discuţii telefonice cu inculpatul F., pe parcursul cărora i-a solicitat diverse materiale de construcţie, însă acest lucru s-a datorat faptului că tatăl său era bolnav şi dorea să finalizeze construcţia de pe raza comunei Şimian. În cuprinsul declaraţiei date, inculpata a recunoscut că în cursul zilei de 13 iulie 2012, între orele 16:00 - 17:00 la domiciliul său din strada x nr. 116 a venit inculpatul F., însă motivul vizitei nu a fost o întâlnire cu inculpatul C., ci rezolvarea unei probleme personale, vizând relaţia sa cu martorul S..

Potrivit declaraţiei date, după decesul tatălui său, inculpata s-a deplasat împreună cu martora LL. la sediul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, însă personal nu a discutat nimic cu martora NN., procuror la această instituţie, singura care a dialogat fiind martora LL. şi în acest context a întrebat-o pe martora NN. dacă a fost sau nu stabilit prejudiciul în dosarul nr. x/2011, privindu-l pe inculpatul F..

În legătură cu modul de soluţionare a dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, inculpata a arătat că s-a format ca urmare a unei plângeri penale formulată de martora Y., directorul Liceului Traian Lalescu, dosarul a fost instrumentat de ofiţerul de poliţie VV., iar urmărirea penală a fost supravegheată de inculpată, întrucât la data formulării plângerii în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova îşi desfăşurau activitatea doar doi procurori, inculpata şi procurorul WW., acesta din urmă executând atribuţii specifice sectorului judiciar.

S-a reţinut că inculpata a recunoscut că a dispus acele măsuri pe care legea le-a dat în competenţa procurorului care supraveghează urmărirea penală (confirmarea începerii urmăririi penale, solicitarea autorizării interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice), dar a afirmat că nu exista vreo legătură între inculpatul E. şi dosarul nr. x/2013.

De asemenea, s-a precizat că în cursul lunii aprilie 2014 într-o discuţie telefonică cu inculpatul E. a făcut afirmaţia "să nu ne uiţi şi pe noi", solicitându-i astfel, indirect răsaduri de flori, însă nu pentru locuinţa personală şi nici pentru alte persoane, ci pentru a fi plantate la sediul Parchetului.

Totodată, în cuprinsul declaraţiei date, inculpata a recunoscut că la data de 11 martie 2014, în timp ce se afla în biroul său, i-a comunicat inculpatului D., şeful formaţiunii rutiere din cadrul Poliţiei Rutiere Orşova, data naşterii unei persoane (Z.) şi i-a spus că doreşte să obţină mai multe informaţii în legătură cu aceasta.

Potrivit declaraţiei date, s-a reţinut că inculpatul D. a introdus numele şi data naşterii într-un aparat portabil pe care îl avea asupra sa, iar pe ecran a apărut fotografia persoanei menţionate, iar apoi i-a cerut să-i obţină şi să-i transmită datele de stare civilă şi informaţii privind deţinerea sau nu a unui permis de conducere şi a unui autoturism, aspecte pe care inculpatul D. i le-a comunicat în aceeaşi zi prin intermediul XX.-ului. De asemenea, s-a afirmat că inculpata era interesată să obţină informaţiile respective pentru că fiica sa, B. S., care fusese concubina avocatului BB. şi care era însărcinată, fusese părăsită de acesta pentru Z..

În legătură cu dosarul nr. x/2011, inculpata a recunoscut că a infirmat de patru ori rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurorul PP., întrucât a apreciat că în raport de momentul epuizării infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în cauză nu se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Mai mult, s-a arătat că a semnat adresa prin care se solicita instanţei să dispună anularea adresei cu nr. x din 15 februarie 2006, dar şi a titlului de proprietate eliberat numitei A., dar nu şi faptul că i-ar fi cerut procurorului QQ. să adopte o anumită soluţie.

În declaraţiile date, s-a reţinut că inculpatul F. a recunoscut că între el şi B. a existat o relaţie de amiciţie şi că se cunoşteau de mult timp. În acest context, inculpatul a afirmat că la cererea lui B. i-a pus acestuia la dispoziţie un autocamion pentru a transporta bolţari de la un depozit situat la marginea oraşului Drobeta Turnu Severin (Podul Gruii) pe raza localităţii Şimian, dar şi doi muncitori care au încărcat şi descărcaţi bolţarii, i-a furnizat mai multe materiale de construcţie necesare ridicării unei case de vacanţă pe terenul din comuna Şimian (beton, nisip, ciment, var şi armătură) şi i-a asigurat transportul mărfurilor respective.

Potrivit declaraţiei date, toate mărfurile au fost însoţite de avize de însoţire în care figura înscris numele lui B. ca destinatar, iar plata acestora urma să se facă la finalizarea construcţiei. Până la decesul lui B., inculpatul a recunoscut că A. a intervenit în relaţia dintre cei doi, transmiţându-i inculpatului telefonic solicitările tatălui său, iar după decesul acestuia, de finalizarea construcţiei s-a ocupat martorul S..

Referitor la dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2013 inculpatul a arătat că de primul dosar a aflat prima dată cu ocazia comunicării de înscrisuri în dosarul nr. x/2012, iar despre cel de-al doilea dosar a aflat când a fost trimis în judecată de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, respectiv în vara anului 2014.

În legătură cu inculpatul C., inculpatul F. a afirmat că îl cunoaşte de cinci ani de zile, că în cursul anului 2012 i-a solicitat sprijinul în legătură cu efectuarea unor reparaţii la un drum de acces la drumul naţional, drum care face legătura cu locuinţele situate pe Valea Cernei.

S-a reţinut potrivit declaraţiei inculpatului că cele două uşi achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. SS. Târgu Jiu la data de 5 octombrie 2012 au fost montate una la domiciliul părinţilor săi, iar cealaltă la sediul S.C. M. S.R.L..

În continuare, s-a reţinut că, în cuprinsul declaraţiei date, inculpatul a arătat că în ziua de 13 iulie 2012 a fost la domiciliul inculpatei A. pentru a discuta cu aceasta şi concubinul ei, martorul S., aspecte legate de relaţia dintre cei doi, nu pentru a se întâlni cu inculpatul C..

De asemenea, inculpatul E., în declaraţia dată, a afirmat că o cunoaşte pe inculpata A. de aproximativ 30 de ani şi că a avut un respect deosebit faţă de tatăl acesteia.

Prin prisma acestor relaţii îndelungate şi apropiate, inculpatul a recunoscut că în mod repetat i-a oferit lui B. flori pentru a le planta în imobilul de pe strada x nr. 116 şi că în primăvara anului 2013, după decesul tatălui inculpatei, aceasta i-a cerut răsaduri de flori pentru a le planta în curtea imobilului din Drobeta Turnu Severin, însă nu a putut da curs cererii, întrucât producţia a fost una foarte mică.

Potrivit declaraţiei inculpatului, deşi acesta i-a cerut soţiei sale, care se afla la Arad în vederea achiziţionării de răsaduri, să ia 200 de fire şi pentru inculpata B., soţia sa nu a luat.

S-a mai reţinut că, în cursul anului 2014, inculpata A. i-a cerut răsad de flori, fără a-i preciza dacă îi solicită în scop personal sau pentru parchet, iar inculpatul nu a dat curs cererii, însă a aflat de la unul din subalternii săi că primarul a decis ca un număr de 25 de răsaduri din totalul celor care au fost plantate pe raza localităţii Orşova să fie repartizate Parchetului.

Inculpatul a recunoscut, totodată, că în vara anului 2013 a avut o discuţie telefonică cu inculpata A. pe parcursul căreia aceasta s-a interesat în legătură cu posibilitatea de achiziţionare a unor terenuri aparţinând domeniului public, însă nu avea cum să o ajute pe inculpată să obţină unul dintre loturile scoase la licitaţie în vederea concesionării. De asemenea, a recunoscut că o cunoaşte pe martora Y., că a sfătuit-o să apeleze la organele competente (parchet, poliţie, instanţă) pentru rezolvarea problemelor cu care aceasta se confrunta la nivelul Liceului Traian Lalescu, dar că nu a cunoscut modul de soluţionare al dosarului format ca urmare a plângerii penale formulate de Y..

În continuare, s-a constatat că, în cuprinsul declaraţiilor date, inculpatul C. a arătat că dosarul nr. x/2012 a fost repartizat comisarului YY., de către şeful biroului nr. 2 - comisarul VV., iar dosarul nr. x/2013 a fost repartizat subcomisarului ZZ., de şeful biroului nr. 1, comisarul AAA. şi nu a avut vreo contribuţie la repartizarea acestora.

Mai mult, s-a menţionat că singurele înscrisuri pe care le-a semnat în dosarul nr. x/2013 sunt trei adrese: una către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mehedinţi, una către Primăria Prunişor şi una către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Potrivit declaraţiei date, s-a reţinut că inculpatul nu era competent să dispună conexarea celor două cauze, iar procurorul care a supravegheat urmărirea penală nu a sesizat conducerea IPJ Mehedinţi în legătură cu tergiversarea soluţionării acestora.

De altfel, inculpatul a negat faptul că în ziua de 13 iulie 2012 ar fi mers la domiciliul inculpatei A. şi a afirmat că uşile de la garajul pe care îl are la imobilul din strada x au fost achiziţionate şi achitate de soţia sa, care s-a ocupat şi de montarea acestora şi nu corespund ca dimensiune cu cele achiziţionate de firma inculpatului F..

În plus, inculpatul D. în cuprinsul declaraţiei date, a recunoscut că în ziua de 11 martie 2014, la cererea inculpatei A., pentru că avea asupra sa o staţie Tetra a pus la dispoziţia acesteia fotografia numitei Z. şi datele de stare civilă. Apoi, prin intermediul XX. - ului i-a transmis o poză color cu Z..

De altfel, potrivit declaraţiei date, inculpatul a considerat că informaţiile solicitate sunt necesare pentru soluţionarea unui dosar penal, abia după 2 - 3 zile, aflând că inculpata A. avea un interes personal să afle cum arată Z., dacă este sau nu proprietara unui autoturism sau dacă are sau nu permis de conducere.

Inculpatul a recunoscut, totodată, că în ziua de 7 martie 2014 a fost sunat de inculpata A. care i-a cerut să intervină pe lângă agentul principal MM., cu scopul de a nu constata săvârşirea unei infracţiuni de către martorul CC..

Deşi i-a comunicat inculpatei că va încerca să dea curs solicitării, inculpatul D. nu a făcut acest lucru, martorul MM. constatând, la data de 7 martie 2014, că CC. I. a condus autoturismul marca DD. pe DN 6 de pe raza municipiului Orşova, având numere de înmatriculare emise de statul german.

Fiindu-i repartizat spre soluţionare dosarul, inculpatul a accesat baza de informaţii EUCARIS - PRUM atât în raport de numărul de înmatriculare, cât şi în raport de seria şasiului, rezultând că autoturismul este înmatriculat în Olanda.

Referitor la rezultatul verificărilor efectuate de Direcţia Regim Permise şi Înmatriculare Vehicule, potrivit căruia autoturismul condus de CC. a fost radiat din data de 6 martie 2014, inculpatul a arătat că această menţiune nu a existat în sistemul EUCARIS la data la care a efectuat verificările şi că indiferent de rezultatul verificărilor, ar fi propus renunţarea la urmărirea penală.

La termenul din data de 19 iunie 2015 au fost audiaţi martorii NN., JJ., Y., OO., V., U. şi T..

La termenul din data de 13 iulie 2015 au fost audiaţi martorii MM. şi KK., iar la termenul din data de 18 septembrie 2015 au fost audiaţi martorii EE., QQ. şi FF..

La termenul din 16 octombrie 2015 au fost audiaţi martorii PP. şi BBB..

Instanţa, din oficiu şi la cererea inculpaţilor, a dispus audierea mai multor persoane, apreciind că acestea cunosc aspecte în legătură cu faptele reţinute în sarcina celor cinci inculpaţi şi a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dimensiunile celor două uşi de la garajul inculpatului C. şi dacă caracteristicile acestora corespund celor înscrise în factura fiscală seria x nr. x din 5 octombrie 2012 emisă de S.C. SS. S.R.L. Târgu Jiu. S-a dispus, totodată, efectuarea unei adrese către Direcţia Regim Permise de Conduce şi Înmatriculare a Vehiculelor pentru a comunica data la care au fost introduse în baza de date informatizată EUCARIS Prum menţiunile privind radierea din circulaţie, la data de 6 martie 2014, a autoturismului marca DD. marca T4 cu seria şasiu x, aparţinând martorului CC..

La data de 30 octombrie 2015, a fost reaudiată martora QQ. şi audiaţi martorii LL., YY., ZZ., AAA. şi VV., iar la termenul din 12 noiembrie 2015 au fost audiaţi martorii CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. şi UU..

Instanţa, din oficiu şi la cererea inculpatului E., a dispus audierea martorului VV. şi emiterea unor adrese: către Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova pentru a comunica dacă inculpata A. a fost în cursul anului 2014 posesoarea unui certificat ORNISS valabil şi care a fost nivelul de secretizare; către IPJ Mehedinţi pentru a comunica numărul, data şi emitentul notei informative ce a stat la baza întocmirii dosarului penal nr. x/2012; către Parchetul de pe lângă judecătoria Drobeta Turnu Severin şi Judecătoria Drobeta Turnu Severin pentru a înainta dosarele cu nr. x/2013, nr. y/2011, nr. z/2010, nr. w/2012 şi nr. q/2012.

La data de 19 noiembrie 2015, cu adresa din 18 noiembrie 2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova a comunicat că în cursul anului 2014 inculpata A. a deţinut autorizaţie de acces la informaţii calificate nivel "strict secret", având valabilitate de la 10 octombrie 2013 - 19 aprilie 2017.

La termenul din 24 noiembrie 2015 au fost audiaţi martorii VV., X., HHH., III. şi S..

La data de 26 noiembrie 2015 Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat că din verificările efectuate prin intermediul aplicaţiei informatice EUCARIS PRUM a rezultat că autovehiculul cu numărul de identificare x la data de 6 martie 2014 are ataşat semnalul export, precum şi faptul că la aceeaşi dată vehiculul a fost radiat din circulaţiei. În cuprinsul adresei s-a arătat, totodată, că EUCARIS este o platformă informatică care asigură accesul direct în bazele de date naţionale privind vehiculele înmatriculate, iar informaţia privind radierea din circulaţie a fost introdusă de autorităţile competente din Olanda.

La termenul din data de 24 noiembrie 2015 la dosarul cauzei au fost depuse în original mai multe înscrisuri conţinând menţiuni scrise de B..

La data de 3 decembrie 2015 la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic JJJ., potrivit căruia dimensiunile şi caracteristicile celor două uşi de la garajul imobilului situat pe strada x nr. 15 din localitatea Orşova, aparţinând inculpatului C., nu corespund cu cele menţionate în factura fiscală seria x nr. x din 5 octombrie 2012.

La termenul din 18 decembrie 2015 au fost audiaţi martorii C. E., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP. şi QQQ., iar la termenul din data de 22 ianuarie 2016 au fost audiaţi martorii BB., RRR. şi SSS..

Analizând actele de la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat următoarele:

Unul dintre principiile care guvernează activitatea de urmărire penală şi de judecată este aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei, ceea ce presupune constatarea existenţei sau inexistenţei faptei pentru care se desfăşoară procesul penal, forma vinovăţiei, mobilul şi scopul faptei, natura şi întinderea prejudiciului cauzat, precum şi aspecte care influenţează asupra răspunderii făptuitorului. Aflarea adevărului cu privire la persoana făptuitorului înseamnă şi deplină certitudine asupra vinovăţiei sale - În acest sens, TTT., Tratat de Procedură penală, Partea generală, Vol. I Editura Paideia, pag. 90.

Veridicitatea faptelor se stabileşte pe baza probelor administrate, iar probele administrate nu au valoare dinainte stabilită, ci sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare.

Dacă obiectul probaţiunii este corect delimitat, dacă probele sunt de bună calitate şi dacă operaţiunea de apreciere a probelor se face corect de organul judiciar rezultă că adevărul judiciar este echivalentul celui obiectiv. Când lanţul de ipoteze menţionate mai sus nu funcţionează corespunzător apar erori sau evaluări incorecte, rezultatul fiind un adevăr parţial sau un non adevăr.

Activitatea de urmărire penală şi de judecată este, de asemenea, guvernată de principiul prezumţiei de nevinovăţie, principiul caracterului echitabil şi termenului rezonabil al procesului penal, principiul garantării dreptului la libertate, al dreptului la apărare, al administrării probelor atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului, principiul legalităţii procesului penal.

Sub aspectul principiului legalităţii procesului penal, care include şi legalitatea administrării probelor instanţa a constatat că, deşi în procedura camerei preliminare a fost contestată legalitatea proceselor-verbale de redare a unor convorbiri telefonice efectuate de inculpaţi, convorbiri care au fost interceptate şi înregistrate în baza unor mandate de siguranţă naţională, prin Încheierea nr. 26 din 5 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, astfel cum a fost modificată prin Încheierea nr. 439 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat legalitatea administrării acestor probe astfel, încât s-a apreciat că acestea vor fi avute în vedere la stabilirea existenţei sau inexistenţei faptelor deduse judecăţii şi a vinovăţiei sau nevinovăţiei autorilor lor.

Analizând actele de la dosarul cauzei prin prisma acestor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului penal şi a dispoziţiilor legale incidente în raport cu fiecare dintre faptele reţinute în sarcina celor cinci inculpaţi prin actul de sesizare a instanţei s-au constatat următoarele:

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. este necesar, din punct de vedere obiectiv, ca autorul faptei să comită cel puţin una dintre următoarele acţiuni - să pretindă, să primească sau să accepte promisiunea de bani sau alte foloase; oricare dintre acţiunile alternative prevăzute de lege poate fi săvârşită în mod nemijlocit de autorul faptei sau printr-o persoană intermediară; făptuitorul are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public care trebuie să fie determinat prin nume, calitate, poreclă; făptuitorul trebuie să promită că va interveni pe lângă acel funcţionar pentru ca acesta să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. se săvârşeşte cu intenţie directă, adică făptuitorul doreşte să trafice influenţa sa reală sau presupusă.

Cumpărarea de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen. este infracţiunea corelativă şi se săvârşeşte de cel care promite, oferă sau dă bani sau foloase necuvenite unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă, pentru a o trafica în scopul prevăzut de art. 291 C. pen.

Examinând actele de la dosarul cauzei prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen., instanţa de fond a constatat că, deşi există probe care dovedesc existenţa unor acţiuni de pretindere şi primire de bunuri de către inculpata A. de la inculpatul F., în mod direct sau prin intermediul altor persoane (S.), probele administrate în cauză nu dovedesc şi faptul că aceste acţiuni s-au realizat în schimbul promisiunii că inculpata A. va interveni pe lângă unul sau mai mulţi funcţionari publici, pentru ca aceştia să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile lor de serviciu.

Astfel, contrar celor expuse mai sus referitor la condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi în prezenţa infracţiunii de trafic de influenţă, s-a constatat că în actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpata A. a pretins şi primit de la inculpatul F. mai multe materiale de construcţie, în schimbul promisiunii că va interveni "la funcţionari publici cu atribuţii în constatarea şi cercetarea faptelor de evaziune fiscală şi spălare de bani de care era bănuit F., în proceduri instrumentate de DGFP Mehedinţi şi structurile din subordine, Garda Financiară Mehedinţi, Serviciul de Investigaţii Fraude din cadrul IPJ Mehedinţi, precum şi Garda Financiară Caraş Severin şi DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova", pentru a nu îndeplini "acte defavorabile omului de afaceri şi firmelor S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L.".

În primul rând, sub acest aspect, s-a precizat că oricât de largă ar fi sfera de influenţă pe care o persoană, din perspectiva funcţiei de prim procuror o poate avea asupra unor funcţionari publici, nu poate fi acceptată ideea că aceasta are o influenţă reală sau presupusă asupra tuturor funcţionarilor din cadrul instituţiilor cu care vine în contact, prin prisma atribuţiilor de serviciu.

În al doilea rând, s-a observat că textul de lege impune condiţia determinării persoanei asupra căreia autorul infracţiunii de trafic de influenţă promite că va interveni şi nu a instituţiei din care aceasta face parte.

În acest sens, în actul de sesizare a instanţei s-a susţinut că în ziua de 13 iulie 2012 inculpata A. a intermediat la domiciliul său din Drobeta Turnu Severin, strada x nr. 116, întâlnirea dintre inculpatul F. şi inculpatul C., şeful Serviciului de investigare a fraudelor din cadrul IPJ Mehedinţi.

Deşi, nici din planşa foto invocată în susţinerea acuzaţiei şi nici din procesul-verbal întocmit de procurorul de caz în ziua de 19 septembrie 2014, nu rezultă data la care au fost efectuate fotografiile, instanţa, coroborând aceste probe cu declaraţiile inculpaţilor A. şi F., a reţinut că în ziua respectivă la domiciliul inculpatei s-a deplasat doar inculpatul F., nu şi inculpatul C.. Acest lucru rezultă fără niciun dubiu din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, dar şi din planşele foto existente la dosarul cauzei - fila x urmărire penală.

Or, în condiţiile în care inculpatul F. a făcut obiectul unor metode speciale de supraveghere, iar planşele foto puse la dispoziţie nu au demonstrat şi prezenţa inculpatului C. la domiciliul inculpatei A., instanţa nu a putut reţine ca fiind dovedită această împrejurare.

Pe de altă parte, chiar şi în ipoteza admiterii că inculpatul C. a fost prezent la domiciliul inculpatei A. în ziua de 13 iulie 2012, s-a observat că la acea dată fusese înregistrat doar dosarul cu nr. x/2012 (la 22 martie 2012) şi că acesta se afla în lucru la comisarul YY. şi nu la inculpatul C., astfel că, orice demers făcut pe lângă acesta din urmă nu putea viza atribuţiile sale de serviciu, condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen.

În acest sens, s-a reţinut că potrivit art. 217 vechiul C. proc. pen..., cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, iar potrivit art. 209 vechiul C. proc. pen..., procurorul este competent să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală.

Dispoziţiile legale care reglementează supravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală stabilesc faptul că procurorul este cel care conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, dar interzic organelor ierarhic superioare ale acestora să dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, singura situaţie în care pot să intervină şi să dispună măsuri, fiind cea în care procurorul sesizează neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a dispoziţiilor date de acesta. (art. 219 alin. (1) vechiul C. proc. pen...)

Prin urmare, câtă vreme actul pentru care se pretinde că ar fi intervenit inculpata A. nu intra în atribuţiile de serviciu ale inculpatului C., nu s-a putut reţine că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut, de asemenea, că inculpata A. ar fi intervenit pe lângă procurorul din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, care instrumenta cauza cu nr. 211/P/2012, pentru a-l determina să nu întocmească acte de urmărire penală defavorabile inculpatului F., însă probele administrate în cauză nu dovedesc acest aspect.

În acest sens, s-a constatat că, dacă în ceea ce priveşte declaraţiile date de martora LL. se poate spune că a manifestat o atitudine oscilantă, recunoscând sau negând o eventuală discuţie personală cu martora NN. în perioada februarie- martie 2013 la sediul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, situaţie care poate fi înţeleasă prin prisma consecinţelor pe care le putea avea un astfel de demers pentru propria persoană, în ceea ce priveşte declaraţiile martorei NN. sunt clare şi relevante, rezultând din cuprinsul lor, fără niciun dubiu, că nu a fost contactată telefonic de inculpata A., iar cu ocazia vizitei de la sediul DIICOT, aceasta nu a intervenit în niciun mod în discuţia dintre NN. şi LL. - fila x, fila x vol. XVI urmărire penală, fila x instanţă fond.

Pe de altă parte, din cuprinsul actului de sesizare a instanţei, a reieşit că primul act material de pretindere, când se presupune că cei doi inculpaţi au adoptat rezoluţia infracţională, a avut loc la data de 27 iulie 2011, când inculpata A. i-a cerut inculpatului F. două camioane cu bolţari.

S-a putut observa, de asemenea, că la data când se susţine că s-a realizat înţelegerea cu caracter infracţional, dosarele cu nr. x/2012 şi nr. y/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nu existau. În acest sens, s-a apreciat că actele de la dosarul cauzei confirmă faptul că dosarul cu nr. x/2012 s-a format ca urmare a unui proces-verbal de sesizare din oficiu întocmit de comisarul YY. la data de 22 martie 2012, iar dosarul cu nr. x/2013 s-a format în urma unei sesizări a ANAF - Garda Financiară la data de 12 iunie 2013.

S-a constatat, totodată, că din cuprinsul actelor de urmărire penală efectuate în cele două cauze penale, până la datele de 20 septembrie 2013, respectiv 27 octombrie 2013, când s-a dispus declinarea acestora în favoarea DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova nu au rezultat date sau indicii conform cărora inculpatul F. ar fi trebuit să facă obiectul unor cercetări penale.

Ar fi fost absurd în aceste condiţii, să se admită că în cursul anului 2011 inculpata A. a pretins şi primit bunuri în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă anumiţi funcţionari publici, promisiune care urma să se concretizeze în viitor, în ipoteza în care faţă de inculpatul F. s-ar fi declanşat cercetări penale.

Nu lipsită de relevanţă, sub aspectul existenţei sau inexistenţei faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, s-a apreciat a fi şi împrejurarea că probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti au evidenţiat faptul că lucrările despre care se susţine că au fost efectuate cu materiale de construcţie, forţă de muncă şi utilaje aparţinând inculpatului F., nu au fost efectuate în perioada în care se susţine că au fost efectuate şi că între familia inculpatei A., în special între tatăl acesteia, B. şi inculpatul F. au existat şi există relaţii foarte vechi (de amiciţie, astfel cum acestea au fost definite de inculpatul F.), relaţii care au luat naştere în contextul în care au fost vecini, iar B. Gheorghe i-a oferit inculpatului F. servicii de consultanţă juridică, după pensionarea sa din funcţia de magistrat.

Relevante, în acest sens, s-au apreciat a fi declaraţiile martorului EEE., care a afirmat că a fost diriginte de şantier în perioada 2008 - 2009, când B. a construit o casă pe terenul din strada x nr. 116 şi a văzut în acest context, că în aceeaşi perioadă (2009) a fost construită o parte a gardului împrejmuitor (latura de Sud şi de Est), cealaltă parte fiind construită din metal (latura de Nord) sau aparţinându-i vecinului (latura de Vest) - fila x instanţă fond.

Martorul UU., în cuprinsul declaraţiilor date, a afirmat că în cursul anului 2009 împreună cu fiul său, UUU. şi VVV. a construit gardul ce împrejmuieşte terenul situat pe strada x nr. 116, pe latura de Sud şi de Est, folosind în acest scop bolţari noi, dar şi bolţari provenind din demolarea unor anexe - fila x instanţă fond.

De asemenea, martorul S., concubinul inculpatei A., în cuprinsul declaraţiei date, a relatat că, începând cu data de 14 mai 2011, dată de la care a locuit împreună cu inculpata A., în imobilul din strada x nr. 116, la gardul ce împrejmuieşte acest imobil nu au fost efectuate lucrări de construcţie, iar martorul BB., fostul concubin al fiicei inculpatei, a declarat că în perioada în care a locuit împreună cu B. S. în imobilul de la adresa menţionată (vara anului 2011 - toamna anului 2013) nu au fost efectuate lucrări la gardul ce împrejmuieşte cele două imobile. Martorul S. a declarat, totodată, că de construirea gardului şi a fundaţiei de la casa ce urma a fi construită pe raza comunei Şimian s-a ocupat, până la plecarea (internarea) la Viena, B., iar după decesul acestuia s-a ocupat martorul - fila x şi fila x instanţă fond.

Chiar dacă nu coincid ca date cu cele la care se pretinde că s-au cerut şi s-au primit materiale de construcţie, s-a arătat că există la dosarul cauzei înscrisuri (facturi, situaţii de lucrări, chitanţe, avize de însoţire a mărfii) care atestă furnizarea şi achitarea de către B., EE. sau Cabinetul de Avocatură B. a unor materiale de construcţie de la S.C. M. S.R.L., înscrisurile respective regăsindu-se în actele de evidenţă contabilă ale societăţii menţionate - fila x instanţă fond.

Sub acest aspect, martorul EE. a relatat organelor de urmărire penală dar şi instanţei că a acceptat să semneze înscrisurile în care figura ca destinatar al materialelor sau lucrărilor efectuate pentru B. întrucât contravaloarea acestora fusese achitată iar autorizaţia de construcţie a imobilul din comuna Şimian fusese obţinută pe numele său - fila x urmărire penală, fila x instanţă fond.

De altfel, instanţa a constatat că, sub aspectul construcţiilor în care au fost încorporate materialele de construcţie despre care se susţine că au fost pretinse şi primite de inculpata A. de la inculpatul F. şi a forţei de muncă folosite, pe parcursul urmăririi penale a existat o incertitudine totală. În acest sens, s-a constatat că în cuprinsul ordonanţei din data de 7 octombrie 2014 de dispunere a unei constatări ştiinţifice se vorbeşte despre toate materialele de construcţie şi forţa de muncă necesare construirii unui "garaj, la imobilul din strada x nr. 116 şi a unei "case de vacanţă, pe raza comunei Şimian.

La aceleaşi construcţii se face referire şi în cuprinsul referatului din 8 octombrie 2014 prin care s-a solicitat încuviinţarea efectuării unei percheziţii la domiciliul inculpatei A., dar şi în cuprinsul referatului din data 15 octombrie 2014 prin care s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaţilor pentru ca, ulterior acestui moment acuzarea să susţină, în cuprinsul actului de sesizare, că materialele şi forţa de muncă au fost destinate "realizării gardului din bolţari edificat în partea stângă a intrării din faţă, ultima treime, şi în spatele terenului pe circa 4/5 din lungimea totală a delimitării din spate, pe terenul din strada x nr. 116, precum şi pentru "construirea gardului din bolţari, în partea dinspre stradă a terenului din comuna Şimian . . . . . . . . . .şi pentru realizarea fundaţiei şi stâlpilor de rezistenţă pentru casa de vacanţă edificată pe acelaşi teren".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen... şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că nu există probe că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile menţionate.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. este necesar, din punct de vedere obiectiv, să fie îndeplinite aceleaşi cerinţe ca şi în cazul infracţiunii de trafic de influenţă.

Ceea ce deosebeşte, însă, infracţiunea de luare de mită de infracţiunea de trafic de influenţă este faptul că în cazul infracţiunii de luare de mită făptuitorul pretinde, primeşte sau acceptă promisiunea de bani sau foloase necuvenite cu titlu de echivalent al unei conduite personale, pe care se angajează să o aibă (să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau să facă un act contrar acestora), în timp ce în cazul infracţiunii de trafic de influenţă trebuie să intervină pentru ca o altă persoană să îndeplinească sau să nu îndeplinească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut, astfel, că inculpatul C. a comis infracţiunea de luare de mită, fapta constând în aceea că în luna octombrie 2012 a pretins şi primit de la inculpatul F. două uşi de garaj cu acţionare electrică şi accesoriile necesare montării acestora, în schimbul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu.

Ca atribuţii de serviciu îndeplinite necorespunzător s-au reţinut în actul de sesizare următoarele: semnarea unor adrese în dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, repartizarea celor două cauze către ofiţeri de poliţie diferiţi pentru evitarea stabilirii ansamblului de infracţiuni; direcţionarea subordonaţilor spre anchete ce au dus la omiterea investigării firmelor S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L..

Potrivit rechizitoriului Parchetului, ca urmare a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu inculpatul C., s-a produs evitarea propunerii de declinare, imediat după sesizare, la structura de parchet competentă, respectiv DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi nu s-au făcut toate investigaţiile necesare care ar fi putut conduce la concluzia că în activitatea infracţională cercetată este implicat şi inculpatul F..

Analizând actele existente la dosarul cauzei, prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, instanţa a constatat că nu există probe care să dovedească, pe de o parte, că inculpatul C. a pretins şi primit bunuri de la inculpatul F., iar pe de altă parte, că în schimbul bunurilor primite, acesta şi-a încălcat îndatoririle de serviciu.

Astfel, în ceea ce priveşte acţiunea de pretindere şi primire a două uşi de garaj, în actul de sesizare a instanţei s-au invocat procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care inculpatul F. le-a avut, în ziua de 5 octombrie 2012, cu inculpatul C., la ora 12:19 şi cu un "domn" la ora 13:05, iar în ziua de 17 octombrie 2012 cu inculpatul C. - fila x vol. III u.p.

Din conţinutul primei convorbiri cu inculpatul C. instanţa a reţinut că acesta este invitat de inculpatul F. într-un loc neindicat, pentru a-şi exprima părerea în legătură cu o problemă, iar din cuprinsul celei de-a doua a reieşit că inculpatul C. i-a confirmat inculpatului F. "că e totul ok" şi îi spune că este plecat în concediu.

De asemenea, din cuprinsul convorbirilor pe care inculpatul F. le-a avut cu un "domn" a reieşit că inculpatul i-a comunicat acestuia că "trebuie modificat arcul, şina şi îmi mai dai un panou" şi faptul că "la o uşă e o problemă, dar trebuie schimbate amândouă".

În legătură cu prima convorbire dintre inculpaţii C. şi F., procurorul însuşi a reţinut, în cuprinsul actului de sesizare, că din conţinutul acesteia "nu reies date clare". Instanţa a apreciat, însă, că nici celelalte convorbiri interceptate şi înregistrate nu dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că inculpatul C. a pretins şi a primit două uşi de garaj şi accesoriile aferente de la inculpatul F..

Referitor la cel de-al doilea dialog din ziua de 5 octombrie 2012, instanţa a constatat, contrar celor reţinute în actul de sesizare, că acesta nu a avut loc între inculpaţii F. şi C., ci între inculpatul F. şi un "domn", acelaşi "domn" care în discuţia din ziua de 9 octombrie 2012, s-a prezentat ca fiind "WWW." şi i-a comunicat preţul obţinut de la fabrică "355 euro pe ambele uşi".

Împrejurarea că, potrivit facturilor cu nr. x din 5 octombrie 2012 şi nr. x din 16 octombrie 2012, S.C. M. S.R.L. a achiziţionat de la S.C. SS. S.R.L. două uşi de culoare alb cu dimensiunile de 2750/2000 şi accesoriile aferente (balamale pentru porţi, ENDCAP 495, panou liniar), nu constituie, de asemenea, o dovadă că uşile respective au fost montate la garajul inculpatului C., câtă vreme raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză pe parcursul cercetării judecătoreşti a confirmat faptul că uşile montate la garajul inculpatului C. au alte dimensiuni (2800/2500) decât cele înscrise în factura nr. x din 5 octombrie 2012 - fila x u.p. şi fila x şi urm. vol. III dosar instanţă fond.

Sub aspectul pretinderii şi primirii celor două uşi de garaj, instanţa a constatat că potrivit probelor testimoniale administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, de achiziţionarea şi montarea acestora s-a ocupat martora C., soţia inculpatului C., martorul RRR. confirmând circumstanţele în care aceasta a susţinut că a montat cele două uşi la garajul de la imobilul situat în municipiul Orşova, strada x - instanţă fond.

Relevantă sub aspectul provenienţei uşilor de la garajul inculpatului C. s-a apreciat a fi declaraţia martorului OOO., care, în calitate de angajat al S.C. RR. S.R.L., a arătat că niciunul dintre cumpărătorii de uşi de garaj nu renunţă la montarea acestora întrucât această operaţiune şi transportul sunt gratuite şi a indicat locul şi persoanele la care a montat uşile achiziţionate de inculpatul F. de la S.C. SS. S.R.L. în cursul anilor 2010, 2012 şi 2013 - fila x instanţă fond.

Pe de altă parte, sub aspectul îndeplinirii sau neîndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către inculpatul C., instanţa a constatat că acesta nu a executat acte materiale concrete în scopul împiedicării dovedirii infracţiunilor care au făcut obiectul dosarelor cu nr. x/2012 şi nr. y/2013

Contrar celor reţinute în actul de sesizare, instanţa a constatat că inculpatul C. nu "a repartizat cele două cauze către ofiţeri de poliţie diferiţi pentru evitarea stabilirii ansamblului de infracţiuni".

Astfel, a rezultat că dosarul nr. x/2012 a fost repartizat spre soluţionare comisarului YY., de către comisarul şef VV., în calitate de şef birou II, iar dosarul nr. x/2013 a fost repartizat spre soluţionare inspectorului principal ZZ. de comisarul AAA., în calitate de şef birou nr. 1 - fila x instanţă fond, fila x instanţă fond - fila x şi fila x instanţă fond.

Sub acest aspect, al direcţionării dosarelor către ofiţeri de poliţie diferiţi, instanţa a constatat că, deşi cele două dosare au fost formate în baza unor sesizări diferite (dosarul nr. x/2012 la data de 22 martie 2012, ca urmare a unui proces-verbal de sesizare din oficiu întocmit de comisarul YY., iar dosarul cu nr. x/2013 la data de 12 iunie 2013, ca urmare a unei sesizări formulate de ANAF - Garda Financiară), probele testimoniale administrate în cauză au relevat faptul că la nivelul serviciului condus de inculpatul C. s-a primit o notă informativă în cuprinsul căreia s-au sesizat mai multe fapte penale şi că inculpatul este cel care a dispus efectuarea de verificări prealabile de către mai mulţi lucrători de poliţie.

Deşi instanţa, în vederea unei juste soluţionări a cauzei şi a stabilirii unei stări de fapt corespunzătoare adevărului, a făcut demersuri pentru a intra în posesia acestei note informative şi a constata dacă din cuprinsul ei rezultau date sau indicii că au fost săvârşite fapte penale de inculpatul F., emitentul notei informative, într-o corespondenţă cu caracter secret, a comunicat că înscrisul solicitat nu poate fi transmis instanţei, persoanele care pot avea acces la acesta fiind expres şi limitativ prevăzute de lege.

Totodată, din actele de la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul C. nu a intervenit pe lângă martorii VV. şi AAA. pentru a-i determina să repartizeze cele două dosare unor lucrători de poliţie diferiţi şi nici pe lângă martorii YY. şi ZZ., pentru a direcţiona ancheta în sensul omiterii investigării firmelor S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L. - fila x instanţă fond.

De asemenea, sub acest aspect, s-a constatat că se impută inculpatului C. fapte care nu privesc îndatoririle sale de serviciu, întrucât în calitate de şef al SIF din cadrul IPJ Mehedinţi nu avea atribuţii legate de modul de soluţionare al celor două dosare, dispoziţiile legale în vigoare interzicând expres acest lucru (art. 219 alin. (1) din vechiul C. proc. pen...).

Prin urmare, cum potrivit art. 209 din vechiul C. proc. pen... penală, procurorul este competent să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală, aspecte precum tergiversarea cercetărilor, conexarea mai multor cauze sau declinarea de competenţă intră în competenţa exclusivă a acestuia, procurorul fiind responsabil, în cazul constatării unor astfel de situaţii, şi nu şeful ierarhic superior al organului de cercetare penală care efectuează activitatea de urmărire penală.

În concluzie, câtă vreme actele materiale concrete imputate inculpatului C. nu au fost executate de acesta (repartizarea celor două dosare) sau nu intrau în sfera atribuţiilor sale de serviciu (direcţionarea anchetei, tergiversarea cercetărilor, declinarea de competenţă sau conexarea celor două dosare) în sarcina acestuia nu putea fi reţinută infracţiunea de luare de mită (în acest sens, Avram Filipaşi Drept penal român - Partea specială, Ed. XXX., pag 442).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 reţinându-se că nu există probe că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile menţionate.

Potrivit actului de sesizare a instanţei, s-a reţinut că inculpata A. a săvârşit infracţiunea de luare de mită, iar inculpatul E. infracţiunea corelativă de dare de mită pentru că a pretins în primăvara anului 2013 de la inculpatul E. un număr de 200 răsaduri de flori ornamentale, iar în primăvara anului 2014 un număr de 25 de răsaduri, beneficiind de plata muncitorilor care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) la curtea imobilului situat pe strada x nr. 116 din Drobeta Turnu Severin şi a acceptat promisiunea obţinerii în concesiune a unui teren pe malul Dunării, în schimbul îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu, în dosarul înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova sub nr. x/2013.

Instanţa a constatat, însă, că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că acţiunile de pretindere a unor răsaduri de flori, acţiuni necontestate de către cei doi inculpaţi, au avut legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova.

Potrivit actului de sesizare a instanţei, formarea dosarului nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova a avut ca obiectiv real suspendarea unei executări silite în care Liceul "Traian Lalescu" din municipiul Orşova avea calitatea de debitor, iar activitatea de urmărire penală s-a realizat corespunzător dispoziţiilor date de inculpatul E., însuşite de inculpata A..

În acest context, instanţa a constatat că pentru aprecierea caracterului penal al faptelor care se impută inculpatei A. în legătură cu dosarul nr. x/2013 este esenţială analiza textelor de lege care reglementează activitatea de urmărire penală începând cu momentul declanşării cercetărilor, adică momentul în care organul de urmărire penală este sesizat cu săvârşirea unei fapte penale şi terminând cu momentul finalizării cercetărilor, adică momentul în care în cauză s-a adoptat o soluţie (art. 200 - art. 274 din vechiul C. proc. pen..., respectiv art. 285 - art. 335 C. proc. pen...).

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, procurorul, atunci când este sesizat cu săvârşirea unor infracţiuni procedează la verificarea competenţei şi ia măsuri în raport cu împrejurarea dacă este competent sau nu din punct de vedere material şi teritorial. Atunci când constată că, din punct de vedere material şi teritorial competenţa de soluţionare aparţine Parchetului la care funcţionează, iar activitatea de urmărire penală nu este dată în competenţa exclusivă a procurorului, acesta trimite cauza la organele de cercetare penală competente să efectueze urmărirea penală. S-a notat că activitatea organelor de cercetare penală este, însă, supravegheată de procuror, care poate efectua personal orice act de urmărire penală, dar în competenţa căruia legea a prevăzut expres anumite acte şi măsuri (confirmarea începerii urmăririi penale, solicitarea de autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice ş.a.).

Instanţa a constatat că îndeplinirea îndatoririlor unui procuror, în calitate de organ de urmărire penală s-au realizat în dosarul cu nr. x/2013 în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate şi nu a existat o legătură între exercitarea îndatoririlor de serviciu şi acţiunile de pretindere a unor răsaduri de flori.

De asemenea, instanţa a reţinut, astfel, că decizia privind formularea unei plângeri penale împotriva făptuitorilor V., U. şi T. a fost luată în cadrul unei şedinţe a Consiliului de administraţie al Liceului Traian Lalescu şi în acest context, la data de 18 martie 2013, martora Y. a formulat plângerea înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova sub nr. x/2013 - fila x instanţă fond.

Totodată, s-a constatat că activitatea de cercetare penală a fost efectuată în cauză de către comisarul de poliţie VV. care, la data de 30 mai 2013, a dispus începerea urmăririi penale faţă de un număr de cinci persoane, măsura fiind confirmată prin rezoluţia cu nr. 192/P/2013 din 31 mai 2013 a inculpatei A., iar prin ordonanţa din 26 iunie 2013 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către expertul contabil YYY. - dosar nr. x/2013 vol. I.

Tot comisarul de poliţie VV. este cel care la data de 17 iunie 2013 a întocmit referat prin care a propus autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice şi a SMS-urilor efectuate de la mai multe posturi telefonice aparţinând învinuiţilor, propunere însuşită de inculpata A. prin referatul din data de 18 iunie 2013.

Pe lângă actele şi măsurile dispuse, care au fost expuse mai sus, analizând în totalitate actele existente în dosarul nr. x/2013 instanţa a constatat că inculpata A. a întocmit şi ordonanţele cu nr. 192/P/2013 din 23 septembrie 2013 şi 23 iunie 2014, prin care au fost admise cererile de probatorii formulate de inculpatul V. şi i s-a permis acestuia să consulte dosarul - dosar nr. x/2013.

S-a considerat că aceste măsuri dispuse de inculpata A. nu au fost, însă, evidenţiate de procurorul de caz ca fiind acte pentru îndeplinirea cărora aceasta a pretins şi primit bunuri, probabil pentru faptul că sunt favorabile persoanelor cercetate.

De altfel, în opinia instanţei, măsurile menţionate au confirmat tocmai faptul că îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în dosarul nr. x/2013 nu a avut o legătură cu primirea sau pretinderea unor bunuri, ci a constituit o exercitare a atribuţiilor de serviciu, conform normelor legale care reglementează activitatea desfăşurată de procuror.

De asemenea, în acest sens, o dovadă în plus, a reprezentat-o şi declaraţia dată de comisarul de poliţie VV., care a relatat instanţei de judecată cu ocazia audierii, că a avut mai multe discuţii cu inculpata A. în legătură cu dosarul respectiv, unele din iniţiativa inculpatei, iar altele din iniţiativa sa şi că experta YYY. a fost desemnată la cererea părţii vătămate, iar la ultima discuţie au convenit că soluţia nu poate fi decât una de clasare.

În aceste condiţii, chiar dacă procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice efectuate de inculpata A. cu inculpatul E. sau de inculpatul E. cu martora Y., au evidenţiat faptul că inculpatul E. nu a fost străin de demersurile efectuate de martora Y. în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor care au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. x/2013, instanţa a apreciat că nu s-a făcut dovada existenţei unei legături între aceste demersuri şi solicitarea de răsaduri de flori ornamentale.

În ceea ce priveşte solicitarea de flori, instanţa a constatat că deşi au existat astfel de solicitări, nu s-a făcut dovada că s-au primit, nici în cursul anului 2013 şi nici în cursul anului 2014. În acest sens, inculpatul E. pe parcursul cercetării judecătoreşti a recunoscut că prin prisma relaţiei de prietenie pe care a avut-o cu B., tatăl inculpatei A., i-a dat acestuia din producţia proprie, de mai multe ori, răsaduri de flori şi l-a ajutat să amenajeze curtea imobilului situat pe strada x nr. 116, dar că în cursul anilor 2013 şi 2014, deşi inculpata A. i-a solicitat răsaduri de flori nu i-a putut oferi pentru că nu a avut, firma sa fiind nevoită să achiziţioneze răsaduri de flori din alte localităţi - fila x instanţă fond.

S-a menţionat depoziţia martorei JJ. care, în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, a afirmat că inculpatul E. nu i-a dat inculpatei A. răsaduri de flori, nici în anul 2013 şi nici în 2014 şi că dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi cunoscut această împrejurare, dată fiind funcţia sa, de director general, în cadrul S.C. II. S.A. - fila x urmărire penală, fila x instanţă fond.

De asemenea, în legătură cu efectuarea unor lucrări de întreţinere a spaţiului verde martora a afirmat că acestea au avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova şi nu la locuinţa inculpatei A..

În continuare, instanţa a constatat că probele administrate în cauză nu dovedesc acceptarea unei promisiuni privind concesionarea unui teren pe malul Dunării, în condiţiile în care nici inculpata şi nici concubinul său nu au adresat o astfel de cerere primăriei, pe de o parte, iar pe de altă parte, inculpatul E. nu avea competenţă în atribuirea unui astfel de teren, cu acest titlu.

Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen..., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinându-se că nu există probe că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunile menţionate.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 instanţa de fond a aprecia a fi necesar, din punct de vedere obiectiv, să existe: o acţiune de folosire (transmitere, predare, comunicarea altei persoane) a unor informaţii; informaţiile folosite să nu fie destinate publicităţii; acţiunea de folosire a informaţiilor nedestinate publicităţii să aibă ca scop obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Din punct de vedere subiectiv, s-a arătat că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, adică autorul faptei doreşte să obţină banii, bunurile sau foloasele necuvenite.

Potrivit literaturii şi practicii judiciare, prin "foloase" se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale (comisioane, împrumuturi, amânarea plăţii unei datorii, folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu), dar şi avantaje nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad de distincţii onorifice). (În acest sens, S. Kahane Infracţiunii de serviciu sau în legătură cu serviciul, Explicaţii Teoretice şi Practice ale C. pen. Român, s.p. nr. 336 din 2 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2008).

S-a apreciat că există în literatura de specialitate şi opinia potrivit căreia foloasele nu pot fi decât patrimoniale, iar atunci când au caracter nepatrimonial fac eventual obiectul infracţiunii de abuz în serviciu (în acest sens, Avram Filipaş, Drept penal român - Partea specială, Ed. XXX., pag. 447 - 449)

Analizând faptele descrise în cuprinsul actului de sesizare prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, instanţa a reţinut că, în ziua de 11 martie 2014, inculpatul D., la cererea inculpatei A., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor cu privire la Z. şi a efectuat verificări în baza de date auto constatând că aceasta deţine permis de conducere, dar nu figurează ca fiind proprietara unui autoturism, iar informaţiile obţinute, incluzând şi fotografia persoanei menţionate, le-a pus la dispoziţia inculpatei A..

Potrivit actului de sesizare a instanţei, inculpata A. a obţinut, astfel, foloase necuvenite, care au constat în posibilitatea analizării comparative "a calităţilor fizice, vârstei, profesiei şi locuinţei" numitei Z. cu ale fiicei sale, B. S. şi în "însuşirea sentimentului de superioritate a fiicei inculpatei faţă de persoana la care s-au referit aceste date".

Având în vedere cele expuse mai sus cu privire la noţiunea de "foloase, instanţa apreciază că, deşi au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, dispoziţii care permit folosirea datelor cu caracter personal, fără consimţământul persoanei titulare, doar în condiţii strict şi limitativ prevăzute de lege, avantajul de care se susţine că a beneficiat inculpata A., nu constituie nici măcar un folos nepatrimonial şi că, prin urmare în sarcina celor doi inculpaţi nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în calitate de autor, respectiv instigator.

S-a considerat că este absurd să se reţină că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea menţionată în baza unei concluzii şi a unui raţionament care aparţin procurorului de caz şi care nu se reflectă în probele administrate, probe din care rezultă, fără echivoc, inclusiv faptul că inculpata A. a fost obiectivă în aprecierea calităţilor fizice ale numitei Z., afirmând într-o convorbire cu fiica sa, în ziua de 11 martie 2014 că "e frumoasă".

De asemenea, s-a considerat că nu este lipsită de relevanţă sub aspectul vinovăţiei cu care cei doi inculpaţi au acţionat împrejurarea că inculpata A. era deţinătoarea unui certificat ORNISS care îi permitea accesul la informaţii clasificate, nivelul "Strict secret" şi cu atât mai mult avea acces la informaţii privind date cu caracter personal.

De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpata a recunoscut că avea acces la informaţiile solicitate, dar nu ştia să acceseze sistemul respectiv şi de aceea a apelat la inculpatul D..

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen..., s-a dispus achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de fals intelectual, s-a considerat necesar din punct de vedere obiectiv, ca un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu să falsifice un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia. Falsificarea înscrisului se poate realiza printr-o acţiune (atestă în cuprinsul actului fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului) sau printr-o inacţiune (omite să insereze în cuprinsul actului fapte sau împrejurări).

Din punct de vedere subiectiv, s-a arătat că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, adică făptuitorul urmăreşte sau dacă nu urmăreşte acceptă rezultatul faptei sale. Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu presupune din punct de vedere obiectiv o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act) sau o inacţiune (neîndeplinirea unui act); acţiunea şi inacţiunea trebuie săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu; acţiunea sau inacţiunea trebuie să aibă ca urmare o "pagubă" ori "o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice".

Prin "vătămarea intereselor legale ale unei persoane" se înţelege atingerea adusă intereselor persoanei care sunt ocrotite de lege, dar pentru a fi în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar ca această vătămare să prezinte o anumită gravitate. (în acest sens, ZZZ., Drept Penal Român, Partea Specială, pag. 337, Avram Filipaş, op.cit., pag. 428).

În acest context, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut că, la data de 11 martie 2014, inculpatul D., în vederea soluţionării dosarului cu nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, în care se efectuau cercetări penale faţă de martorul CC., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., a accesat de două ori baza de date Eucaris Prum, în urma verificărilor efectuate întocmind un proces-verbal în cuprinsul căruia a menţionat, în mod nereal, că "nu există alte semnalări cu privire la o radiere din circulaţie".

S-a reţinut că potrivit actului de sesizare a instanţei, ambele verificări efectuate au evidenţiat date reale cu privire la radierea din circulaţie a autoturismului cu nr. x, începând cu data de 6 martie 2014.

Conform rechizitoriului Parchetului prin întocmirea procesului-verbal de verificare şi a referatului cu propunere de clasare inculpatul şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către CC. (menţinerea în mod nelegal în circulaţie a autoturismului condus de acesta), fiind lezată astfel, valoarea socială ocrotită de lege, respectiv interesul general referitor la interdicţia de circulaţie a autovehiculelor neînmatriculate.

Analizând actele de la dosarul cauzei, instanţa a constatat că, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, este invocată o singură probă, constând în adresa cu nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de D.R.P.C.Î.V. - fila x urmărire penală. În cuprinsul adresei respective s-a menţionat că, din verificările efectuate în baza de date, a rezultat că autoturismul marca DD. cu numărul de identificare WV xxx a fost înmatriculat pentru prima dată în Olanda la data de 30 septembrie 2002, cu numărul de înmatriculare x şi radiat pentru export la data de 6 martie 2014.

Potrivit aceleiaşi adrese, inculpatul D. a accesat baza de date Eucaris Prum la data de 11 martie 2014, efectuând o căutare după numărul de înmatriculare şi una după numărul de identificare şi a obţinut un rezultat reuşit.

Însă, instanţa a constatat că inculpatul D. a efectuat verificări la un interval de 5 zile de la data la care figurează autoturismul respectiv ca fiind radiat, iar D.R.P.C.Î.V. a efectuat verificări ulterior datei de 22 octombrie 2014, la cererea DNA.

Prin urmare, câtă vreme EUCARIS PRUM reprezintă un sistem informatic care se bazează pe accesul direct în bazele de date ale Statelor Membre, iar rezultatul verificărilor efectuate de D.R.P.C.Î.V. este unul corespunzător perioadei în care acestea au fost efectuate (octombrie 2010) este posibil ca la data la care au fost efectuate verificări de inculpatul D. menţiunile privind radierea din circulaţie a autoturismului cu numărul xxx să nu fi existat.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că nici raportul de audit transmis de D.R.P.C.Î.V. cu adresa nr. x din 10 decembrie 2014 nu conţine precizări suplimentare de natură să clarifice situaţia privind introducerea datei radierii - fila x urmărire penală. De asemenea, s-a mai reţinut că odată cu raportul de audit instituţia menţionată a transmis, însă, şi o fişă în cuprinsul căreia este înscrisă la rubrica semnalări şi menţiunea "export, şi data de "06.03.2014" - fila x urmărire penală.

Prin urmare, s-a considerat că fişa depusă de inculpatul D. la dosarul nr. x conţinea menţiunea "export" nu însă şi data de 6 martie 2014, iar în sarcina acestuia nu s-a reţinut că ar fi intervenit asupra conţinutului acesteia, nu se poate reţine faptul că menţiunea făcută în cuprinsul procesului-verbal referitoare la lipsa semnalărilor privind o radiere din circulaţie a autoturismului cu nr. x BFSP era falsă.

De altfel, în vederea stabilirii unei stări de fapt corespunzătoare adevărului instanţa a solicitat D.R.P.C.Î.V. să efectueze demersuri pentru a comunica data la care autorităţile olandeze au introdus menţiunea radierii.

Prin adresa din 4 noiembrie 2015 s-a comunicat instanţei că s-a solicitat autorităţilor de înmatriculare olandeze să comunice data introducerii menţiunii privind radierea, în cuprinsul adreselor ulterioare cu nr. x din 11 noiembrie 2015, nr. y din 23 noiembrie 2015 şi nr. z din 15 decembrie 2015, D.R.P.C.Î.V. comunicând instanţei aspecte care rezultau deja din actele de la dosar, dar nu şi data introducerii menţiunii radierii - fila x, fila x vol. III şi fila x instanţă fond.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că, în sarcina inculpatului nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de fals intelectual şi, pe cale de consecinţă, nici săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind în prezenţa unei îndepliniri defectuoase a îndatoririlor de serviciu, constând în efectuarea de menţiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul actelor întocmite.

Sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, instanţa a constatat că nu a fost săvârşită această infracţiune, pe de o parte, pentru că prin referatul întocmit inculpatul nu a dispus, ci a propus clasarea cauzei, adoptarea soluţiei fiind atributul exclusiv al procurorului, iar pe de altă parte, pentru că nu există o vătămare a intereselor unei persoane fizice sau juridice, condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu.

În acest sens, instanţa a constatat că potrivit art. 314 alin. (1) C. proc. pen..., procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza, dispunând clasarea sau renunţarea la urmărirea penală. Prin urmare, procurorul prin soluţia adoptată şi nu organul de cercetare penală prin soluţia propusă este susceptibil de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu.

Pe de altă parte, s-a constatat că, spre deosebire de vechiul C. pen., care sancţiona vătămarea drepturilor sau intereselor legitime numai în cazul persoanelor fizice, Noul C. pen. sancţionează această formă de abuz şi atunci când sunt vizate drepturile şi interesele legitime ale "persoanei juridice".

În aceste condiţii, s-a apreciat că, atâta vreme cât în cuprinsul titlului X din C. pen. nu se dă o altă definiţie noţiunii de persoană juridică, prin această sintagmă se înţelege, conform art. 188 din Noul C. civ., orice autoritate prevăzută de lege şi orice organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile impuse de art. 187 Noul C. civ., respectiv au organizare se sine stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui anumit scop licit şi moral.

Astfel, a rezultat din cuprinsul celorlalte dispoziţii referitoare la înfiinţarea, înregistrarea, răspunderea sau identificarea persoanei juridice că persoanele juridice trebuie să fie identificate, determinate.

Prin urmare, câtă vreme dispoziţiile de drept penal se interpretează restrictiv, instanţa nu a reţinut faptul că inculpatul a vătămat interesele generale ale statului prin aceea că fapta sa a avut ca urmare menţinerea în circulaţie a unui autoturism neînmatriculat.

Relevant sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu s-a apreciat şi faptul că inculpatul D. a propus renunţarea la urmărirea penală, iar procurorul a dispus clasarea şi în alte cauze penale care au avut acelaşi obiect, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. (dosar nr. x/2014, nr. y/2014, nr. z/2014, nr. w/2014, nr. t/2014, nr. s/2014) -, fila x fila x, fila x vol. XIII urmărire penală.

De altfel, în legătură cu dosarele menţionate, procurorul de caz a susţinut că au vizat persoane pentru care nu au existat solicitări de favorizare, omiţând, însă, să ia în considerare faptul că, deşi inculpata A. i-a solicitat să intervină pe lângă agentul de poliţie MM. pentru a nu întocmi acte de constatare a infracţiunii martorului CC., aceasta fiind şi fapta pentru care s-a propus iniţial arestarea preventivă a inculpatului, în legătură cu dosarul nr. x/2014, inculpatul nu a dat curs acestei cereri.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. b) C. proc. pen... s-a dispus achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 reţinându-se că nu sunt prevăzute de legea penală.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar, din punct de vedere obiectiv, să existe o acţiune sau inacţiune de îndeplinire defectuoasă sau neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu; acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu; acţiunea sau inacţiunea trebuie să aibă ca rezultat vătămarea intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice.

Din punct de vedere subiectiv, s-a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 297 C. pen., se săvârşeşte numai cu intenţie directă sau indirectă, adică făptuitorul prevede că acţiunea sa aduce atingere intereselor legale ale unei persoane sau îi provoacă o pagubă şi urmăreşte sau acceptă acest rezultat.

Analizând fapta descrisă la pct. VI din rechizitoriul Parchetului prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu şi în baza actelor de la dosarul cauzei, instanţa a constatat că inculpata A. a săvârşit tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 14 februarie 2006 şi înregistrată la Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin sub nr. x la data de 15 februarie 2006, s-a reţinut că depoziţia martorei GG. care a arătat că "revin la cererile înregistrate la nr. x din 24 august 2005, nr. y din 9 septembrie 2005, nr. z din 27 octombrie 2005 şi nr. t din 29 noiembrie 2004 formulate în baza Legii nr. 247/2005 pentru a mi se reconstitui dreptul de proprietate în calitate de moştenitor al autorilor HH. şi EE., ambii decedaţi".

Urmare cererilor formulate şi actelor depuse în susţinerea acestora, la data de 11 martie 2009 a fost emis titlul de proprietate cu nr. x/2009 care atestă calitatea de moştenitori ai defunctului HH., următoarelor persoane: EE., JJJ., AAAA. şi GG. - fila x urmărire penală.

Astfel, s-a reţinut că, urmărind înlăturarea de la moştenire a numitei GG., la data de 10 martie 2011 martorul EE. a formulat o plângere, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2011, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de FF. şi GG., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 C. pen.

În concret, s-a arătat că EE. a sesizat faptul că cererea cu nr. x din 15 februarie 2006, adresată Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin, constituie un fals, întrucât nu a fost semnată de titulara cererii GG., ci de fiul acesteia, FF..

S-a reţinut că dosarul nr. x/2011 a fost repartizat spre soluţionare procurorului PP., care, prin patru rezoluţii distincte (nr. 1090/P/2011 din 10 februarie 2012; nr. 1090/P/2011 din 28 septembrie 2011; nr. 1090/P/2011 din 18 iulie 2011; nr. 1090/P/2011 din 19 aprilie 2011) a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii GG. şi FF., reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) vechiul C. proc. pen... întrucât de la data comiterii faptei şi până la data formulării plângerii s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Deşi nu a fost invocat ca temei al soluţiilor de neurmărire penală, în considerentele unora dintre rezoluţiile menţionate s-a arătat, inclusiv faptul că nu este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, câtă vreme FF. a avut acceptul mamei sale să semneze cererea adresată primăriei - urmărire penală.

Cercetările efectuate în dosarul cu nr. x/2011 au relevat faptul că cererea înregistrată sub nr. x din 15 februarie 2006 a fost redactată şi semnată de FF. la cererea mamei sale GG. şi reprezintă o revenire la alte cinci cereri, prin care GG. solicitase reconstituirea dreptului de proprietate.

Rezoluţiile adoptate de procurorul PP. au fost infirmate, în mod repetat, de inculpata A. prin rezoluţiile cu nr. 623/II/2/2012 din 23 martie 2012, nr. 2299/II/2/2011 din 8 noiembrie 2011, nr. 1707/II/2/2011 din 26 august 2011 şi nr. 959/II/2/2011 din 19 mai 2011, aceasta dând dispoziţie să fie începută urmărirea penală împotriva făptuitorilor FF. şi GG., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi 291 vechiul C. pen. - fila x urmărire penală.

În motivarea rezoluţiilor de infirmare, inculpata A. a reţinut că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale întrucât data la care s-a epuizat uzul de fals este data emiterii titlului de proprietate, respectiv 11 martie 2009.

Sub acest aspect, s-a impus precizarea că uzul de fals este o infracţiune instantanee, iar consumarea acestei infracţiuni are loc în momentul în care înscrisul fals este efectiv folosit, adică este depus, prezentat, invocat ca dovadă a conţinutului său. Prelungirea în timp a efectelor înscrisului fals nu atribuie infracţiunii caracter continuu şi prin urmare, consumându-se în momentul folosirii înscrisului fals, din acest moment începe să curgă şi termenul de prescripţie a răspunderii penale (În acest sens, ZZZ. ş.a. Drept Penal Român, Partea Specială, pag. 489).

În considerentele rezoluţiilor adoptate inculpata A. a ignorat în totalitate şi dispoziţiile art. 10 lit. b) din vechiul C. proc. pen..., deşi în cauza penală cu nr. 4893/P/2010, având ca obiect aceleaşi infracţiuni şi aceleaşi părţi (EE. a formulat plângere penală împotriva lui GG. pentru falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată) a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia din data de 11 februarie 2011, reţinând că nu este realizat conţinutul constitutiv al acestor infracţiuni, în situaţiile în care "semnatarul unei cereri are acordul titularului cererii". - dosar x/2010 Pentru că procurorul PP. a refuzat să îşi însuşească opinia exprimată de inculpata A., în cursul anului 2012, profitând de faptul că acestuia îi încetase delegarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, inculpata a repartizat dosarul cu nr. x/2011, dar şi alte dosare, procurorului QQ., care fusese numită în funcţia de procuror în cursul anului 2011.

Soluţionând dosarul respectiv, prin ordonanţa din data de 26 iunie 2012, procurorul QQ. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului FF. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. şi a învinuitei GG. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. şi aplicarea, faţă de ambii învinuiţi, a unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în sumă de 100 RON - fila x urmărire penală.

Prin aceeaşi ordonanţă, procurorul QQ. a dispus sesizarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, în vederea anulării înscrisului falsificat, fără a preciza însă, în cuprinsul ordonanţei care este înscrisul falsificat.

De asemenea, s-a reţinut că, la data de 26 iunie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 245 alin. (1) lit. c)1 vechiul C. proc. pen..., cu adresa nr. x/2011, semnată de inculpata A. a fost sesizată Judecătoria Drobeta Turnu Severin "cu privire la anularea totală a înscrisului denumit titlu de proprietate nr. x/2009, întrucât din cercetările efectuate în cauza nr. 1090/P/2011 s-a stabilit că acesta este fals", deşi în dosarul respectiv nu se efectuaseră cercetări cu privire la caracterul fals al titlului de proprietate menţionat, ci cu privire la cererea cu nr. x din 15 februarie 2006 adresată Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin.- fila x urmărire penală.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. x/2012.

Sesizând neconcordanţele dintre conţinutul ordonanţei cu nr. 1090/P/2011 şi adresa cu acelaşi număr din 26 iunie 2012, semnată de inculpata A., Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus, prin încheierea din data de 13 septembrie 2012, emiterea unei adrese către Parchet "pentru a preciza în mod expres anularea totală a cărui înscris se solicită prin sesizarea formulată".

Urmare adresei menţionate, inculpata A. i-a cerut procurorului QQ. să întocmească procesul-verbal cu nr. x/P/2011 din data de 19 septembrie 2012 prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 196 C. proc. pen... şi art. 195 alin. (1) şi (3) C. proc. pen..., a fost înlăturată omisiunea vădită din cuprinsul ordonanţei cu nr. 1090/P/2011, în sensul că aceasta urma să conţină şi următoarea menţiune:

"sesizarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în vederea anulării cererii nr. x din 15 februarie 2006 care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009 şi pe cale de consecinţă, anularea parţială a titlului de proprietate mai sus menţionat" - fila x urmărire penală.

Prin încheierea din 20 septembrie 2012 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea parţială a titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009, formându-se astfel dosarul nr. x/2012, iar prin Sentinţa civilă nr. 7897 din 15 noiembrie 2012 a dispus anularea cererii cu nr. x din 15 februarie 2006. Hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată prin decizia nr. 241/R din 21 februarie 2013 a Tribunalului Mehedinţi, prin care a fost admis recursul formulat de intimaţii FF. şi GG. şi a fost respinsă sesizarea privind anularea cererii cu nr. x din 15 februarie 2006, reţinându-se că "nu este producătoare de consecinţe juridice în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate", dar şi faptul că prin Sentinţa penală nr. 2313 din 5 noiembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2011 s-a schimbat temeiul de drept, în sensul că nu au mai fost reţinute infracţiunile de fals şi uz de fals - fila x urmărire penală.

Astfel, din starea de fapt prezentată mai sus a rezultat că inculpata A., în contextul în care îl cunoştea pe martorul EE., de la care tatăl său B. Gheorghe achiziţionase, în toamna anului 2011, un teren situat pe raza comunei Şimian judeţul Mehedinţi, pentru fiica sa B., şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu intenţia de a obţine anularea titlului de proprietate cu nr. x din 11 martie 2009, anulare care ar fi prejudiciat-o pe martora GG., dar care i-ar fi profitat martorului EE..

S-a precizat că rezultatul socialmente periculos urmărit de inculpata A. nu s-a produs, însă, ca urmare a diligenţelor manifestate de instanţa civilă investită cu soluţionarea cererii de anulare, care a sesizat inadvertenţele dintre ordonanţa cu nr. 1090/P/2011 şi sesizarea formulată la data de 26 iunie 2012 şi a dispus măsuri corespunzătoare.

S-a reţinut că deşi inculpata A. a susţinut, pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, că infirmarea rezoluţiilor adoptate de procuror este atributul exclusiv al procurorului ierarhic superior, iar punctul de vedere exprimat în cuprinsul acestor rezoluţii este rezultatul propriei sale convingeri, întemeiată pe literatura de specialitate şi practica judiciară în materia termenului de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor de fals, instanţa a constatat că probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Astfel, s-a apreciat că opinia exprimată în cuprinsul celor patru rezoluţii adoptate nu este rezultatul convingerii inculpatei A. în legătură cu problema de drept menţionată, iar actele executate de aceasta reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, în scopul vătămării intereselor legale ale martorei GG. şi al obţinerii de foloase necuvenite de către martorul EE..

Fără a contesta faptul că infirmarea unei soluţii adoptate de procuror este atributul exclusiv al procurorului ierarhic superior, conform art. 278 alin. (1) vechiul C. proc. pen..., respectiv art. 339 alin. (1) Noul C. proc. pen..., s-a precizat că această îndatorire de serviciu trebuie îndeplinită în conformitate cu celelalte dispoziţiile legale incidente în fiecare cauză penală.

În acest sens, s-a putut observa că inculpata A. într-o cauză penală similară cu cea care a făcut obiectul prezentei cauze, respectiv în dosarul nr. x/2010, a dispus o soluţie diferită de cele dispuse în dosarul nr. x/2011.

Astfel, în dosarul nr. x/2010 inculpata a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) vechiul C. proc. pen. ..., dispoziţii legale care erau incidente şi în cauza cu nr. 1090/P/2011, şi care ar fi trebuit aplicate cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 10 lit. g) vechiul C. proc. pen. ..., dar care nu au fost aplicate nici de procuror şi nici de inculpată în calitate de prim procuror, ci de instanţa de judecată investită cu soluţionarea plângerii formulate împotriva ordonanţei cu nr. 1090/P/2011 din 26 iunie 2012.

Pe de altă parte, s-a observat că implicarea inculpatei A. în crearea unor situaţii juridice care să conducă la anularea titlului de proprietate cu nr. x din 11 martie 2009 nu s-au rezumat numai la infirmarea rezoluţiilor adoptate de procurorul PP., ipoteză în care instanţa admite că nu ar fi existat tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu.

De altfel, demersurile inculpatei au continuat şi după momentul finalizării cercetărilor penale, prin întocmirea şi semnarea unei adrese în care s-a consemnat, în mod fals, că cercetările efectuate în cauza cu nr. 1090/P/2011 au stabilit că înscrisul denumit "titlu de proprietate nr. x din 11.03.2009" este fals, deşi nu se efectuaseră cercetări sub acest aspect.

Admiţând chiar faptul că adresa menţionată a fost redactată de procurorul QQ., aspect infirmat, însă, de martora QQ. cu ocazia audierii, instanţa a apreciat că răspunderea pentru conţinutul şi consecinţele juridice ale acestei sesizări îi aparţine inculpatei A., cu atât mai mult cu cât martora QQ. în cuprinsul declaraţiilor date, a relatat că inculpata este cea care la data de 19 septembrie 2012 a determinat-o să întocmească procesul-verbal de înlăturare a omisiunii vădite în care să menţioneze că urmează să fie sesizată Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea anulării parţiale a titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009.

Semnificative, sub aspectul vinovăţiei inculpatei A. în ceea ce priveşte tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu, s-au apreciat a fi atât înscrisurile existente la dosarul cauzei, care au fost analizate mai sus în ordinea în care s-au succedat în timp, cât şi declaraţiile martorilor PP. şi QQ..

Astfel, depoziţia martorului PP. dată în faza de urmărire penală a relatat că a avut o singură discuţie cu inculpata în legătură cu dosarul nr. x/2011, iar cu ocazia audierii de către instanţa de judecată a precizat că anterior adoptării celei de-a patra rezoluţii i-a spus inculpatei că îşi va menţine punctul de vedere şi că în cauză există mai multe temeiuri de drept pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale şi lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, iar potrivit declaraţiei date, inculpata i-a zâmbit şi i-a spus "da BBBB., aşa este" - fila x urmărire penală şi fila x instanţă fond.

De asemenea, martora QQ., atât pe parcursul urmăririi penale cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a declarat că a fost numită în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în cursul lunii iunie 2011 şi că, după ce în cursul anului 2012 procurorului PP. i-a încetat delegarea la această unitate de parchet, i-au fost repartizate spre soluţionare toate dosarele penale rămase nesoluţionate de la sectorul acestuia - fila x urmărire penală, fil. 203 vol. II instanţă fond.

S-a reţinut că, potrivit declaraţiei date, după ce i-au fost repartizate dosarele, inculpata A. a chemat-o în birou şi i-a spus, în legătură cu dosarul nr. x/2011, că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, că fapta a fost săvârşită cu vinovăţie şi că în parchet funcţionează principiul subordonării ierarhice potrivit căruia dispoziţiile date de prim procuror sunt obligatorii. Totodată, aceeaşi martoră a declarat că după această discuţie a fost contactată telefonic de inculpata A., care i-a cerut să se intereseze de dosarul nr. x/2011 şi să urgenteze soluţionarea acestuia.

După adoptarea soluţiei, martora a afirmat că a sesizat Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în vederea anulării cererii nr. x din 15 februarie 2006, dar că inculpata A. i-a spus că a greşit ceva, fără a-i preciza ce anume a greşit şi a afirmat că a îndreptat personal greşeala respectivă.

Ulterior, martora a constatat că inculpata redactase şi semnase o altă adresă prin care se solicita Judecătoriei Drobeta Turnu Severin anularea titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009 şi nu a cererii nr. x din 15 februarie 2006.

Potrivit declaraţiei martorei, după ce instanţa civilă a cerut Parchetului precizări, cu privire la actul a cărui anulare se solicită, inculpata i-a cerut să facă, în cuprinsul ordonanţei din 26 iunie 2012, o îndreptare omisiune vădită, spunându-i că trebuie să precizeze că se solicită anularea cererii dar şi a titlului de proprietate care s-a emis în baza acesteia.

Având în vedere probele analizate mai sus, instanţa a reţinut că faptele inculpatei A. contând în aceea că în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cu ocazia instrumentării dosarului nr. x/2011 (a infirmat patru rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, a întocmit adresa cu nr. 1090/P/2011 din 26 iunie 2012 prin care a solicitat anularea titlului de proprietate cu nr. x din 11 martie 2009 şi a determinat-o pe martora QQ. să întocmească procesul-verbal nr. x/P/2011 din 19 septembrie 2012), în scopul prejudicierii martorei GG. (pierderea drepturilor succesorale cuvenite după decesul autorului HH.) şi al obţinerii de foloase necuvenite de către martorul EE. (creşterea cotei succesorale cuvenite după decesul autorului HH.) realizează conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Reţinând, astfel, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpata A. instanţa a dispus condamnarea acesteia.

Având în vedere, însă, că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul C. pen., instanţa, făcând o analiză comparativă a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 297 Noul C. pen. (închisoarea de la 2 la 7 ani), majorate cu 1/3 conform art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare în prezent, şi art. 246 vechiul C. pen. (închisoarea de la 6 luni la 3 ani) majorate, în condiţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 în vigoare la data faptei, la închisoare de la 3 la 15 ani închisoare, dar şi a modalităţilor de executare a pedepsei şi a conţinutului acestora, a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei A. este legea veche.

Pentru aceste motive, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen..., instanţa a schimbat încadrarea juridică dată faptei comise de inculpata A. din infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 Cod penal. Inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, de împrejurare că rezultatul socialmente periculos nu s-a produs, dar şi de împrejurarea că aceasta a manifestat o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptei, nefiind cunoscută cu antecedente penale, dar şi pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti prezentându-se în faţa organelor judiciare ori de câte ori a fost chemată şi a recunoscut parţial fapta comisă.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. anterior.

În raport de aceleaşi împrejurări care au determinat stabilirea cuantumului pedepsei instanţa a apreciat că există suficiente dovezi că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea acesteia motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. anterior instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. anterior se va deduce din durata pedepsei pronunţate perioada reţinerii de 24 de ore de la data de 15 octombrie 2014 la 16 octombrie 2014.

S-a constatat că inculpaţii C., D. şi F. au fost reţinuţi o perioadă de 24 de ore de la data de 15 octombrie 2014 la data de 16 octombrie 2014.

Sub aspectul măsurilor asigurătorii, instanţa a constatat că prin ordonanţa cu nr. 21/P/2014 din data de 26 noiembrie 2014 a DNA, secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în limita sumei de 10.508,88 RON, asupra 1/2 din terenul în suprafaţă de 3827 m.p. situat în municipiul Orşova, strada x nr. 15 aparţinând inculpatului C., iar prin ordonanţa cu nr. 21/P/2014 din 4.12.2014 a DNA secţia de Combatere a Corupţiei s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în limita sumei de 55.228 RON asupra 1/2 din terenul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, strada x nr. 116 în suprafaţă de 1097 m.p. aparţinând inculpatei A..

Întrucât probele administrate în cauză nu au confirmat săvârşirea de către inculpaţii A. şi C. a unor infracţiuni provocatoare de prejudicii sau a unor infracţiuni de trafic de influenţă sau luare de mită, instanţa, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... a dispus revocarea măsurilor asigurătorii luate prin Ordonanţa cu nr. 21/P/2014 din 26 noiembrie 2014 a DNA, secţia de Combatere a Corupţiei şi ordonanţa cu nr. 21/P/22014 din 4 decembrie 2014 a aceleiaşi instituţii - fila x şi fila x urmărire penală.

Analizând cererile formulate de avocaţii G., H., I., J. şi K. - apărători desemnaţi din oficiu pentru cei cinci inculpaţi, de majorare a onorariului cuvenit, instanţa a constatat că potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocolul nr. 1693/2008 încheiat de Ministerul Justiţiei cu Uniunea Naţională a Barourilor din România, în vigoare la data desemnării apărătorilor din oficiu, onorariile care se cuvin avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice a inculpatului când aceasta este obligatorie sunt de 400 RON pentru fiecare inculpat, atunci când cel puţin cinci persoane au această calitate.

S-a reţinut că, la data formulării cererii de majorare a onorariilor cuvenite intrase, însă, în vigoare Protocolul cu nr. 48025/2015, potrivit căruia în situaţia descrisă mai sus, onorariile care se cuvin avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice a inculpatului sunt de 520 RON, atunci când cel puţin cinci persoane au calitatea de inculpat în cauză.

De asemenea, s-a apreciat că nici Protocolul nr. 1693/2008 şi nici Protocolul nr. 48025/2015 nu reglementează situaţii în care este posibilă majorarea onorariilor cuvenite, cu excepţia cazurilor în care asistenţa judiciară este asigurată între orele 20:00 - 8:00 ori în zilele nelucrătoare sau sărbătorile legale, când onorariile stabilite se majorează cu 100%.

Prin urmare, câtă vreme avocaţii desemnaţi din oficiu nu au acordat asistenţă juridică în situaţiile excepţionale prevăzute de lege, instanţa nu a putut majora onorariile cuvenite acestora decât în limita sumei de 520 RON, stabilită în baza Protocolului în vigoare la data soluţionării cauzei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 5 alin. (1) lit. c) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, s-au admis cererile formulate de avocaţii G., H., I., J. şi K. - apărători desemnaţi din oficiu pentru cei cinci inculpaţi şi s-au majorat onorariile cuvenite fiecăruia dintre apărătorii desemnaţi din oficiu de la 400 RON la 520 RON.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 52 din data de 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata A..

§ În susţinerea apelului, Ministerul Public, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen..., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 52 din 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2014, privind greşita achitare a inculpaţilor A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000; C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000; D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000; E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000; F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000; greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi greşita revocare a măsurilor asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 21/P/2014 din 26 noiembrie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei şi ordonanţa nr. 21/P/2014 din 4 decembrie 2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei.

S-a solicitat condamnarea inculpaţilor A., C., D., E. şi F. pentru faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea lor în judecată şi aplicarea unor pedepse cu privare de libertate orientate spre maximul special şi confiscarea sumelor şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător pentru inculpaţii A. şi C..

O primă critică a hotărârii instanţei de fond a vizat faptul că deşi constată că există probe care dovedesc existenţa unor acţiuni de pretindere şi primire de bunuri de către inculpata A. de la inculpatul F., în mod direct sau prin intermediul altor persoane (S.) în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă anumiţi funcţionari publici, pentru ca aceştia să facă sau să nu facă un act care intră în atribuţiile lor de serviciu, referitor la îndeplinirea elementelor constitutive de tipicitate ale infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen., instanţa de fond nu admită faptul că această promisiune a inculpatei urma să se concretizeze în viitor, faţă de inculpatul F. faţă de care erau declanşate cercetări penale. S-a invocat declaraţia martorului V. dată în faţa instanţei de fond la data de 19 iunie 2015.

O altă critică a hotărârii a vizat faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de art. 291 din C. pen., deoarece actul pentru care se pretinde că ar fi intervenit inculpata A. nu intra în atribuţiile de serviciu ale inculpatului C., avându-se în vedere faptul că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a dovedi întâlnirea inculpatului C. la domiciliul inculpatei A. cu inculpatul F. în data de 13 iulie 2012, dată la care fusese înregistrat doar dosarul nr. x/2012, care se afla în lucru la comisarul YY. şi nu la inculpatul C..

Pentru existenţa infracţiunii s-a apreciat a fi necesară existenţa unei intenţii calificate, iar în cazul inculpatei A. s-au avut în vedere actele de intervenţie pe lângă inculpatul C. şi funcţia pe care acesta o deţinea la acea dată, respectiv de şef al Serviciului de Investigaţii Fraude din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, chiar în lipsa unor atribuţii directe în soluţionarea dosarelor penale, prin modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu s-a tergiversat efectuarea cercetărilor penale cu privire la inculpatul F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Or, din ansamblul materialului probator administrat în cauză (declaraţii de inculpaţi, convorbiri telefonice, declaraţiile martorilor KK., QQQ., PPP., S.) a rezultat cu certitudine că inculpata A. a pretins şi primit de la inculpatul F. mai multe foloase materiale, în perioada anilor 2011 - 2012, respectiv materiale de construcţie, utilaje şi forţă de muncă, în valoare totală de 52.128 RON, prin prisma funcţiei pe care o deţinea la momentul săvârşirii faptelor, aceea de prim procuror.

În mod greşit instanţa de fond a luat în considerare încercarea inculpaţilor de a da o notă de legalitate prin depunerea unor înscrisuri (facturi, situaţii de lucrări, chitanţe, avize de însoţire a mărfii) prin care au dorit să ateste furnizarea şi achitarea de către B., EE. sau Cabinetul de Avocatură B. a unor materiale de construcţie de la S.C. M. S.R.L..

O interpretare greşită s-a apreciat a fi dată de către instanţa de fond şi cu privire la depoziţiile martorelor LL. şi NN., din conţinutul cărora rezultă fără vreun dubiu intenţia inculpatei A. de a influenţa decizia procurorului de caz NN. din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova cu privire la modalitatea de soluţionare a dosarului penal privindu-1 pe inculpatul F..

De asemenea, s-au menţionat intervenţiile efectuate de inculpata A. în favoarea inculpatului F. la inculpatul C., şeful IPJ Mehedinţi- Serviciul de Investigaţii Fraude şi la procurorul de caz din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, care, ulterior, a dispus trimiterea în judecată a omului de afaceri în baza următorului probatoriu: adresa ANAF nr. x/25.11.2014 aflată în volumul XVI din dosarul de urmărire penală, filele nr. x, depoziţiile martorilor YY. şi VV. din data de 30 octombrie 2015 date în faţa instanţei de fond, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 22 martie 2012 întocmit de către inspectorul CCCC., care fiind la începutul activităţii în cadrul SIF Mehedinţi dosarul a fost lucrat de către comisarul YY., depoziţiile martorelor LL., NN., interceptările telefonice purtate între inculpata A. şi inculpatul F., la 13 iulie 2012 privind întâlnirea dintre inculpatul F. şi inculpatul C., şeful Serviciului de investigare a fraudelor din cadrul IPJ Mehedinţi. S-a apreciat că nu pot fi avute în vedere declaraţiile martorilor EEE., UU. şi SSS..

S-au invocat facturile datate 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2012 şi 29 noiembrie 2012, precum şi dovezile de plată, pentru prestări servicii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză, ordonanţele de declinare emise în dosarele x/2014 şi y/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, actele de urmărire penală, precum şi rezoluţiile de conexare din data de 9 octombrie 2013 şi 31 ianuarie 2014, emise de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2012, privind pe F., volumul III, filele x al dosarului de urmărire penală, adresa Serviciului Român de Informaţii nr. x din 30 octombrie 2014 împreună fotografiile obţinute în urma punerii în exploatare a mandatelor nr. x din 23 septembrie 2011 şi y din 21 iunie 2012, volumul IV, filele x al dosarului de urmărire penală, proces-verbal din 21 noiembrie 2014 în legătură cu fotografiile puse la dispoziţie de către Serviciul Român de Informaţii împreună cu documentele anexate acestuia, volumul IV, filele x, adresa ANAF nr. x din 17 noiembrie 2014 împreună cu documentaţia ataşată, file x al dosarului de urmărire penală.

Critica Parchetului a mai vizat greşita achitare a inculpaţilor C. şi F. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) din C. pen., instanţa de fond apreciind în mod greşit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită, respectiv că nu sunt probe suficiente din care să rezulte expres faptul că inculpatul C. a pretins şi primit bunuri de la inculpatul F. pentru tergiversarea cercetărilor penale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către firmele deţinute de acest din urmă inculpat, iar pe de altă parte, că în schimbul bunurilor primite, acesta şi-a încălcat îndatoririle de serviciu.

Astfel, s-a apreciat că instanţa de fond nu a evaluat corect probatoriile concludente administrate în cauză respectiv convorbirile telefonice din 5 octombrie 2012, ora 12:19 şi din 17 octombrie 2012, orele 08:28 şi 12.15, care a concluzionat în sensul că inculpatul C. a pretins şi primit de la F., în luna octombrie 2012, două uşi de garaj cu acţionare electrică, de culoare albă, în valoare de 8.497,7 RON, precum şi accesoriile necesare montării acestora, în valoare de 2.011,18 RON, în schimbul exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu. S-a făcut referire la factura aflată la fila x, din vol. 14 al dosarului de urmărire penală emisă în 5 octombrie 2012 care atestă vânzarea de către S.C. SS. S.R.L., din Târgu Jiu, către S.C. M. S.R.L., ce avea ca unic asociat şi administrator pe F., a uşilor de garaj secţionale, cu dimensiunile 2750/2000, de culoare albă, cu acţionare electrică, la percheziţia domiciliară efectuată la imobilul deţinut de C. care a constatat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică că uşile şi accesoriile de la garaj (planşe foto, filele x, din vol. 14 al dosarului de urmărire penală) corespund cu cele indicate în facturile emise de S.C. SS. S.R.L. către S.C. M. S.R.L..

S-a precizat că în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit, la data de 20 aprilie 2015, de către ing. DDDD. la solicitarea inculpatului C. privind garajul aflat la imobilul din oraşul Orşova, judeţul Mehedinţi, se prezintă o altă situaţie de fapt decât cea rezultată la percheziţia imobiliară şi denotă că ulterior începerii urmăriri penale inculpaţii şi-au prefabricat probe, respectiv au înlocuit uşile de garaj de la imobilul sus menţionat, apreciindu-se că în raport de dispoziţiile art. 102 alin. (2) din C. proc. pen... aceste din urmă expertize tehnice extrajudiciare trebuie înlăturate din ansamblul materialului probator, fiind obţinute în mod neloial.

În considerarea principiului loialităţii administrării probelor, principiu care guvernează aflarea adevărului în procesul penal s-a considerat că trebuie înlăturate şi declaraţiile martorilor OOO., RRR., precum şi cea a soţiei inculpatului C. E., în condiţiile în care aceste declaraţii sunt date pro causa, şi sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Referitor la încălcarea atribuţiilor de serviciu ca şi element material al infracţiunii de luare de mită, pentru care instanţa de fond a reţinut că inculpatul C. în calitate de şef al SIF din cadrul IPJ Mehedinţi nu avea atribuţii legate de modul de soluţionare a celor două dosare cu nr. x/2012 şi nr. y/2013, dispoziţiile legale în vigoare art. 219 alin. (1) din vechiul C. proc. pen... interzicând expres acest lucru, din actele dosarului de urmărire penală contribuţia inculpatului C. ca şi element material al infracţiunii de mită a constat în semnarea adreselor emise în dosarele nr. x/2012 şi nr. y/2013 instrumentate de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude şi repartizarea celor două cauze către, ofiţeri de poliţie diferiţi, din subordine, pentru evitarea stabilirii ansamblului de infracţiuni şi în direcţionarea subordonaţilor spre anchete care au condus la omiterea investigării firmelor S.C. L. S.R.L. Simian şi S.C. M. S.R.L., administrate de F., menţionate ca destinatare pe facturile fiscale fictive ataşate la cele două sesizări.

Ipoteza că voit s-a omis anchetarea lui F. este demonstrată în mod evident în conţinutul adresei din data de 5 august 2013, trimisă către DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2012, de către SIF Mehedinţi în care se menţionează şi numele F., ca participant la evaziunea fiscală de mare amploare, deşi în concret faţă de acesta şi firmele sale nu au fost efectuate niciun fel de cercetări penale.

De altfel, implicarea lui C., prin prevalarea de funcţia de şef al SIF Mehedinţi, ca şi echivalent al bunurilor primite de la F. în cadrul convenţiei de corupţie, mai rezultă şi prin evitarea conexării dosarului nr. x/2013 la dosarul nr. x/2012, ambele, aflate în perioada respectivă, în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi instrumentate de SIF Mehedinţi ale căror sesizări vizau aceleaşi fapte şi persoane şi au fost subordonate unor persoane distincte.

În susţinere, s-a invocat următorul probatoriu:

- adresa ANAF cu nr. x din 25 noiembrie 2014 aflată, în volumul XVI, din dosarul de urmărire penală, filele nr. x din care rezultă că, în anii 2011 - 2012, Garda Financiară Caraş-Severin a documentat, la firmele S.C. L. S.R.L şi S.C. M. S.R.L., o amplă activitate infracţională de evaziune fiscală şi spălare de bani, cu prejudiciu total de 6.104.202,14 RON;

- depoziţia martorului YY. din data de 30 octombrie 2015 dată în faţa instanţei de fond, din care reiese faptul că procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 22 martie 2012 conţinea date referitoare la săvârşirea unor infracţiuni de evaziune fiscală fără a se face referiri şi la persoana inculpatului F. şi la firmele sale;

- depoziţia martorului VV., din care rezultă că procesul-verbal, de sesizare din oficiu din data de 22 martie 2012 a fost întocmit de către inspectorul CCCC., iar dosarul repartizat comisarului YY. a stat în nelucrare până la data înaintării către DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova.

Aşadar, în acord cu dispoziţiile art. 420 alin. (5) şi (9) C. proc. pen..., precum şi în considerarea efectului devolutiv ex integro al apelului, s-a considerat că se impune readministrarea probelor directe şi indirecte, respectiv reaudierea inculpaţilor C. şi F., reaudierea martorilor YY., EEEE., ZZ., CCCC., QQQ., VV., audierea în şedinţă publică a convorbirilor telefonice din 5 octombrie 2012, la ora 12:19, din 9 octombrie 2012 dintre F. şi C., din 17 octombrie 2012, ora 08:28 şi 12.15 şi readministrarea probei cu înscrisuri, de natură să confirme, dincolo de orice dubiu, acuzaţiile care au fost formulate faţă de inculpaţii C. şi F. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare şi dare de mită şi vinovăţia acestora.

Cu privire la greşita achitare a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită şi greşita achitare a inculpatului E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, în motivele de apel Parchetul a apreciat că probelor directe şi indirecte administrate în cauză au concluzionat în mod indubitabil că acţiunile inculpatei A. prin care i-a pretins în mod expres inculpatului E. răsaduri de flori au avut legătură cu îndeplinirea de către aceasta a îndatoririlor de serviciu în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova. S-a arătat că Y., cu sprijinul inculpatei A., a finalizat plângerea penală menită să stopeze executarea silită. Astfel de elemente, rezultă din datele menţionate în dosarul penal nr. x/2013 al parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova şi din convorbirea din 18 martie 2013, ora 13:39, din depoziţia martorilor T., U. şi V., declaraţiile martorului OO., executor judecătoresc din Jud. Mehedinţi date în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, a martorei JJ., în depoziţiile din cursul urmăririi penale şi la 19 iunie 2015, în faţa instanţei de fond, declaraţia martorul V. dată la 23 septembrie 2014 în faza de urmărire penală.

S-a solicitat cu privire la primul capăt de acuzare, reaudierea inculpaţilor A. şi E., reaudierea martorilor T., U. şi V., JJ., OO., Y., YYY., VV., audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: din 15 martie 2013, ora 16:46, din 18 martie 2013, ora 13:39, din 21 martie 2013, ora 08:38, din 22 martie 2014, orele 19:55 şi 20:13 între E. şi Y., din 18 martie 2013, ora 10:01, din 19 martie 2013, ora 09:09, din 20 martie 2014, ora 12:10, din 15 aprilie 2013, ora 09:40, din 02 septembrie 2013, ora 16:30, din 6 iunie 2013, ora 10:01, din 10 iunie 2013, ora 09:07, din data de 11 iunie 2013, ora 10:18, din 17 iulie 2013, ora 09:10, din data de 30 iulie 2013, ora 10:56, din 24 septembrie 2013, ora 11:16, din 14 octombrie 2013, ora 12:29, între E. şi A., din 18 aprilie 2013 între E. şi FFFF., din data de 19 aprilie 2013, ora 08:14 între E. şi JJ. şi readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014.

Cu privire la greşita achitare a inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-au invocat probele administrate în cauză respectiv convorbirile telefonice din 11 martie 2014, ora 14:25 şi ora 15:13 dintre A. şi B., dialogul din 11 martie 2014, ora 15:18, dintre D. şi A., declaraţia inculpatei A. din cursul urmăririi penale şi instanţei judecătoreşti din 22 mai 2015, declaraţia inculpatului D. şi în faza cercetării judecătoreşti din 22 mai 2015 şi s-a solicitat reaudierea inculpaţilor A. şi D., audierea martorului: GGGG., audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: din 11 martie 2014, ora 15:13, din 11 martie 2014 ora 15:18, dintre inculpaţii A. şi D., din 11 martie 2014, ora 14:25, dintre A. şi B. şi readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 respectiv a adresei nr. x din 29 august 2014 a MAI - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cu privire la verificarea numitei Z. în baza de date de către inculpatul D., volumul II, filele x.

Cu privire la greşita achitare a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 s-a făcut referire la convorbirile telefonice purtate la 7 martie 2014, orele 14:55 şi 15:33:13 între A. şi HHHH., şofer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Drobeta Turnu-Severin, 7 martie 2014, ora 14:58 şi 11 martie 2014 dintre A. şi D., şeful Formaţiunii rutiere din cadrul Poliţiei Oraşului Orşova, în legătură cu numitul CC. de a nu i se întocmi dosar penal de către agentul de poliţie MM., declaraţia martorului MM., subofiţer de poliţie în cadrul Poliţiei Mun. Orşova, la urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească la data de 13 iulie 2015, declaraţia martorului BBB. în faza de urmărire penală şi la cercetarea judecătorească, în 16 octombrie 2015.

Sub acest aspect, s-a solicitat reaudierea inculpaţilor: A. şi D., audierea martorului: CC., BBB., MM., audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: din 7 martie 2014, la ora 14:55, din 7 martie 2014, orele15:33:13, între HHHH. şi A., din 07.03.2014, la ora 14:58 între A. şi D. şi readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, respectiv a adresei nr. x din 31 octombrie 2014 a Direcţiei Regim Permise şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, proces-verbal la 11 martie 2014, ora 15:29 întocmit de inculpatul D., fişa listată a rezultatului verificării autoturismului aparţinând lui CC., dosare instrumentate de către inculpatul D..

În motivele de apel ale Parchetului s-a mai criticat şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 246 C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, întrucât instanţa de fond trebuia să aibă în vedere şi complexitatea pericolului social al faptei deduse judecăţii, elementele obiective şi subiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii, impactul social produs de săvârşirea unei astfel de fapte, poziţia adoptată de inculpată pe parcursul procesului penal de nerecunoaştere, personalitatea acesteia şi necesităţile procesului de reeducare şi resocializare, astfel încât pedeapsa să-şi poate îndeplini atât funcţia coercitivă, de îndreptare, cât şi cea preventivă, de descurajare a săvârşirii unor fapte similare de către alte persoane.

Astfel, în concluzie, s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatei, atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare, nu a fost judicios individualizată în raport cu modul de operare, urmarea produsă constând în periclitarea actului de justiţie şi a încrederii în sistemul judiciar, fapt ce atrage incidenţa stărilor de agravare şi demonstrează perseverenţă infracţională, astfel încât în raport cu exigenţele impuse de dispoziţiile legale, dar şi prin raportare la jurisprudenţa în materie, se impune o pedeapsă majorată pentru inculpata A., iar pentru atingerea scopului acesteia, executarea ei în regim de detenţie.

În temeiul dispoziţiilor art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen..., sub aspectul individualizării pedepsei, s-a solicitat în apel reaudierea martorilor PP. QQ., audierea martorului IIII., readministrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele aflate în dosarul penal nr. x/2014: documente care atestă transferul dreptului de proprietate al terenului situat în Comuna Simian de la EE. către JJJJ., volumul V, filele x; documente puse la dispoziţie de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în legătură cu terenul situat în Mun. Orşova, str. x, volumul VII, filele x; Sentinţa civilă nr. 3957 din 25 octombrie 2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, volumul XIV, filele x; Ordonanţa nr. 1090/P/2011 din 26 iunie 2012, filele x; Sentinţa penală nr. 2313 din 5 noiembrie 2012 pronunţată în dosarul x/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, filele x; Dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu - Severin, filele x.

Parchetul în motivele de apel a criticat şi greşita ridicare a sechestrului asigurător - evaluând în mod corespunzător, complet şi coroborat probatoriul cauzei, s-a impus concluzia că inculpaţii A. şi C. au săvârşit cu vinovăţia prevăzută de lege infracţiunile reţinute în actul de acuzare.

În consecinţă, s-a arătat că se impune menţinerea măsurilor asigurătorii instituite în sarcina celor doi inculpaţi C. şi A. prin ordonanţele din 26 noiembrie 2014 şi din 4 decembrie 2014, în vederea confiscării speciale, cât şi a reparării prejudiciului.

§ Prin motivele de apel formulate de către inculpata A., s-a solicitat ca, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 423 alin. (1) C. proc. pen..., admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 52 din 7 martie 2016 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova şi în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen..., achitarea sa sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 în principal în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . .în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală, neexistând dispoziţii exprese în legislaţia primară pentru analizarea modului defectuos în care se pretinde că şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu inculpata A.; în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen..., în sensul că nu există probe că a fost săvârşită infracţiunea în discuţie.

Apelanta a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că fapta descrisă în actul de inculpare şi reţinută în sentinţa de condamnare ar fi prevăzută de legea penală, în incriminarea dată de dispoziţiile art. 20 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 privind tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu. În concret, cu privire la această infracţiune, prin actul de inculpare se pretinde că inculpata A. "în exercitarea atribuţiilor de serviciu ( . . . . . . . . . . . .) a îndeplinit acte defectuoase (...) ce au constat în infirmarea repetată a soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurorul din subordine, infirmări de soluţii ce au avut ca scop anularea cererii înregistrate la Primăria mun. Dr. Tr. Severin sub nr. x din 15 februarie 2006 şi a titlului de proprietate primit de GG., (...), a întocmit şi semnat adresa din 26 iunie 2012 prin care inculpata a solicitat expres Judecătoriei Dr. Tr. Severin anularea totală şi directă a titlului de proprietate nr. x/2009.

Prin sentinţa de condamnare, instanţa de fond, urmare sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 C. pen. 1969 şi art. 297 C. pen., cu privire la prima îndeplinire de acte defectuoase "fără să conteste faptul că infirmarea unei soluţii adoptate de procuror este atributul exclusiv al procurorului ierarhic superior, conform art. 278 ind. l vechiul C. proc. pen..., respectiv art. 339 alin. (1) Noul C. proc. pen...", a admis că doar prin infirmarea rezoluţiilor adoptate de procurorul PP. "nu ar fi existat infracţiunea de abuz în serviciu".

Altfel spus, s-a susţinut că, prin infirmările din 23 martie 2011, 19 mai 2011, 26 august 2011 şi 08 noiembrie 2011, inculpata A. nu şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât acestea nu au fost exercitate cu încălcarea legii, existând temei de drept care să permită emiterea "actului" de infirmare.

S-a considerat că este surprinzătoare soluţia instanţei de fond, în ceea ce priveşte cea de-a doua modalitate de îndeplinire a unui act în mod defectuos, reţinută în sarcina inculpatei A., în sensul că, printr-o motivare generală s-a apreciat că "prin întocmirea şi semnarea adresei" s-a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, întrucât prin această activitate "şi-a îndeplinit în mod fraudulos atribuţiile de serviciu".

S-a mai precizat că, prin semnarea adresei din 26 iunie 2012 de sesizare a instanţei civile, inculpata A. nu a încălcat nicio dispoziţie legală, raportată la atribuţiile de serviciu, reglementate expres prin legislaţia primară-legi şi ordonanţe ale Guvernului.

A mai susţinut apelanta că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000, reţinând ca aceasta şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu "în scopul vătămării intereselor legale ale martorei GG. şi al obţinerii de foloase necuvenite de către martorul EE.".

În motivele de apel a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu, sub aspectul laturii subiective, mai exact a scopului special prevăzut de legiuitor respectiv obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial sau nepatrimonial, întrucât nici anularea cererii nr. x din 15 februarie 2013 nu era producătoare de efecte juridice vătămătoare pentru martora GG. şi nici anularea titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009 nu reprezenta un avantaj pentru martorul EE., dat fiind faptul că repunerea părţilor în situaţia anterioară presupunea reluarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate.

S-a precizat în motivarea apelului că fapta, constând în tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu nu intra în sfera ilicitului penal, fiind incriminată doar, ca excepţie, de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 când, în cazul abuzului în serviciu "funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit" (art. 132 din Legea nr. 78/2000), situaţie în care este incriminată de legea penală, condiţie în lipsa căreia fapta nu este incriminată.

Drept urmare, s-a apreciat a fi greşit raţionamentul instanţei de fond care a reţinut că "rezultatul socialmente periculos urmărit de inculpata A. nu s-a produs, însă, ca urmare a diligenţelor manifestate de instanţa civilă investită cu soluţionarea cererii de anulare", în condiţiile în care ar fi trebuit să analizeze, din contră, dacă prin sesizarea instanţei civile cu cererea de anulare s-a produs vreun rezultat socialmente periculos. S-a considerat că numai în măsura în care instanţa civilă ar fi admis sesizarea formulată de inculpata A. s-ar fi produs "rezultatul socialmente periculos" pretins ca fiind urmărit de A..

Per a contrario, s-a susţinut că prin formularea unei sesizări, neurmată de înscrisul producător de efecte juridice emis de instanţa de judecată, respectiv hotărârea judecătorească, nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei existenţei scopului, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Din prezentarea stării de fapt reţinută de instanţa de fond a rezultat că săvârşirea faptei ar fi fost realizată de către inculpata A., cu intenţia de a obţine anularea titlului de proprietate nr. x din 11 martie 2009, anulare care ar fi prejudiciat-o pe martora GG., dar care i-ar fi profitat martorului EE..

Or, s-a precizat că motivarea instanţei este contradictorie sub acest aspect, în condiţiile în care s-a constatat că în realitate cererea nr. x din 15 februarie 2013, reprezintă în fapt o revenire "la cererile înregistrate la nr. x din 24 august 2005, nr. y din 9 septembrie 2005, nr. z din 27 octombrie 2005 şi nr. 18840 din 29 noiembrie 2004" şi nu aceasta a stat la baza emiterii titlului de proprietate, întrucât "nu este producătoare de consecinţe juridice în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate", aşa cum de altfel a consimţit şi instanţa civilă.

Mai mult, lipsa pretinsului interes urmărit de EE. pe care intenţiona să-1 obţină, prin întocmirea de acte defectuoase de inculpata A., s-a apreciat că rezultă şi din faptul că martorul a renunţat la pretenţiile privind anularea titlului de proprietate.

Nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu sub aspectul elementului material şi al urmării imediate, întrucât sesizarea instanţei civile cu cerere în anulare nu a cauzat nicio vătămare intereselor unei persoane şi nici nu a creat un avantaj în favoarea altei persoane.

Or, în sentinţa de condamnare, singurul act material reţinut în sarcina inculpatei A. ca fiind un act îndeplinit în mod defectuos, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu constă în "semnarea unei adrese în care s-a consemnat în mod fals, că cercetările efectuate în cauza nr. 1090/2011 au stabilit ca înscrisul denumit "titlu de proprietate nr. x din 11 martie 2009 este fals, deşi nu se efectuaseră cercetări sub acest aspect, "act" prin care însă nu s-a produs nicio urmare periculos vătămătoare.

În dovedirea vinovăţiei inculpatei A. şi a intenţiei cu care ar fi acţionat atunci când a efectuat actele de urmărire în cauza nr. 1090/P/2011, acuzarea a făcut trimitere la depoziţiile martorilor QQ. şi PP., din care a rezultat implicarea activă a inculpatei în obţinerea unei soluţii favorabile în beneficiul martorului EE..

Mai mult, dacă ar fi urmărit înlocuirea procurorului, inculpata A., în calitate de prim-procuror ar fi trebuit să admită cererea de recuzare a procurorului PP. formulată de martorul EE., însă aceasta a respins cererea de recuzare, iar pentru care dosarul nr. x/2011 a fost soluţionat de martora QQ. a fost acela al transferării martorului PP. la altă unitate de parchet şi nu preluarea dosarului şi repartizarea lui unui alt procuror.

S-a precizat că în mod deliberat acuzarea crează o confuzie cu privire la modul în care a fost sesizată instanţa civilă, pretinzând că ar fi două sesizări, respectiv "o adresă" întocmită de martora QQ. prin care a solicitat doar anularea cererii şi o sesizare, pe care nu a întocmit-o martora, ci inculpata A., prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate.

Or, în realitate, la data de 26 iunie 2012 martora QQ. a emis două ordonanţe şi a redactat şi sesizat instanţa civilă, sesizare semnată de inculpata A., în calitate de prim procuror şi şef al unităţii şi care a format obiectul dosarului nr. x/2012 şi din adresa din 24 octombrie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin s-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea înscrisului denumit "cerere" cu nr. x din data de 15 februarie 2006 şi anularea parţială a titlului de proprietate nr. x din data de 19 martie 2009. Ulterior, martora QQ. a întocmit procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale întrucât menţiunile din ordonanţa de clasare erau incomplete şi eronate, justificate probabil de lipsa de experienţă a procurorului QQ. cu privire la latura civilă a cauzei.

III. Examinând apelurile formulate în cauză, din prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen..., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Instanţa arată că apelul are un caracter devolutiv, calea de atac formulată impunând cenzura sub toate aspectele de fapt şi de drept, motiv pentru care s-a reluat administrarea probatoriului din fazele anterioare ale procesului penal, în limitele solicitate de părţi şi reprezentantul Ministerului Public şi s-a suplimentat cu probe noi, înscrisuri şi martori.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

- 7 septembrie 2016, când a fost admisă cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimatului inculpat F..

- 5 octombrie 2016, când s-a amânat cauza pentru a da posibilitatea părţilor să depună note scrise privitor la probele noi solicitate de către reprezentantul Ministerului Public.

- 21 octombrie 2016, când s-au admis probele solicitate de reprezentantul Ministerului Public, intimatul inculpat F. şi apelanta intimată inculpată A., respectiv:

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpata A. şi a infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul F.: reaudierea inculpaţilor A., F. şi C.; reaudierea martorilor NN., KK., EE., S., BB., YY., EEEE., ZZ., CCCC., QQQ., PPP. şi VV.; audierea martorului FFF.; audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: 27 iulie 2011, ora 08:34, 27 iulie 2011, ora 08:36, 23 septembrie 2011, ora 16:13, 11 octombrie 2011, ora 08:41, 16 noiembrie 2011, ora 19:20, 16 decembrie 2011, 22 martie 2012 orele 19:02, 19.03, 24 martie 2012 ora 12:29, 13 iulie 2012, ora 12:09, 10 octombrie 2012 ora 19:02 dintre A. şi F., 27 iulie 2012, 9 octombrie 2012 ora 07:30, 12 octombrie 2012 ora 12:51, 9 octombrie 2012 ora 07:30 între F. şi numitul S., 11 octombrie 2011 orele 08:46, 08.47 şi 09.57 dintre F. şi un subordonat; readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpatul C. şi a infracţiunii de dare de mită de către inculpatul F.: reaudierea inculpaţilor C. şi F.; reaudierea martorilor YY., EEEE., ZZ., CCCC., QQQ., VV. şi OOO.; audierea martorilor KKKK., LLLL. şi MMMM.; audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: 5 octombrie 2012, ora 12:19, 9 octombrie 2012 dintre F. şi C., 9 octombrie 2012, 17 octombrie 2012, ora 12:15 dintre F. şi o persoană care l-a informat de costul unor materiale, 17 octombrie 2012, ora 08:28, dintre F. şi o persoană, privind locaţia unde a fost lăsată factura; vizionarea în şedinţă publică a înregistrării audio-video privind percheziţia domiciliară a lui C. din data de 14 octombrie 2014; readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014; administrarea probei cu înscrisuri noi, respectiv: adresa x/2015 din 9 septembrie 2016 a DNA, secţia de combatere a corupţiei, nota informativă declasificată ce a stat la baza sesizării din oficiu întocmite de IPJ Mehedinţi cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală, ordonanţa de clasare din dosarul nr. x/2014 al DNA cu privire la omisiunea de menţionare în procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit de IPJ Mehedinţi, acest din urmă proces-verbal, adresa nr. x din 5 februarie 2015 emisă de IPJ Mehedinţi, adresa nr. x din 2 septembrie 2016 a S.C. RR. S.R.L..

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către inculpata A. şi a infracţiunii de dare de mită de către inculpatul E.:reaudierea inculpaţilor A. şi E.; reaudierea martorilor T., U., V., JJ., OO., Y., YYY. şi VV.; audierea martorului HHH.;audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: 15 martie 2013 ora 16:46, 18 martie 2013 ora 13:39, 21 martie 2013 ora 08:38, 22 martie 2014 orele 19:55 şi 20:13 între E. şi Y., 18 martie 2013 ora 10:01, 19 martie 2013 ora 09:09, 20 martie 2014 ora 12:10, 15 aprilie 2013 ora 09:40, 2 septembrie 2013 ora 16:30, 6 iunie 2013 ora 10:01, 10 iunie 2013 ora 09:07, 11 iunie 2013 ora 10:18, 17 iulie 2013 ora 09:10, 30 iulie 2013 ora 10:56, 24 septembrie 2013 ora 11:16, 14 octombrie 2013, ora 12:29 între E. şi A., 18 aprilie 2013 între E. şi FFFF., 19 aprilie 2013 ora 08:14 între E. şi JJ.; readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de către inculpata A. şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul D.: reaudierea inculpaţilor A. şi D.; audierea martorului GGGG.; audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: 11 martie 2014 ora 15:13, 11 martie 2014 ora 15:18 dintre inculpaţii A. şi D., 11 martie 2014, ora 14:25 dintre A. şi B.; readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014.

În legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 297 alin. (1) C. pen. cu raportare la art. 132 din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul D.: reaudierea inculpaţilor A. şi D., audierea martorilor CC., BBB., MM., audierea în şedinţă publică a următoarelor convorbiri telefonice: 7 martie 2014 la ora 14:55, 7 martie 2014 orele 15:33:13 între HHHH. şi A., 7 martie 2014 la ora 14:58 între A. şi D.; readministrarea probei cu înscrisuri, aflate în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014

În legătură cu individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. cu aplic. art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000: reaudierea martorilor PP. şi QQ.; audierea martorului IIII.; readministrarea probei cu înscrisuri, respectiv cele aflate în dosarul penal nr. x/2014

S-au admis probele solicitate de apelanta intimată inculpată A., respectiv proba cu înscrisuri, proba cu martori, constând în: reaudierea martorilor EEE., UU., GGG., E. GGG.; audierea martorilor PPPP. şi QQQQ..

S-au admis probele solicitate de intimatul inculpat F., respectiv reaudierea martorilor EEE., NNN., III., UU., GGG., C. E., SSS. şi OOO. şi readministrarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen..., s-au respins următoarele cereri de probe: pentru inculpata A. audierea martorului RRRR.; pentru inculpatul F. efectuarea unei expertize în construcţii; depunerea primului mandat de siguranţă naţională privitor la F., respectiv mandatul nr. x/2011 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

- 14 decembrie 2016, când a fost audiată inculpata A.;

- 18 ianuarie 2017, când a fost audiat intimatului inculpat F.;

- 1 februarie 2017, când a fost audiat intimatul inculpat D.;

- 15 martie 2017, când au fost audiaţi inculpaţii C. şi E.;

- 10 mai 2017, când au fost audiaţi martorii CCCC. şi ZZ.;

- 21 iunie 2017, când au fost audiaţi martorii QQQ. şi VV..

De asemenea, la acelaşi termen s-a admis cererea formulată de apelanta intimată inculpată A. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Totodată, s-au admis probele solicitate de către procuror, respectiv de audiere în calitate de martor a numitului SSSS. şi depunerea la dosar a informării denominate x din 22 februarie 2014, sens în care s-a dispus efectuarea unei adrese către IPJ Mehedinţi.

- 7 septembrie 2017, când cauza a fost amânată la solicitarea apărării şi pentru respectarea continuităţii completului de judecată

- 20 septembrie 2017, când au fost audiaţi martorii NN. şi KK..

- 4 octombrie 2017, când au fost audiaţi martorii OOO. şi KKKK..

- 5 octombrie 2017, când s-a constatat poziţia inculpaţilor A., F., C., D. şi E. şi a apărătorilor acestora, în sensul că nu doresc audierea în şedinţă publică a convorbirilor telefonice administrate în cauză, şi achiesează la conţinutul acestora.

De asemenea, la acest termen de judecată s-au încuviinţat cererile suplimentare de probatorii formulate de către apărare şi reprezentantul Ministerului Public, astfel: Probe solicitate de Ministerul Public: reaudierea martorului OOO. în vederea vizionării de către acesta a înregistrării video de la percheziţia care a avut loc la garajul inculpatului C.; audierea martorilor TTTT. şi UUUU.. Probe solicitate de apărătorul ales al inculpatului C.: administrarea probei cu înscrisuri; Probe solicitate de apărătorul ales al inculpatului F.: - audierea martorului VVVV., urmând să fie depusă de apărare, la dosarul cauzei, adresa de domiciliu a acestuia, în vederea efectuării procedurii de citare.

- 2 noiembrie 2017, când au fost audiaţi martorii T., U., V. şi JJ..

- 13 decembrie 2017, când au fost audiaţi martorii Y., YYY. şi VV..

- 14 decembrie 2017, când au fost audiaţi martorii CC., BBB., MM., EEE., UU., C. şi QQQQ..

- 14 februarie 2018, când au fost audiaţi martorii NNN., SSS., FFF., GGG., III. şi OOO..

La acest termen s-a luat act de renunţarea părţilor la audierea martorilor PP., QQ., IIII., S. şi la menţinerea poziţiei procesuale privind audierea martorilor VVVV., PPP., PPPP., GGGG. şi OO., precum şi a experţilor DDDD. şi JJJ..

- 25 aprilie 2018, când au fost audiaţi martorii PPP., PPPP., GGGG. şi OO..

La acest termen, faţă de poziţiile exprimate de apărare şi de reprezentantul Ministerului Public şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 21 din 18 ianuarie 2018 s-a solicitat declasificarea documentului nr. x din 22 februarie 2012 - clasificat secret de serviciu, întocmit de Grupul de Lucru Operaţional Mehedinţi-Secretariatul Tehnic în considerarea faptului că are valoare de probă în prezenta cauză şi se află în directă legătură cu administrarea probei privind audierea martorilor YY. şi SSSS. (audiere cu privire la care apărarea inculpatului C. insistă). S-au admis cererile formulate de inculpaţii F. şi E., prin apărători aleşi şi s-a emis o adresă către Direcţia Naţională Anticorupţie pentru a comunica dacă în cauză au funcţionat echipe mixte în sensul Protocolului declasificat şi dacă activitatea acestora a generat probe în prezenta cauză.

- 23 mai 2018, când au fost audiaţi martorii DDDD. şi JJJ.. La acelaşi termen s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind audierea specialistului DNA, martorul WWWW., precum şi reaudierea martorilor PP., IIII., QQ. şi s-a amânat cauza la data de

- 20 iunie 2018, când au fost audiaţi martorii WWWW., PP., IIII. şi QQ..

La acelaşi termen de judecată s-au respins următoarele cereri de probe: reaudierea martorilor EE. şi a lui FF., solicitată de inculpata A.. Audierea în calitate de martori a numiţilor SSSS. şi YY., solicitată de inculpatul C.. Cercetarea la faţa locului, probă solicitată de inculpatul F.. S-a constatat faptul că Ministerul Public, în raport de declasificarea documentului de la I.P.J. Mehedinţi, renunţă la audierea în calitate de martori a numiţilor SSSS. şi YY.. S-a constatat că solicitarea reprezentantului Ministerului Public cu privire la schimbarea de încadrare juridică este o chestiune ce ţine de dezbateri.

La acest termen, instanţa de apel a constatat că cercetarea judecătorească s-a încheiat şi a stabilit termen la data de 12 septembrie 2018, când au avut loc dezbaterile.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa instanţei de apel au fost date următoarele declaraţii.

La termenul din data de 14 decembrie 2016, a fost audiată inculpata A., care a declarat următoarele: " Menţin declaraţiile date anterior în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, respectiv în datele: 14 octombrie 2014, 5 octombrie 2014, 15 octombrie 2014, 20 noiembrie 2014, 4 decembrie 2014 şi 22 mai 2015. precizez că aş dori ca declaraţia în calitate de inculpată pe care sunt de acord să o dau să fie luată la finalul administrării probatoriului în această cale de atac, dar sunt de acord să răspund întrebărilor punctuale ale acuzării în acest moment procesual.

Răspunsuri la întrebările puse de reprezentantul Ministerului Public:

Î: V-a comunicat telefonic F. în data de 27 iulie 2011 că urma să vină 2 camioane încărcate cu bolţari şi persoane pentru a descărca aceste materiale? R: La data de 27 iulie 2011 tatăl meu a mers la un depozit de construcţii la Podul Gruii, spre Halânga, la ieşire din Drobeta Tr. Severin, de unde a luat 3.000 de bolţari cu un autocamion, care i-a fost dat de dl. F. pentru a-i transporta la Şimian la casa de vacantă. Da, din câte îmi amintesc, am avut această conversaţie cu dl. F..

Î: Lucrarea se realiza la momentul respectiv în com. Şimian sau la domiciliul dvs. de pe str. x nr. 217? R: Era vorba despre construcţia din localitatea Simian. Precizez că referirile la câini aveau legătură cu cei de la vecini ce pătrundeau pe terenul nostru?

Î: Dacă afirmaţi că lucrarea era în localitatea Simian vă rog să precizaţi ce anume se realiza cu bolţarii respectivi? R: Tatăl meu începuse să construiască gardul la imobilul din comuna Simian.

Î: De ce nu l-a sunat inc. F. pe tatăl dvs. în condiţiile în care aţi afirmat că acesta a achiziţionat bolţarii şi inc. F. era proprietarul de unde cumpărase trei mii de bolţari? R: Bănuiesc că nu a vorbit direct cu tata, întrucât, deşi avea patru telefoane, datorită vârstei înaintate şi le uita, ori le avea descărcate, aşa încât eram sunaţi noi pentru a vedea unde este tata, respectiv pe mine şi pe cele două fete ale mele. Toată lumea care nu dădea de tatăl meu apelau la mine şi la fiicele mele pentru a vedea unde era acela şi la ce telefon putea să răspundă.

Î: De ce nu rezultă aceste aspecte în sensul că în nicio convorbire telefonia înregistrată în cauză inc. F. nu a solicitat niciodată să îi spuneţi unde este tatăl dvs.? R: Ştiu că o dată m-a sunat dl. F. să mă întrebe de numărul de telefon a tatălui meu, telefon care era în reţeaua XXXX.. Astfel am fost nevoită să aflu numărul tatălui pe care l-am comunicat apoi lui F..

Î: Deţineri înscrisuri în sensul de contracte de telefonie, de la vremea respectiva, că tatăl dvs. avea patru abonamente de telefonie mobilă? R: Da, trei în reţeaua YYYY. şi unul în reţeaua XXXX..

Î: În data de 11 oct. 2011 i-aţi solicitat inc. F. să trimită muncitori, bolţari şi beton pentru a construi gardul din spatele casei de la domiciliu, de pe str. x? R: Nu. la data de 11 octombrie 2011, întrucât bolţarii de la Simian care au fost achiziţionaţi nu au fost ţ tatăl meu a mai luat bolţari de la acelaşi depozit, încă 600 de bolţari. Aceştia au fost transportaţi cu un tractor la Simian, dar a trecut şi pe str. x de unde s-au mai încărcat bolţari vechi şi noi, precum şi material lemnos, toate acestea fiind transportate la Simian.

La aceeaşi dată, la 11 octombrie 2011, la cabinetul de avocatură al fiicei mele au fost aduse de către dl. F., borduri, nisip, ciment şi var, acestea fiind trecute în factura de plată din luna decembrie 2011.

Î: De ce nu cunoştea inc. F. unde să trimită materialele de construcţii, dacă aţi afirmat că erau în relaţii de prietenie? R: Pentru că până la Revoluţie strada mea se numea V.I. Lenin, dl. F. s-a mutat de pe strada respectivă şi cred că nu cunoştea noua denumire administrativă a străzii pe care locuiesc şi unde a locuit şi dl. F..

Î: I-aţi cerut telefonic inc. F. în 16 nov. şi apoi în 16 dec. 2011 o cifă de beton şi apoi un buldo-excavator pentru terenul din Simian? R: Este adevărat că am discutat cu domnul F. în cele două date despre cifă şi excavator, din acelaşi motiv expus, respectiv datorită vârstei tatălui meu. Precizez că pentru solicitarea din 16 noiembrie 2011 avizul de însoţire a mărfii este personal semnat de tatăl meu.

Î: I-aţi solicitat inc. F. telefonic în data de 22 martie 2012 să îi trimită un lucrător pentru finalizarea construirii gardului din str. x, de la domiciliul dvs.? V-a sprijinit inculpatul cu materiale, utilaje şi forţă de muncă pentru edificarea acestui gard? R: În legătură cu cele 3 convorbiri telefonice purtate la 22 martie 2012 arăt că erau în legătură cu aducerea la domiciliul meu a unui domn inginer specializat în centrale termice pentru resetarea centralei proprii, care se numea SSS. şi care are acelaşi număr de telefon de 15 ani.

Î: Aţi mai fost ajutată substanţial şi de către alţi prieteni la construirea casei de pe terenul de pe malul Dunării ? R: Nu am fost ajutată substanţial de dl. F. pentru tot ce mi-a adus dânsul s-a plătit, fiind la dosar situaţii de plată, facturi şi dovezi de plată ale acestora. Toate documentele de plată au fost depuse la dosarul de urmărire penală.

Î: De ce aceste înscrisuri poartă date ulterioare realizării construcţiei, respectiv la un an distanţă? R: Pentru că tatăl meu a avut o înţelegere cu dl. F., în sensul de a plăti la finalizarea lucrării. Continuarea lucrării a fost realizată de concubinul meu S., însă toate avizele de însoţire a mărfii, facturile şi chitanţele a contravalorii au fost întocmite pe numele de EE. pentru că tata avusese cu el o înţelegere de care eu nu am ştiut la momentul respectiv.

I: F. nu v-a sprijinit la construirea gardului din str. x, negaţi? R: Tot timpul am spus că gardul de la domiciliul meu din str. x a fost finalizat în anul 2009, de către o persoană fizică pe nume UU..

Î: Cunoşteaţi că inc. F. era cercetat penal pentru infracţiuni de evaziune fiscală la momentul anul 2011 - 2012? R: Nu, am aflat doar în perioada februarie - martie 2013.

Î: Aţi fost vizitată la domiciliu vreodată de inc. C.? R: Niciodată. Am avut cu acesta o relaţie strict profesională.

Î: În data de 13 iulie 2012 s-a întâlnit inc. F. cu inc. C. la domiciliul dvs.? R: Nu, niciodată. În cele patru convorbiri telefonice avusesem o problemă personală cu concubinul meu în urma căreia acesta plecase de la domiciliu. Am apelat la dl. F., ştiind că acesta ţinea cont de părerea dumnealui faţă de relaţiile de colaborare în care se aflau şi l-am chemat pe dl. F. pentru a aplana situaţia. Prima dată a venit concubinul meu pentru a-şi lua restul de haine. L-am sunat pe dl. F., care a venit imediat şi în urma discuţiilor concubinul a rămas la domiciliu.

Î: Aţi întrebat-o pe numita LL. dacă exista un dosar penal aflat în curs de soluţionare privindu-l pe inc. F. ori firmele acestuia la parchetul de lângă Jud. Strehaia? R: Nu.

Î: V-aţi exprimat regretul faţă de LL. că nu aţi putut să îl ajutaţi inc. F.? R: Nu.

Î: V-a solicitat inc. E. să o primiţi pe numita Y. pentru a formula o plângere penală împotriva făptuitorilor V., U. şi T.? R: Nu.

Î: Aţi avut spre soluţionare acest dosar? R: Da, eu am supravegheat urmărirea penală în acest dosar.

Î: Aţi eliberat în acest sens o adresă pentru a se suspenda o executare silită în acest dosar? R: Am eliberat o adresă privind stadiul cercetărilor pentru că eu nu aveam cunoştinţă despre executarea silită din acest dosar.

Î: Apreciaţi că inc. E.. era un om influent politic la nivelul Consiliului local Orşova? R: Nu avea astfel de competenţe şi nu pot aprecia asupra influenţei sale politice.

Î: L-aţi rugat pe inc. E. să vă sprijine în vederea obţinerii unei concesiuni pe malul Dunării în numele concubinului dvs., numitul S.? R: Nu, eu am făcut o cerere de renunţare la o concesiune a tatălui meu pe 27 nov. 2012 pentru că nu mai aveam posibilităţi de plată.

Î: Cum vă explicaţi convorbirea telefonică din 2 septembrie 2012 ora 16:30 când inc. E. vă informa că s-a rezolvat cu locaţia şi concesionarea unui teren, şi discuţia de a doua zi în care aţi confirmat că mergeţi să vizitaţi un teren? R: Probabil m-o fi rugat altă persoană să întreb de aşa ceva, eu personal nu aveam nevoie. Nu aveam nici un mandat din partea niciunei persoane şi nu am mers să vizitez acel teren.

Î: Aţi primit acele răsaduri de flori ornamentale în cele două dăţi, la domiciliu din str. x ? R: În 2013 nu am primit nici un răsad de flori, iar în 2014 am primit 25 de răsaduri pe care le-am plantat în faţa Parchetului.

Î: Aţi solicitat inc. E. lucrări de amenajare şi activităţi de grădinărit de la domiciliul din str. x? R: Nu pentru că la domiciliu în curte este asfalt şi gazon, în schimb am solicitat astfel de activităţi pentru Parchetul Orşova, în faţă.

Î: În ce context aţi solicitat aceste servicii pentru Parchet? Exista un contract de servicii încheiat între Parchet şi firma inc. E.? R: Nu, de multe ori, prin dl. primar vorbeam, dacă vroiam să fac astfel de activităţi. Nu am avut nici cu Primăria încheiat vreun contract. Oricum, grădina din faţa Parchetului era de 20 metri pătraţi, şi dacă tot se plantau flori pe străzi de către Primărie, atunci intrau şi în grădiniţa numită şi nu îmi trebuia un contract.

Î: Ce urmăreaţi să faceţi cu datele personale ale numitei Z. pe care le-aţi solicitat lui D. ? R: Am solicitat acele date din curiozitate. Fata mea a fost părăsită de prietenul acesteia când era însărcinată şi am fost curioasă.

Î: Aţi primit pe XX. o fotografie cu numita Z. de la inc. D.? R: Da.

Î: V-a solicitat HHHH. să îl contactaţi pe MM. pentru a nu întocmi acte legale de constatare faţă de CC.? R: Am fost sancţionată disciplinar pentru acest motiv şi mi-a fost suspendată activitatea. Da, am o convorbire telefonică în acest sens. Am fost rugată de HHHH., care era şoferul de pe maşina de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Î: L-aţi rugat pe inc. D. să ia legătura cu acelaşi subofiţer pentru a nu întocmi acte legale de constatare? R: Da, am discutat această problemă cu D., nu am fost refuzată direct, însă acesta nu a vorbit mai departe cu subofiţerul.

Î: V-a comunicat HHHH. nemulţumirea cu privire la întocmirea dosarului penal, iar dvs. i-aţi replicat că dosarul va ajunge spre soluţionare la dvs.? R: Din convorbirea telefonică îmi aduc aminte că a rezultat că i-am spus lui HHHH. că se va face dosar penal. Fiind pe raza de competenţă a Parchetului pe care ii conduceam, era clar că va ajunge la noi pentru soluţionare.

Î: Precizaţi dacă la momentul infirmării soluţiei cunoşteaţi dacă EE. încheiase actul sub semnătură privată (referitor la terenul din Simian) cu tatăl dvs. R. Nu. pe EE. l-am cunoscut în noiembrie 2011 când s-a prezentat Parchet şi a depus un memoriu pentru a fi ataşat la dosarul nr. x/2011.

Î: Exista identitate de teren între terenul pe care aţi ridicat vila din com. Şimian şi terenul pentru care EE. urmărea să i se elibereze titlu de proprietate pe numele lui ca unic moştenitor? R. Nu, nu are nicio legătură.

Î: La momentul când aţi infirmat soluţiile cunoşteaţi că EE. avea înregistrată la Comisia de fond funciar o cerere de constatare ca unic moştenitor? R: Infirmările au avut la bază această cerere nr. x/2009 şi acesta a fost motivul celor patru infirmări.

Î: Când a fost achiziţionat terenul din Simian de tatăl dvs.? R: La înmormântarea tatălui meu (mai 2012), am aflat de la concubina acestuia că terenul a fost achiziţionat la începutul anului 2011.

Î: Cunoaşteţi dacă practic de modalitatea de soluţionare a dosarului penal depindea încheierea contractului de vânzare cumpărare a terenului din Simian? R: Nu are nicio legătură, aşa cum am mai arătat. Eu nu am soluţionat dosarul doar am infirmat soluţia dată în acest dosar de patru ori.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului E.: Î: Terenul de 20 de metri pătraţi din faţa Parchetului cui îi aparţinea? R: Este domeniu public. Luam legătura cu inc. E.. pentru că firma acestuia administrează spaţiile verzi de pe domeniul public din oraşul Orşova.

Î: Precizaţi dacă dl. F. era patronul firmei de unde s-au cumpăra bolţarii? R: Nu. Pe patronul firmei îl cheamă FFF.. De la dl. F. aveam nevoie doar de utilaj, de aceea discutam cu acesta. Menţionez că de la dl. FFF. achiziţionam doar bolţarii, iar de la dl. F., celelalte materiale".

La termenul din data de 18 ianuarie 2017 a fost audiat intimatul inculpat F., care a declarat următoarele: "Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă în raport cu inc. A.. Î: care a fost mobilul, ce v-a determinat să faceţi liberalităţile faţă de inc. B. constând în materiale de construcţii, utilaje şi forţă de muncă în valoare totală de 52.128 RON? R: în vara anului 2011 am avut o înţelegere verbală cu tatăl inc. B., căruia i-am vândut mai multe materiale de construcţii, cum ar fi beton, nisip, ciment, var, armătură şi acesta urma să mi le plătească în momentul în care îşi termina de ridicat o casă de vacanţă în localitatea Şimian pe malul Dunării care se afla lângă firma mea. Lui A. nu i-am vândut nici un material. Nu i-am făcut acesteia nici un fel de gratuitate sau dar. Singura relaţie pe care am avut-o a fost cu tatăl acesteia.

În anul 2011 toate materiale au fost livrate pe numele lui B. cu aviz de expediţie. La începutul anului 2012 acesta a decedat şi materialele au fost livrate cu aviz de expediţie pe numele titularului de teren şi a avizului de construcţie - EE.. În anului 2012 - noiembrie, aceste materiale au fost plătite integral de către concubinul inc. A. - numitul S..

Precizez la întrebarea instanţei că în anul 2011 am început livrarea materialelor şi am continuat în 2012 cu a acea livrare în baza aceleaşi înţelegeri cu B..

În anul 2011 toate materialele livrate s-au livrat cu aviz de expediţie pe numele defunctului B., iar în anul 2012 avizul de expediţie s-a făcut pe numele lui EE. care era titularul terenului şi pe numele căruia era autorizaţia de construcţie. Pentru toate livrările, din 2011 şi 2012, concubinul inc. A. în urma remiterii facturilor a plătit preţul integral. Precizez că au fost plătite toate livrările.

Î: avizul de însoţire al mărfii, era însoţit şi cu factură pe numele lui B.? R: fiecare transport a fost însoţit de aviz de expediţie. În 2011 avizul de expediţie a fost semnat de fiecare dată de B., iar în 2012 avizele au fost emise pe numele lui EE., iar facturile au fost emise în noiembrie 2012, conform înţelegerii cu defunctul B..

Î: aţi mai oferit cu alte ocazii un "împrumut" similar altor prieteni aşa de mare cum este cel constând în materiale, forţă de muncă, acordat numitului B., care să fi fost achitat după un an? R: eu dl B. nu i-am făcut nici un împrumut, i-am vândut nişte materiale de construcţii.

Societatea efectua lucrări şi primea bani şi după un an de zile. Au mai exista situaţii în care am vândut materiale, iar clientul care era o cunoştinţă a plătit materiale mult mai târziu.

Î: de ce nu l-aţi apelat telefonic niciodată pe B., ci pe inculpata A. cu privire la materialele şi serviciile oferite? R: din convorbirile existente, rezultă că l-am apelat pe defunctul B. însă acesta era greu de apelat, pentru că avea multe numere de telefon la care nu răspundea niciodată.

Î: numerele de telefon ale defunctului B. le cunoşteaţi, având în vedere că i-aţi cerut inculpatei B. să vă dea numărul de telefon a tatălui său? R: la vremea respectivă aveam în agenda telefonului un număr al răposatului B., dar niciodată nu răspundea la el, şi atunci ceream fiicelor acestuia numărul la care putea fi apelat.

Î: cine i-a plătit pe muncitorii KK., QQQ., ZZZZ., pentru a efectua lucrările la domicilie inculpatei B.? R: cei trei muncitor au lucrat doar pe str. x din Drobeta Turnu Severin la cabinetul de avocat B. AAAAA. - fiica inc. B.. Au realizat o platformă de beton de 19 mp încadrată de borduri cu lungimea de 35 m, în toamna anului 2011, probabil luna octombrie, iar la începutul lunii decembrie 2011 cabinetul de avocatură a plătit această lucrare societăţii. Aceşti muncitori nu au lucrat niciodată la Şimian. Muncitorii erau angajaţii societăţii de construcţii M. şi erau plătiţi de societate, iar societatea a încasat banii pe factură de la cabinetul doamnei avocat B. AAAAA..

Î: Între locuinţa inc. A. există o intrare separată faţă de locuinţa fiicei sale B. AAAAA.? R: La adresa din str. x 116 sunt două case - una a numitei A., una a numitei B. AAAAA., cu intrări separate, însă datorită faptului că intrarea de la B. AAAAA. era mereu închisă, toată lumea intra pe la A..

Î: în spatele locuinţei numitei B. AAAAA. se află un Muzeu? R: muzeul este mare şi se învecinează cu toate locuinţele de pe str. x mea de construcţii nu a realizat niciun gard pe str. x 116.

Cu privire la infracţiunea de dare de mită săvârşită în raport cu inc. C.: Î: v-aţi întâlnit vreodată pe perioada cât aţi fost cercetat pentru evaziune fiscală cu inculpatul C.? R: eu cu C. nu am nici un fel de relaţii, ne cunoaştem din vedere. Am aflat că am o plângere penală la sfârşitul anului 2012, iar până în acest moment m-am întâlnit întâmplător cu acesta de maxim patru - cinci ori pe stradă sau în sediul Poliţiei. Îl cunosc pe acesta din anul 2008 - 2009, cu patru ani înainte de anul 2012, când am avut dosar.

Î: la ieşirea din Orşova pe drumul către Băile Herculane se află domiciliul părinţilor dvs. sau sediul firmei dvs.? R: părinţii mei locuiesc în loc. Vînju Mare. Sediul firmelor este în loc. Severin şi Şimian. La ieşirea din Orşova pe drumul către Băile Herculane locuieşte directorul general al firmelor mele.

Î: v-aţi ocupat de montarea unor uşi de garaj, în mod gratuit, la locuinţa inc. C.?R: nu am montat uşi de garaj la locuinţa inc. C.. De fapt am fost o singură dată la locuinţa acestuia, în anul 2015 când am fost convocat de expertul numit de CA Craiova, pentru expertiza dispusă.

Î: în ce context v-a solicitat C. să vă deplasaţi la locuinţa acestuia pentru a repara un arc, o şină, un panou. R: acesta nu mi-a solicitat niciodată să mă deplasez la garajul său pentru modificarea unei şine sau panou.

Î: cum motivaţi atunci discuţiile avute cu C. referitor la drumul efectual la domiciliul său, cu privire la o anumită factură? R: cu inculpatul C. nu am avut nicio factură. Este adevărat că am fost rugat de acesta atunci când ne-am întâlnit la Poliţia din Turnul Severin, explicându-mi care este str. x. Mi-a solicitat să-i fac o schiţă tehnică a acestei străzi cu o lungime de circa 200 m, care era impracticabilă şi pe care împreună cu vecinii săi dorea să o repare, schiţa cuprinzând şi cantităţile de reparaţii necesare pentru această stradă.

Î: firma dvs. a achiziţionat două uşi atunci când v-aţi deplasat la C.?R: acea factură cuprinde două uşi albe 2750x2000, una fiind montată la sediul firmei de la Turnu Severin, iar alta la părinţii mei în loc. Vânju Mare. Acest lucru l-am arătat şi în procedura de arestare preventivă în faţa CA Bucureşti. Nimeni nu a verificat acest lucru, iar în acest sens am făcut o expertiză extrajudiciară cu toate uşile cumpărate de la acea firmă din Tg. Jiu şi unde au fost montate.

Î: care este acea legătură între drum - arc, şină şi panou?R: Niciuna. Arcul, şina şi panoul au fost schimbate la domiciliul părinţilor mei după ce mama mea a lovit uşa cu spatele maşinii. Niciodată nu am avut discuţii cu C. despre panouri, arcuri şi alte asemenea obiecte.

Î: cum vă explicaţi că firma de la care aţi achiziţionat în 5 octombrie 2012 a livrat acele uşi la locuinţa inc. C., iar nu la locuinţa părinţilor dvs. sau la firma dvs.?R: uşile cumpărate în 5 octombrie 2012 au fost transportate la Vânju Mare şi Severin. Nu cunosc despre nici un transport de uşi la inc. C..

Î: cui i-aţi propus să înlocuiască cele două uşi, persoanei de la domiciliul mamei dvs. cu care aţi discutat sau inculpatului C.?R: eu cu C. nu am avut nicio discuţie despre uşi. Dacă vă referiţi la înregistrarea telefonică din dosar, este vorba despre o discuţie purtată de mine cu reprezentantul societăţii de la care am cumpărat uşile, în care explicam că trebuie schimbate două panouri, nişte balamale, un arc şi o şină.

Î: la ce vă refereaţi atunci când aţi discutat cu C. la telefon şi când l-aţi întrebat dacă este totul în regulă?R: era vorba de schiţa tehnică a drumului, pe care am transmis-o printr-un lucrător de-al meu la serviciul soţiei inc. C. - Primăria Orşova. Discuţia se refera la acea schiţă, dacă o înţelege, fiind realizată de mână.

Î: cum vă explicaţi nemulţumirea în discuţia cu un reprezentat de la firmă, când l-aţi întrebat dacă a lăsat factura unde a montat uşile, şi de ce nu trebuia să lase acele facturi?R: este vorba despre factura de modificare a uşii, nu trebuia să o lase acolo, pentru că trebuia să o plătesc, iar părinţii mei, având maşina blocată în garaj nu puteau să ajungă la Turnu Severin pentru a mi-o remite.

Î: puteţi dovedi afirmaţiile pe care le-aţi făcut în faţa instanţei (accident, imposibilitatea scoaterii maşinii din garaj)?R: dacă ne uităm la expertiza extrajudiciară se poate observa că s-a subliniat că uşa a fost lovită, că au fost schimbate anumite elemente.

Î: aveţi dovada de la Poliţie că maşina a fost lovită în octombrie 2012?R: Poliţia emite dovezi pentru accidentele de pe drumurile publice, iar maşina avea asigurare CASCO. Maşina avea simple zgârieturi şi cred că şi acum se mai află pe maşină.

Întrebări formulate de apărarea inc. F.: Î: precizaţi care era numele persoanei cu care aţi discutat la firma SS. despre uşi?R: un reprezentant de vânzări, nu mai ţin minte. Precizez că l-am căutat, am dorit să-l propun ca martor, însă este de negăsit, am aflat de la vecini că este plecat din ţară. Îmi amintesc că se numea WWW..

Î: în afară de avizele de însoţire a mărfii şi facturi, ce alte documente s-au întocmit de către firmă?R: se întocmeau situaţii de plată, cu materialele livrate, care se regăsesc la dosarul cauzei.

Î: BBBBB., QQQ., PPP., erau salariaţii S.C. M., aveau CIM? R: da, erau salariaţi cu contract individual de muncă.

Î: S.C. M. execută bolţari? Care este de fapt principala activitate a acestei societăţi?R: Societate este producătoare de mixturi asfaltice, mixuri bituminoase, betoane, agregate. Nu a produs niciodată bolţari şi valoare materialelor vândute lui B. era extrem de mică faţă de cifra de afaceri a societăţii. Valoarea materialelor vândute numitului B. este 32.000 RON, iar nu de 50.000 RON.

Î: când aţi făcut dovada organelor de urmărire penală că materiale livrate numitului B. au fost înregistrate în contabilitate, şi cum aţi făcut această dovadă?R: în data de 14 octombrie 2014 s-a făcut percheziţie la firma de construcţii pe care o deţin. Poliţiştii au făcut copie de pe registrele de intrări şi de vânzări ale societăţii şi actele prin care s-au vândut materiale către B. le-au găsit înregistrate din luna noiembrie 2012 când s-au emis facturi şi au fost plătite, respectiv cu doi ani anterior percheziţiei.

Întrebări Ministerul Public:Î: uşile achiziţionate în octombrie 2012 de la ce societate au fost achiziţionate?R: de la S.C. SS. şi nu de la S.C. RR..Există relaţii cu RR. însă pentru anul 2010, când s-au achiziţionat alte uşi. La cererea instanţei, depun la dosar copia facturii emise de RR. în anul 2010 şi aceleia emisă de SS. în 2012, pe care le-am consultat pentru a răspunde".

La termenul din data de 1 februarie 2017 a fost audiat intimatul inculpat D., care a declarat următoarele:" Menţin declaraţia dată la instanţă de fond, precum şi declaraţiile date în faza de urmărire penală. Răspunsuri la întrebările puse de procuror: Î: Ce v-a determinat să accesaţi baza de date pentru evidenţa persoanelor în data de 11 martie 2014 pentru a obţine datele personale despre Z.? R: La data de 20 februarie 2014 ca urmare a intrării în vigoare a celor două coduri, la solicitarea Parchetului de pe lângă Jud. Orşova s-a organizat şi desfăşurat o şedinţă la care au participat cei doi procurori din subordinea inculpatei A., procuror CCCCC. şi DDDDD.. Printre alte aspecte discutate cu privire la cele rouă coduri doamna procuror DDDDD. a dispus ca în toate cauzele şi dosarele penale, poliţiştii care instrumentează aceste cauze, să depună la dosar fişa cu datele personale din baza de date a persoanei cercetate. Aceasta reprezenta o cheie de control pentru a nu fi copiate în mod greşit datele de stare civilă ale persoanei cercetate. Am constatat că şi în prezentul dosar în care sunt cercetat există ataşate fişele personale ale inculpaţilor şi martorilor, lucru ce pentru mine înseamnă că era o practică la nivelul Ministerului Public.

În data de 11 martie 2014, la solicitarea inculpatei A., care la acea dată ocupa funcţia de prim-procuror, am efectuat o verificare în baza de date a persoanei Z. la cererea doamnei procuror, întrucât mi s-a comunicat că dumneaei are un dosar penal în lucru cu acea persoană.

Î: Dvs. personal aveaţi vreo lucrare de instrumentat cu privire la această persoană? R: La acea dată nu aveam în instrumentare vreo lucrare cu acea persoană, însă ştiam de la doamna procuror că un alt coleg, pe nume EEEEE., poliţist la Postul de poliţie Sviniţa, are o lucrare cu acea persoană.

Î: De ce nu a fost rugată această persoană să acceseze baza de date dacă el avea în lucru o astfel de lucrare? Nu putea să facă colegul dvs acest lucru? Eraţi delegat de către procuror? R: La acea dată inculpata A. mi-a spus-o sub formă de reproş, faţă de acest lucrător EEEEE., la modul că, deşi acesta participase la şedinţă, nu a depus la dosar acea fişă. Eu m-am oferit să îndrept această situaţie şi să-i aduc acea fişă inculpatei, având reprezentarea că este necesară în soluţionarea dosarului penal.

Î: Legat de această atribuţie de serviciu, trebuia să trimiteţi şi poza către doamna B., pe XX., a acestei persoane? R: După ce am înmânat fişa inculpatei A., aceasta mi-a solicitat, dacă am posibilitatea, să i-o prezint în format color. Deoarece la nivelul formaţiunii rutiere nu deţineam o imprimantă color, i-am comunicat această fotografie pe secţiunea privată a inculpatei pe acea reţea de socializare.

Î: Declaraţiile dvs sunt contradictorii. Aţi precizat că vă menţineţi declaraţiile date în faţa instanţei de fond. La fila x aţi declarat, că interogarea bazei de date aţi făcut-o ca urmare a solicitării inc. B., în scop personal, şi totodată, că i s-a comunicat că nu există nici un dosar care să o privească pe doamna Z.. Vă rog să vă precizaţi poziţia. Când aţi spus adevărul? R: La fel ca şi la Curtea de apel Craiova am declarat şi susţin în continuare că abia după 2 - 3 zile după ce am dat fişa inculpatei aceasta mi-a comunicat motivul real pentru care avea nevoie de fişă în momentul în care eu i-am solicitat numărul dosarului penal pentru a-l menţiona într-un registru special constituit privind evidenţa verificărilor în baza de date.

Aşa cum am afirmat atunci, susţin şi acum că iniţial am avut reprezentarea că fişa pe care am dat-o inculpatei îi era necesară într-un dosar penal şi, ulterior, aceasta mi-a comunicat că de fapt datele solicitate îi erau necesare pentru un scop personal.

Î: Care este motivul pentru care completarea registrului de evidenţă s-a realizat ulterior interogării bazei de date? R: La data de 11 martie 2014 m-am prezentat la biroul inc. A. cu un dosar penal în care efectuam cercetări cu privire la un accident de circulaţie soldat cu decesul unei persoane. Din cauza complexităţii acestui dosar am pierdut din vedere să-i solicit pe loc numărul dosarului penal. Conform procedurilor interne nu aveam obligativitatea de a înscrie imediat numărul dosarului penal, după ce efectuam verificarea în baza de date.

Î: Aţi conştientizat ulterior că aţi divulgat nişte date personale care erau confidenţiale? R: După ce inculpata A. mi-a spus că datele pe care i le-am comunicat îi erau de fapt necesare în scop personal, am realizat faptul că dumneaei, deşi avea acces la aceste date, a comis o contravenţie prevăzută de Legea nr. 676/2008.

Î: Dumneavoastră nu aţi comis această contravenţie, numai inc. B. a comis-o? R: Dispoziţia de a ataşa la dosar aceste fişe se făcea în toate cazurile verbal, ocazie cu care procurorul care îmi solicita ne comunica, tot verbal, că este necesară pentru efectuarea muncii de cercetare penală. Baza legală pentru mine a fost acea dispoziţie verbală a procurorului.

Î: În calitatea dvs de şef al formaţiunii rutiere a Poliţiei Orşova vă rugăm să ne precizaţi dacă atunci când utilizaţi baza de date EUCARIS ataşaţi şi fila x - extras cu privire la menţiunile dacă acel autovehicul este radiat sau nu. R: Nu am deţinut funcţia de şef al formaţiunii biroului ori serviciului rutier orşova, cum este reţinut în rechizitoriu, sens în care am depus şi un înscris.

Sistemul informatic EUCARIS-PRU generează o singură fişă în care ţara respectivă inserează un număr de date cu privire la autovehiculul verificat. Acest număr de date diferă de la o ţară la alta. Toate ţările participante la acest sistem informatic sunt obligate să afişeze minim 5 date despre autovehiculul căutat. Pentru acest sistem informatic deţineam cont de utilizator şi nu de administrator. Cu acest cont de utilizator aveam doar posibilitatea să vizualizez şi să printez datele interogate, fără a avea posibilitatea să adaug sau să şterg date din acest sistem informatic.

Acest aspect este susţinut şi de către adresa Direcţiei comunicaţii şi tehnologia informaţiei din cadrul IGPR, precum şi de către Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul MAI.

În concluzie, toate datele care mi-au fost afişate la momentul interogării sistemului informatic le-am printat pe o singură fişă, pe care am ataşat-o la dosar.

Î: Cum se explică că în situaţii similare existau două file aferente unei asemenea interogări, respectiv o filă cu menţiuni cu privire la menţiuni privind înmatricularea autoturismului şi o filă cu privire la deţinător, însă în cauza de faţă există doar o asemenea filă? R: În niciunul dintre dosarele pe care Poliţia Orşova le-a înaintat DNA, ca urmare a cercetărilor din cauza în care sunt acuzat, nu există două file în care una să conţină datele despre autovehicul şi radiere eventual, iar o a doua fişă cu privire la datele proprietarului. Toate datele sunt cuprinse pe o singură fişă şi în mod eronat în rechizitoriu s-a reţinut că ar exista două fişe. Practic, există o singură fişă şi procesul-verbal pe care eu l-am consemnat ca urmare a interogării bazei de date şi a rezultatului obţinut.

Î: De ce aţi accesat de două ori această bază de date? O dată după numărul de identificare al autoturismului şi o altă dată după numărul de înmatriculare? R: Sistemul informatic are create aceste criterii de căutare şi am efectuat o verificare atât după numărul de înmatriculare, cât şi după seria de şasiu pentru a avea siguranţa că nu am introdus în mod eronat vreo cifră sau vreo literă în componenţa numărul de înmatriculare sau a seriei de şasiu. Practic, sistemul informatic îţi oferă această cheie de control.

Î: De ce nu aţi consemnat în procesul-verbal întocmit faptul că autoturismul figura deja radiat? R: Aşa cum rezultă şi din fişa printată din sistemul informatic, semnalul că autovehiculul este radiat nu era înscris. Ar fi fost un abuz din partea mea să menţionez în procesul-verbal că autovehiculul este radiat, deşi această semnalare nu se afla în sistemul informatic şi nici pe fişa printată la data de 11 martie 2014.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatei A.? Î: Aţi primit vreun folos de la doamna B. pentru că aţi accesat baza de date? R: Nu am primit şi nu am solicitat vreun folos de la inculpata A..

Întrebări puse de instanţă: Î: Aveaţi acces într-o unică Baza de date sau mai multe? R: DEPABD are două secţiuni: evidenţa populaţiei şi autovehicule. Dacă verificam o persoană după data naşterii, nume sau CNP, în momentul în care această persoană o găseam în baza de date, aveam acces atât la datele ei personale, cât şi la autovehicul, dar şi la permis. Pentru accesarea altor baze de date necesare muncii de cercetare penală, cum sunt armele, paşapoarte, EUCARIS etc. foloseam o altă aplicaţie cu alt user şi altă parolă.

Î: Când vă logaţi în baza de date de persoane eraţi obligat să spuneţi motivul logării? R: în anul 2014 nu exista vreun câmp în care trebuia să inserez motivul interogării. De aceea a şi fost constituit registrul de evidenţă. În prezent nu ştiu cum este".

La termenul din data de 15 martie 2017 au fost audiaţi inculpaţii C. şi E., care au declarat următoarele:

C. a arătat: " Cunosc acuzaţiile care îmi sunt aduse şi menţin declaraţiile pe care le-am dat atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond. Nu doresc să fac precizări suplimentare celor relatate. Pot afirma că acuzaţiile care mi s-au adus sunt nefondate. Nu mă fac vinovat de acestea întrucât sub nicio formă nu mi-am încălcat atribuţiile şi sarcinile de serviciu, nu am intervenit sub nicio formă la ofiţerii din subordine pentru a favoriza în vreun fel vreuna dintre persoanele cercetate în dosarele penale instrumentate sau de a nu se face cercetări complete şi complexe faţă de acestea pentru a li se documenta întreaga activitate infracţională.

În speţă, nu am intervenit în nici un mod pentru favorizarea inculpatului F. sau a firmelor sale S.C. L. şi S.C. M. şi nici nu am primit de la acesta vreun folos bănesc sau material, motiv pentru care consider că toate aceste acuzaţii sunt nefondate.

Răspunsuri la întrebările puse de reprezentantul Ministerului Public: Î: Aveţi o locuinţă situată la ieşirea din mun. Orşova, la circa 100 de metri de DN spre staţiunea Băile Herculane, în jud. Caraş-Severin? R: Da. am o locuinţă care este situată la circa 3 km de oraşul Orşova. Nu pot preciza distanţa de la şosea până la locuinţă, la aproximativ 150 de metri.

Î: Aţi discutat la 5 oct. cu inc. F. ca acesta să se deplaseze personal la faţa locului pentru a vedea dacă este vorba despre uşile de garaj şi pentru a discuta cu un proiectant? R: Pe inc. F. îl cunoşteam ca om de afaceri din Mehedinţi, nu am avut nici un fel de relaţii cu acesta. Până la data de 5 octombrie 2012 cred că am discutat o dată sau de două ori cu el.

Înainte de data de 5 oct. cu câteva zile, nu pot preciza cât anume, l-am întâlnit întâmplător în faţa I.P.J. Ştiind că domeniul de activitate al firmei este construcţia de drumuri i-am explicat acestuia că în zona în care locuiesc există o problema la calea de acces şi anume acesta este într-o permanentă degradare din cauza infiltraţiilor de apă, rugându-l ca în situaţia în care are drum în zonă, explicându-i locaţia, să meargă pentru a găsi o soluţie în vederea opririi acestor infiltraţii. Am făcut acest lucru la insistenţele şi rugăminţile vecinilor ce locuiesc în zonă.

Niciodată, cu inc. F., nu am discutat despre montarea sau modificarea vreunei uşi de garaj. Nu am avut cu acesta discuţii în acest sens. Discuţia respectivă, care mi se impută, din data de 5 octombrie 2012 referitor la detaliu ale uşilor de garaj, se poate observa, din stenogramă, că nu îmi aparţine. A fost purtată între F. şi un angajat al firmei care i-a livrat uşi, însă cu toate acestea îmi este atribuită mie.

Î: Aveţi factură pentru uşile cu acţionare electrică pentru uşile care se află montate la garajul dvs.? R: Aşa cum am declarat şi am susţinut pe toată perioada cercetărilor, încă din prima mea declaraţie, am specificat faptul că de achiziţia şi montarea acestor uşi de garaj nu m-am ocupat sub nicio formă, nu am avut nicio contribuţie, de toate acestea s-a ocupat soţia mea, care este de profesie inginer constructor. La vremea respectivă era arhitect şef la Primăria Orşova. Soţia s-a ocupat întrutotul pe motiv că avea cunoştinţă în domeniu, avea mai mult timp liber, pe când eu, ca urmare a naturii funcţiei mele, plecam dimineaţa la ora 7:00 şi mă întorceam seara în jur de ora 19:00, sau de multe ori rămâneam în Turnu Severin, unde locuiam cu chirie.

La montarea uşilor de garaj nu am fost, însă când am venit de la serviciu am avut o discuţie pe această temă cu soţia, am întrebat-o dacă am întocmit sau are vreun document în acest sens, la care aceasta mi-a răspuns că "Nu", eu spunându-i să ia legătura cu persoana ce a montat uşile pentru a obţine un astfel de document. Din discuţiile ulterioare cu aceasta, mi-a spus că persoana respectivă îi va aduce un document, lucru care nu s-a mai întâmplat. Nu am deţinut nici un document cu privire la aceste uşi, acestea fiind uşi second-hand. Eu personal nu cunosc sau nu cunoşteam persoana respectivă, nu am avut la vremea respectivă discuţii cu aceasta, eu nefiind de faţă la montarea uşilor. Persoana respectivă, la judecata de fond, am înţeles că este RRR., care a declarat că el a montat uşile la locuinţa mea (la garaj).

Î: În ce relaţie vă aflaţi cu inc. F., eraţi în relaţie de prietenie? De unde cunoşteaţi faptul că avea două firme, că se ocupa cu asfaltarea drumurilor? Drumul era public sau privat? R: Aşa cum am declarat anterior, pe inc. F. îl ştiam doar din vedere, ca om de afaceri, fiind de notorietate faptul că acesta avea ca obiect de activitate construcţia şi repararea de drumuri. Nu ştiam la vremea respectivă dacă are 1 sau 2 firme, însă ştiam că acela era domeniul său de activitate. Nu eram în nici un fel de relaţii, nu aveam relaţii de prietenie, nu aveam cunoştinţe comune şi nici nu ne vizitam sau ne întâlneam. Întâlnirea dinainte de data de 5 a fost pur întâmplătoare. Calea de acces respectivă este drum public. Nu i-am cerut lui F. ca prin schiţa sau soluţia ce o va găsi să repare în vreun fel acest drum, ci pur şi simplu vroiam doar o simplă soluţie, concluzie care pe mine şi pe vecini să ne ajute în a repara cât de cât acel drum, lucru pe care l-am făcut de mai multe ori până în prezent, întrucât autorităţile publice locale, care au obligaţia să facă acest lucru, nu au întreprins măsuri în sensul reparării acelui drum, având alte priorităţi la nivelul oraşului.

Vreau să precizez că nu i-am cerut şi nu intenţionam ca acea soluţie găsită de F. să fie dusă la îndeplinire de către el sau firma sa pe considerentul că eram convins că acele costurile sunt mari, iar eu şi vecinii nu ne puteam permite plata acestora.

Î: Ce lungime avea acea cale de acces pe care susţineţi că a venit să o măsoare inc. F. şi a făcut schiţă? De ce nu a putut face soţia dvs. acest lucru având în vedere calitatea sa de arhitect? R: Lungimea drumului, astfel cum am menţionat, este de aprox. 150 m, lăţimea aproximativ 3 m, de la şoseaua principală până aproape de locuinţa mea.

Soţia mea nu putea să găsească o soluţie tehnică în domeniu datorită faptului că nu este de profesie şi nu are specialitatea "drumuri" ci "construcţii civile".

Î: Aţi cunoscut la momentul când aţi rezoluţionat pe procesul-verbal din data de 22 martie 2012 să se efectueze cercetări doar pentru Q., dacă S.C. L. S.R.L. şi S.C. M. S.R.L. aparţin lui F.? R: Văd că se persistă cu această acuzaţie. Vreau să vă precizez că pe procesul-verbal de sesizare din oficiu din 22 martie 2012 această rezoluţie nu îmi aparţine, această rezoluţie este pusă de către adjunctul inspectorului şef, comisar şef SSSS.. Eu personal nu am avut nici un fel de contribuţie la repartizarea acelui dosar, mai precis nr. x/P/2012, el a fost repartizat ofiţerului lucrător de către şeful Biroului 2, comisar şef VV., lucru care rezultă cu certitudine din adresa de înaintare a dosarului către Parchet pentru atribuire număr unic, unde pentru prima dată era specificat pe un document lucrătorul care va efectua cercetarea.

La vremea respectivă nici nu cunoşteam de existenţa acelui dosar, de persoanele cercetate sau firmele cercetate deoarece la nivelul serviciului în permanenţă aveam pe stoc circa 6-700 de dosare, în diferite stadii de cercetare, în care erau cercetate mii de persoane fizice şi juridice din întreaga ţară. În acest dosar nr. x/2012 eu nu am semnat pe toată perioada cercetărilor nici un fel de document.

Mi se prezintă de către procuror înscrisul ce a format obiectul întrebării adresate, respectiv copia procesului-verbal din 22 martie 2012 şi sunt întrebat dacă rezoluţia "SIF - cercetări faţă de Q. + 1 pt art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005" este scrisă şi semnată de către mine.

Răspund prin aceea că această menţiune, precum şi semnătura nu îmi aparţin.

Cu privire la răspunsul nr. x din 5 februarie 2015 al I.P.J. Mehedinţi adresat DNA cu referire la dosar x/2014 - 4 file semnate de şeful Inspectoratului, comisar şef de poliţie FFFFF., fac următoarele precizări:

Procesul-verbal menţionat, care a făcut obiectul dosarului penal nr. x/2012 s-a format în urma unei informări care a fost înregistrată la secretariatul Serviciului de investigare a fraudelor, în data de 23 februarie 2012, dată la care a ajuns la mine, am rezoluţionat-o, stabilind un grup de patru ofiţeri pentru a efectua verificări ample şi complexe cu privire la aspectele semnalate în acea informare. Pe acea informare eu am trecut, aceea fiind şi rezoluţia despre care este menţionată în respectiva adresă, ca cei patru lucrători să facă verificări complexe împreună cu celelalte instituţii cu atribuţii în combaterea evaziunii fiscale, în speţă Garda financiară şi Finanţele publice, pentru a se documenta întreaga activitate infracţională săvârşită de persoanele implicate.

După rezoluţionare, tot prin Secretariatul Serviciului, informarea a ajuns la lucrători pentru verificări. Am trecut un număr de patru ofiţeri pe considerentul de a se face ample verificări operative, fiind un număr mai mare de persoane şi firme. Prin aceasta nu am urmărit sub nicio formă ca să favorizez în vreun fel vreuna dintre persoanele cercetate, care la vremea respectivă nu mă interesa cine anume erau acestea şi nu aveam nicio intenţie de a le favoriza în vreun fel.

Dacă urmăream favorizarea vreunei persoane sau firme putea repartiza acea informare la un singur lucrător, însă eu nu am urmărit acest lucru.

Î: Este adevărat că aţi disjuns două cauze din acea informare? R: Nu este nicio legătură între dosarul x/2012 şi dosarul x/2013 Primul dosar am relatat cum s-a format. Al doilea dosar a fost înregistrat după un an şi trei luni de la dosarul x/2012, acesta era un dosar bine structurat, cu o activitate infracţională bine definită, format ca urmare a sesizării Gărzii financiare Mehedinţi. În această activitate infracţională, bine documentată de Garda financiară, prin verificări complexe, încrucişate, punctuale, nu era inclusă sub nicio formă şi nici nu existau indicii că în această activitate infracţională este inclus inc. F. sau cele două firme ale sale. Am spus că era bine documentat, acest dosar pe considerentul că relaţiile economice presupus infracţionale erau demonstrate prin facturile fiscale anexate, precum şi prin rulajele sumelor de bani. În acest dosar nu exista nici un fel document sau indiciu cu cele două firme ale lui F..

Cele două dosare penale au fost înaintate la DIICOT Craiova după analiza ofiţerilor lucrători cu procurorul de supraveghere. Eu personal nu am avut nicio contribuţie la stabilirea acestei soluţii şi nici nu am dispus ofiţerilor să facă sau să nu facă acest lucru.

Î: Ce funcţie deţineaţi în anul 2012 în cadrul SIF Mehedinţi? R: în anul 2012 eram desemnat ca şef serviciu SIF.

Î: Potrivit atribuţiilor pe care le deţineaţi cunoşteaţi conţinutul procesului-verbal despre care aţi relatat că nu l-aţi rezoluţionat? R: Datorită volumului mare de dosare penale aflate în lucru îmi era imposibil ca să pot cunoaşte despre conţinutul tuturor dosarelor penale, motiv pentru care pot relata că de acest proces-verbal nu am avut cunoştinţă.

Î: Făceaţi echipă împreună cu subordonaţii dvs., cei cărora le-aţi repartizat informarea declarată? R: În calitate de şef de serviciu nu aveam atribuţii pe linie de cercetare penală, fapt pentru care nu făceam echipă cu lucrătorii din subordine pe palierul cercetării penale în dosarele penale aflate în instrumentare. Neavând atribuţii nu puteam face acte de cercetare penală.

Activitatea Serviciului al coordonat-o prin multe alte activităţi care se desfăşurau la nivelul Serviciului, exclusiv activitatea de cercetare penală care era coordonată şi condusă de către procuror.

Efectuam de controlul activităţilor subordonaţilor pe alte paliere decât cele de cercetare penală. Respectiv, planificarea şi executarea activităţilor zilnice, lunare şi trimestriale, pe liniile de muncă pe care le aveam în subordine. Linii de muncă sunt 12 la număr. Aveam atribuţii pe linia participării la întocmirea planurilor de acţiune la nivel de Serviciu, de Inspectorat, în funcţie de evoluţia fenomenului infracţional, în funcţie de dispoziţiile primite.

Î: Aţi fost de faţă când au fost efectuate de către specialistul DNA măsurătorile la uşile de garaj ? R: Am fost de faţă la efectuarea percheziţiei la locuinţa mea. Nu reţin ca la acea dată, cu acea ocazie, să se fi făcut vreo măsurătoare a uşilor de garaj. Despre neconcordanţa între dimensiunile uşilor de garaj existente la vremea respectivă, în prezent, şi cele menţionate în raportul de constatare făcut de specialistul DNA am luat la cunoştinţă în momentul când am primit de la DNA CD-ul cu fotocopiile dosarului. Atunci am constatat că în acest raport de constatare sunt trecute mai multe date care nu corespund realităţii, astfel: dimensiunile uşilor garajului meu sunt şi erau la acea vreme de 2800/2500 în raport fiind trecut 2750/2000; se menţionează că garajul meu este construit din bolţari, însă eu nu cunosc cum a constatat specialistul DNA acest lucru, nu a făcut nici un fel de verificări privind construcţia. Mai mult, i-am înmânat acestuia documentele, facturile cu materialele încorporate în lucrare, printre care era şi factura cu BCA, explicându-i că sunt materialele din garaj; în tabelul cu materialele încorporate, în baza căruia s-a făcut evaluarea garajului, la poziţia 2 este trecut faptul că garajul este construit din cărămidă, iar la poziţia 13 că acest garaj este acoperit cu tablă roşie, iar la concluziile finale se spune că garajul este din bolţari acoperit cu ţiglă roşie. Menţionez că nu am adus la cunoştinţa procurorului neconcordanţele observate întrucât nu am avut cum, dosarul fiind trimis în instanţă prin rechizitoriu. Nu pot preciza cu exactitate perioada de timp scursă între punerea la dispoziţie a dosarului în format electronic şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, dar o pot aprecia între 10 şi15 zile.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului F.: Î: De ce nu aţi efectuat evaluarea profesională a subordonaţilor şi pe latura activităţii de cercetare penală? R: Nu făceam evaluare a activităţii de cercetare penală în dosarele penale aflate în lucru la ofiţeri deoarece nu intra în competenţa mea.

Î: În dosar x/2012 putea fi cercetat inc. F. pentru L. SRL? R: Acum, cunoscând actele dosarului, pot declara că F. nu era reprezentant legal al S.C. L. S.R.L. la momentul anului 2012.

La solicitarea instanţei arăt următoarele: Informarea repartizată celor patru lucrători de poliţie subordonaţi a condus în final la întocmirea dosarului x/2012 şi a altor dosare pe care nu le cunosc. Cu certitudine, în acea informare nu erau menţionate aspectele din dosar x/2013 Informarea nu avea nicio legătură cu ceea ce a format obiectul dosar x/2013

În afară de discuţia referitoare la drum, nu am avut alte discuţii cu F., nu m-a întrebat nimic, nu a intervenit la mine, nici el nici alte persoane pentru a-l favoriza în vreun fel. Nu cunosc care este legătura dintre F. şi uşile de garaj. Eu nu am discutat personal niciodată cu acesta despre vreo uşă".

E. a declarat: " Menţin declaraţiile date pe parcursul procesului penal. Nu am alte completări de făcut. Cunosc acuzaţia şi nu mă fac vinovat de acuzaţia adusă de DNA: nu am dat niciodată mită lui A. şi nu am cerut niciodată vreun favor de la aceasta câtă vreme a fost procurorul şef al Parchetului de la Orşova, nici pentru mine şi nici pentru altcineva.

Nu am avut discuţii despre nici un dosar pe care aceasta l-ar fi avut în instrumentare. Relaţia mea cu ea a fost una de prietenie, de peste 30 de ani, atât cu dumneaei, cât şi cu membrii familiei.

Răspunsuri la întrebările puse de reprezentantul Ministerului Public: Î: Aţi îndrumat-o pe GGGGG. să meargă la A. să formuleze o plângere penală împotriva lui V., U. şi T.? R: Da. Am îndrumat-o, dar nu la A., ci la cele trei instituţii Parchet, Judecătorie şi Poliţie pentru a-şi găsi dreptatea, pentru a împiedica înstrăinarea acelui autocar ce aparţinea Clubului sportiv la care dumneaei era director. Clubul făcea parte din cadrul liceului la care aceasta era directoare.

Î: Aţi purtat discuţii telefonice cu inc. B. legat de această plângere penală? R: Nu.

Î: Cum explicaţi dialogul purtat cu A. referitor la GGGGG. şi la nr. de înregistrare al plângerii? R: Nu ştiu de numărul de înregistrare, dar probabil m-a sunat, datorită relaţiei de prietenie existente, pe de o parte între mine şi dna A. şi pe de altă parte între mine şi S.. Relaţia mea de prietenie cu aceste doamne era de notorietate.

Î: Era necesară formularea unei plângeri penale pentru suspendarea executării? R: La acea dată, directorul liceului, GGGGG., intrase în panică şi practic întreba pe toată lumea cum să împiedice acea înstrăinare, având un conflict cu profesorii care erau proprietarii firmelor de distribuţie a alimentelor şi pentru suma de circa 1 miliard, vroiau să pună sechestru pe un autocar ce valora 7 miliarde. Nu i s-a părut corectă atitudinea executorului judecătoresc să vină să execute eliminarea autocarului din patrimoniu, când existau alte elemente patrimoniale, respectiv bugetul şcolii.

Î: Sunteţi jurist?R: Nu.

Î: Cum aţi îndrumat-o pe S. să formuleze plângere penală? R: Este simplu. Pot să îndrum pe oricine să-şi apere interesul. Nu trebuie să fii jurist şi ca cetăţean simplu.

Î: V-a rugat inc. B. să o sprijiniţi pentru obţinerea unei concesiunii pe malul Dunării pentru concubinul său S.? R. Nu.

Î: La ce v-aţi referit în data de 2 septembrie 2012 când telefonic a-ţi informat-o pe inc. B. că aţi rezolvat cu locaţia şi necesitatea de concesiune a unui teren? R: În toamna anului 2013 la o întâlnire cu aceasta şi concubinul ei, din discuţii, a rezultat interesul unei alte persoane pentru un asemenea teren şi am spus că o să mă interesez. După o perioadă de timp, în vecinătatea proprietăţii mele, pe malul râului Cerna, str. x din Orşova, s-au scos de către Primăria Orşova şase parcele de teren, pentru concesiune. S-a publicat pe site-ul Primăriei şi s-a afişat. Nu numai lui A. i-am zis despre aceste terenuri, ci şi la alţi cunoscuţi despre care ştiam că sunt interesaţi de astfel de terenuri. Eu m-am bucurat că terenurile din vecinătate au fost scoase la concesiune pentru că nu ar mai fi fost terenuri virane. Nu cunosc dacă i-a fost de folos sau nu informaţia mea.

Î: În data de 19 aprilie 2013 v-a solicitat telefonic inc. B. să îi aduceţi răsaduri de flori ornamentale? R: Da.

Î: De unde i-aţi dat aceste răsaduri? Aveaţi firmă, aţi încheiat vreo chitanţă sau factură cu inculpata? R: Nu i-am dat acesteia nici un răsad de flori, niciodată. În 2014 aceasta a primit 25 de fire de panseluţe date de către primarul din Orşova, dar nu pentru ea personal, ci pentru instituţie. Nu era vorba de răsaduri, ci fire de panseluţe. Aşadar, este adevărat că mi-a cerut răsaduri de flori, dar niciodată nu i-am remis aşa ceva.

Doresc să precizez că am avut o relaţie bună cu familia lui A., în special cu părinţii acesteia şi obişnuiam ca anual să le dau răsaduri de flori din producţia proprie, tatăl lui A., defunctul B., plăcându-i să le aibă în curte ca flori de sezon, cu o perioadă de viaţă de circa 2 - 3 luni. La nivelul Mun. Orşova eu am trei servicii concesionate, printre care şi cel referitor la întreţinerea spaţiilor verzi, astfel că ne ocupăm şi cu florile de sezon - S.C. II. S.A..

Î: Aţi purtat discuţii telefonice cu martora JJ. privind 300 de răsaduri cumpărate pentru B.? R: Cu martora JJ. nu am purtat asemenea discuţii, dar cu soţia mea da. În martie 2013, era sfârşit de sezon, am pierdut toată producţia din cauza frigului şi am apelat la o firmă din Arad pentru a cumpăra material floricol pentru Primăria Orşova. Fiind la Arad, am sunat-o pe soţia mea pe care am rugat-o să cumpere 200 de panseluţe pentru A., însă m-a refuzat şi mi-a spus că nu mai sunt. Dacă le-ar fi cumpărat, acestea ar fi fost achiziţionate pe numele lui A.. Eu nu puteam să dau din panseluţele achiziţionate pentru Primărie, întrucât oricum acestea nu au fost suficiente. Precizez că în contract nu este prevăzut un număr de flori care se plantează în fiecare sezon pe domeniul public.

Î: Aţi trimis angajaţi ai firmei dvs. să efectueze lucrări de întreţinere, de curăţenie, grădinărit la A.? R: Nu.

Î: Atunci cum explicaţi convorbirea pe care aţi avut-o cu JJ.? R: Da, i-am spus că dacă au mai rămas flori după ce a plantat în oraş să îi ducă şi lui A. pentru tatăl acesteia. Dar nu au mai rămas, aşa încât nu a mai fost cazul.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatei B.: Î: Cunoaşteţi dacă după moartea tatălui lui A. a rămas o concesiune a unui teren pe malul Dunării şi care este situaţia acestuia? R: Nu cunosc aceste aspecte.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului E.: Î: Ce legătură este între panseluţe şi dosarul penal instrumentat ca urmare a plângerii doamnei GGGGG.? R: Nu cunosc. Procurorul de caz are mai multe date, instanţele decid, eu nu îmi explic această legătură.

Î: Aţi discutat vreodată cu dna B. rugând-o să o ajute în vreun fel pe doamna Y. cu acel dosar? R: Nu".

La termenul din data de 10 mai 2017 au fost audiaţi martorii CCCC. şi ZZ., care au declarat următoarele:

CCCC.: "Am înţeles motivele pentru care am fost propusă ca martor de către Ministerul Public şi arăt că o cunosc pe doamna A., dar pe dl. F., nu. Astăzi l-am văzut prima data.

Întrebări formulate de procuror: Î: Vă prezint procesul-verbal din 22 martie 2012 care se află la dosarul cauzei şi vă solicit să precizaţi dacă dvs. aţi întocmit acest proces-verbal, iar în caz afirmativ cine a pus rezoluţia "Cercetări faţă de Q. + 1 pt art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005" R: Procesul-verbal a fost întocmit de sms. YY.. Eu am fost trecută pe acest proces-verbal deoarece cred, nu ştiu exact, colegul YY., colegul meu, mi-a solicitat să fac verificările în aplicaţia ONRC pt societăţile comerciale menţionate în procesul-verbal. Rezoluţia a fost pusă de dl. SSSS., adjunctul IPJ Mehedinţi.

Î: Aţi efectuat cercetări cu privire numai la persoana Q., sau şi cu privire la societăţile comerciale menţionate în acest proces-verbal, respectiv S.C. L. SRL? R: În acest dosar penal eu nu am făcut niciun fel de verificări sau cercetări. După întocmirea procesului-verbal de constatare nu am mai avut contact cu acest dosar penal.

Î: Las momentul martie 2012 vă aflaţi în subordinea inc. C., care era şef serviciu? R: Da. În anul 2012, din câte îmi amintesc dl. C. era şef serviciu la SICE sau SIF.

Î: Cine repartiza lucrările, dosarele pe care le aveţi în lucru în cadrul serviciului? R: Lucrările, dosarele penale erau repartizate de şeful de serviciu sau de şefii de birouri. Existau doi şefi de birouri la nivelul serviciului - dl. VV. şi cred, dar nu sunt sigură, dl. AAA..

Î: Cunoaşteţi cine a avut în lucru acel dosar? R: Acest dosar a fost repartizat dlui. YY..

Î: În mod normal dl. YY. era ţinut de rezoluţia şefului să efectueze cercetări numai la persoana lui Q. sau şi cu privire la celelalte persoane care rezultau din acel proces-verbal? R: Dacă în urma cercetărilor efectuate rezultau fapte sau persoane noi se propunea extinderea cercetării penale faţă de acestea.

Î: Puteţi să ne precizaţi dacă în fiecare dimineaţă, în cadrul raportului pe care îl prezentaţi şefului de serviciu, dacă prezentaţi şi situaţia dosarelor pe care le aveaţi în lucru? R: Nu se prezenta situaţia dosarelor penale aflate în lucru nici şefului de serviciu şi nici şefilor de birouri. Dosarele penale erau discutate numai cu procurorul de caz. La nivelul serviciului exista un registru în c* are erau trecute toate dosarele penale şi cauzele aflate în lucru, dar în acesta se treceau date succinte (numele unei persoane şi o faptă penală), precum şi numele ofiţerului căruia îi era repartizat dosarul respectiv. Dimineaţa prezentam activităţile care urma să le desfăşurăm în ziua respectivă, dar nu refeream la date concrete, dosare concrete şi nici numele persoanelor. Scriam de exemplu "audiere martor".

Î: Şeful de serviciu avea acces la registrul de care ne-aţi vorbit mai devreme? R: Registrul cuprinzând lucrările şi cauzele penale se afla la secretariatul serviciului.

Î: Vă prezint răspunsul IPJ Mehedinţi nr. x din 5 februarie 2015 din care rezultă că potrivit dispoziţiei şefului IPJ nr. x din 30 ianuarie 2012 cu privire la faptele prevăzute în procesul-verbal se precizează că informarea a fost predată către comisar şef C., pe care a pus rezoluţie la 23 februarie 2012 "Insp. ZZ., cms. YY., insp.pr. CCCC., efectuaţi verificări amănunţite împreună cu Garda Financiară şi DGFP Mehedinţi, solicitaţi neconcordanţele între entităţile enumerate pe raza de competenţă ...". Vă rog să precizaţi dacă s-a constituit acel grup de lucru, dacă s-au făcut verificările. Cu precizarea instanţei: Dacă aceste verificări erau făcute în cadrul unui dosar penal sau în cadrul activităţilor din grupurile de lucru organizate? R: Referitor la nota primită prin HHHHH. fac precizarea că aceasta conţinea patru puncte distincte în care erau prezentate relaţii comerciale între societăţi comerciale. Cele patru puncte nu aveau legătură unele cu altele şi tocmai de aceea presupun că am fost desemnaţi patru ofiţeri care să facă verificările necesare, fiecăruia revenindu-i un punct din acea notă. Erau patru puncte distincte. Aveam toţi aceeaşi hârtie, dar am verificat fiecare punctul repartizat. Nu îmi amintesc exact conţinutul Notei, dar este posibil să fi conţinut societăţile L. S.R.L., dar nu îmi amintesc exact ce societăţi erau trecute pe acea Notă. În baza verificărilor minime efectuate s-a întocmit procesul-verbal despre care am făcut vorbire mai sus. Eu m-am axat mai mult pe punctul care mi-a fost mie repartizat, spre verificare. Am făcut împreună procesul-verbal care mi-a fost prezentat azi, acel punct a fost repartizat dlui YY.. Nu îmi amintesc dacă procesul-verbal întocmit pe punctul de verificare ce mi-a fost repartizat să-l fi realizat împreună cu un alt coleg din aceeaşi echipă ori cu un alt coleg.

Î: Din acea Notă informativă a rezultat dosar x/2012 R: da. procesul-verbal prezentat a rezultat în urma verificărilor efectuate în nota primită de la HHHHH..

Î: Cui a fost prezentat acest proces-verbal? R: Nu ştiu exact cui a fost prezentat acest proces-verbal. După ce s-a întors cu numărul unic de la Parchet după întocmirea procesului-verbal eu nu am mai avut contact cu acest dosar şi nu cunosc ce verificări s-au făcut.

Î: Lucrările pe care le întocmeaţi erau prezentate spre viză şefului de birou, şefului de serviciu? R: actele de sesizare din oficiu erau rezoluţionate de adjunctul şefului IPJ, iar după aceea erau trimise cu adresă de înaintare la Parchet pt număr unic, abia după aceea erau repartizate către lucrători de către şeful de birou sau şeful de serviciu, din câte îmi amintesc eu.

Întrebare formulată de apărătorul inculpatului C.: Î: Dacă vreodată a intervenit în dosarele şi lucrările penale soluţionate atât de către dvs. sau de către alţi colegi? R: La mine personal nu a intervenit niciodată şi din câte ştiu nici la ceilalţi colegi".

ZZ.: "Menţin declaraţiile pe care le-am dat anterior în cursul procesului penal. Mi s-au explicat motivele pt care am fost citat în faţa Înaltei Curţi şi mi se pun la dispoziţie două înscrisuri, respectiv procesul-verbal olograf din 22 martie 2012 întocmit de către cms YY. şi insp. CCCC., precum şi răspunsul IPJ Mehedinţi nr. x din 5 februarie 2012 referitoare la dispoziţia şefului IPJ nr. x din 30 ianuarie 2012 cu privire la organizarea HHHHH. şi mi s-a explicat că îmi vor fi adresate întrebări la care urmează să răspund după ce vor fi admise de către instanţă.

Întrebări formulate de procuror: Î: Aţi făcut parte dintr-un grup format din patru ofiţeri de poliţie ce au primit pt verificare o Notă informativă cu privire la anumite aspecte fiscale, dintre cele menţionate în înscrisurile ce v-au fost puse la dispoziţie? În caz afirmativ câte dosare penale au fost întocmite? R: Da, am făcut parte din grupul de lucru şi mie mi-a revenit doar un aspect din cele patru aspecte sesizate. Fiecare am avut un aspect de verificat. Toate acestea erau consemnate într-o singură informare, pe care o aveam toţi în integralitate. C. nu făcea parte, ci ne-a repartizat Nota informativă şi bănuiesc că a şi citit-o. Nu ştiu câte dosare penale s-au format, întrucât fiecare aveam câte un aspect de verificat.

Î: Din cercetările pe care le-aţi efectuat în cauză vizau S.C. L. SRL? R: Din câte îmi amintesc nu am avut dosare penale cu L. sau cealaltă societate.

Î: Cine a dispus efectuarea cercetărilor din acea notă? R: Şeful serviciului, dl. C..

Î: Dvs. cu privire la cine aţi efectuat cercetări? R: Privitor la nota respectivă nu ştiu.

Î: Îl cunoaşteţi pe inc. F.? R: L-am întâlnit data trecută la Curtea de apel şi am înţeles că este dl. F., dar nu îl cunosc din alte locuri, ci doar din auzite.

Î: Aţi desfăşurat şi activităţi de cercetare penală în dosar x/2012? R: Nu.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului C.: Î: Vă amintiţi dacă dosar x/2013 privind pe R.? R: Dacă îmi amintesc bine, este un dosar care s-a format în urma unei plângeri făcute de Garda Financiară şi nu avea nicio legătură cu S.C. L. S.R.L.. Nu îmi aduc aminte de cine mi-a fost repartizat dosarul.

După ce mi s-a explicat că la Curtea de apel am arătat că este vorba despre cms. AAA. răspund prin aceea că acesta este persoana care mi-a repartizat lucrarea - şeful de birou".

La termenul din data de 21 iunie 2017 au fost audiaţi martorii QQQ. şi VV., care au declarat următoarele:

VV.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Chestionat fiind de către instanţă arăt că nu am de făcut precizări suplimentare, faţă de cele declarate anterior.

Este adevărat că eu am semnat adresa de înaintare a procesului-verbal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi. Procesul-verbal era întocmit de către doi ofiţeri - unul din subordinea mea, subcomisar CCCC., unul din subordinea celuilalt şef de birou, respectiv comisarul YY..

Motivul pentru care acest proces-verbal a fost întocmit de către cei doi ofiţeri deşi aparţineau unor birouri diferite şi aveau şefi diferiţi, este acela că lucrau în acelaşi birou şi aveau ca responsabilitate aceeaşi linie de muncă - evaziunea fiscală.

La interpelarea instanţei, pentru a explica această situaţie de fapt arăt următoarele: linia de evaziune fiscală era cea mai complexă din cadrul SIF şi atunci au fost delegaţi câte un ofiţer cu experienţă din cadrul Biroului 1 şi mai mulţi ofiţeri din cadrul Biroului 2, în funcţie de încărcătura lucrărilor existente. Eu nu am avut acces la informaţiile primare cuprinse în procesul-verbal întocmit. Nu am discutat cu ofiţerii despre aspectele consemnate în procesul-verbal deoarece nu aveam atribuţii pe linia de cercetare penală, aşa încât doar am semnat adresa.

La interpelarea instanţei arăt că nu am interacţionat în nici un fel cu vreun şef ierarhic sau alt coleg în sensul soluţionării cauzei într-un anumit fel, de aceea este reală afirmaţia mea din conţinutul declaraţiei date anterior potrivit căreia dl C. nu a intervenit pe lângă mine. doresc să conving instanţa de judecată că astăzi este pentru prima dată când l-am văzut personal pe dl F., cu precizarea că S.C. L. este cunoscută la nivelul comunităţii din care fac parte, dar, pe ce care o conduce nu l-am văzut personal decât astăzi.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: aţi întocmit dvs. acea adresă către Parchet la care aţi ataşat procesul-verbal, sau aceasta a fost întocmită de către altă persoană? R: nu eu am întocmit adresa, ci probabil unul dintre cei doi ofiţeri.

Î: când vi s-a prezentat acea adresă aveaţi ataşat şi procesul-verbal de sesizare din oficiu? R: cu certitudine.

Î: puteţi preciza a cui este semnătura din rezoluţia aplicată pe procesul-verbal pe care vi-l prezint, respectiv cel din 22 martie 2012? R: după ce am examinat înscrisul prezentat de procuro arăt că acesta este procesul-verbal, având certitudine asupra răspunsului mei prin aceea că recunosc scrisul comisarului YY.. La solicitarea procurorului de a preciza dacă cunosc cine a rezoluţionat acest proces-verbal "SIF- cercetări faţă de Q.+1 pentru art. 8 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 " declar cu certitudine că rezoluţia aparţine fostului adjunct al I.P.J. Mehedinţi pe linie judiciară - dl comisar şef SSSS..

Î: cei doi poliţişti YY. şi CCCC. erau ţinuţi de acea rezoluţie, trebuiau să efectueze cercetări numai cu privire la acea persoană sau trebuia să facă cercetări şi cu privire la fapta de evaziune fiscală? R: având în vedere ordinul rezolutiv cred că ofiţerii de poliţie trebuiau să facă cercetări faţă de acele persoane, dar şi faţă de toate celelalte persoane menţionate în procesul-verbal şi mai mult, în concret, asupra faptelor de evaziune fiscală.

Î: cunoaşteţi dacă la nivelul SIF Mehedinţi C. împreună cu alţi poliţişti - YY., CCCC. şi ZZ. a făcut parte dintr-un grupului HHHHH. destinat combaterii evaziunii fiscale. R: nu cunosc, dar de regulă, cei care erau pe linia evaziunii fiscale erau incluşi în acele grupuri.

Î: ce rol avea C. în cadrul acelui grup HHHHH.? R: nu cunosc. Nu am participat niciodată la aceste activităţi.

Î: putea să dispună, să rezoluţioneze inc. C. în sensul efectuării de cercetări de către ofiţerii din subordine? R: nu, nu avea acest drept, deoarece noi ca şefi nu puteam dispune ofiţerilor să efectueze cercetări penale. La interpelarea procurorului, arăt că în situaţia în care primeam informaţii de la alte formaţiuni sau de la alte instituţii cu care colaboram, puteam să punem asemenea rezoluţii. Eu doar în situaţia în care lipsea dl C. şi eram nominalizat la comanda SIF.

Î: vă prezint răspunsul I.P.J. Mehedinţi nr. x din 5 februarie 2015 şi vă rog să îmi precizaţi dacă cele comunicate către DNA sunt reale, în principal cele din pagina 2 primul paragraf, potrivit căruia informarea a fost predată către cms şef C.. R: nu am cunoştinţă despre acest lucru. În afară de actul premergător şi adresă eu nu aveam alte acte.

Î: informările aveau caracter secret? R: nu cunosc, dar dacă nu aveau menţiunea S, atunci nu.

Întrebări formulate de apărarea inc. C.: Î: inculpatul C., care aţi menţionat că participa la HHHHH. efectua acte de cercetare penală? R: sub nicio formă nu efectua acte de cercetare penală. Noi aveam doar activităţi manageriale privind acele note de sarcini, specifice muncii de poliţie.

Î: cunoaşteţi dacă C. s-a implicat în activitatea de cercetare penală a vreunui subordonat al său? R: nu şi nici nu avea acest drept.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: cine mai avea cunoştinţă de aspectele conţinute în cadrul procesului-verbal în afara celor care l-au întocmit şi a dvs. care aţi înaintat adresa la Parchet? Putea dl C. să cunoască cele consemnate în calitatea sa de şef sau de participant la HHHHH.? R: nu cunosc acest lucru. Însă în mod cert în ziua respectivă nu avea cum să cunoască conţinutul procesului-verbal deoarece era perioada organizării zilei Poliţiei Române şi era angrenat în activităţile specifice - simpozioane, întâlnirile cu publicul, etc.

Î: o adresă pe care o întocmiţi de regulă pentru înaintarea unor acte la parchet de către cine este avizată? R: nu este avizată de către nimeni, adresa poartă semnătura şefului de serviciu şi a inspectorului şef, evident, al persoanelor împuternicite în lipsa acestora.

Î: cam câte zile durează circuitul unei astfel de adrese? R: circuitul între şefii de birou şi şeful de serviciu are loc în aceeaşi zi. Şi cu inspectorul şef, la fel. Cu anumite excepţii, rare, când cei menţionaţi lipsesc, adresa se semnează a doua zi.

Î: adresa pe care aţi semnat-o a fost întocmită în aceeaşi cu procesul-verbal? R: bănuiesc că da, doar au venit împreună.

Întrebări formulate de apărarea inc. C.: Î: adresa la care era ataşat procesul-verbal, era cunoscută de dl C. sau a fost înaintată la inspectorul şef adjunct? R: nu cred".

QQQ.: "Menţin declaraţiile date anterior în cauză şi nu am precizări suplimentare. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: cu ce maşină v-aţi deplasat la adresa din str. x? R: nu am făcut un transport pe str. x, ci în loc. Şimian. Maşina nu îmi aparţine, aceasta aparţine dl F., mai precis aparţine S.C. L..

Î: cunoşteaţi al cui era terenul unde aţi dus acei bolţari? R: nu cunosc.

Î: cine va rugat să duceţi bolţarii respectivi? R: aşa cum am arătat în faţa instanţei, dimineaţă, când s-au împărţit camioanele pentru punctele de lucru, dl F. m-a rugat să încarc de la Drobeta Turnu Severin nişte bolţari şi urma să fiu sunat de dl B. să îmi spună unde să-i transport. Deoarece nu am fost sunat, am revenit la bază şi i-am spus acest lucru dl F.. Acesta m-a îndrumat să aştept în bază pentru că voi fi anunţat. Ulterior, am fost sunat de dl B. care mi-a spus să merg cu bolţarii la Şimian într-un loc pe malul Dunării, unde de altfel, m-a şi aşteptat. Am luat doi băieţi de la firmă, iar la destinaţie mai erau un bărbat şi o femeie, precum şi dl B., şi am descărcat bolţarii. După ce am terminat cele două transporturi dl B. mi-a dat mie şi celor doi băieţi câte 50 de RON.

La interpelarea instanţei arăt că maşina pe care lucrez este o basculantă de 15 tone. În cele două transporturi cred că am deplasat circa 3000 - 3500 de bolţari. Când am ajuns la destinaţie am văzut doar fundaţia la trei laturi de gard. Nu ştiu la ce urmau să fie folosiţi bolţarii.

Î: bolţarii aparţineau inculpatului F.? R: nu. nu ştiu cui aparţineau, eu i-am ridicat de la depozitul de materiale.

Î: la momentul ridicării bolţarilor, vi s-a dat o factură, aţi plătit acei bolţari? R: nu.

Î: aţi mai transportat şi alte materiale de construcţii la acel teren? R: nu.

Î: cu alte transporturi aţi mai mers la adresa respectivă? R: nu.

Î: cunoaşteţi dacă lucrători din cadrul firmei au construit gard la terenul respectiv, sau un gard în Drobeta Turnu Severin? R: nu.

Î: aveaţi o relaţie de prietenie cu B.? R: nu".

La termenul din data de 20 septembrie 2017 au fost audiaţi martorii NN. şi KK., care au declarat următoarele:

NN.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: La momentul la care aţi primit dosarele declinate de la PT Mehedinţi în dosarele de evaziune fiscală vizate în cuprinsul declaraţiei dvs. era începută urmărirea penală faţă de F.? R: După ce am primit clarificările cu privire la întrebarea ce mi-a fost adresată afirm că în acele dosare, din câte îmi amintesc nu era începută urmărirea penală, cu precizarea faptului că am dispus doar conexarea la dosarul ce-l instrumentam, dosar în care momentul operativ trecuse, deci urmărirea penală era începută.

Î: De ce credeţi dvs că a purtat martora LL. discuţia referitoare la faptul că "trebuie să aveţi grijă cu acest dosar"? R: Vreau să precizez că am fost surprinsă de acel telefon şi nu mă aşteptam la această discuţie legată de un dosar pe care îl aveam de instrumentat. Am răspuns la acel telefon pt că LL. mi-a fost şefă la PJ Strehaia şi după un schimb de replici scurt care nu avea legătură cu această cauză mi-a spus că ştie că am acest dosar în lucru care îl vizează pe dl. F. şi acea afirmaţie pe care a făcut-o am perceput-o ca o imixtiune în activitatea mea, fapt ce m-a determinat să încerc să închei cât mai rapid acea discuţie, întrucât mă simţeam cumva jenată şi nu înţelegeam pt ce face o astfel de abordare şi care este scopul pt care doreşte să avem o astfel de discuţie. Nedându-i niciun răspuns, în nici un sens, am încheiat discuţia, după care, când a venit la PCA Craiova, care avea sediul în aceeaşi curte, am primit o vizită de la domnişoara LL., care era însoţită de doamna B.. S-a anunţat la jandarm însă nu am ştiut că este însoţită de doamna B.. Au venit la mine în birou şi după câteva scurte amabilităţi inerente mi-a spus acelaşi lucru legat despre prietenie pe care tatăl dnei B. a avut-o cu dl. F. şi îmi amintesc că a fost o intervenţie din partea dnei B. către LL., eu neauzind ce au discutat. Reacţia domnişoarei LL. a fost "Ei, doar nu o să ne urmărească cu SRI-ul". Nu le-am dat niciun fel de răspuns în legătură cu cauza pe care o instrumentam. Dna B. nu mi-a adresat niciun fel de întrebare şi nu a lansat nicio discuţie legat de acest dosar. Au plecat, iar ulterior s-a declanşat urmărirea penală la DNA.

Faţă de acest discuţii telefonice şi din biroul meu arăt că am anunţat pe procurorul ierarhic şi cred că în toamna anului 2014 am fost audiată de către procurorul DNA. Dispusesem între timp trimiterea în judecată a inc. F. în dosarul ce îl aveam în instrumentare.

Î: Credeţi că martora LL. a avut senzaţia că are o influenţă asupra dvs? R: Din moment ce a încercat să poarte aceste discuţii cu mine am considerat că a încercat să mă influenţeze datorită faptului că mă cunoştea de la PJ Strehaia şi de aceea şi-a permis să discute cu mine.

Întrebări formulate de apărarea inc. F.: Î: Din comportamentul martorei LL. după discuţia şoptită pe care nu aţi auzit-o, purtată cu inc. B., aţi înţeles că aceasta din urmă a încercat să o stopeze pe LL. din demersurile sale? R: Posibil, cred că era cât se poate de conştientă că se afla în biroul unui procuror DIICOT şi este posibil că s-a gândit că discuţia nu era chiar în regulă. Dar din moment ce veniseră împreună acolo, cred că ştia că nu venise să facă o vizită de curtoazie, doar aşa, să ne vedem.

Î: Apreciaţi că cele două se deplasaseră special la dvs. sau veniseră cu altă treabă? LL. obişnuia când venea la Craiova să treacă pe la dvs. R: Cu siguranţă nu veniseră în mod special, deoarece aveau un bilanţ. Martora LL. nu obişnuia să vină la mine, nici chiar telefonic nu discutaserăm de când am plecat de la PJ Strehaia, respectiv din anul 2008. Poate ne-am mai văzut întâmplător şi nu îmi aduc aminte.

Î: Dată fiind atitudinea dvs. de respingere a abordării aveţi certitudinea sau doar bănuiţi că se dorea influenţarea dvs.?R: Da, am simţit-o ca pe o imixtiune. Eu nu mi-aş permite să mă duc la un coleg să îi spun că are un dosar în lucru şi să îi spun "vezi şi tu cum faci".

Precizez că la momentul respectiv, al acelor discuţii urmărirea penală era începută doar in rem, deci cu atât mai mult mi s-a părut suspectă intervenţia, deoarece la acel moment nu ar fi trebuit să se cunoască persoanele care erau cercetate în acea cauză, fiind momente operative de supraveghere.

Î: În ultimul dosar care a venit spre conexare, din facturile şi înscrisurile pe care le conţinea, era vreo trimitere la inc. F.?R: Nu, dar este clar că anumite aspecte au condus la conexarea celor două dosare, deoarece am stabilit o legătură între ele pt a putea dispune conexarea, însă în mod concret nu pot explicita dacă facturile ori înscrisurile pe care le conţinea dosarul la care face trimitere apărătorul se refereau la F. ori la firmele administrate de către acesta.

Î: Martora LL. v-a solicitat să comunicaţi prejudiciul care ar fi produs în dosar pt a putea fi achitat de către persoanele care erau cercetate?R: După ce apărarea a explicat că din punctul său de vedere aveau cunoştinţă de prejudiciu, deoarece Garda financiară făcuse controlul, răspund că în cadrul discuţiilor purtate cu martora LL. eu nu am avut astfel de discuţii.

Întrebare pusă de instanţă:Î: la momentul vizitei martorei LL. era comunicat vreun act părţilor?R: Nu, dar din câte îmi aduc aminte la circa 1 - 2 săptămâni de la înregistrarea dosarului am primit o delegaţie de apărător ales, avocat IIIII., pentru mai multe persoane care erau menţionate în sesizările formulate de Garda financiară".

KK.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Lucrez la S.C. L. de 13 ani. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Cine a suportat cheltuielile de deplasare la imobilul din str. x nr. 116?R: Cheltuielile le suportam personal, în marea majoritate, iar când aveam nevoie mai luam motorină de la serviciu, deoarece nu îmi permiteam să bag numai eu motorină, mai ales în zilele când era necesar să fac mai multe deplasări.

Î: Cine v-a solicitat să mergeţi la adresa respectivă?R: Dl. F. care mi-a spus într-o dimineaţă "Băi, JJJJJ., ia nişte băieţi şi du-te la o tanti în oraş şi vezi că are de turnat nişte beton, de pus câteva borduri". Mi-a solicitat să termin în acea zi până seara, afirmând că firma are şi alte lucrări. În acea perioadă eu mă ocupam de tot ceea ce înseamnă lucrări de reabilitare străzi şi parcuri în municipiul Drobeta Turnu Severin. Nu-mi aduc aminte cu exactitate să îmi fi spus strada, dar a făcut trimitere la adresa părinţilor dumnealui, precizând că de la casa acestora merg trei străzi mai în jos, către muzeu, e o casă roşie. Am mers acolo cu maşina, am trimis şi 3 muncitori. În curte am găsit 2 muncitori care demolaseră un foişor şi lucrau. Unul dintre aceşti muncitori m-a îndrumat cu privire la ceea ce aveam de făcut. Nu am văzut pe nimeni altcineva decât pe cei 2 muncitori, care nu erau de la firma unde eram angajat, deoarece nu îi cunoşteam.

Î: V-a mai trimis şi altădată inc. F. la acea adresă sau la o altă adresă să efectuaţi lucrări de construcţii de acest fel?R: Nu. atunci a fost pt prima dată.

Î: Au fost folosite utilaje ale societăţii pt a duce materiale de construcţii în com. Şimian?R: Da. În timp ce mă aflam în Drobeta Tr. Severin a venit un tractor încărcat cu bolţari noi, a încărcat bolţari de la adresa unde ne aflam şi împreună cu cei 2 muncitori despre care am făcut vorbire au plecat în com. Şimian. Tractoristul mi-a spus că merg şi Şimian. Eu i-am solicitat tractoristului, care era angajat de la firma noastră L., şi care se numeşte KKKKK. să încarce de pe raza localităţii Şimian unde avem sediul societăţii anumite materiale de construcţii necesare la o altă lucrare în Dr. Tr. Severin. Acest tractorist cunoştea adresa unde trebuia să meargă în localitatea Şimian.

Î: Aţi fost plătit de cineva de la adresa unde aţi lucrat?R: Nu. Noi eram plătiţi de firmă. Eu am dat cantităţile la contabilitate. În mod normal ele trebuiau facturate şi plătite, dar nu cunosc ce s-a petrecut în realitate.

Î: Cunoaşteţi că erau imobilele lui A. acolo unde aţi lucrat şi aţi dus materialele?R: La acel moment nu. Doar ulterior, după ce s-a făcut atâta tam-tam am aflat al cui este imobilul. Nu cunosc nimic ce s-a întâmplat la Şimian. La lucrarea executată de mine nu s-a folosit decât tractorul şi autoutilitara. Tractorul a făcut 2 curse, iar autoutilitara 3 curse, toate necesare pt transportul de materiale puse în operă de echipa condusă de mine. Precizez că am avut nevoie şi de zidar pt a pune bordurile, care era de competenţa lor. Aşa explic discuţia cu F. referitoare la un zidar. De fapt, lucrarea a fost edificată cu doi zidari şi un necalificat".

La termenul din data de 4 octombrie 2017 au fost audiaţi martorii OOO. şi KKKK., care au declarat următoarele:

OOO.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Şi în prezent îmi desfăşor activitatea la aceeaşi societate RR. S.R.L..

La solicitarea instanţei, în legătură cu factura fiscală ce mi-a fost prezentată la Curtea de apel şi despre care am făcut vorbire în declaraţia mea, arăt următoarele: În acea factură sunt trecute două uşi de garaj, cu dimensiunile STAS 2750/2000, de culoare albă, cu automatizări electrice tip BFT. Uşile au fost montate, după cum urmează: una în loc. Vânju Mare, la locuinţa părinţilor dlui F.; iar alta a fost montată la sediul firmei M. din Severin. Montajul a fost realizat de către mine împreună cu un coleg, al cărui nume nu mi-l aduc aminte, dar erau doi colegi cu care lucram frecvent, respectiv MMMM. şi LLLL.. Nu îmi aduc aminte cu care dintre ei am montat uşile.

La finalul montării celei de-a doua uşi, din Severin, dl. F. a venit la mine şi mi-a spus că a dat maşina cu spatele şi a lovit una dintre uşi, cea de la Vânju Mare şi a trebuit să revenim peste 2 săptămâni aproximativ să înlocuim două panouri şi şina de culisare din partea dreaptă. Nu pot preciza cu exactitate cine m-a însoţit, dar a fost unul dintre cei doi colegi.

Pe factură era trecut ca delegat dl KKKK., care era angajat al firmei SS., iar eu al RR.. La ambele firme era acelaşi administrator, dl. UUUU.. Întrucât RR. comercializeze numai un tip de uşi, respectiv marca MMMMM., iar SS. putea comercializa orice tip de uşi, eram patru angajaţi împărţiţi la cele două firme. Eu cu MMMM. la RR. şi KKKK. cu LLLL. la SS.. Acesta este motivul pentru care nu am fost eu trecut în factură ca delegat, deoarece nu eram din cadrul SS..

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Se întâmpla deseori ca societatea deşi trecea numele unui angajat pe factură, să trimită un alt angajat? R: Păi, da, deoarece se făcea cu o zi înainte factura, era posibil ca a doua zi să ne înlocuiască la montaj.

Î: De ce aveţi această certitudine că factura pe care v-a prezentat-o la curtea de apel este aceeaşi factură care prezintă uşile care au fost montate la C.? R: Uşile pe care le-am montat sunt cele din factură. Eu nu ştiu ce a montat dl. KKKK. pentru că nu aveam timp să ne întrebăm unul pe altul ce facem.

La interpelarea instanţei arăt că îmi menţin precizarea făcută anterior potrivit căreia eu pe dl. C. l-am cunoscut doar la curtea de apel.

Î: Ce fel de montaj de uşi efectuaţi de regulă în cadrul firmei? Vă pun această întrebare pentru că uşile din factură nu sunt aceleaşi uşi cu cele montate la C. şi am în vedere şi cele relatate de dvs. în faţa procurorului în declaraţia de anul trecut referitor la ce tip de uşi montaţi în mod curent. R: Montez uşi basculante, uşi secţionale, uşi glisante, culisante, secţionale industriale şi camere, alarme, detecţie incendiu etc.

Î: Cum explicaţi poziţia martorului KKKK. potrivit căreia de fapt uşile precizate în factura pe care aţi descris-o anterior ar fi fost montată la C.? R: Eu nu am fost niciodată în locaţia unde spune KKKK. că ar fi montat uşile şi de aceea nu ştiu ce a montat.

La interpelarea instanţei mi s-a solicitat să explic poziţia mea referitoare la această suspiciune a procurorului cu privire la credibilitatea mea, dar eu afirm că am relatat instanţei ceea ce cunoşteam şi nu am ascuns nimic.

Î: Vă aduceţi aminte în toate locaţiile unde montaţi uşi de numele persoanelor la care aţi montat? R: Nu, dar aici mi-a rămas mai uşor în minte deoarece dl. F. în 2010 mi-a solicitat firma să montăm două uşi de formă atipică, în satul Vrancea, undeva pe marginea Dunării şi de acolo am rămas cunoştinţe.

Î: Vă aduceţi aminte la câte lucrări v-a trimis firma în anul 2012 să montaţi uşi de garaj?R: Nu.

Î: Din anul 2010, de când l-aţi cunoscut pe inc. F. aţi mai avut vreo interacţiune cu acesta până în anul 2012?R: Nu.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.:Î: În anul 2010 când s-au montat aceste uşi atipice a participat şi dl. KKKK.? R: El zice că da, aşa mi-a spus când am discutat între noi, înainte de începerea urmăririi penale, de a începe cercetările, când a venit pe mail o sesizare la firmă din partea Curţii de apel şi au fost cerute informaţii despre toate uşile montate de firmă. Au fost solicitate facturile, printre care şi cea despre care am făcut vorbire. Această discuţie s-a petrecut după ce am montat uşile din factura din 2012.

Î: În anul 2013, împreună cu KKKK. aţi montat la o persoană VVVV. vreo uşă? R: În anul 2013, tot la recomandarea dlui F. i-am montat unui director de-al dânsului, dl. VVVV., undeva la intrarea în Orşova, o uşă de garaj secţională, gri închis la culoare, cu automatizare şi 2 automatizări de porţi. Am fost împreună cu dl. KKKK., MMMM. şi LLLL.. Eu cu LLLL. am lucrat uşa, iar KKKK. cu MMMM. au lucrat porţile".

KKKK.: " La interpelarea instanţei arăt că mă ocup de montarea uşilor de garaj, dar nu am cunoştinţă despre o persoană pe nume C.. Pe dl. F. l-am văzut o singură dată, cu ocazia montării unor uşi la ieşire din Orşova către Herculane, unde au fost nişte probleme. respectiv, era o vilă cu două intrări una lângă alta şi existau dificultăţi în montarea uşii de la garaj, astfel că a trebuit să facem anumite modificări, ceea ce nu puteam să decid eu personal. Eram mai mulţi care lucram acolo şi a venit dl. F. să vadă ce problemă este şi să o rezolvăm împreună. Numele meu apare pe majoritatea facturilor însoţitoare a mărfii pe care o transport la clienţi.

Martorului i s-a prezentat factura seria x nr. x din 5 octombrie 2012 în legătură cu care arată următoarele: Am montat uşile la locaţia menţionată anterior, respectiv la ieşire din Orşova către Herculane, acolo unde au fost acele probleme tehnice.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Este posibil ca pe factură să fie trecută o persoană, iar la montaj să apară altă persoană?R: Am avut astfel de cazuri, dar foarte rar. La mine a existat un caz sau două.

Î: Cu privire la uşile din acea factură, martorul OOO. a menţinut că le-a montat la altă adresă. R: Eu ştiu unde am fost la montaj, în ce locaţie şi ce problemă tehnică am avut acolo şi asta declar.

Î: Când aţi fost audiat la parchet aţi vizionat o înregistrare video şi aţi recunoscut locaţia. Este adevărat? R: Da, este adevărat.

Î: Cu cine aţi montat acele uşi?R: Cu MMMM. şi LLLL., şi nu sunt sigur dacă a mai fost vreo persoană, întrucât de obicei merg câte 4 persoane pt două uşi, dar fiind uşile una lângă alta, în aceeaşi locaţie, au fost cazuri când am trimis trei oameni.

Î: Dvs unde vă desfăşuraţi activitatea?R: La S.C. RR..

Î: A fost şi colegul OOO. la montarea acestor uşi?R: Nu pot să îmi aduc aminte dacă a fost sau nu.

Î: Aţi fost sunat când aţi ajuns la acea locaţie în sensul să nu lăsaţi factura acolo, ci la sediul S.C. L. din Şimian?R: Nu îmi aduc aminte. Ştiu că am fost la sediul firmei la S.C. L. când trebuia să ne ducem la montaj şi de acolo am fost îndrumaţi către Orşova, la imobilul despre care am făcut vorbire.

Î: Cine v-a plătit pt lucrare?R: Firma ne-a plătit pt montarea uşilor. Sunt angajat al firmei.

Î: Cine a adus stâlpii de ghidare care au necesitat înlocuire?R: şeful meu, dl. UUUU., cu care m-am întâlnit la intrare în Severin.

Î: Împărţirea lucrătorilor cu privire la montaj, cine o face, şeful dvs.?R: da, dimineaţa, ne trimite pe fiecare.

Î: A declarat dl. OOO. că aţi fost trimis de dl. F. la un anume domn VVVV., vă aduceţi aminte de acest domn?R: Nu. după nume nu îmi aduc aminte. Nu m-a trimis F., pe care l-am văzut o singură dată, atunci când am avut probleme tehnice la respectivul garaj.

Î: Ce lucrări efectuează colegul OOO. în cadrul firmei RR.? R: Se ocupă în cadrul firmei de sisteme de supraveghere video şi antiefracţie. Dar când este cazul mai face şi montaje de uşi şi acţionări pt porţi.

Î. La montarea unor astfel de uşi de garaj cu două intrări, a fost martorul OOO. prezent?R: Nu ştiu.

Î: La adresa unde aţi fost, aţi văzut proprietarul sau pe altcineva?R: Nu am văzut proprietarul, ci pe un domn în vârstă, care a afirmat că nu este dânsul proprietarul.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F., care va folosi pt ascultare următoarele înscrisuri din dosarul cauzei: - factura x din 22 noiembrie 2010 emisă de RR. către L. avându-l ca delegat pe numitul KKKK.; factura seria x nr. x din 5 octombrie 2012 - nu figurează furnizorul, dar are menţiunea M.; factura DGT nr. x din 23 august 2013 - nu are menţionat vreun delegat şi este emisă de către SS. către VVVV.; OPIS documente reprezentând certificat înregistrare M., L., adresă SS. şi fotografii reprezentând o construcţie ce pare a fi un garaj cu două uşi, un gard, nedatate, despre care apărarea afirmă că au fost realizate de către ea în urmă cu trei zile, respectiv 1 octombrie 2017.

Î: În factura cu nr. x din 22 noiembrie 2010 emisă de RR. către L. figuraţi ca şi delegat. Vă rog să precizaţi dacă semnătura de pe acest înscris vă aparţine şi să menţionaţi dacă puteţi declara unde au fost montate produsele menţionate în această factură? R: Nu se vede clar semnătura şi nu pot să confirm, dar codul numeric personal şi seria x sunt ale mele. Deşi mi se prezintă încă un exemplar al aceleiaşi facturi, arăt că semnătura nu este a mea. Modelele de uşi menţionate în această factură nu sunt aceleaşi despre care m-aţi întrebat şi am relatat anterior, respectiv cele din factura din anul 2012. Aceste uşi din factura din 2010 sunt modele MMMMM., care erau şi sunt livrate de către RR..

Î: Vă pun la dispoziţie setul de 4 fotografii menţionat anterior formulării întrebărilor. Vă rog să precizaţi dacă vă amintiţi să fi montat aceste uşi împreună cu R: Pentru mine fotografiile nu sunt relevante pt că nu montăm uşi în stadiul în care sunt curţile acum. După ce am primit clarificări de la apărare, respectiv că aceste fotografii sunt imagini de la un imobil care s-ar afla în localitatea Vrancea, jud. Mehedinţi, pot declara că am montat aceste uşi, dar localitatea nu îmi spune nimic, ştiu că drumul de lângă casă era pe malul Dunării. Într-adevăr aceste uşi, care după cum se observă sunt diferite, una fiind mai mare, deoarece ni s-a spus că este pt şalupă şi sunt marca MMMMM. şi într-adevăr la acest montaj am fost însoţit de OOO..

Î: Cine v-a spus despre destinaţia spaţiilor unde aţi montat uşile? R: Muncitorii care lucrau la casă.

Î: Referitor la uşile care au făcut obiectul facturii seria x nr. x din 5 octombrie 2012 vă amintiţi în câte zile aţi executat lucrarea? R: Lucrarea am executat-o cu persoanele despre care am făcut vorbire. În prima fază au fost duse la locaţie, au fost lăsate la locaţia respectivă, sigilate, aşa cum vin din fabrică, după care, ulterior, am venit şi le-am montat, însă nu pot specifica la câte zile distanţă. Totul a fost coordonat de către colegul meu NNNNN..

Î: Când aţi luat act că trebuie să intervină modificări la montarea uşilor? R: La momentul montării.

Î: Când l-aţi întâlnit pe F.? R: Am specificat că la montare.

Î: În aceeaşi zi a fost şi executată modificarea? R: Da.

Î: În declaraţia depusă de Parchet la dosarul cauzei aţi declarat că uşa de acces pietonal se deschidea înspre interior şi lovea în şina de tracţiune. R: Da, aşa este. Aşa am văzut eu acolo şi am şi relatat la începutul declaraţiei. Deci acesta a fost motivul pt care au trebuit să fie făcute modificările. Deoarece clientul nu putea pătrunde în garaj pe uşa pietonală.

Î: Când aţi recepţionat uşile, aţi verificat dacă sunt conforme cu dimensiunile din factura din 2012? R: Vine coletul comandat, aşa cum este făcută comanda pe care o face colegul meu. dimensiunile se stabilesc în baza măsurătorilor şi apoi se lansează comanda către fabrică. Măsurătorile au fost făcute de către WWW..

La interpelarea instanţei de a preciza dacă au fost probleme cu dimensiunile, reafirm faptul că au fost probleme, dar ca şi goluri, uşile au fost corect măsurate.

Î: Uşile din factura din 5 oct sunt uşile care s-au montat acolo? R: Ca şi culoare aşa este, albă, dar nu pot spune cu exactitate că sunt 2750/2000. Probabil că sunt de această dimensiune, dar după atâta timp nu pot spune cu exactitate. Ceea ce s-a comandat s-a montat. Repet, defectul nu constă în diferenţa de măsură, ci s-a omis a se vedea o uşă care se deschidea din lateral în şine şi care încurca deschiderea uşilor pe care urma să le montam.

Î: Nu cumva aţi fost influenţat în afirmaţiile dvs de imaginile video care vi s-au prezentat la Parchet? R: Nu.

Mi s-au prezentat mai multe imagini de la percheziţii efectuate în cauză şi am fost solicitat să menţionez care sunt imaginile ce mi-au fost prezentate de către procuror. După ce am vizionat mai multe înregistrări, când mi-au fost prezentate imaginile de pe suportul optic având inscripţionat xxx-xx-xx, 14 octombrie 2014 - Orşova - Valea Cernei nr. 15 - jud. MH, arăt că acestea sunt cele ce mi-au fost prezentate de către procuror. După ce am vizionat imaginile, arăt următoarele: Când am observat fişierul video 00025. MTS afirm că imobilul din înregistrare este imobilul unde am montat uşile despre care am făcut vorbire.

La interpelarea apărătorului inc. F. pt a preciza dacă imobilul era în starea din imaginile înregistrate arăt că nu m-am uitat la imobil deoarece garajul era la poartă. De obicei când merg la client nu mă uit ce este în curte. În spatele garajului era o livadă de meri şi în lateralul garajului, spre Herculane erau nişte palieri de viţă de vie. Uşile de la garaj le-am dus la clădirea din imaginea din înregistrare, dar pe lateral, la o anexă, unde era o uşă care se încuia şi nu avea acces decât cel care ne-a primit în curte, dar nu pot să spun cu exactitate cine era, posibil domnul în vârstă care se observă în imaginile ce le vizionez.

În fişierul video 00026. MTS, la min. 00:50 se poate observa uşa din termopan albă, care ne-a creat problemele tehnice., iar în continuare, pe înregistrare, se observă uşile de garaj pe care le-am montat.

La solicitarea instanţei pt a menţiona dacă există vreun element care să îmi creeze vreun dubiu asupra relatării mele şi a faptului că imobilul prezentat este cel la care am montat uşile, răspunsul meu este NU.

La solicitarea apărării inc. F. mai explic o dată: faptul că uşa care se vede în imagini dădea către şinele culisante. Nu pot spune cu exactitate dacă uşa se deschidea spre interior sau spre exterior, dar acele şine obturau foarte mult din uşă şi aceasta a fost problema pe care noi am rezolvat-o prin schimbarea stâlpilor de la intrarea uşilor secţionale, am ridicat structura mai sus.

La interpelarea apărătorului inc. C. pt a preciza dacă referirile mele din declaraţii cu privire la alee şi grămada de lemne de lângă garaj sunt corecte, dacă nu cumva am fost influenţat de vizionarea imaginilor, arăt că la data respectivă, în 2012, poate nu erau în acest stadiu, dar îmi aduc aminte că am intrat cu autoutilitara OOOOO. pe alee în curte până la locul unde am descărcat uşile. Grămada cu lemne poate nu era atât de mare, dar sigur era.

Î: Dacă subansamblele pe care le-aţi montat în ziua în care aţi constatat defectul existau la sediul firmei din Tg. Jiu? R: Da.

Î: Cui aţi predat lucrarea executată la locaţia vizionată anterior? R: Erau nişte muncitori acolo. Un băiat, care era şef de echipă acolo şi care m-a şi îndrumat telefonic să ajung la locaţie.

Î: De ce în declaraţia dată la Parchet spuneţi că în ziua în care aţi executat lucrările nu era nimeni? R: După ce s-a dat citire paragrafului 2 de la pag. 6 din declaraţia dată la Parchet în data 19 octombrie 2016 arăt că afirmaţiile sunt corecte întrucât eu am predat lucrarea şefului de echipă.

Î: Cine v-a îndrumat să vă duceţi cu bunurile ? R: L-am sunat pe colegul meu NNNNN. care mi-a spus că o să mă sune cineva. Nu cunosc cine a dat numărul meu de telefon acelei persoane pt a mă suna.

Î: de ce aţi dus factura în discuţie la sediul L. în Şimian? R: Aşa mi-a spus telefonic NNNNN..

Î: Martorul OOO. a afirmat că a montat o uşă împreună cu dvs. în Orşova la numitul VVVV.? Este real? R: Da, am montat o uşă în Orşova, aşa cum am spus, cu toate caracteristicile despre care am făcut vorbire. Numele de VVVV. nu îmi spune nimic, iar factura ce mi-a fost prezentată, emisă în anul 2013 pe numele acestuia, cuprinde produse ce au aceleaşi caracteristici cu ale uşilor despre care eu am făcut vorbire.

Î: V-aţi ocupat sau aţi participat la emiterea facturii din 2012, în general aveaţi astfel de preocupări? R: Nu. factura este emisă de către contabilitate şi doar ni se înmânează.

Î: Cine stabilea numele delegatului? R: Contabilitatea.

Î: De ce afirmaţi cu certitudine că uşile din factura din 2012 sunt cele din filmare. Cum asociaţi factura cu imaginile vizionate? R: Nu am spus că asociez factura cu imaginile.

Î: Este posibil ca uşile pe care le-aţi văzut în imagini să nu fie cele din factură? R: Dacă aş merge şi le-aş măsura aş spune că este aşa. Eu am spus că le-am montat.

Î: Aţi mers personal cu factura din 2012 la secretariat la S.C. L.? R: Atunci când am montat acele uşi, s-a mers la sediul firmei L., dar nu pot să spun exact dacă eu am fost acolo, dar ştiu sigur că am intrat în curte cu maşina.

Î: Când aţi executat lucrarea în 2010 de pe marginea Dunării, aţi dus şi atunci factura la L.? R: Ştiu că atunci ne-am oprit cu maşina la sediul firmei, dar eu nu am intrat în curte.

Întrebare formulată de către inc. F. personal: Î: În anul 2013 v-aţi întâlnit cu mine în momentul în care aţi montat uşile la ieşire din Orşova spre Herculane? R: Nu îmi amintesc să mă fi întâlnit cu dânsul acolo. Nu aveam cunoştinţă despre faptul că acea proprietate este a dlui F., aşa după cum a afirmat odată cu întrebarea formulată.

Î: La montarea uşilor din 2010 de pe malul Dunării au fost probleme la montaj? R: Din câte îmi aduc aminte la uşa cea mare, despre care am făcut vorbire când m-am referit la fotografiile ce mi-au fost prezentate.

Î: De ce la uşile din 2012 nu v-aţi dus la adresa care era menţionată în factură? R: Am spus, telefonic am fost îndrumaţi către Orşova.

Î: Aveţi vreo foaie de parcurs la autoutilitară cu care aţi transportat uşile? R: Nu".

La termenul din data de 2 noiembrie 2017 au fost audiaţi martorii T., U., V. şi JJ., care au declarat următoarele:

T.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Precizez că nu am fost învinuit de comiterea unor fapte penale, însă în anul 2011 cred, directoarea liceului mi-a spus că am probleme penale. Nu am discutat cu nimeni despre faptul că aş avea unele probleme penale, am aşteptat să fiu chemat. Nu am primit nicio comunicare, dar parcă de la Orşova am primit o hârtie precum că sunt urmărit penal. Nu ştiu exact despre ce este vorba dar în câteva cuvinte fac următoarele precizări:

Clubul sportiv şcolar Orşova, la care eu nu activam în perioada respectivă a trecut prin momente foarte grele aproximativ 80 - 85 de copii de înaltă performanţă plecând de la clasele sportive. Nu puteam să stau pasiv. Nu cunosc ce s-a întâmplat cu autocarul respectiv, dar Clubul sportiv avea un autocar. Nu am avut niciodată nicio calitate cu societatea ce intrase în litigiu cu liceul şi indisponibilizarea autocarului, care nu s-a făcut până la urmă. Chiar eu, în cadrul unor discuţii telefonice, întrucât eram plecat din Orşova, am pledat pentru ca autocarul să nu fie pierdut de către club.

Cred că am discutat cu dl. E. referitor la acest litigiu, nu ştiu care dintre noi a dat telefon, dar am discutat să încercăm să stingem acest litigiu. Îmi aduc aminte că urma să fie la 3 zile după acea discuţie o competiţie în Bulgaria şi am insistat să ne fie lăsat autocarul pentru a putea participa la competiţie, ceea ce s-a şi întâmplat.

La interpelarea instanţei arăt că în anul 2013 nu eram titularul postului telefonic cu numărul xxxxx şi nici al postului telefonic fix xxxxx. Într-adevăr sunt titularul postului telefonic mobil xxxxx, şi arăt că am primit o hârtie acasă că acest post telefonic mobil a fost supravegheat, aspect pe care l-am relatat mai sus.

Am cunoştinţă că au fost vizaţi cu această problemă a autocarului şi colegii mei U., V., dar nu ştiu sigur. În raport de această situaţie arăt că doamna directoare a liceului a intrat în conflict cu noi, deoarece a vrut să desfiinţeze clasele de la cls a 7-a la a 12-a cu profil sportiv nautic, deoarece nu s-a mai acordat alimentaţia corespunzătoare copiilor sportivi şi a altor facilităţi în acest sens.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Aţi fost avertizat de directoarea liceului că o să vi se facă plângere penal? R: Da, în secretariatul liceului ni s-a spus "aveţi voi grijă, că o să vedeţi ce o să păţiţi".

Î: Menţineţi precizarea din declaraţia dată în cursul urmăririi penale potrivit căreia aţi relatat că aţi fost chemat la poliţie şi aţi avut o discuţie cu un lucrător de poliţie pe nume VV.? R: Da. Îmi aduc aminte că m-am prezentat la poliţie, am discutat, iar apoi nu am mai fost chemat.

Î: Credeţi că a existat vreo legătură între acel conflict pe care îl aveaţi dvs şi ceilalţi profesori cu directoarea liceului şi acea acuzaţie penală? R: Cred că da.

Î: Societatea creditoare a liceului, S.C. B-Z, cea care asigura masa pentru copii, l-a avut iniţial asociat pe tatăl dvs.?R: Da, până la decesul tatălui meu, iar eu nu am avut nicio implicare niciodată în această societate.

Î: Aţi fost chemat la Parchet de inc. B.?R: Nu, nici nu o cunosc pe dna B..

Î: Menţineţi afirmaţia că directoarea liceului a avut vreo influenţă în formarea dosarului penal? R: Da, cred că directoarea liceului a influenţat acest dosar penal prin comportamentul pe care l-a avut cu noi, respectiv că ne-a ameninţat cu depunerea plângerii, cred că a avut o influenţă.

Î: Menţineţi declaraţia pe care aţi dat-o la DNA în anul 2014, respectiv de la pg 5 paragraful 4 începând cu menţiunea "E. are o mare influenţă …." R: Nu îmi aduc aminte ce am scris în acea perioadă, dar nu contest ceea ce este consemnat.

Întrebări formulate de apărătorul inc. E.: Î: În legătură cu ce s-a formulat acea plângere penală?R: Nu ştiu.

Î: Ce aţi fost întrebat la poliţie atunci când aţi fost la poliţie?R: Am fost întrebat de situaţia clubului, de nişte premieri despre care nu ştiam şi dacă am vreo legătură cu S.C. B-Z".

U.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. La interpelarea instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea acelui dosar penal în care am fost învinuit arăt că în urmă cu doi ani am primit o comunicare de la Parchet că s-a dat soluţie de NUP.

De asemenea, după primirea soluţiei de NUP am primit şi o comunicare din care rezulta că am fost supus măsurilor de interceptare. În cursul anului 2013 într-adevăr eram titularul postului telefonic xxxxx.

Îmi aduc aminte că am fost chemat o dată de doamna procuror şef B. de la Orşova, dar s-a petrecut în urmă cu 3 - 4 ani şi cred că era în legătură cu acest dosar în care am primit soluţie de NUP.

Pe dl. E. îl cunosc. Am avut o singură convorbire telefonică cu dl. E. în perioada respectivă, mai precis, l-am rugat să ne sprijine cu o motopompă pentru a putea să scoatem apa dintr-un hangar plutitor. Nu am avut nicio interacţiune cu dl. E. în raport de dosarul penal în care am primit NUP.

Din câte cunosc eu dosarul penal a pornit de la conducerea liceului, însă după părerea mea nu era nevoie de aşa ceva, putând fi rezolvat în cadrul colectivului de profesori.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Vă menţineţi relatarea făcută în cursul anului 2014 în faţa procurorului în care aţi afirmat că inc. E. a ajutat-o pe directoarea Y. pentru declanşarea cercetării penale?R: În prezent lucrurile se văd altfel, dar dacă am declarat atunci aşa cum mi s-a citit de către procuror, îmi menţin declaraţiile.

La interpelarea instanţei pentru a explica de ce în prezent se văr lucrurile altfel, arăt că în prezent doamna director nu mai este titularul postului de conducere, iar la vremea respectivă eu am simţit din partea ei o aversiune faţă de corpul profesoral de la clubul sportiv.

Î: Aţi fost implicat în dosarul civil, aveaţi vreo legătură cu firma S.C. B-Z ce asigura masa copiilor?R: Nu.

Întrebări formulate de apărătorul inc. E.: În legătură cu S.C. B-Z dvs întocmeaţi referatele de necesitate şi pontajele pentru deconturile privind masa copiilor?R: Prin fişa postului eu eram obligat să fac referate de necesitate pentru serviciile de masă ale copiilor, sportivilor şi implicit pontajul.

Î: Vreun membru al familiei dvs avea vreo legătură cu S.C. B-Z?R: Socrul meu, decedat în prezent, a avut legătură cu această firmă, dar eu personal niciodată.

Î: Puteţi preciza care era obiectul dosarului penal în care aţi primit NUP?R: Motivul este clar. A fost vorba de referatele de necesitate şi de pontaje, de cine erau făcute. Îmi aduc aminte că şi dl. procuror, la Orşova, m-a întrebat acelaşi lucru şi am răspuns ca şi acum: eram obligat să întocmesc acele documente, doar dacă nu le făceam puteam să am probleme din perspectiva legii.

Întrebări formulate de apărătorul inc. B.:Î: La Orşova aţi fost audiat de doamna procuror B. sau de dl. procuror despre care aţi făcut vorbire mai devreme?R: Am fost o dată la dna B. şi ulterior la domnul procuror.

La interpelarea instanţei, în sensul de a preciza dacă numerele de telefon erau cunoscute de colegii de la şcoală, răspunsul meu este că aceste telefoane erau cunoscute, existând un avizier la şcoală în acest sens".

V.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond.

La interpelarea instanţei precizez următoarele: Dosarul penal în care am fost implicat a fost soluţionat la câteva zile după ce doamna procuror B. a fost eliberată din funcţie, cred că în anul 2015. Am fost chemat la sediul Parchetului Orşova şi mi-a fost înmânată soluţia adoptată.

Până la primirea acelei soluţii am fost chemat la Dr. Tr. Severin la Poliţie, de către dl. comisar PPPPP., de mai multe ori şi am dat declaraţie în legătură cu aspectele de care eram acuzat, mai precis despre o parte din perioada cât am fost director al liceului cu referire la decontarea cheltuielilor pentru mesele sportivilor şi încă două chestiuni legate de aceeaşi perioadă.

Cu doamna B. am avut de mai multe ori interacţiune prin aceea că am fost chemat de dumneaei şi m-am prezentat şi eu în zile de audienţă, cred că de 2 ori, din proprie iniţiativă, pentru a mă interesa de mersul dosarului, pentru că s-a tergiversat foarte mult.

În momentul în care am fost chemat de doamna B. am stat de vorbă, fără a se consemna, din câte îmi aduc aminte. Nu am interacţionat personal cu dl. E., numai ne salutam.

Am primit o înştiinţare prin care mi s-a comunicat că mi-a fost ascultat postul telefonic. Cred că a fost odată cu primirea soluţiei. Precizez că nu eram titularul posturilor telefonice xxxxx, xxxx, xxxxx, xxxxx. Eram titularul posturilor telefonice xxxx, xxxx. Menţionez că numerele mele de telefon erau trecute într-un tabel la secretariat, care cuprindea numerele de telefon ale tuturor angajaţilor.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Y. s-a exprimat în şedinţa de consiliu în sensul că a decis să formuleze plângere penală împotriva dvs şi alţi profesori din liceu pentru că nu vroia să plătească o sumă de bani ce reprezenta titlu executoriu? R. Da, s-a exprimat în şedinţele consiliului profesoral în acest sens.

Î: Cunoaşteţi că inc. E. a ajutat-o pe directoarea liceului Y. în sensul de a influenţa cercetarea dvs. penală? R: Nu pot spune acest lucru pentru că nu cunosc. Tot ce ştiu este că dl. E. era prieten cu dna Y. şi venea foarte des în liceu, a ajuta în conducerea liceului dar mai multe nu cunosc în acest sens.

Î: Expertiza care s-a efectuat în dosarul penal s-a efectuat de către o anumită angajată a dlui E., respectiv doamna YYY.? R: Da, expertiza în acest caz a fost făcută de dna YYY., despre care cunosc că era contabilă la firma dlui E..

La interpelare apărării dnei B. referitor la acest răspuns, arăt că din câte îmi aduc aminte dna YYY. a fost expertul principal.

Î: Când aţi fost chemat la inc. B. aceasta v-a explicat că nu se va întâmpla nimic rău şi că va da o soluţie favorabilă? R: Da, ultima oară când am fost la dna B., din discuţiile purtate eu aşa am înţeles că urma să se dea o soluţie favorabilă pentru mine.

La interpelarea instanţei arăt că nu s-a făcut o afirmaţie explicită că va fi adoptată o soluţie de neurmărire.

Î: În perioada respectivă şi alţi angajaţi ai liceului erau şi angajaţi ai firmelor inc. E.? R: Nu ştiu dacă erau angajaţi direct ai dlui E. dar ştiu că au fost transferate unele persoane (o femeie de serviciu şi un muncitor necalificat), de la alte întreprinderi, la noi la liceu, deoarece în perioada aceea nu se puteau face angajări. Nu cunosc detalii deoarece nu mai eram directorul liceului în acea perioadă.

Întrebări formulate de apărătorul inc. E.: Î: Cunoaşteţi că acea problemă cu servirea mesei şi decontarea au fost semnalate de un raport al Curţii de conturi şi un raport al Insp. Jud. Şcolar Mehedinţi? R: Este vorba de anul 2009. Curtea de conturi a venit la noi în liceu în anul 2011, când nu mai eram director. Nu cred că aceste rapoarte de control au stat la baza acelor probleme cu masa şi decontarea din dosarul penal.

Î: Menţineţi afirmaţia făcută la Curtea de apel Craiova din anul 2015 pg. 2 paragraful 6 potrivit căruia după decesul defunctului T., de societate s-a ocupat fiul acestuia T. şi U., ambii antrenori ai clubului? R: Da".

JJ.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Referitoare la cele două doamne, respectiv dna B. şi dna S., arăt că prin natura funcţiei pe care eu o aveam, respectiv director la II. şi anterior lucrasem la Primărie, unde a mai trebuit să mai dau declaraţii la Parchet, pe dna B. o cunoşteam. Pe dna S. nu o cunoşteam şi nici nu am cunoscut-o.

În legătură cu florile arăt că prin contractul de întreţinere a spaţiilor verzi pe care îl aveam încheiat cu Primăria Orşova, ne ocupam de domeniul public al municipiului, inclusiv de zona verde a Parchetului de pe lângă Jud. Orşova, cum de altfel ne ocupam şi de spaţiile verzi ale altor instituţii publice din localitate. La acestea m-am referit atunci când am făcut afirmaţiile referitoare la "acolo unde am mai fost", mai precis, la incinta unde funcţionează Parchetul Orşova.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Aţi avut o convorbire telefonică în data de 19 aprilie 2013 cu inc. E.. din care a rezultat că dvs cunoşteaţi domiciliul unde locuieşte inc. B. pt că aţi precizat că "pe la muzeu trebuie să se ducă acele lădiţe de flori". Parchetul Orşova se află lângă domiciliul inc. B.? R: Nu cunosc unde avea domiciliul dna. B.. Eu nu cunosc ca aceasta să locuiască într-o zonă "pe la muzeu".

La interpelarea instanţei în sensul de a preciza dacă eram titulara numărului de telefon xxxxx, arăt că acesta este numărul meu de telefon şi mai precizez, după ce am citit conţinutul procesului-verbal aflat la fil. x vol. II dosar urmărire penală, că eu nu am dus nicio floare la adresele indicate acolo. Mai precizez că la acea dată am achiziţionat flori pentru amenajarea unui parc din Orşova, unde se construise un monument ce urma să fie inaugurat. Atunci preocuparea principală a fost pentru această locaţie. Florile au fost plantate acolo, recepţionate. Nu ştiu despre ce flori era vorba în dialogul pe care l-am purtat cu dl. E., dar precizez că din florile achiziţionate pentru parc, în nici un caz.

La interpelarea procurorului arăt că nu contest faptul că mi s-a solicitat să duc flori, dar repet, eu nu am făcut acest lucru.

Î: Cunoaşteţi dacă numita NN. a fost trimisă de inc. E. acasă la inc. B.? R: Nu cunosc. Precizez că eu nu contest conţinutul celor menţionate în procesul-verbal de transcriere ce mi-a fost pus la dispoziţie azi în şedinţă publică, dar nu pot să îmi mai aduc aminte cu exactitate toate detaliile de la acea vreme. Într-adevăr la Severin am ascultat la căşti, dar un fragment din discuţie.

Î: V-a solicitat inc. E. şi cu altă ocazie să duceţi la anumite adrese răsaduri de flori? R: Nu".

La termenul din data de 13 decembrie 2017 au fost audiaţi martorii Y., YYY. şi VV., care au declarat următoarele:

Y.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond.

În raport de cele relatate anterior nu am de făcut completări cu precizarea doar a faptului că ulterior declaraţiilor mele au fost pronunţate mai multe hotărâri judecătoreşti cu privire la litigiile civile dintre Liceu şi cei împotriva cărora formulasem o plângere penală. Instanţa a decis că Şcoala trebuie să plătească pentru serviciile de masă doar pentru cei 48 de sportivi înscrişi în Clubul Sportiv Şcolar, respectiv suma de aproximativ 5 - 6.000 de RON, comparativ cu suma solicitată care era în jur de 500.000 RON. Oricum nu sunt sigură asupra sumelor, dar solicitările şcolii au fost acceptate.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: I-aţi dat inc. E. numele de telefon ale profesorilor U., V. şi T.? R: Da.

Î: Aţi discutat cu inc. E.. Şi acesta v-a consiliat în ceea ce priveşte solicitarea dvs de a fi numită numita YYY. ca expert în dosarul penal privind pe aceşti profesori indicaţi mai sus? R: Nu. Nu noi decidem experţii. Nu am avut nici un amestec în numirea doamnei YYY.. Şcoala a lucrat cu dumneaei din anul 2011 toate expertizele pentru profesorii şcolii, şi toate expertizele solicitate de Curtea de conturi. Poate în legătură cu acestea din urmă este posibil să fi discutat.

Î: Cunoşteaţi că numita YYY. era angajata inc. E..? R: Da. Damna era singura expert din oraş. Ea lucra expertiza Orşovenilor.

Î: Cu privire la depunerea plângerii penale v-a îndrumat E. să mergeţi la primul procuror B.? R: Dl. E. m-a îndrumat să merg la Parchet pentru că era singurul loc unde puteam să depun plângere.

Î: Cu cine aţi mai discutat despre acest dosar penal. Aţi discutat şi cu inc. C.? R: Nu. Sunt director din octombrie 2011, în ianuarie 2012 am avut un control al Curţii de conturi care a constatat şi consemnat deficienţe grave în activitatea liceului. În urma raportului în scris am, fost obligaţi să extindem cercetările şi în alte perioade decât cele verificate de Curtea de conturi. În 2012 în luna august am avut control al Corpului de control al Ministrului educaţiei, care a constata de asemenea deficienţe foarte grave în activitatea liceului în perioada 2008 - 2010. În decembrie 2012, la prima revenire a consilierului Curţii de conturi am fost întrebată ce măsuri am luat şi deşi nu era perioada în care eu am condus liceul eram singura răspunzătoare pentru faptul că nu se luau măsuri şi nu se recuperau eventualele prejudicii. Mi s-a solicitat raportul Corpului de control, care nu venise de la minister, nu puteam efectua la şcoală nici un fel de control propriu pentru că nu aveam specialişti şi nu puteam acuza pe nimeni pe nedrept, am consultat Consiliul profesoral şi Consiliul de administraţie şi singura soluţie care a mai rămas a fost plângerea penală. Aşteptând a doua revenire a consilierului care mi-a spus că trebuie să prezint dovezi că am luat măsuri am intrat în panică şi am discutat cu oricine putea să-mi dea sfaturi, pentru că era vorba despre colegii mei.

Am fost acuzată de toată lumea că mă întorc împotriva colegilor şi că un director nu face aşa ceva. îmi pare rău că nu am plecat. atât.

Î: Plângerea penală nu aţi formulat-o tocmai pentru a suprima executarea silită? Nu avea societatea o hotărâre executorie? R: În momentul în care societatea a obţinut o hotărâre în prima instanţă am primit de la ANAF o înştiinţare, prima dată, am comunicat că suntem în recurs şi ANAF-ul ne-a comunicat că ni se vor reţine bani din cont, liceul având sume foarte mici comparativ cu alţi bani, decât bani de subzistenţă. Am aşteptat executarea conturilor şi pe 14 martie, nefiind la birou am fost anunţată că s-a pus sechestru pe autocarul liceului, în valoare de 7 miliarde de RON vechi, în timp ce creanţa era de mai puţin de 1 miliard.

Pentru a împiedica executarea, am mers la avocat, apoi am discutat cu mai mulţi avocaţi, timpul era foarte scurt şi am primit raport de evaluare al autocarului care urma să fie vândut în mai puţin de 10 zile. Am vorbit cu reprezentantul ministerului care m-a întrebat dacă facturile nu sunt în regulă de ce nu am mers în penal şi dacă se constata că e bine, plăteam. În aceste condiţii am formulat plângere penală, urmând să se facă o expertiză pe documente şi să se constate adevărul.

Î: Ce s-a constatat în urma urmăririi penale? R: Nu mi s-a comunicat nici expertiza la şcoală, am aflat că în luna mai, cred, 2014 urma să se refacă, să se rezolve nişte obiecţiuni, cu un alt expert al colegilor mei, aceasta a fost ultima informaţie despre dosar.

În luna septembrie 2014 Şcoala a angajat un avocat special pentru acest dosar penal, pe doamna QQQQQ. şi am rugat-o să ne aducă veşti pentru că nu ştiam absolut nimic despre dosar.

În 14 oct. am primit răspunsul că dosarul a fost înaintat la Parchet cu soluţia corespunzătoare, nimeni nu ne-a informat nimic. Eu am demisionat în octombrie. Ulterior am aflat că soluţia a fost de clasare. Pe referatul Poliţiei.

Î: Când aţi discutat cu primul procuror B. şi aţi înregistrat plângerea, în aceeaşi zi vi s-a dat şi adresa cu privire la începerea urmăririi penale pentru a fi depusă la executor? R: În 18 martie am depus şi în 22 am primit prima înştiinţare. A doua am primit-o undeva în luna iunie. Oricum instanţa nu a luat-o în calcul, a făcut adresă direct la SIF. Adresa primită era pentru instanţă unde am contestat procedura executorie.

Î: În toată această perioadă aţi cunoscut faptul că inc. E. a luat legătura cu inc. B. pentru urgentarea dosarului sau s-a luat legătura cu inc. C.? R: Nu.

Î: Pentru ce motiv i-aţi dat inc. E. numerele de telefon ale celor 3 profesori implicaţi în acest dosar penal? R: Şcolii i s-a solicitat în repetate rânduri numerele de telefon, pentru diverse motive. Nu ştiu dacă s-au folosit la ceva sau nu aceste numere de telefon. Mi s-au cerut şi le-am verificat în lista şcolii. Ni se cereau şi se mai verificau numerele pentru partid. Dl. U. mi-a solicitat o întrevedere cu dl. E.. Nu l-am putut ajuta. Acesta dorea să se înscrie în partidul din care făcea parte dl. E..

Î: De ce nu a cerut inc. E. numerele de telefon acestora, şi vi le-a solicitat dvs.?R: Nu ştiu. De mai multe ori am fost rugată dacă anumite numere de telefon aparţin colegilor mei.

Î: Cunoaşteţi că aceste numere de telefon au fost supuse unor măsuri de supraveghere tehnică?R: Nu cred nici în prezent că cineva poate folosi numere de telefon pentru interceptări oficiale. Nu cred şi nu am crezut niciodată. Poate că sunt doar laude, că românii au fobie cu interceptările. Am aflat anul trecut când au fost răspândite exemplare dintr-un referat al procurorilor, cred, şi se afirma că "directorul ascultă profesorii".

Î: Nu v-aţi întrebat la acel moment că s-a întâmplat poate datorită dvs că aţi dat acele numere de telefon?R: Nu mi-am pus întrebarea, nu am crezut şi nu cred că o persoană fizică poate să aibă asemenea "putere".

Întrebări formulate de apărătorul inc. E.:Î: În ce a constat în concret litigiul cu S.C. B&Z şi când s-a născut el?R: În iunie 2011 au fost refuzate la plată facturi de aprox. 4 miliarde de RON pentru 3 - 4 luni în care un număr de 200 de sportivi au servit masa. Clubul avea 48 de sportivi înscrişi şi aprobaţi de minister. Director era DDD.. Neplătite, facturile au ajuns în octombrie la mine, refuzate de directorul respectiv. Consilierul Curţii de conturi m-a avertizat că semnătura mea dă drumul la bani, sumă considerată ilegală pentru plată din bugetul de stat".

YYY.: " Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Aţi fost numită expert în dosarul penal în care Y. a formulat plângere penală împotriva unor profesori de la Liceul Leulescu. În ce condiţii aţi fost numită expert şi cine v-a propus?R: Nu ştiu cine a făcut propunerea şi de ce, ştiu că s-a respectat procedura. Am fost chemată la sediul poliţiei Drobeta Turnul Severin unde mi s-a înmânat ordonanţa în baza căreia am efectuat expertiza.

Î: În perioada respectivă eraţi angajată şi a firmei II. SA?R: Da. , între altele. Eram angajată la această firmă şi eram contabilă expert la biroul meu de expertiză.

Î: Aţi purtat discuţii cu inc. E.., în perioada când aţi fost numită expertă sau referitor la expertiză?R: Nu. referitor la orice altă lucrare particulară a mea sau la expertiză nu, niciodată.

Î: O cunoaşteţi pe numita Y.? Cu aceasta aţi discutat despre expertiză?R: Da, o cunosc. Am discutat doar în măsura în care am solicitat documentele necesare. Menţionez că la convocarea părţilor a fost prezentă contabila şefă a liceului, cea cu care am şi colaborat cel mai mult.

Î: Persoane cunoscute, inclusiv inc. E. vi se adresează cu apelativul "RRRRR."?R: Da, "RRRRR., RRRRR.".

La interpelarea instanţei referitor la întocmirea Raportului de expertiză efectuat cu precizarea dacă am fost sau nu influenţată în vreun fel de vreo persoană arăt că la convocarea părţilor, cealaltă parte, respectiv S.C. B & Z mi-a pus la dispoziţie toate documentele necesare. Practic, de la Liceu s-au solicitat puţine documente. De asemenea a existat expert parte din partea S.C. B & Z.

Întrebare pusă de procuror:Î: Întrucât sunteţi contabilă la S.C. II. puteţi să ne spuneţi dacă această societate se ocupa cu amenajarea spaţiilor verzi din municipiul Orşova sau din Drobeta Turnu Severin?R: Numai pe raza municipiului Orşova, pe întreg domeniul spaţiilor verzi.

Î: Această amenajare a spaţiilor verzi se realiza în baza unui contract cu Primăria sau era o solicitare a instituţiilor publice către dvs. direct?R: În mod normal, în baza contractului de delegare a activităţii, dar în anumite cazuri şi la solicitări ale persoanelor pentru a se realiza o lucrare pe domeniul public".

VV.: "Menţin în totalitate declaraţiile date în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Cine v-a repartizat dvs acest dosar să lucraţi în el, dosarul cu profesorii?R: Şeful serviciului, dl. C..

Î: Aţi fost chemat vreodată de către ic. C. sau inc. B. să discutaţi pe marginea acestui dosar, de modul cum administraţi actele de urmărire penală?R: În ceea ce priveşte pe inc. B., aceasta fiind procuror de supraveghere, am discutat detalii legate de dosar, pentru că aşa procedez cu toate dosarele pe care le instrumentez.

În ceea ce-l priveşte pe C., cu el nu am discutat niciodată detalii legate de vreun dosar şi nici de acesta.

Î: La raportul de dimineaţă pe care îl dădeaţi şefului de serviciu cu privire la activităţile pe care urma să le efectuaţi în ziua respectivă, ce relaţii dădeaţi?R: Nu se făcea un raport dimineaţa şi nici acum nu se face. Nu avem un raport de activitate dimineaţa cu ce urmează să facem. Nici dimineaţa şi nici în alt moment al zilei nu spuneam şefului ce urmează să efectuăm într-un anumit dosar.

Singurele dăţi în care discutam cu şeful de serviciu legat de activitatea noastră erau situaţiile în care noi iniţiam diverse activităţi proprii, despre care el trebuia să aibă cunoştinţă, dar în nici un caz activitatea de cercetare penală.

Î: Cu inc. B. discutaţi despre toate dosarele pe care le aveaţi spre instrumentare sau numai despre cele în care era procuror de caz?R: Cu dna B. am discutat dosarele care erau repartizate mie şi la dânsa în supraveghere.

Î: Urmărirea penală a fost dispusă de către dvs sau de către procurorul de caz, în acest dosar?R: Din cât reţin, cred că a fost pe codul vechi şi am făcut exact ce mi-a fost mie cu putinţă să fac la acel moment, potrivit legii.

Î: Aţi discutat în prealabil cu cineva cu B. despre aceste măsuri, anterior întocmirii actelor de către dvs.?R: Toate etapele dintr-un dosar penal erau discutate cu procurorul de supraveghere.

Î: Vă menţineţi şi acea declaraţie de la curtea de apel în care aţi spus că experta din acest dosar a fost cerută de reprezentanta liceului, care a formulat plângerea penală?R: Da, aşa cum am precizat îmi menţin în totalitate declaraţiile date anterior".

La termenul din data de 14 decembrie 2017 au fost audiaţi martorii CC. I., BBB., MM., EEE., UU., C. şi QQQQ., care au declarat următoarele:

CC.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond.

Autoturismul l-am cumpărat din Olanda, împreună cu şeful meu, domnul GGG., pe seama firmei, iar de unde am cumpărat-o din Olanda ni s-a spus că numerele sunt valabile. În mun. Orşova am fost oprit de către un echipaj de poliţie şi mi s-a spus că numerele nu sunt valabile, sau că sunt de Germania, deşi noi luasem maşina din Olanda.

Mi s-a luat declaraţie. Ulterior, la circa 1 an sau 2 am primit înştiinţare să predau permisul de conducere. Am dat examen şi am redobândit ulterior permisul de conducere.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Cunoşteaţi o persoană cu numele HHHH. sau şeful dvs.?R: Nu.

Î: Eraţi singur în maşină?R: Da.

Î: Numerele de înmatriculare se aflau într-un cadran galben pe care era trecut un termen de valabilitate?R: scrisul era negru, dar avea un pătrăţel galben în stânga sau în dreapta, iar data înscrisă arăta că este valabil.

Î: Vi s-a întocmit un dosar penal cu acea ocazie? Aţi fost chemat la Poliţie, la Parchet?R: Da.

Î: La ce perioadă, înainte sau după luarea permisului?R: Anterior.

Î: Vă aduceţi aminte de la Poliţie cine v-a luat declaraţie? Cumva dl. D.?R: Nu îmi mai amintesc.

Î: La Parchet cu cine aţi discutat, cu un domn procuror?R: Nu mai reţin, era un domn sau o doamnă. Mergeam pentru prelungirea dreptului de a conduce.

La indicarea inculpatei A. martorul arată că nu o recunoaşte".

BBB.: "Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond şi nu am de făcut nicio precizare suplimentară. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Ne puteţi relata dacă în momentul când aţi fost oprit de către lucrătorii de poliţie, cu acel autoturism cu care aţi intrat în ţară şi avea numerele neînmatriculate ce s-a întâmplat?R: Mă deplasam dinspre Timişoara spre Craiova, la Orşova m-a oprit un echipaj de poliţie, a zis să mă deplasez la Postul de poliţie de la Orşova şi mi s-a întocmit un dosar penal pt că numere de circulaţie nu sunt valabile pe teritoriul României. Mi-a făcut dosarul, mi-a luat plăcuţele, eu am plecat la Piteşti. Mă duceam periodic la Parchet să mi se dea dovada de circulaţie provizorie. S-a terminat procesul şi mi s-a dat neînceperea urmăririi penale. Am stat fără permis de conducere 2 - 3 luni de zile şi apoi mi s-a dat permisul înapoi".

MM.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Puteţi să ne relataţi despre faptul când l-aţi oprit în trafic pe CC. dacă pe acele numere de înmatriculare era trecută o dată de valabilitate şi care era aceea? Cum aţi putut dvs să vă daţi seama dacă acel autoturism era înmatriculat sau nu şi cum procedaţi şi în alte situaţii similare?R: Cu privire la data de valabilitate nu mai reţin, doar că plăcuţele cu numerele de circulaţie provizorie aveau un chenar galben, iar despre acele autoturisme cunoşteam că nu aveau dreptul să circule pe teritoriul României. Erau nişte directive de la Direcţia rutieră, ştiam că aveau dreptul numai 5 zile, dar nu aveau dreptul să circule pe teritoriul României. Au fost foarte multe constatări şi deja când observam acele autoturisme cu chenar galben ştiam deja că sunt acele autoturisme care nu aveau dreptul. În acest mod procedam cu toate autoturismele, ne orientam în primul rând după acel chenar galben.

Î: Dvs în acel moment când aţi constatat, ce măsuri aţi luat? I-aţi ridicat numerele de înmatriculare, i-aţi spus să vă predea permisul de conducere, care era regula?R: În primul rând solicitam documentele, procedam la conducerea conducătorului auto la sediul Poliţiei, întocmeam proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, reţineam pe bază de dovadă acel document de circulaţie, înlocuitor al certificatului de înmatriculare, permisul de conducere şi plăcuţele de circulaţie. Dacă erau martori audiam şi martori, dacă nu, dosarul penal îl înaintam ofiţerului de serviciu care era la dispecerat.

Ofiţerul de serviciu înainta actele la secretariat pentru a fi rezoluţionat de către comandantul poliţiei, iar dosarul penal era repartizat colegului care instrumenta dosarele până la finalizare, colegul se numea D.. Înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri era şi soluţie de neîncepere a urmăririi penale şi de scoatere, iar după intrarea în vigoare a noilor coduri, clasare sau renunţare. Nu era o regulă, ci era în funcţie de cercetări. Eu doar întocmeam actele de constatare.

Î: În cazul lui CC. aţi fost sunat de către colegul dvs D. în momentul în care l-aţi depistat pe acesta?R: Nu am fost sunat de către colegul şi nici de către vreo altă persoană".

EEE.: "Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: În declaraţia dată la curtea de apel aţi relatat de construcţia unui gard din str. x de la locuinţa dlui B. din anul 2009. acuzaţia priveşte nişte construcţii din anul 2011 - 2012. Aveţi cunoştinţă despre lucrări efectuate în anii 2011 - 2012?R: Am cunoştinţă, nu de la acea adresă, ci de la alte locaţii. Este vorba despre o casă de vacanţă amplasată în localitatea Şimian, este cu ieşire la Dunăre, deci este pe malul Dunării. La acea casă am făcut proiectul de rezistenţă, am fost proiectant pentru acea casă şi am asigurat şi asistenţa tehnică la construcţia ei. Această casă, era făcută pentru dl. B., avocatul, care trăia la acea vreme. Cui a rămas casa după decesul acestuia, nu cunosc.

Î: La momentul la care aţi demarat efectuarea acestei construcţii aţi avut obţinut autorizaţia de construcţie. Pe numele cui era?R: Da, aveam autorizaţie şi cunosc că era pe numele B..

Î: Cunoaşteţi cum au fost achiziţionate materialele şi de cine au fost aduse, respectiv toamna anului 2011 - primăvara anului 2012? R: În procurarea materialelor am fost consultat ca să cumpere materiale mai ieftine. Ştiu de unde a cumpărat cărămida şi ţigla, oţelul beton se găsea "pe toate drumurile" în acea perioadă, iar betonul l-a cumpărat de la o fabrică de betoane din zonă. Betonul a fost turnat cu CIFA.

Î: Cunoaşteţi cu privire la construirea gardului dacă a fost implicat F. în aducerea bolţarilor?R: Nu, nu a fost implicat. Gardul a fost nou construit, locaţia fiind nouă. Zona unde s-a construit a fost liberă, nu a fost nicio construcţie anterioară, iar la acea vreme a cumpărat bolţari de la numitul FFF., care comercializa la acea vreme, în afară de alte materiale, şi bolţari. S-au construit 3 laturi de bolţari, iar a patra latură înspre Dunăre a rămas liberă.

Î: Deci nu aţi cunoscut că la momentul când s-a început construcţia terenul nu îi aparţinea, nu avea acte de proprietate? R.:L-a cumpărat, dar nu cunosc dacă a avut acte prin notarul public. Terenul a fost cumpărat de la EE., care şi-l revendicase şi care a vândut în zonă la mai multe persoane.

Î: Pe KK. îl cunoaşteţi?R: Nu, nu îl cunosc.

Î: Cunoaşteţi cu au fost aduse cife şi materiale de la F.?R: Nu cred că erau de la F. pt că îmi dădeam seama şi spuneam aceste împrejurări încă de la prima mea declaraţie. Mai mult, utilajele, maşinile care îi aparţineau firmei lui F. au pe ele o denumire specifică, de la firma L., aveau nişte inscripţii care erau cunoscute.

Î: În ce perioadă aţi stat efectiv acolo, la acel imobil. R: Am întocmit proiectul, am trasat construcţia, am trasat şi împrejmuirea împreună cu B. şi alte cunoştinţe, pt că nu era nevoie neapărat de muncitori. După aceea am fost la mai multe etape ale realizării construcţiei, respectiv am verificat cota de fundare, am verificat armarea fundaţiilor şi după aceea structura de rezistenţă, respectiv placă peste parter, zidăria de la mansardă şi învelitoarea. Construcţia a fost ridicată şi dusă până la acoperiş pe vremea când încă nu murise B., până în mai 2012. Nu am stat permanent acolo.

Întrebări formulate de apărătorul inc. B.: Î: Aţi văzut autorizaţia pe numele lui B.?R: Nu am văzut, presupun că era pe numele acestuia deoarece numai cu el am discutat despre construcţie.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.: Ştiţi anul în care a fost finalizat gardul de la imobilul din str. x nr. 116?R: În str. x s-a construit o casă nouă în locaţia veche care exista acolo. La casa nouă am asigurat consultanţa de diriginte de şantier. Casa a început cam prin anul 2008, proiectul a fost întocmit de o firmă din Mehedinţi. În perioada 2009, cam atunci când casa era ridicată ca structură de rezistenţă a construit două laturi de împrejmuire. Ca şi casa, utiliza forţă de muncă ocazională, găsită prin zonă, deci zilieri, nu a lucrat cu vreo firmă de construcţii. Casa nouă a fost amplasată pe locaţia altor anexe, care constau într-o bucătărie de vară şi nişte magazii. M-a consultat dacă poate să utilizeze materialul de zidărie din demolarea acestor anexe şi ştiu că l-a folosit la împrejmuire. Nu au ajuns bolţarii pt împrejmuire şi a completat tot cu bolţari nou, cred că de la FFF., pt că erau asemănători cu cei de la Şimian.

Gardul a fost finalizat în anul 2009, după ce se ridicase structura de rezistenţă la casă şi începuseră finisajele".

UU.: "Menţin declaraţiile date în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Cunoaşteţi despre efectuarea anumitor construcţii de gard din str. x în anul 2011, nu în anul 2009? R: Nu cunosc despre construcţia vreunui gard în anul 2011, ceea ce eu am relatat şi cunosc este referitor la construcţia unui gard în anul 2009.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.: Vă aduceţi aminte cine v-a angajat în anul 2009 şi ce gard aţi executat?R: M-a angajat dl. B. şi am executat gardul amplasat pe latura dinspre Muzeu şi este cu bolţari vechi şi noi, cei vechi de la nişte anexe demolate, iar pe cei noi acolo i-am găsit, nu ştiu de unde au fost procuraţi. Este vorba despre imobilul din Dr. Tr. Severin, str. x.

În acel imobil, în afară de dl. B. nu am mai văzut pe nimeni pe acolo. Pe doamna B. am cunoscut-o ulterior, după ce am făcut gardul. Am fost plătit de către dl. B..

Î: Laturile acelea de gard, sunt şi acum, este acelaşi gard?R: Din anul 2009 de când am construit gardul eu nu am mai fost acolo".

C.E.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Aţi relatat despre nişte uşi de garaj pe care le-aţi cumpărat în luna decembrie. Cunoaşteţi ceva despre nişte uşi de garaj pe care le-aţi montat în luna octombrie? R: În vara anului 2012 s-a finalizat construcţia garajului, iar în iarna anului 2012, luna decembrie, am început să caut să procur două uşi de garaj second-hand. În luna octombrie nu am cunoştinţă de montarea acestor uşi. Nu s-au montat în luna octombrie uşi la garajul meu, decât în luna decembrie.

Î: Doi martori au menţionat şi au recunoscut locaţia, şi au spus că în luna octombrie s-au montat aceste uşi. R: Nu este adevărat, uşile s-au montat în luna decembrie, aceasta este poziţia mea.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.: A fost demolat garajul şi a fost construit alt garaj pentru uşi?R: Nu este adevărat. Garajul nu a fost demolat. În urma expertizei făcute, uşile de garaj aveau dimensiunile de 2800/2500. dacă s-ar fi demolat garajul ar fi văzut şi vecinii acest lucru.

Î: Când au fost depozitate lemnele pentru foc la imobilul respectiv şi când a fost construită aleea de la imobilul respectiv, când a fost betonată aleea? Când v-aţi mutat efectiv în imobilul respectiv, când a devenit locuibil? R: În imobilul respectiv ne-am mutat în anul 2014 împreună cu tatăl meu, iar lemnele au fost cumpărate cu această ocazie tot în anul 2014. aleea care este menţionată a fost construită în anul 2013 conform documentelor care au fost depuse la dosar. De asemenea, doresc să menţionez că şi contractele de utilităţi pentru imobilul în care ne-am mutat au fost încheiate în anul 2014.

Doresc să mai menţionez faptul că eu m-am ocupat de construcţia garajului, eu m-am ocupat de procurarea şi montarea uşilor de la garaj, soţul meu nu are nicio legătură cu acestea, întrucât el pleca dimineaţa la serviciu şi venea seara, iar de multe ori nu venea deloc, având chirie în Drobeta Turnu Severin".

QQQQ.: " Întrebări formulate de apărătorul inc. A.: Î: Dacă în anul 2012, vara, era grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin?R: Da, eram grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin.

Î: Dacă documentele redactate la Parchetul de pe lângă judecătorie purtau la final iniţialele grefierului şi procurorului care le redacta?R: Da, purtau iniţialele procurorului şi grefierului.

După ce i se prezintă martorului un document constând în sesizarea cu nr. x/P/2011 din 26 iunie 2012, acesta relatează despre menţiunea aflată pe pagina a doua a înscrisului că numele cu indicativele I.C.D. aparţin procurorului QQ., în faţa cărora este trecută menţiunea Red. Sub acea menţiune apar şi iniţialele S.C. 2 ex, ceea ce reprezintă numele meu şi numărul de exemplare emise.

La interpelarea instanţei arăt că eu am tehnoredactat acest document.

Î: Aţi discutat cu inc. B. la momentul tehnoredactării acestei sesizări?R: Nu am discutat cu inculpata.

Î: Dacă documentul a fost redactat de către procuror QQ. de ce semnătura aparţine inc. B.?R: Documentul este sub formă de adresă, iar comunicările şi actele întocmite în cadrul Parchetului pt judecătorie sunt semnate de către prim-procuror.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Dvs. aţi tehnoredactat toate cele 4 soluţii de neîncepere a urmăririi penale? Aţi lucrat cu dna D.C.? R. Nu îmi amintesc. Da, am lucrat cu dna D.C.".

La termenul din data de 14 februarie 2018 au fost audiaţi martorii III., GGG., OOO., SSS., NNN. şi FFF. care au declarat următoarele:

III.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal în faţa instanţei de fond.

Aşa cum am relatat şi judecătorului de fond, în primăvara anului 2011 am edificat fundaţia de la un gard împrejmuitor din localitatea Şimian. Când am început lucrarea, materialele de construcţii erau aduse, atât cimentul, cât şi balastul.

Am lucrat cu echipă de zilieri, de 4 băieţi. Am păstrat aliniamentul spalierelor existente şi am turnat fundaţia de dimensiunea de 30 de cm în adâncime, în pământ şi circa 30 de cm deasupra solului.

Am fost contractat de dl. B. pe care îl ştiam de mai multă vreme şi care m-a rugat să îl ajut în acest sens, spunându-mi că îmi aduce el o echipă care să mă ajute. La finalizarea lucrării am fost plătit de către Nea B..

Cât am lucrat la locaţie, nu am văzut niciun fel de maşini sau utilaje, iar acolo am folosit cele două betoniere existente pentru amestecul de ciment şi balast.

La interpelarea procurorului pt a răspunde dacă am observat pe acel teren o cifă de transport beton arăt că nu am văzut aşa ceva.

Întrebări formulate de apărătorul inc. B.: Î: Aţi afirmat că aţi fost ajutat de către nişte zilieri. De unde cunoaşteţi acest lucru?R: Am discutat cu ei, între noi. I-am întrebat dacă lucrează la vreo firmă şi mi-au confirmat că nu, că ei sunt particulari".

GGG.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal în faţa instanţei de fond. În vara anului 2011, iunie - iulie, am fost contactat de dl. B. şi de dl. EE. pt edificarea unui gard din bolţari pe care să îl fac dlui B.. Am fost recomandat de dl. EE. căruia îi făcusem o lucrare anterior.

Am mers în com. Şimian, la terenul dlui B., unde am găsit fundaţia gardului făcute pe 3 laturi, dânsul şi-a cumpărat bolţarii aduşi, din câte îmi amintesc, cu un camion, în aceeaşi zi, dar în 2 transporturi. Am ajutat inclusiv eu cu soţia la descărcat, şoferul şi încă 3 persoane. Lucrarea a durat mai mult pt că nu am lucrat zi de zi. undeva înspre toamnă, neajungând materialele, a mai adus nişte bolţari, precizez că marea majoritate din ultimul transport erau vechi. Din câte am înţeles de la dl. B. ar proveni din dezafectarea unor construcţii, anexe, dar nu ştiu exact ce anume.

Mi se prezintă o fotografie dintr-o planşă fotografică ce reprezintă un tractor cu remorcă. Este adevărat că transportul din toamnă a fost realizat cu un asemenea mijloc de transport dar nu pot confirma dacă acesta este cel care a făcut transportul.

Întrebări formulate de apărătorul inc. B.:Î: Aţi folosit fier beton la edificarea gardului de la locaţia din Şimian?R: Da, am folosit fier beton, dar acesta nu era de genul celui cumpărat din depozite. După cum arăta pot spune că era chiar fier vechi. Erau bucăţi de diferite lungimi, unele dintre ele fiind strâmbe.

Î: Cine a achiziţionat fierul beton?R: Dl. B.. Eu nu am fost să ridic acest fier vechi.

Mi se prezintă de către apărare factura emisă de TTTTT., despre care, aşa cum am arătat şi în faţa instanţei de fond, cuprinde numele meu şi codul numeric personal, însă semnătura nu îmi aparţine. Singura mea explicaţie este aceea că în două dăţi i-am dat dlui (B.) actul meu de identitate pt a se putea încheia documentele privind plata contravalorii muncii prestate. Presupun că atunci când a achiziţionat materialele, neavând documentul său, a folosit actul meu de identitate. Reiterez afirmaţia potrivit căreia eu nu am ridicat materialele din cuprinsul facturii ce mi se prezintă".

OOO.: "După ce i s-a explicat motivul pt care s-a dispus reaudierea sa, respectiv faptul că i se vor prezenta imagini de la percheziţiile efectuate în cursul urmăririi penale şi constituite în probe la dosar şi se solicită să precizeze dacă aceste imagini privesc imobilul la care a afirmat în faţa instanţei de apel că a montat uşile de garaj.

După ce am vizionat selectiv imagini cuprinse pe suporţii optici cu inscripţia A. 14.10.2014" 465-03420 din 14 octombrie 2014 Drobeta, str. x şi 465-.03-422, 14 octombrie 2014 Orşova, str. x arăt că nici una dintre imaginile prezentate nu am observat imobilul la care eu am montat uşile de garaj despre care am făcut vorbire în declaraţia mea din faţa instanţei de apel".

SSS.: " Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal în faţa instanţei de fond. Sunt subinginer instalator de meserie şi am în subordine doar instalatori, nu am treabă cu construcţia. De aceea facem şi intervenţii la centrale termice pe gaz. Acesta a fost contextul în care am avut legătură cu casa familiei B.. Am fost personal acolo. Cunosc casa de mai mult timp, am mai fost pt centrală, pt că periodic se fac revizii la centrale.

Am fost sunat la telefon de către F. şi mi s-a spus să merg că este deschisă poarta şi găsesc menajera acasă. La acel moment nu am emis niciun document pt că a fost o intervenţie simplă, centrala nu funcţiona pe moment. Ca urmare a acestei intervenţii nu am considerat că este nevoie să percep vreo taxă având în vedere că a fost o intervenţie simplă, iar pt revizie se percepea o taxă".

NNN.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal, atât la procuror, cât şi în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Au fost ridicate lucrări de construcţie a laturii de gard ce delimitează proprietatea inc. B. de Muzeul de Istorie?R: Da. Nu am lucrat eu, dar prin anul 2007 - 2008, când dl. B. s-a hotărât să facă o casă în curtea sa pt nepoată, a împărţit locul în două şi acolo, lângă casa dnei A. erau 2 garaje mari şi în spate erau anexe şi trebuiau sparte pt a ridica acolo casa.

S-a făcut gardul înspre Muzeu. Nu eu am lucrat, dar mergeam foarte des la dl. B. acasă şi vedeam că se lucrează acolo. Atunci aveam împreună stupi de albine. De aceea îl vizitam atât de des. Precizez că dl. B. nu locuia în acelaşi spaţiu cu dna A., ci la câteva case mai spre Tribunal, dar pe aceeaşi stradă.

Î: Aţi văzut în faţa imobilului lui B. Ghe. Anumite utilitare, camioane etc, aţi văzut bolţari?R: Ceea ce ştiu despre bolţari ştiu că doar cei care au fost dezafectaţi din garajele aflate în faţă, anexele despre care am făcut vorbire, au fost folosiţi la construcţia gardului. Era şantier, casa s-a edificat, dar din cărămidă, nu din bolţari. Erau şi maşini, dar nu pot preciza cu exactitate, însă acestea aduceau materiale. Din discuţiile purtate cu dl. B. am înţeles că edificarea gardului s-a făcut şi cu bolţari cumpăraţi, dar nu cunosc de unde anume. Nu pot preciza cu exactitate, însă cele despre care am făcut vorbire s-au petrecut în perioada 2007 - 2009.

Î: Cunoaşteţi dacă începând cu luna iulie 2011 s-a realizat vreun gard pe latura cu Muzeul?R: Nu, tot gardul s-a făcut în perioada pe care am menţionat-o. O parte din gard fusese edificat pe latura spre vest de către vecinul UUUUU.. A fost edificat gardul pe latura cu Muzeul şi pe latura dinspre est.

Î: V-a vorbit la acel moment B. Ghe. De un anume FFF. de la care a cumpărat nişte bolţari?R: Nu.

Mi se prezintă de către procuror mai multe fotografii dintr-o planşă fotografică, iar după ce le-am examinat, fără a avea acces la definirea a ceea ce reprezintă ele arăt că recunosc doar poarta imobilului despre care am făcut vorbire, dar nu recunosc maşini, utilaje ori persoane ce apar în aceste fotografii.

Î: Cunoaşteţi dacă în anii 2011 - 2012 la gardul inc. B. au lucrat muncitori de la firma inc. F. sau au fost transportate materiale de la firma acestuia?R: Nu ştiu,. Dar odată când am fost acolo erau muncitori care lucrau acolo şi pe care îi cunoşteam pt că erau de la Malovăţ. Nu îmi mai aduc aminte, dar ştiu că undeva am lucrat cu ei, eu fiind instalator, am avut o lucrare împreună.

Întrebări formulate de apărătorul inc. A.:Î: După edificarea gardurilor despre care aţi făcut vorbire aţi mai fost la acest imobil? R:Da, eu am fost în continuu şi după ce a murit dl. B.. Am rămas în relaţii bune, îi ajutam la întreţinerea viei şi a pomilor. Ultima dată am fost în decembrie anul trecut când i-am ajutat să taie lemne cu drujba.

Î: Aţi observat modificări la gardul împrejmuitor despre care aţi făcut vorbire?R: Nu, nu este nicio modificare. Este acelaşi gard.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.: Aţi fost vreodată cu B. Ghe. la imobilul din Şimian? Cu ce ocazie şi ce construcţii aţi observat, este vorba despre un gard. R: Prima dată când am fost acolo am fost la stupină. Dânsul m-a rugat să îl însoţesc pt că dorea să ştie cum să introducă apa.

Prima dată când am fost am observat că terenul era viran, pe marginea Dunării, împrejmuit pe trei laturi. Ulterior, am fost în treacăt, am văzut nişte oameni care lucrau la consolidarea malului spre Dunăre. Altă dată, când am fost, am văzut fundaţia deja turnată, placa turnată de asemenea, iar sus pe placă erau baloţi de cărămidă. Mi se prezintă fotografii din aceeaşi planşă fotografică şi arăt că nu în acea perioadă am fost, fotografiile relevând clădirea deja edificată".

FFF.: "Menţin declaraţiile date în cursul procesului penal în faţa instanţei de fond, mai ales deoarece cea de la procuror m-am încurcat puţin.

Bolţarii sunt făcuţi la Baia de Aramă, în regie proprie. Eu am adus la Tr. Severin, fiind administrator al unei societăţi comerciale, S.C. VVVVV. S.R.L., deci am cumpărat un teren în suprafaţă de 2700 mp unde am făcut o construcţie mai mare. Bolţarii i-am adus din Baia de Aramă, i-am adus pt această construcţie, dar au fost mai mulţi decât au trebuit. Mi-au rămas şi a trebuit să îi valorific, aşa i-am dat dlui B., după ce m-am târguit cu el, şi am stabilit preţul de 2 RON bucata, un număr de 3.500 de bolţari. Mi-a achitat suma de 7.000 RON şi în decursul verii a venit cu un camion. Într-o zi a făcut 2 curse, câte 1500 o dată, iar restul de 500 de bucăţi i-a ridicat cu o remorcă mai spre toamnă. Tot ce am relatat s-a întâmplat în anul 2011. Mi-a spus că îi trebuie că are o construcţie în Şimian şi face un gard acolo cu ei şi că sunt buni şi la zidit de casă. Fiind bolţarii mei nu am întocmit niciun act cu dânsul.

Nu am fost niciodată la Şimian şi nici la domiciliul acestuia din Dr. Tr. Severin. Ne cunoşteam din comunitate deoarece am avut anumite probleme la tribunal, iar dânsul era avocat. Mi se prezintă o fotografie dintr-o planşă fotografică privind un tractor şi pot spune că este asemănător celui cu care s-a efectuat transportul, dar nu pot să confirm că ar fi numărul de înmatriculare pe care îl observ în fotografie".

La termenul din data de 25 aprilie 2018 au fost audiaţi martorii PPP., PPPP., GGGG. şi OO., care au declarat următoarele:

PPP.: "Menţin declaraţiile anterioare, acestea corespund adevărului. Întrebări formulate de apărătorul inc. F.:Î: vă amintiţi ce lucrări aţi executat pe str. x 116 în anul 2011? Ce detalii vă amintiţi?R: am fost în str. x 116 la propunerea maistrului şi cu încă doi colegi de-ai mei pentru a turna o alee de beton şi pentru a pune nişte borduri. Când am ajuns acolo în str. respectivă am găsit trei persoane în curte ce cărau nişte bolţari noi şi vechi din curte pe trotuar în afară. Între timp maistru a sosit şi a văzut că nu sosiseră materialele pentru lucrarea noastră, şi ne-a spus să ajutăm acele persoane la cărarea bolţarilor afară pe trotuar. Pe lângă bolţari am cărat şi material lemnos rezultat dintr-o demolare.

Între timp a ajuns tractorul cu remorcă de la societate cu nişte bolţari noi. Am încărcat bolţarii de pe trotuar şi tractorul cu remorcă a plecat. Între timp a venit maşina cu materialele şi noi ne-am apucat de lucru. Am făcut lucrarea până seara, până a venit maistru la noi şi ne-a verificat şi după aceea am plecat acasă. În ziua aceea maistrul nu a stat cu noi şi s-a întors seara.

Î: care este numele muncitorilor, a maistrului? R: unul dintre muncitor se numea WWWWW., iar un altul se numea XXXXX.. Pe maistru îl chema KK..

Î: cu ce maşină v-aţi deplasat în str. x 116? R: ne-am deplasat cu un micro-bus al firmei, cu nr. de înmatriculare 23 xxx.

Î: materialele pentru platforma cu beton cu ce au venit? R: cu o furgonetă de la firmă.

Î: în cât timp aţi turnat platforma?R: într-o zi.

Î: despre ce tractor aţi făcut menţiunea anterior? R: un tractor ce a cărat bolţarii transportaţi în stradă.

Î: comercializează S.C. L. Bolţari? R: nu.

La interpelarea instanţei, precizez că S.C. L. deţinea un singur tractor. Acesta este tractorul care a venit pentru transportarea bolţarilor".

PPPP.: " Întrebări formulate de apărătorul inc. A.:Î: de când o cunoaşteţi pe doamna B. şi în ce relaţii sunteţi cu aceasta?R: pe A. o cunosc de 30 de ani. Am lucrat şi împreună la Tribunalul Mehedinţi. Suntem în relaţii de familie foarte bune, în sensul că locuim aproape, ne vizităm. În perioada 2002 - 2012 am fost concubina tatălui său.

Î: Cunoaşteţi imobilul din str. x 116? Ce construcţie era anterior anului 2002 şi ce s-a construit ulterior?R: în 2002 pe str. x 116 era casa de locuit. Separat exista o bucătărie, apoi o construcţie care se compunea din două garaje, o încăpere în care se afla un cazan de fabricat rachiu, o toaletă şi în continuare coteţe de porci şi găini.

Apoi după anul 2007 s-au demolat bucătăria, construcţia care cuprindea garaje şi celelalte anexe şi s-a construit pe terenul eliberat casa pentru B.. Apoi s-a mai construit un foişor din lemn, un gard din bolţari, în locul gardului din lemn, ce a fost demolat . Gardul s-a construit în partea de sud şi est a proprietăţii. S-a mai turnat o platformă de beton în faţa casei AAAAA.. Toate acestea au fost construite de concubinul meu B. Ghe. în perioada 2007 - 2010. În această perioadă proprietatea aparţinea acestuia. În 2010 a B. Ghe. a făcut o donaţie pentru A. şi pentru B. (fiica cea mare). Gardul a fost făcut din bolţarii rezultaţi din demolarea anexelor iar circa 2 mc sau mai mult i-am adus din str. x 112, unde se construise un gard cu bolţari. Nu mai ştiu exact cum au fost aduşi.

Î: vă amintiţi cine a lucrat la construcţia gardului?R: au lucrat muncitor din com Malovăţ - UU. şi fiul său. Tot ei au lucrat gardul din str. x 112. Niciunul dintre aceste două garduri nu au suferit reconstrucţii după momentul anului 2010.

Î: s-a construit pe lângă gard şi un grilaj de lemn?R: da, pe str. x 116, pe partea din sud s-a construit un grilaj din lemn pentru flori, însă a fost demolat pentru că menţinea umezeală şi degrada gardul. Urmele grilajului se văd şi în prezent (în partea dinspre muzeul Porţile de Fier).

Î: s-au mai edificat lucrări la casa din X după momentul edificării gardului?R: nu.

Î: ce cunoaşteţi în legătură cu terenul de la Şimian?R: a fost cumpărat de concubinul meu de la numitul EE. din com. Hinova jud. Mehedinţi pentru fiica cea mică a inculpatei B., JJJJ.. Am fost la terenul din comuna Simian şi acesta era împrejmuit cu un gard din sârmă şi spalieri pe trei laturi vest, nord- şi est. La sud se află Dunărea şi nu este împrejmuit nici în prezent.

Mai târziu, după un timp pe care nu-l pot preciza, gardul din sârmă s-a demolat şi s-a construit un gard din bolţari pe cele trei laturi. A fost construit cu bolţari noi, achiziţionaţi de la un depozit din Drobeta Turnu Severin din zona Podul Gruii. A fost construit de doi muncitori, soţ şi soţie, GGG. se numea soţul, pe soţie nu ştiu cum o chema. Apoi a fost construit un foişor tot de către soţii GGG.. S-a săpat şi realizat fundaţia unei case şi s-a construit un ponton la Dunăre. Toate acestea s-au realizat după anul 2011.

Î: aceste construcţii s-au edificat până la moarte concubinului?R: da, el le-a edificat. Acesta a decedat în luna mai 2012.

Î: cunoaşteţi pe numitul NNN.? Cu ce se ocupa acesta?R: da, acesta îl ajuta pe concubinul meu la îngrijirea stupilor. Este instalator şi îngrijea instalaţiile sanitare atât la locuinţa din str. x 116, cât şi la cea din str. x 112. Ne-a ajutat întotdeauna la tăiatul pomilor, stropitul pomilor, tăiatul viţei de vie.

Î: îl cunoaşteţi pe numitul EEE.? Cu ce se ocupa acesta?R: da, îl cunosc. A fost diriginte de şantier la construcţia casei B.. A făcut proiectul la casa din com. Şimian. Concubinul meu îi cerea sfaturi ori de câte ori realiza câte o construcţie. Erau prieteni foarte buni, am făcut şi concedii împreună cu familia dânsului.

Întrebări formulate de apărătorul inc. F.: în perioada 2002 - 2012 când aţi fost concubina dl B. unde aţi locuit?R: pe str. x.

Î: aţi continuat să locuiţi la această adresă şi după decesul din 2012 a dl B.?R: da, şi în prezent locuiesc acolo.

Î: în perioada 2007 - 2010 mergeaţi des la nr. 116 unde se edificau construcţiile?R: da mergeam zilnic. Duceam mâncare la muncitori, apă, cafea şi ori de câte ori era nevoie.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: în toamna anului 2011 şi primăvara anului 2012 aţi văzut la X un tractor ce căra bolţari, tractor ce aparţinea firmei inc. F., M.? R: nu pot să precizez în ce s-au încărcat bolţarii, dar s-au încărcat şi s-au dus la Şimian. În curtea de la nr. 116 au rămas bolţari nu ştiu în ce cantitate şi au fost duşi în com Şimian când se edifica gardul acolo.

Î: în toamna 2011 aţi văzut pe X muncitorii KK. XXXXX., WWWWW. şi PPP. care au turnat o alee de beton şi au montat borduri?R: nu cunosc aceste persoanei. În faţa casei AAAAA. ce locuieşte la acelaşi număr 116 s-a turnat o platformă de beton după construcţia casei, dar nu cunosc aceste nume.

Î: cunoaşteţi pe inc. F.? R: da.

Î: cunoaşteţi că inc. F. a trimis muncitori să lucreze la imobilul din str. x 116?R: nu.

Î: gardul din bolţari dinspre muzeul Porţile de Fier s-a edificat în toamna anului 2011 când s-au şi cărat bolţarii la Şimian?R: nu. Gardul de la 116 a fost edificat în anul 2008 - 2009, nu în 2011. Gardul din com. Şimian s-a edificat în 2011. S-au cărat bolţarii din curte de la A. vechi, care au rămas de la demolări şi au rămas de la gardul de la nr. 116 din curtea lui A.. Nu pot preciza data, dar nu cred că a avut loc în 2011. Cred că s-au dus la Şimian imediat după ce s-a terminat gardul din str. X, dar nu pot preciza data. Erau bolţari vechi.

Pentru gardul de la Şimian în 2011 l-am însoţit pe concubinul meu la depozitul din zona Podul Gruii unde s-a interesat de preţul bolţarilor noi. L-am mai însoţit când a achiziţionat cărămida pentru casa din Şimian, în anul 2011".

GGGG.: "Menţin declaraţiile date anterior, întrucât corespund adevărului. O cunosc pe doamna B. de circa 5 - 6 ani. Eu sunt taximetrist de profesie. Am luat-o de la piaţă pe dna B. la comandă şi am dus-o acasă, i-am dat cartea de vizită. Ulterior m-a solicitat şi am dus-o la YYYYY., la piaţă. După un timp, era într-o relaţie cu un domn şi mi-a propus să-l supraveghez pentru a vedea dacă o înşeală. Am acceptat în acel moment. Mă suna când era la serviciu, sau la vreun bar, mă suna pentru a-i confirma dacă este acolo. În acest timp eu puneam ceasul taxiului până la locul respectiv şi o sunam să-i spun că este în locul respectiv, iar după aceea plecam. Acest lucru a durat circa 8 luni - 1 an jumătate. Cam de trei patru ori pe lună, când se adunau circa 50 - 60 RON o sunam sau mă suna să îmi dea bani pentru a-i remite patronului pentru că eram angajat. La început mi-a spus ce maşină are persona ce urma să o supraveghez.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: v-a rugat inc. B. să urmăriţi o persoană de sex feminin - Z.? R: nu, niciodată".

OO.: "Am dat declaraţii anterior, însă nu îmi amintesc exact conţinutul acestora. La finalul anului 2012 începutului anului 2013 având calitatea de executor judecătoresc în acel moment, creditoarea B&Z S.R.L. s-a adresat biroului meu cu o cerere de executare silită prin care a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care Liceul Traian Lalescu Orşova datora o sumă de bani acestei societăţi. Nu îmi amintesc cuantumul sumei.

S-a procedat, conform procedurii de executare, la solicitarea încuviinţării executării silite, s-a obţinut executarea silită, şi s-a trecut la executarea efectivă a instituţiei prin emiterea de somaţii, popriri şi chiar aplicarea de sechestru pe bunurile mobile, respectiv un autocar aflat în proprietatea debitoarei - Liceul Traian Lalescu. Debitoarea a formulat contestaţie la executare împotriva creditoarei. În cele din urmă a obţinut anularea titlului executoriu, respectiv sentinţei prin care s-a dispus executarea silită. Ca urmare a anulării titlului executoriu s-a procedat la suspendarea executării silite, potrivit legii, urmând închiderea dosarului de executare silită şi depunerea acestuia în arhiva pasivă a biroului, exact cum se proceda cu orice alt dosar execuţional finalizat.

După ce s-a anulat titlul executoriu s-a procedat şi la desigilarea autocarului, şi îmi amintesc că reprezentanţi ai liceului au fost prezenţi la desigilare, făcând poze, probabil dintr-o mândrie.

Întrebări formulate de apărătorul inc. E.:Î: cine a fost reprezentantul societăţii creditoarei B&Z care s-a adresat biroului executorului?R: îmi amintesc că dosarul execuţional a fost adus prin avocat şi am avut ocazia să-l cunosc şi pe reprezentant de-a lungul executării silite. Administrator era o doamnă mai în vârstă, nu îmi amintesc numele. Avocat era numita ZZZZZ..

Î: sunteţi sigur că s-a înfiinţat şi poprire asupra liceului?R: din cânte ştiu s-a înfiinţat poprirea. De altfel dosarul execuţional se află în copie la dosarul cauzei.

Î: când aţi sigilat autocarul, cine v-a pus la dispoziţie actele autocarului - talonul şi cartea de identitate ?R: mi-au fost depuse în copie xerox de către avocatul creditoarei. Nu am întrebat despre provenienţa acestora.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: pe doamna Y. o cunoaşteţi?R: da.

Î: această doamnă, în calitate de director a liceului v-a adus la cunoştinţă despre existenţa unor plângeri penale formulate împotriva lui V., U. şi T.?R: doamna director a avut o atitudine mai dură/recalcitrantă în exprimare în cadrul executării silite. În acest context afirm că nu mi-a vorbit despre plângerile menţionate anterior".

La termenul din data de 23 mai 2018 au fost audiaţi simultan martorii DDDD. şi JJJ., care au declarat următoarele: "După ce ni s-au prezentat imagini de la o percheziţie efectuată în dosarul de urmărire penală arătăm:

Martorul JJJ. arată că aceasta este clădirea unde sunt amplasate uşile ce au fost analizate prin raportul de expertiză efectuat.

Martorul DDDD. arată că aceasta este clădirea unde sunt amplasate uşile ce au fost analizate prin raportul de expertiză efectuat.

Ministerul Public: Solicit martorilor să precizeze cum au efectuat măsurătorile uşilor de la garaj:

Martorul JJJ. răspunde: Am avut de stabilit dimensiunile uşilor, nu ale golurilor acestora. Dimensiunile uşilor le-am stabilit prin măsurare cu ruleta la interior, unde uşa apare integral. Am găsit dimensiunile de 2800 lăţime cu 2500 înălţime. Uşa este de tip sectorial, albă, fără nici un înscris pe ea. Este formată din 5 sectoare articulate, fiecare sector fiind de 500 mm x 5 dând dimensiunea de 2500. Am constatat că aceste dimensiuni nu sunt cele ale uşii menţionată într-o anumită factură, respectiv de 2750 lăţime x 2000 înălţime.

Martorul DDDD. răspunde: Măsurătorile le-am făcut pe foaia uşii, nu pe gol la partea interioară a garajului constatând că fiecare uşă a garajului este formată din 5 lamele articulate a căror înălţime a fiecăreia, este de 50 de centimetri, practic rezultând pentru cele 5 lamele o înălţime totală de 250 centimetri. Lăţimea uşii măsurată la aceeaşi parte interioară a garajului este de 280 centimetri.

Practic, dimensiunile găsite pentru uşile montate la garaj nu corespund celor trecute în factura fiscală emisă de către S.C. SS. S.R.L. Titlu gratuit. Jiu pentru S.C. M. S.R.L., dimensiunile uşilor din această factură fiind 275 centimetri x 200 centimetri (l x H).

Î: Dar de ce aţi măsurat din interiorul garajului şi nu din exterior, deoarece practic uşa se glisează? Aţi avut în vedere şi uşa de zid încorporat, deoarece pe imagini se vede cum uşa glisează?

R: martorul JJJ.: Am avut ca obiectiv măsurarea uşilor şi nu a golurilor de uşi, de aceea eu am măsurat aşa cum arată uşa în integralitate la interior.

R: martorul DDDD.: Acelaşi lucru l-am făcut şi eu, măsurând uşa la interior, cum este firesc, pentru că acolo se vedea în integralitatea ei. Dacă ar fi fost măsurată din exterior, practic, zidurile laterale şi stâlpul central ar fi ecranat dimensiunea reală a acestei uşi.

Î: De ce nu aţi măsurat golurile de uşă?

R: martorul JJJ. răspunde: Nu am avut ca obiectiv măsurarea golurilor de uşă, ci a uşii. În legătură cu interpelarea procurorului referitoare la modalitatea de măsurare arăt că măsurarea se face la interior, ca să prind toată foaia de uşă.

R: martorul DDDD. răspunde: Am făcut măsurătoarea la interior pentru că foaia de uşă nu este aplicată pe toc, precum la uşile de intrare în locuinţe, ci este o uşă care glisează pe nişte şine, dimensiunile acesteia depăşind lateral şi pe înălţime faţa interioară a golului de garaj. Practic, această foaie de uşă culisează şi pe verticală în lateralele şi deasupra înălţimii golului de uşă pentru garaj.

Î: Şina pe care se montează uşile are aceeaşi dimensiune şi în afara şi în interiorul garajului?

R: martorul JJJ. răspunde: Am înţeles întrebarea procurorului şi arăt că dimensiunea este cea din interior.

R: martorul DDDD. răspunde: Acea şină de rulare nu există decât pe partea superioară. Şina se prinde de o grindă importantă. Foaia de uşă, până se deschide în totalitate se ridică începând de la partea superioară a şinei, care începe de la nivelul tavanului, nu are şină pe lateral.

După ce ni s-au prezentat imaginile din fişierul percheziţiei reprezentând interiorul garajului, arătăm următoarele:

R: martorul JJJ. răspunde: Măsurătoarea a fost făcută din partea laterală stângă a profilului de pe foaia uşii la profilul din partea dreaptă de pe aceeaşi foaie.

R: martorul DDDD. răspunde: Măsurătoarea a fost făcută din partea laterală stângă a profilului de pe foaia uşii la profilul din partea dreaptă de pe aceeaşi foaie. Acel profil este prins în faţa foii, în interiorul garajului şi pe acesta, care continuă şi pe tavan, culisează întreaga foaie a uşii până se deschide complet.

Î: Este posibil ca profilul să fie mai mare decât foaia de garaj?

R: martorul DDDD. răspunde: Nu pot să îmi dau seama. Trebuie să aibă atâta lungime încât să permită deschiderea uşii pe verticală, altfel nu s-ar deschide în integralitate uşa. Acea parte orizontală de pe tavan trebuie să fie cel puţin de înălţimea uşii garajului pentru a permite să se deschidă în integralitate.

La interpelarea instanţei cu privire la posibilitatea ca uşa înscrisă pe factură să fie aceeaşi cu cea pe care am măsurat-o, arăt că nu există această posibilitate deoarece privind imaginile în raport de constatările mele iniţiale se poate observa că cele 5 lamele sunt separate prin cele 4 balamale. Constatând că fiecare lamelă are câte 50 de centimetri, acestea dau împreună totalul înălţimii uşii de 250 de centimetri. Comparând canalele dintre cele două balamale, sunt în acelaşi număr cu cele pe care le-am prezentat în fotografiile făcute la faţa locului cu ocazia efectuării expertizei extrajudiciare.

Cu privire la aceeaşi interpelare, martorul JJJ. răspunde: Uşa măsurată nu corespunde ca dimensiuni cu uşa menţionată în factură. Suplimentar nu am de făcut precizări faţă de ce a spus colegul meu.

Întrebări formulate de apărarea inc. C.:

Î: Înălţimea în interiorul garajului era mai mare decât golul de uşă văzut din exterior?

R: martorul JJJ. răspunde: Este mai mare, cea de-a 5 placă componentă a uşii se petrece cu grinda de faţadă deasupra celor două uşi.

R: martorul DDDD. răspunde: Înălţimea interioară a garajului depăşeşte înălţimea golului de uşă, iar înălţimea foii de uşă trece de nivelul părţii superioare a golului de uşă cu aproximativ o lamelă, aceasta reprezentând circa 50 de centimetri, nu am stat să măsor.

Î: Accesul în garaj se făcea exclusiv pe aceste uşi culisante?

R: martorul JJJ. răspunde: Nu ştiu exact, dar accesul maşinilor pe aceste uşi se face.

R: martorul DDDD. răspunde: În afara uşilor de garaj pe care se face accesul autoturism, există lateral garajului o uşă din PVC prin care proprietarul poate accede din curte. Cred că se deschide în exterior, dar nu îmi dau seama pentru că nu am avut printre obiective".

La termenul din data de 20 iunie 2018 au fost audiaţi martorii WWWW., PP., IIII. şi QQ., care au declarat următoarele:

WWWW.: " După ce am vizionat imaginile arăt că eu sunt persoana prezentă în garaj, participând de altfel la efectuarea percheziţiei în cauză. Ulterior, am efectuat un raport de constatare în acest dosar.

La interpelarea instanţei arăt că eu am fost o singură dată, cu ocazia percheziţiei.

În ordonanţa mi se cererea să stabilesc valoarea acelui garaj. Nu a uşii de acces. Cu ocazia percheziţiei a fost făcută o măsurătoare exterioară a construcţiei în sine.

Când s-a făcut percheziţia nu s-a pus în discuţie măsurarea concretă a uşii garajului, a dimensiunilor acesteia. Nu îmi amintesc dacă am semnat procesul-verbal de percheziţie, dar dacă numele meu este menţionat şi există o semnătură, nu o contest.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

Î: Aţi măsurat uşile garajului respectiv? R: Nu, am măsurat golurile uşilor doar, atunci când am făcut măsurătorile perimetrale, cu ocazia percheziţiei.

Î: Precizaţi dacă aţi efectuat măsurătorile din interiorul sau din exteriorul garajului?R: Din exterior.

Î: Aţi examinat uşile şi pe interior?R: Da, şi există şi în planşele foto efectuate cu ocazia percheziţiei.

Î: Dimensiunile uşilor menţionate în raportul de constatare reprezintă rezultatul măsurătorilor? Explicaţi cum aţi ajuns la aceste dimensiuni?R: Am mers etapizat. Când se construieşte un garaj întâi se fac golurile, iar după aceea se montează uşile. Uşile neavând toate aceeaşi dimensiune, există un program de configurare a uşii în funcţie de golul de la garaj. Şi aşa au rezultat dimensiunile uşilor, eu nefăcând măsurătoare concretă.

La interpelarea instanţei pentru a explica dacă ipotetic, după achiziţionarea uşii de garaj se poate construi efectiv construcţia, arăt că ipotetic este posibil, dar toată lumea face în modalitatea expusă de către mine: întâii se construieşte garajul cu golurile respective şi apoi se achiziţionează uşa.

Întrebări formulate de apărarea inc. C.:Î: Vă rog să precizaţi în ce a constat în mod concret examinarea pe interior a uşilor de garaj?R: Aşa cum am arătat şi în planşele foto, am pozat uşile din interior, am văzut cum este constituită din cele 5 elemente, faptul că se rulează pe şina care este montată în interior, pardoseală, planşeu.

Î: Prin ce metodă aţi ajuns la concluzia materialelor din care este edificată construcţia garajului, mai precis a pereţilor acestuia?R: Întrucât construcţia nu avea nici un document, nicio schiţă nici autorizaţie de construcţie, evaluarea s-a făcut prin metoda asimilării. Există nişte cataloage cu fişe tip şi aşa a ieşit. Din descriere, din fişele lor, este aproximativă. Deci specialistul nu face expertiză tehnică, nu rade pereţi, ci stabileşte valoarea prin asimilare cu alte construcţii. Dacă exista un proiect sau întabulare sau vreo schiţă, scria acolo din ce este construcţia.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului F.: Î: Vă menţineţi concluziile raportului de constatare întocmit? R: Da.

Î: În momentul în care aţi întocmit raportul de constatare dimensiunile uşilor au fost preluate din facturile SS. sau sunt rezultatul metodei pe care aţi descris-o? R: Nu îmi amintesc să fi avut la dispoziţie vreo factură, deoarece aş fi trecut-o la anexele raportului întocmit.

Î: Uşa era mai mare decât golul de uşă? R: Sigur că este mai mare pentru altfel nu îşi are efectul de uşă.

Î: Vă rog să precizaţi dacă în cuprinsul raportului aţi menţionat dimensiunile golului de uşă în raport de care aţi făcut calculele dimensiunii uşii? R: Nu ţin minte. Nu am fişe de măsurători, nu pot ţine minte aşa. Nu sunt cuprinse în raport pentru că nu s-a vorbit în ordonanţă despre aşa ceva. Sigur am măsurat golurile, iar din ofertele de uşi, prin asimilare, am stabilit dimensiunile.

Î: Vă rog să precizaţi dacă aţi fost personal în str. x la percheziţie şi care a fost metoda prin care aţi stabilit câţi metri liniari din gard sunt construiţi din cărămidă, din bolţari noi şi din bolţari vechi? R: Da, am fost. În prezenţa dlui avocat am vizionat construcţia, gardul, şi am stabilit un volum al materialelor componente. Pe baza acestui volum şi în raport de preşurile de vânzare, matematic, am ajuns la concluziile din raportul întocmit.

Î: Este posibil ca într-un metru cub poate să intre un număr de 12,5 bolţari cu dimensiunile de 40x15x18? R: Când am început măsurătorile însoţit de apărător domnul avocat mi-a arătat porţiunile din gard care erau făcute din bolţari mai vechi, dintr-un coteţ dărâmat, şi partea din bolţarii noi, întrucât fiind tencuită, nu ştii unde începe şi unde se termină zona. Dumnealui mi-a arătat dimensiunile. Nu pot să dau acum un răspuns dacă este posibil sau nu dar se poate stabili matematic.

Î: Configurarea dimensiunilor uşilor după dimensiunea golurilor de uşi prin metoda indicată de dvs stabileşte dimensiuni certe sau orientative? R: Nu poate să stabilească dimensiuni certe pentru că aşa cum ne uităm şi la imagini, dacă peretele lateral este mai în interior, nu mai funcţionează uşa. Cred că există o toleranţă de 10 la 15 centimetri. Pe înălţime nu, pentru că acolo are unde să se ducă.

Întrebări puse personal de inc. F.: Î: Puteţi să spuneţi cum se numeşte metode de calcul folosită în raportul dvs, aşa cum aţi explicat instanţei de judecată?R: Am făcut prin identificare în funcţie de rolul, utilitatea şi modul de acţionare, deoarece pot fi electrice, manuale sau batante. Este o metodă de asimilare cu ceva deja construit pe piaţă. Nu este un program de calculator, fiecare expert îşi face calculele sale. Eu am asimilat cu uşi care existau pe piaţă, întrucât nu exista nicio serie de identificare nu am putut să văd cu ce/cine seamănă. Nu avea nici firmă, nici producător şi nici vânzător".

PP.: " Menţin declaraţiile date anterior în cauză, atât în faţa procurorului, cât şi în faţa instanţei de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: Precizaţi care obiectul dosar x/2011, care au fost motivele dispuse de dvs. a dispoziţiilor de începere a urmăririi penale şi ulterior a dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale şi care au fost motivele inculpatei pentru aceste infirmări?R: Cunosc despre ce este vorba, mi-am căutat soluţiile anterior venirii la instanţă, ştiind obiectul cauzei, astfel încât sunt în măsură să dau răspunsurile,.

Dosarul x/2011 are ca obiect fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, constând în aceea că o parte din dosar, pe nume FF., a făcut o cerere în numele mamei sale, AAAAAA., cerere care nici nu ştiu cum să o calific, fiind o cerere de revenire la cererile anterioare prin care AAAAAA., împreună cu alte persoane solicitaseră reconstituirea dreptului de proprietate, erau vreo cinci cereri, care făcuseră obiectul unui alt dosar penal nr. x/2010 şi în care se dispuse neînceperea urmăririi penale, organ de cercetare penală era dl. IIII., iar procuror de supraveghere era dna procuror B..

Iniţial soluţiile de la poliţie au venit cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, invocându-se temeiul de la 10 g, era împlinit termenul de prescripţie. Pe scurt, această cerere fusese depusă la primărie prin luna februarie 2006, iar plângerea la parchet era depusă după 5 ani şi 1 lună. Am confirmat propunerea. După un timp, petentul EE., cred, a formulat plângere la primul procuror împotriva soluţiei şi s-a admis plângerea. Cauza se trimite în astfel de situaţii la poliţie pentru continuarea cercetărilor. Cred că şi a doua soluţie, a venit primul poliţist care a lucrat în dosar, ne-am consultat din nou şi a venit şi a doua oară cu propunere de neîncepere a urmăririi penale. Am confirmat-o, a fost din nou infirmată. S-a dus din nou la poliţie şi a apărut un poliţist nou, dl. IIII. şi m-am trezit cu FF. şi AAAAAA. cu propunere de confirmare a începerii urmăririi penale.

Am infirmat soluţia. Nu îmi aduc aminte dacă am dat-o direct la poliţie sau am dat eu soluţia de neurmărire. Cert este că a treia oară am adoptat din nou soluţia de neîncepere şi am motivat-o mai amplu şi am invocat chiar soluţia din dos. nr. x/2010.

Am adus ca şi argument că se impune neînceperea urmăririi penale pentru că în dosarul din 2010 speţa era identică, rămasă definitivă la Dr. Tr. Severin. A fost infirmată din nou soluţia şi asemănător s-a întâmplat de 4 sau 5 ori, nu mai ştiu exact.

După ce am dat ultima soluţie am plecat la Orşova că nu mi s-a mai prelungit la Severin şi am avut o discuţie cu dna. prim şi i-am spus că am dat din nou soluţie de neîncepere în acel dosar şi "Serios, uitaţi-vă şi dvs. mai cu atenţie acolo, deoarece soluţia mea este corectă, deoarece acolo sunt aplicabile atât art. 10 lit. d) cât şi art. 10 lit. g), care împiedică exercitarea acţiunii penale". Dna prim procuror mi-a răspuns "Da, BBBB., am să mă uit". Alte discuţii nu am avut cu dânsa.

Î: Ce cunoaşteţi despre relaţiile personale dintre inc. A. şi EE., de la acel moment?R: Nu ştiu mare lucru, foarte multe lucruri s-au aflat ulterior, dar la acel moment nu prea s-a ştiu. Eu nu sunt din zonă şi nu prea cunosc oamenii şi relaţiile. Ulterior am aflat despre acest B., ce terenuri are şi face.

Î: Aţi purtat o discuţie cu poliţistul IIII. cu privire la potenţială influenţă a lui B. asupra magistraţilor din raza teritorială? R: Îmi amintesc că am avut cel puţin 2 discuţii cu IIII., una în birou legat de dosar, de ce i-a învinuit pe acei oameni. Recunosc că eram cam aprins, iar el a spus că este prins între ciocan şi nicovală, probabil între mine şi ordonanţele dnei prim, asta a vrut să susţină. A doua discuţie când am fost la o cercetare într-un alt dosar, şi la fel, ca un fel de scuză despre ce s-a întâmplat, mi-a spus "dacă aş şti eu ce influent este dl. EE., că are terenuri în zona YYYYY., şi în alte zone unde şi-au construit oameni case, respectiv procurori, judecători, poliţişti, oameni politici, neputând preciza dacă exact pe terenurile dlui B., ci doar că în acea zonă.

La interpelarea instanţeii arăt că nu mi-a spus despre vreo influenţă care s-ar fi exercitat asupra lui.

Î: Cunoaşteţi dacă inculpata i-a dat dispoziţie lui IIII. să efectueze o expertiză grafică în acel dosar?R: Nu îmi amintesc dacă a fost făcută expertiză, s-ar putea să fi fost făcută de următorul procuror care a preluat dosarul după plecarea mea.

Întrebări formulate de apărarea inc. B.: Î: Vă amintiţi dacă pe parcursul instrumentării acestui dosar, aţi fost recuzat de către partea care a formulat sesizarea?R: Am văzut dosarul la un moment dat şi era o cerere de recuzare respinsă de dna prim. Cererea de recuzare nu ştiu dacă se depune la dosar sau la suplimentul de casă al dosarului, cert este că este la dosar în integralitatea sa.

La interpelarea instanţei arăt că eu nu am avut cunoştinţă că la adresa mea să se fi formulat vreo cerere de recuzare. Despre aceasta am aflat doar ulterior, pe parcursul cercetărilor din această cauză în care sunt ascultat în calitate de martor".

IIII.: " Îmi amintesc că în anul 2011 îmi desfăşuram activitatea la Poliţia mun. Dr. Tr. Severin, biroul de investigaţii criminale. La începutul anului mi-au fost repartizate mai multe dosare penale, printre care şi cauza ce face obiectul dosarului în care sunt ascultat azi în calitate de martor. După aprox. 8 ani de zile, nemaiavând nici un document pe care l-am lucrat îmi amintesc că obiectul cauzei a fost infracţiunea de fals sub semnătură privată prin care persoana vătămată, EE. cred, sesiza faptul că o cerere ce ar fi stat la baza emiterii unui titlu de proprietate, ar fi fost falsă. Cred că semnătura, nu îmi amintesc exact. În cauza respectivă, singura care mi-a rămas în memorie a fost că am propus către procurorul de supraveghere 2 sau 3 soluţii, care fie mi-au fost confirmate de procuror, iar prim procurorul a infirmat ordonanţa procurorului şi mi-a restituit dosarul, fie procurorul de supraveghere a infirmat soluţia propusă de mine şi mi-a restituit din nou dosarul pentru instrumentare, dar nu mai ştiu. Cu certitudine, ultima soluţie pe care am propus-o, de neîncepere a urmăririi penale, a fost confirmată de procuror, dna prim procuror a infirmat ordonanţa dată de dna procuror, iar dosarul a fost retrimis la poliţia municipiului şi a fost repartizat colegei mele, CCC..

Ce mi-a atras atenţia la acest dosar la acel moment, era faptul că procurorul de supraveghere avea opinie diferită de prim procurorul Parchetului. La un moment dat chiar nu am mai ştiut ce să cred, fiind la mijlocul între cele două opinii şi îmi amintesc că am avut discuţii cu prim procurorul şi cu procurorul de supraveghere. Cu dna prim procuror mi-a explicat opinia dumneaei, ceva de genul că "fapta există şi că se impune anularea cererii respective, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate". Procurorul de supraveghere mi-a explicat opinia dumnealui.

La interpelarea instanţei arăt că nu îmi amintesc în mod cert, dar este posibil ca dna prim procuror să-mi fi spus şi soluţia, dar la ultima propunere pe care am făcut-o am avut în vedere doar probele pe care le-am administrat şi am credinţa că acea soluţie este cea legală, respectiv de neîncepere a urmăririi penale. Nu îmi aduc aminte şi temeiul legal.

Nu am avut nici un fel de discuţii despre o posibilă influenţă a lui EE. asupra procurorilor sau poliţiştilor, nici cu vreunul dintre şefii mei ierarhici şi nici cu procurorii. Pe EE. l-am audiat în acel dosar.

Nu îmi amintesc să fi avut vreo discuţie despre o potenţială a lui EE. în raport de terenurile deţinute de acesta pe unele dintre ele fiind construite case ale unor magistraţi ori oameni politici din zonă.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:Î: V-a solicitat inc. B. să dispuneţi începerea urmăririi penale în cauză?R: Nu. am dispus începerea urmăririi penale în baza probelor şi în raport de cum am analizat eu dosarul la acel moment.

Î: Aţi purtat o discuţie cu dl. PP., procurorul de caz, în care aţi justificat această dispoziţie prin aceea că sunteţi între soluţia primului procuror şi soluţia procurorului?R: Este posibil. Am discutat cu procurorul de supraveghere şi am prezentat şi opinia că mă aflam în mijlocul a două opinii diferite, dosarul fiind retrimis cred că de 2 sau de 3 ori. Nu ştiam ce să mai cred.

Î: I-aţi spus sau sugerat procurorului de caz că aveţi suspiciuni cu privire la potenţiale interese personale în cauza respectivă a dnei prim procuror, având în vedere influenţa lui EE.? R: Procurorului de supraveghere i-am relatat opinia dnei prim. Nu îmi amintesc. Nu aş putea să spun la acest moment dacă dna prim ar fi urmărit ceva".

QQ.: " Menţin declaraţiile date în cauză atât la urmărire penală, cât şi la instanţa de fond. Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public: Î: Precizaţi dacă după repartizarea dosarului x/2011 inc. A., în calitate de prim procuror, v-a contactat şi v-a sugerat sau v-a solicitat dispunerea unei anumite soluţii în acest dosar?R: Nu îmi mai aduc aminte cu exactitate dacă înainte de repartizarea dosarului sau după repartizarea dosarului am avut discuţia. Dumneaei m-a sunat în birou şi m-a chemat la dânsa în birou şi atunci a început dumneaei o discuţie spunându-mi că mi-a dat sau că mi s-a dat un dosar (asta nu îmi mai aduc aminte) despre care mi-a spus că BBBBBB. a dat mai multe infirmări pe acest dosar, însă nu reprezintă soluţia legală şi temeinică, că el ar fi dat pe prescripţie, că nu ar fi intervenit prescripţia, că este un dosar mărunt de art. 181 şi a început o discuţie, aşa, despre BBBB., că este mai rebel. BBBB. este PP. şi era procurorul care a avut spre soluţionare acest dosar care a ajuns la mine. Cu acea ocazie mi-a spus că notele de îndrumare sunt în ordonanţa de infirmare, dar reprezentau şi ce discutam la acel moment.

Î: V-a prezentat inculpata amănunte din cauza respectivă, de ce anume nu s-a împlinit termenul de prescripţie în raport de motivele învederate de procuror în soluţiile anterioare?R: Nu îmi aduc aminte cu exactitate dacă mi-a spus. Discuţia a fost mult pe independenţa lui PP. şi de faptul că noi suntem subordonaţi, dar frumos, nu autoritar. Nu îmi aduc aminte detalii, dar cert este că s-a discutat despre împrejurarea potrivit căreia fapta nu s-a prescris şi despre faptul că sunt aplicabile prevederile art. 181 C. pen.

Î: Cine a dispus începerea urmăriri penale în acea cauză?R: Cred că eu am dispus, ori dumneaei prin ordonanţa de infirmare.

Î: Cine a conceput adresa din 26 iunie 2012 prin care se solicita instanţei anularea titlului de proprietate nr. x/2009 cu menţiunea că din cercetările efectuate în acel dosar rezulta că acest titlu de proprietate este fals?R: Nu am solicitat eu, categoric. Ulterior am aflat, după ce s-a constatat că cererea olografă era un fals, semnătura fiind a dnei B.. Atunci am formulat cerere de anulare a acestui înscris falsificat. Ulterior am aflat pentru că instanţa de judecată figura cu 2 sesizări, respectiv cu sesizarea mea, de anulare a cererii şi anularea titlurilor. Instanţa de judecată făcea adrese la Parchet să întrebe ce solicităm noi, să ne precizăm poziţia.

Î: Aţi efectuat cercetări în dosarul respectiv cu privire la caracterul fals al titlului de proprietate?R: Nu.

Î: În ce circumstanţe aţi întocmit procesul-verbal din data de 19 septembrie 2012 prin care a fost îndreptată eroarea materială din dispozitivul soluţiei dispuse de dvs?R: După ce au venit adresele la Parchet, dna prim, m-a chemat la dânsa în birou şi mi-a solicitat şi precizez că atunci am văzut eu adresa care nu îmi aparţine, de care nu aveam habar, de anulare a titlului. Atunci dânsa a spus că s-a făcut o greşeală, o eroare, să fac un proces-verbal de îndreptare eroare materială prin care să constat că a fost vorba de anularea cererii în baza căreia s-au emis titlurile de proprietate, pe principiul anulării actului subsecvent. Am făcut această îndreptare ca o justificare a acelei cereri, să fie în concordanţă cu ce a făcut dumneaei. Am dat ordonanţă şi apoi am făcut procesul-verbal de îndreptare a erorii. Ţin minte că am scris pe ordonanţă. Eu atunci cred că mi-am dat seama de miza dosarului şi m-am gândit să fie o concordanţă între acea adresă şi ceea ce se cerea. Miza dosarului era anularea acelor titluri.

La interpelarea instanţei arăt că îndreptarea erorii a fost făcută ca urmare a solicitării doamnei prim şi ca urmare a adresei instanţei care ne-a solicitat să ne precizăm poziţia, ce vrem.

Î: Cum radia cererea de urgentare formulată în cauză asupra anulării titlurilor de proprietate?R: Cred că era o cerere prin care se solicita constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate. Asta cred că era obiectul cauzei. Mai multe nu ştiu să vă spun, nu îmi mai aduc aminte, dar oricum înscrisurile sunt la dosar.

Întrebări formulate de apărarea inc. B.:Î: Cum a ajuns dosarul să fie repartizat la dvs?R: Lui PP. i-a expirat delegarea la noi şi a plecat la Orşova şi atunci eu am preluat Posturile de poliţie ale lui. Nu ştiu să vă spun sigur. Dosarul mi-a fost repartizat de către dna prim procuror. Nu a fost numai acest dosar, ci mai multe. Cred că am preluat dosarele aflate în supraveghere şi instrumentate de posturile de poliţie repartizate dânsului.

Î: Aţi verificat starea de fapt cu privire la prescripţie şi aplicarea art. 181 la momentul dispunerii începerii urmăririi penale?R: Da, ţin minte că la final, când am soluţionat cauza, m-am aplecat acestor chestiuni. Cred că am trimis iniţial cauza la poliţie şi am confirmat urmărirea penală. Nu îmi mai aduc aminte cum exact am procedat în această cauză.

Î: Cine era grefierul cu care aţi lucrat acest dosar?R: Nu ştiu, nu îmi aduc aminte cine era".

§ În cadrul concluziilor scrise, depuse la dosar, inculpata A. a solicitat, în esenţă, în temeiul art. 386 C. proc. pen . . . . . . . . . .respingerea ca nefondată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de parchet din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 raportat la dispoziţiile art. 246 C. pen. din anul 1969, cu aplicarea dispoziţiile art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. în infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 289 C. pen. din 1969, iar în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea apelului formulat de inculpata A., desfiinţarea în parte a sentinţei primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... raportat la Decizia nr. 458/2017 a Curţii Constituţionale, achitarea inculpatei, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. din anul 1969, cu aplicarea dispoziţiilor art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1).pct. l lit. b) C. proc. pen... s-a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de Parchet şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate în ceea ce priveşte soluţia de achitare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă, faptă prevăzută şi ped. de art. 291 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., luare de mită, faptă prevăzută şi ped. de art. 289 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., instigare la folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

§ Prin concluziile scrise, depuse la dosar, de către inculpatul F., în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..., s-a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de DNA - Structura Centrală împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, motivat de faptul că hotărârea prin care s-a dispus achitarea sa, în baza art. 396 alin. (5) şi art. 16 lit. c) C. proc. pen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ., sub aspectul infracţiunilor prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000, este legală şi temeinică.

§ Prin concluziile scrise, depuse la dosar, de către inculpatul D., în esenţă, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen... s-a solicitat achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... s-a solicitat achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 321 C. pen.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... s-a solicitat achitarea inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în legătură cu dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova.

§ Prin concluziile scrise, depuse la dosar, de către inculpatul C., în esenţă, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen... s-a solicitat respingerea apelului Parchetului ca nefondat şi menţinerea, ca temeinică, legală şi justificată, a Sentinţei penale nr. 52 din 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus, în baza art. 396 alin. (5) şi art. 16. lit. c) C. proc. pen... achitarea inculpatului C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

§ Prin concluziile scrise, depuse la dosar, de către inculpatul E., în esenţă, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen... s-a solicitat respingerea apelului Parchetului întrucât acesta este nefondat şi menţinerea hotărârii atacate prin care în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen... s-a dispus achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

ANALIZA MOTIVELOR DE APEL

În raport de conţinutul exhaustiv al dosarului cauzei şi coroborând probatoriul administrat în cursul procesului penal, cu accent pe probatoriul administrat direct şi nemijlocit în faza apelului, se reţin următoarele:

Prioritar, instanţa de apel constată că adoptarea unei soluţii în procesul penal decurge din aprecierea probelor. Aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată în urma examinării coroborate a tuturor probelor administrate. Adevărul constatat de organele judiciare este consecinţa interpretării probelor ce au fost administrate.

Evaluarea probei presupune: lipsa ierarhizării anticipate de către legiuitor a valorii probelor ce se administrează în procesul penal; libertatea de apreciere a probelor; stabilirea scopului, rolului şi ponderii pentru "aflarea adevărului".

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaraţiile martorilor au aceeaşi forţă probantă ca şi celelalte mijloace de probă. Jurisprudenţa anterioară a arătat că declaraţiile martorilor pot servi la aflarea adevărului în nod necondiţionat numai în măsura în care produc încredere deplină cu privire la conţinutul său. Declaraţia unui singur martor, dacă este sinceră şi credibilă, poate fi suficientă pentru condamnarea inculpatului, atunci când prin ea însăşi confirmă vinovăţia acuzatului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 286 pronunţată în dosar nr. x/2015 la data de 9 mai 2018).

§ Cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de procuror, din tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de fals intelectual, în ceea ce o priveşte pe inculpata A. va fi respinsă, iar în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen..., inculpata A. va fi achitată pentru comiterea tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 20 raportat la art. 246 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., ca urmare a dezincriminării faptei.

Acuzaţia constă în aceea că inculpata A., în exercitarea funcţiei de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, în perioada 2011 - 2012, în legătură cu dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin infirmarea repetată a 4 soluţii succesive de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procurori din subordine, infirmări adoptate în scopul anulării cererii înregistrate la Primăria Mun. Drobeta Turnu-Severin cu nr. 2303 din 15 februarie 2006 şi a titlului de proprietate primit de GG. de la Comisia Fond Funciar din cadrul Primăriei Mun. Drobeta Turnu-Severin, a repartizat cauza altui procuror din subordine, altul decât cel care dispusese anterior cele 4 soluţii succesive de neîncepere a urmăririi penale, şi a întocmit şi semnat adresa din 26 iunie 2012, prin care a solicitat expres Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin anularea totală şi directă a titlului de proprietate nr. x/2009.

În actul de sesizare al instanţei s-a arătat că infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, pentru sine ori pentru altul, a rămas în faza de tentativă, deoarece instanţele de judecată nu au dispus anularea titlului de proprietate, neluând în considerare văditele nelegalităţi comise de inculpată în legătură cu dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, astfel că rezultatul prevăzut şi dorit de inculpata A., de obţinere de către EE., prin hotărâre judecătorească civilă, a unei suprafeţe de teren cât mai mare din masa succesorală, cu toate că actele materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu au fost executate, infracţiunea a rămas în faza de tentativă. În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 78/2000, tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu, în scopul obţinerii, pentru sine ori pentru altul, a unor foloase necuvenite se pedepseşte, iar infracţiunea a fost comisă prin pluralitate de acte materiale ce se circumscriu unei unităţi naturale de ilicit penal.

Actul de sesizare al instanţei a fost întocmit la data de 13 decembrie 2014, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 17 decembrie 2014, sub nr. x/2014.

Instanţa de apel constată că acuzaţia de tentativă la abuz în serviciu a fost formulată având în vedere şi adresa din 26 iunie 2012 transmisă către instanţa de judecată, faptă caracterizată ca fiind comisă prin pluralitate de acte materiale ce se circumscriu unei unităţi naturale de ilicit penal.

Infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea fals intelectual pot coexista în cadrul unui concurs ideal de infracţiuni (C. pen. adnotat, B., p. 988, pct. 10.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia penală nr. 5430/2005, 177/2014). Cu toate acestea, cele două infracţiuni au obiect juridic distinct, iar atât timp cât, în cauza pendinte nu s-a dispus trimiterea în judecată pentru fals intelectual, se schimbă obiectul judecăţii în apel, operaţiune imposibil de asumat în considerarea dreptului la un proces echitabil, văzând limitele acuzaţiei formulate şi limitele reevaluări sale în cursul judecăţii (fără a se adăuga elemente noi şi străine de voinţa procurorului de a dispune trimiterea în judecată).

Obiectul judecăţii, care este în acelaşi timp obiectul învestirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 317 C. proc. pen... 1969, respectiv art. 371 C. proc. pen..., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare.

Cu referire la obiectul judecăţii, instanţa de apel observă că în jurisprudenţa instanţei supreme în unificarea practicii judiciare (Ed. UJ - 1969 - 2009, ediţia a II-a), s-a statuat că:

"[...] Deci, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana cu privire la care a avut loc trimiterea în judecată şi învestirea instanţei. Pentru a determina ce se înţelege prin "fapta" şi "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 şi 371 să fie raportat la cel al art. 263 C. proc. pen... 1969/art. 328 C. proc. pen..., care se referă la cuprinsul rechizitoriului.

Textul invocat prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată şi durata acesteia, precum şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Este de observat că, dintre aceste menţiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, care fixează obiectul judecăţii, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă şi persoană. Dar, în accepţiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţilor inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, şi anume de a învesti instanţa, o atare condiţie neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării ei juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru acea faptă. Altfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanţiilor procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau a recursului de către procuror, să se ceară condamnarea şi pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanţii menite să asigure aflarea adevărului şi dreptul la apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal [...] (În considerentele rechizitoriului se menţionase că inculpatul plătise preţul unui produs cu o bancnotă falsificată, însă dispozitivul nu cuprindea trimiterea în judecată pentru înşelăciune şi s-a considerat că lipseşte voinţa procurorului de investire a instanţei cu această faptă al cărei conţinut este diferit de conţinutul infracţiunii de fals - voinţa procurorului nu poate fi suplinită de instanţă) - Decizia nr. 74 din 8 octombrie 2001, C9, a CSJ.

În Decizia penală nr. 1397 din 2 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală se arată că nu respectă exigenţele dreptului la un proces echitabil operaţiunea de schimbare a încadrării juridice ce a avut ca rezultat adăugarea la acuzaţia iniţială a uneia noi.

Prin Decizia penală nr. 91/A din data de 15 martie 2012, a CAB, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x, definitivă prin Decizia penală nr. 1796 din data de 28 mai 2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-au reţinut:

"În prezenta cauză inculpatul, astfel cum s-a arătat anterior, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni unice, respectiv a infracţiunii de organizare, conducere sau finanţare a faptelor de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Ministerul Public a solicitat însă, direct în calea de atac a apelului schimbarea încadrării juridice într-o pluralitate infracţională prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., aspect ce echivalează cu introducerea unui element nou al acuzaţiei penale.

Starea de agravare (pluralitatea infracţională) are directe consecinţe în planul răspunderii penale care nu au putut fi cunoscute ori prevăzute de inculpat în cursul urmăririi penale sau al judecăţii în fond.

Mecanismul schimbării încadrării juridice astfel încât să cuprindă un element complet nou, în sensul transformării unei unităţi naturale într-o pluralitate infracţională, încalcă atât noţiunea de previzibilitate (art. 7 din CEDO), cât şi dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzaţiei (art. 6 paragraful 3 lit. a)".

Din considerentele acestor hotărâri judecătoreşti rezultă indubitabil faptul că acuzaţia în materie penală care particularizează obiectul judecăţii este determinată prin raportare la dispoziţia de trimitere în judecată, respectiv la caracterizarea în drept a infracţiunii, nefiind suficientă numai o descriere a unei situaţii de fapt pentru ca instanţa să se considere legal învestită. Acuzaţia în materie penală, deşi presupune descrierea situaţiei de fapt, conţine ca element sine qua non caracterizarea în drept de natură a contura consecinţele actului infracţional şi limitele în care ar putea interveni tragerea la răspundere penală.

Parchetul, în motivele de apel, nu a criticat încadrarea juridică, solicitarea intervenind în cursul judecării căii de atac, în urma pronunţării Decizia CCR nr. 458 din 22 iunie 2017. Această solicitare de reformare a caracterizării în drept a acuzaţiei, formulată după declararea neconstituţionalităţii art. 15 din Legea nr. 78/2000, demonstrează încercarea procurorului de a "salva" acuzaţia, prin adăugarea unui element complet nou, demers inadmisibil în raport cu obiectul judecăţii, aspect susţinut şi în jurisprudenţa anterioară evocată.

§ Infracţiunea de trafic de influenţă comisă de A. şi cumpărarea de influenţă săvârşită de F.

Acuzaţia formulată vizează aceea că inculpata A., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, în perioada 2011 - 2012, în Mun. Drobeta Turnu-Severin şi Comuna Şimian, din Jud. Mehedinţi, a pretins şi a primit de la inculpatul F. foloase materiale necuvenite, ce au constat în toate materialele de construcţie şi forţa de muncă necesare realizării gardului din bolţari edificat în partea stângă a intrării din faţă, ultima treime, şi în spatele terenului pe circa 4/5 din lungimea totală a delimitării din spate, pe terenul din Strada x, nr. 116, unde locuieşte în prezent, precum şi materialele de construcţii (beton, pietriş, balast şi bolţari), utilaje (buldozer, cifa de transport beton şi pompa de turnare în fundaţie, stâlpi de rezistenţă şi placă), şi forţa de muncă aferentă activităţilor ce au implicat folosirea acestora, pentru construirea gardului din bolţari, în partea dinspre stradă a terenului din Comuna Şimian, cu suprafaţa de 1.829 m2, în tarlaua x, nr. cadastral x, şi pentru realizarea fundaţiei şi stâlpilor de rezistenţă pentru casa de vacanţă edificată pe acelaşi teren.

Pretinderea şi primirea de foloase s-a realizat de către inculpata A. în schimbul promisiunilor formulate de ea faţă de inculpatul F., de intervenţie, pentru determinarea să nu îndeplinească acte defavorabile omului de afaceri şi firmelor S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., la funcţionarii publici cu atribuţii în constatarea şi cercetarea faptelor de evaziune fiscală şi spălare de bani de care era bănuit inculpatul F., în proceduri instrumentate de Direcţia Finanţelor Publice Mehedinţi şi structurile din subordine, Garda Financiară Mehedinţi, Serviciul de Investigaţii Fraude din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, precum şi Garda Financiară Caraş-Severin şi DIICOT - Serviciul teritorial Craiova, sesizate subsecvent prin dispoziţii de la nivel central.

Promisiunea de intervenţie la organele de control şi de anchetă, expusă de magistrat faţă de omul de afaceri, a vizat neîntocmirea de acte care atestau implicarea inculpatului F., prin două firme pe care le administra în fapt, S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., în infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani de mare amploare, în care au fost întrebuinţate firmele S.C. N. S.R.L. Prunişor, S.C. O. S.R.L. Prunişor şi S.C. P. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, administrate de persoane ce au participat la activitatea infracţională condusă de inculpatul F., acesta fiind şi beneficiarul prejudicierii bugetului de stat prin deduceri nelegale de TVA şi diminuarea impozitului pe profit.

Infracţiunea de cumpărare de influenţă este o infracţiune comisivă al cărei element material prezintă modalităţi alternative: promisiune, oferire sau dare de bani sau alte foloase. Conţinutul fiecăreia dintre acţiunile prin care se realizează elementul material este similar celor corespunzătoare infracţiunii de dare de mită, astfel încât jurisprudenţa dezvoltată în jurul conceptelor respective îşi păstrează valabilitatea în interpretarea noţiunilor.

Oferirea de bani sau alte foloase presupune ca bunurile să fie descrise, indicate sau prezentate persoanei care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. Aşadar, cumpărarea de influenţă se consumă în momentul oferirii foloaselor necuvenite traficantului de influenţă.

C. pen. în vigoare incriminează în art. 291 pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, săvârşirea de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze sau să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Spre deosebire de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, art. 291 alin. (1) din C. pen. prevede că acţiunea este săvârşită de persoana care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului public şi care promite că îl va determina să adopte o anumită conduită, iar ca modalităţi alternative de comitere a faptei prevede, alături de îndeplinirea ori neîndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public şi urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui astfel de act, respectiv îndeplinirea unui act contrar.

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase sau acceptarea de promisiuni, de daruri, săvârşite de către o persoană care are influenţă ori lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu).

Deşi nu are relevanţă dacă folosului a fost obţinut, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective: actul pe care inculpatul urma să-l determine prin influenţa sa; primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenţei; legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase, având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

În ceea ce priveşte cumpărarea influenţei pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturii obiective: actul solicitat; să se ofere foloase în legătură cu exercitarea influenţei; legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor.

Din punct de vedere al laturii subiective trebuie probate elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit oferirea de foloase unei persoane care avea sau lăsa să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, ca şi pentru existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să creadă că o are făptuitorul în cazul traficului de influenţă, respectiv o cere făptuitorul în cazul cumpărării de influenţă, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a pretins bani ori alte foloase, fiind suficientă şi doar precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influenţa, iar nu şi indicarea persoanei asupra căreia aceasta va fi exercitată.

Funcţionarul este considerat a fi determinat şi atunci când acesta este indicat prin calitatea sa, direct sau indirect.

Totodată, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar nici ca funcţionarul să aibă o competenţă exclusiv în realizarea acelui act.

Condiţiile de tipicitate sunt realizate chiar şi atunci când competenţa revine unui organ colectiv, sau factori de decizie, sau de execuţie, infracţiunea existând deci şi atunci când funcţionarul pe lângă care traficantul are sau lasă să creadă că are influenţă îndeplineşte în cadrul serviciului activităţi ori acte care pot contribui la soluţionarea cererii solicitantului.

Pentru existenţa vinovăţiei este suficient să se constate că finalitatea (determinarea unui funcţionar să facă sau nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu) a fost urmărită sau măcar afirmată de către făptuitor indiferent dacă această finalitate s-a realizat sau nu (Explicaţii teoretice ale C. pen., vol. IV, Ediţia a II-a, 2003, Georgina Bodoroncea, p. 137).

Infracţiunea de trafic de influenţă se consumă în momentul în care făptuitorul care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau funcţionar pretinde sau primeşte bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea unor foloase sau daruri pentru a-l determina pe acel funcţionar public sau funcţionar să facă, sau să nu facă, un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţă dacă a avut loc sau nu intervenţia pe lângă funcţionar, ori dacă acesta a exercitat sau nu actul determinat ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune o influenţă reală a inculpatului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul să fie credibilă, şi anume să privească un funcţionar determinat sau indicat generic de natura influenţei ce urma să fie exercitată, care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase. În consecinţă trebuie să existe legătură de cauzalitate între acceptarea primirii foloaselor respective şi promisiunea exercitării influenţei, pretinse sau reale.

În concluzie, deşi nu este relevant dacă intervenţia s-a produs ori nu sau dacă este sau nu reală ori momentul la care aceasta s-a realizat raportat la momentul săvârşirii uneia dintre acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii, pentru existenţa laturii obiective a traficului de influenţă este necesar ca probele să indice influenţa pe care inculpatul o avea sau lăsa să se creadă că o are asupra unui funcţionar şi care este actul ce intra în atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar pe care inculpatul urma să-l determine să facă ori să nu facă, iar din punct de vedere la laturii subiective elementele de fapt care conduc la concluzia că persoana acuzată a urmărit primirea de foloase având sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru ca acesta să îşi exercite într-un anumit mod atribuţiile de serviciu. Invocarea influenţei, direct sau indirect, trebuie să fie determinantă pentru primirea foloaselor.

Pe de altă parte, cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 292 C. pen., preia definiţia din textului anterior, art. 61 din Legea nr. 78/2000, infracţiune corelativă a traficului de influenţă. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 61; din Legea nr. 78/2000 constă în acţiunea de cumpărare a influenţei, reale sau presupuse, care poate fi săvârşită alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase pentru a determina un funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Acţiunile care alternativ pot constitui element material al laturii obiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă: promisiunea, oferirea sau darea (direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase), trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: cumpărătorul de influenţă trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcţionar, fiind fără relevanţă dacă influenţa este reală sau doar pretinsă; cumpărătorul de influenţă trebuie să aibă un interes real în legătură cu un act care intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului; promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri sau alte foloase trebuie să fie săvârşite mai înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul solicitat, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia.

De aceea, "[...] influenţa nu presupune o influenţă reală (...), însă este necesar ca influenţa (...) să fie credibilă (...). Pentru existenţa ilicitului penal este necesar să se probeze din punct de vedere al laturi obiective:

- actul pe care inculpatul urma să-l determine prin influenţa sa;

- primirea sau acceptarea de foloase în legătură cu exercitarea influenţei;

- legătura dintre exercitarea influenţei pretinse sau reale şi pretinderea/primirea/acceptarea bunurilor [...]" (Probe şi Prezumţii. Comentarii de jurisprudenţă, Lavinia Lefterache, Ed. XXX., Bucureşti, 2015 pct. 38, p. 87 şi urm.)

Sub aspectul laturii subiective, cumpărarea de influenţă se comite numai cu intenţie directă, calificată de scopul special urmărit de făptuitor.

Instanţa de apel are în vedere că infracţiunea de trafic de influenţă se consumă prin săvârşirea oricăreia dintre acţiunile tipice prevăzute alternativ în norma de incriminare (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 676 din 26 februarie 2013).

În raport de aceste chestiuni teoretice şi de jurisprudenţă, în cauza pendinte, instanţa de apel reţine că probele indicate de către Parchet (în motivele de apel) şi administrate în faţa instanţei de apel demonstrează că, deşi lucrările au fost efectuate cu materiale de construcţie, forţă de muncă şi utilaje aparţinând inculpatului F., acestea au fost efectuate ca urmare înţelegerii dintre tatăl inculpatei A., defunctul B. Ghe. (judecător pensionar la acel moment) şi inculpatul F., deci nu ca urmare a unei înţelegeri între inculpaţii F. şi A..

Această înţelegere dintre F. şi tatăl inculpatei a avut la bază îndelungată relaţie de amiciţie dintre inculpat şi defunct şi a justificat continuarea lucrărilor începute cu implicarea fiicei celui decedat, inculpata A., însă probatoriul administrat nu demonstrează vreo înţelegere ilicită survenită între aceasta şi F..

Probele administrate în faţa instanţei de apel dovedesc că înţelegerea cu privire la edificarea construcţiilor nu a avut un caracter ilicit, costul acestora fiind influenţat şi de servicii de consultanţă juridică pe care B. Ghe., care a decedat în luna mai 2012, le-a acordat pe parcursul timpului inculpatului, după pensionarea din funcţia de judecător.

Apărarea a depus înscrisuri care confirmă faptul că lucrările efectuate şi materialele de construcţii încorporate în edificarea zidului împrejmuitor au fost achitate de către defunct (dosar instanţă fond - autorizaţii construire 2007, recepţionată în 2010 - emise pe numele defunctului, autorizaţie construire emisă pe numele martorului EE., chitanţe scrise de către defunct cu privire la cheltuielile efectuate atât la Str. x, cât şi la Şimian, facturi din anul 2011 şi 2012 - dosar apel Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contract prestări servicii din 1 august 2007 semnat de către defunct cu privire la împrejmuirea de la locuinţa din str. x, autorizaţiile de construcţie, facturi din 2008), probatoriu care se coroborează cu declaraţiile martorilor (III., GGG., PPPP., FFF., ş.a) care au cunoştinţă despre lucrările efectuate şi condiţiile în care s-au desfăşurat activităţile.

Existenţa unei relaţie de amiciţie dintre tatăl inculpatei şi F. şi înţelegerea în legătură cu efectuarea lucrărilor a fost susţinută şi explicată în declaraţiile date de către cei doi inculpaţi în apel, în şedinţele din 14 şi 18 decembrie 2016. Astfel, la întrebările formulate de procuror, în apel, inculpata A. a arătat: am fost ajutată substanţial de dl. F. pentru tot ce mi-a adus dânsul s-a plătit, fiind la dosar situaţii de plată, facturi şi dovezi de plată ale acestora. Toate documentele de plată au fost depuse la dosarul de urmărire penală . . . . . . . . . .tatăl meu a avut o înţelegere cu dl. F., în sensul de a plăti la finalizarea lucrării. Continuarea lucrării a fost realizată de concubinul meu S., însă toate avizele de însoţire a mărfii, facturile şi chitanţele a contravalorii au fost întocmite pe numele de EE. pentru că tata avusese cu el o înţelegere de care eu nu am ştiut la momentul respectiv.

... Tot timpul am spus că gardul de la domiciliul meu din str. x a fost finalizat în anul 2009, de către o persoană fizică pe nume UU.".

Inculpatul F. a susţinut aceleaşi elemente de fapt pe aspectul înţelegerii cu tatăl inculpatei A.:

"în vara anului 2011 am avut o înţelegere verbală cu tatăl inc. B., numitul B., căruia i-am vândut mai multe materiale de construcţii, cum ar fi beton, nisip, ciment, var, armătură şi acesta urma să mi le plătească în momentul în care îşi termina de ridicat o casă de vacanţă în localitatea Şimian pe malul Dunării care se afla lângă firma mea. Lui A. nu i-am vândut nici un material. Nu i-am făcut acesteia nici un fel de gratuitate sau dar. Singura relaţie pe care am avut-o a fost cu tatăl său. În anul 2011 toate materiale au fost livrate pe numele lui B. Ghe. cu aviz de expediţie. La începutul anului 2012 acesta a decedat şi materialele au fost livrate cu aviz de expediţie pe numele titularului de teren şi a avizului de construcţie - EE.. În anul 2012 - noiembrie, aceste materiale au fost plătite integral de către concubinul inculpatei, A., numitul S. în anul 2011 am început livrarea materialelor şi am continuat în 2012 cu a acea livrare în baza aceleaşi înţelegeri cu B. Ghe.. În anul 2011 toate materialele livrate s-au livrat cu aviz de expediţie pe numele defunctului B. Ghe., iar în anul 2012 avizul de expediţie s-a făcut pe numele lui EE. care era titularul terenului şi pe numele căruia era autorizaţia de construcţie. Pentru toate livrările, din 2011 şi 2012, concubinul inculpatei A. în urma remiterii facturilor a plătit preţul integral. Precizez că au fost plătite toate livrările... fiecare transport a fost însoţit de aviz de expediţie. În 2011 avizul de expediţie a fost semnat de fiecare dată de B. Ghe., iar în 2012 avizele au fost emise pe numele lui B., iar facturile au fost emise în noiembrie 2012, conform înţelegerii cu defunctul B. Ghe . . . . . . . . . .eu dlui B. Ghe. nu i-am făcut nici un împrumut, i-am vândut nişte materiale de construcţii. Societatea efectua lucrări şi primea bani şi după un an de zile. Au mai exista situaţii în care am vândut materiale, iar clientul care era o cunoştinţă a plătit materiale mult mai târziu. ...la vremea respectivă aveam în agenda telefonului un număr al răposatului B., dar niciodată nu răspundea la el, şi atunci ceream fiicelor acestuia numărul la care putea fi apelat.

... cei trei muncitori (KK., QQQ., PPP.) au lucrat doar pe str. x din Drobeta Turnu Severin la cabinetul de avocat B. AAAAA. - fiica inc. B . . . . . . . . . ., probabil luna octombrie, iar la începutul lunii decembrie 2011 cabinetul de avocatură a plătit această lucrare societăţii. Aceşti muncitori nu au lucrat niciodată la Şimian. Muncitorii erau angajaţii societăţii de construcţii M. şi erau plătiţi de societate, iar societatea a încasat banii pe factură de la cabinetul doamnei avocat B. AAAAA.".

Martorul QQQ. a atestat că a încărcat bolţari pentru B. Ghe., la solicitarea numitului F. şi, la solicitarea telefonică a numitului B. Ghe. i-a transportat în com. Şimian.

Martorul KK. a arătat că a efectuat, alături de o echipă, lucrările descrise de către inculpatul F. la cabinetul de avocatură al fiicei inculpatei şi cunoaşte că au fost transportaţi bolţari în com. Şimian.

Declaraţia martorului PPP. este concordantă şi atestă natura lucrărilor efectuate, aleea de beton şi montarea de borduri, precizând că a ajutat la încărcarea bolţarilor într-un tractor (n.n. cei transportaţi la Şimian).

Martorul III. a precizat că a edificat fundaţia de la un gard împrejmuitor din localitatea Şimian în primăvara anului 2011, iar pentru lucrare a fost contractat de către defunctul B. Ghe.:

"... La finalizarea lucrării am fost plătit de către Nea B . . . . . . . . . ."

Probele invocate de către procuror în motivele de apel şi/sau administrate în apel, nu dovedesc că ar fi existat vreo legătură între atribuţiile de serviciu ori influenţa, presupusă ori reală, a inculpatei A. şi motivul pentru care au fost efectuate lucrările şi nici nu combat înţelegerea preexistentă între defunctul B. Ghe. şi inculpatul F. şi faptul că lucrările şi materialele au fost achitate de către defunct.

Pe de altă parte, o acuzaţie penală nu se poate fundamenta ori considera dovedită doar în baza unui unic probatoriu, înregistrarea unor dialoguri, după cum interpretarea dată de procuror discuţiilor purtate de inculpaţi cu diferiţi interlocutori sau între inculpaţi, poate fi evocată de apărare în contextul în care are posibilitatea să dea o interpretare proprie a acestor convorbiri, contrară acuzării, dar susţinută de elemente probatorii concrete în dovedirea unor împrejurărilor faptice elocvente, utile demersului.

În cauză, apărarea a demonstrat că dialogul dintre inculpaţi, deşi în opinia acuzării evidenţia un scop ilicit, se baza pe relaţia şi înţelegerea preexistentă, dintre defunctul părinte al inculpatei A. şi inculpatul F..

De aceea conţinutul discuţiei din data de 11 octombrie 2011, ora 08:41 când, potrivit Parchetului, inculpaţii A. şi F. discută despre gard, muncitori şi bolţari pentru gard, iar inculpata solicită edificarea construcţiei pentru a nu intra câini de pe terenul învecinat din spate, nu face dovada unei conivenţe ilicite, ci dimpotrivă, aşa cum a susţinut apărarea, demonstrează preexistenţa înţelegerii cu defunctul B. Ghe.:

"... A.: Aha. Nu ne apucăm de astăzi de zidit?

F.: Păi, nu ştiu dacă o fi timp că vreau s-aduc toţi bolţarii. Trec eu pe-acolo.

A.: Aha. Că de asta... ei n-aveau... e şi tata acolo dacă vă duceţi...",

Această împrejurare, a prezenţei defunctului este de altfel o constantă în discuţiile inculpaţilor, după cum este confirmat de conţinutul dialogului din data de 23 septembrie 2011, ora 16:13, când inculpata A. a fost întrebată de către inculpatul F., dacă tatăl ei poate veni la şantierul deschis pentru construirea vilei de pe malul Dunării, pentru primirea unor materiale.

Împrejurarea că la momentul edificării construcţiilor, înainte şi după ce a intervenit decesul numitului B. Ghe., fiica acestuia, inculpata A., ocupa funcţia de prim-procuror şi a discutat în legătură cu aceste construcţii nu sunt suficiente pentru a demonstra, cu gradul de certitudine aferent soluţiei de condamnare, conduita ilicit penală ori elementele de tipicitate ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi inculpaţii F. şi A..

În cadrul probatoriului invocat de către Parchet în dovedirea cumpărării de influenţă şi/sau al traficului de influenţă, sunt şi facturile datate 1 noiembrie 2012, 2 noiembrie 2012, 19 noiembrie 2012, 27 noiembrie 2012, 28 noiembrie 2012 şi 29 noiembrie 2012, precum şi dovezile de plată pentru prestări servicii.

Aceste facturi şi chitanţe, sunt înscrisuri depuse tot de către apărare, în timpul urmăririi penale şi atestă tocmai situaţia de fapt descrisă de către martorii evocaţi şi anume înţelegerea dintre defunctul B. Ghe. şi inculpatul F..

Aceste facturi sunt emise ca urmare a lucrărilor efectuate la Şimian, începând cu data de 27 iulie 2011, când defunctul era în viaţă. De aceea, discuţiile din 16 decembrie 2011, când inculpata A. i-a solicitat lui F. trimiterea unui buldoexcavator la terenul din Şimian, pentru nivelarea pietrişului aşezat; din 22 martie 2012, când a solicitat trimiterea unui lucrător; din 27 iulie 2012, când concubinul a solicitat 4 m3 de beton, de tip B 200, nu pot fi interpretate în lipsa altor probatorii, ca făcând dovada convenţiei ilicite invocate în acuzare.

În ceea ce priveşte interesul afirmat de către acuzare, pe care inculpata A. l-a manifestat pentru un dosar care îl viza pe inculpatul F. (dosar aflat în instrumentarea unei alte unităţi a Ministerului Public), prin aceea că inculpata A. s-a deplasat la sediul DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, în biroul martorei NN., care instrumenta acel dosar penal, relevante sunt declaraţiile martorelor NN. şi LL., persoane ce au discutat despre dosarul penal, în prezenţa inculpatei.

Astfel, martora NN. a relatat:

"(...) când a venit la PCA Craiova, care avea sediul în aceeaşi curte, am primit o vizită de la domnişoara LL., care era însoţită de doamna B.. S-a anunţat la jandarm însă nu am ştiut că este însoţită de doamna B.. Au venit la mine în birou şi după câteva scurte amabilităţi inerente mi-a spus acelaşi lucru legat despre prietenie pe care tatăl dnei B. a avut-o cu dl. F. şi îmi amintesc că a fost o intervenţie din partea dnei B. către LL., eu neauzind ce au discutat. Reacţia domnişoarei LL. a fost "Ei, doar nu o să ne urmărească cu SRI-ul". Nu le-am dat niciun fel de răspuns în legătură cu cauza pe care o instrumentam. Dna B. nu mi-a adresat niciun fel de întrebare şi nu a lansat nicio discuţie legat de acest dosar. Au plecat, iar ulterior s-a declanşat urmărirea penală la DNA.(...)"

În ceea ce o priveşte pe martora LL., aceasta a fost audiată în timpul urmăririi penale, ocazie cu care a confirmat relaţia de prietenie a inculpatului F. cu defunctul B. Ghe., care i-a ajutat când acesta a fost bolnav şi a precizat că inculpata A. era interesată doar de soluţionarea dosarului şi nu de o soluţiei anume, întrucât se dorea achitarea prejudiciului. În faţa instanţei de fond martora a arătat " A. i-a spus doamnei NN. că F. a fost cel mai bun prieten al tatălui ei, a ajutat-o cu înmormântarea tatălui, i-a adus sicriul de la Viena şi că era interesat doar să ştie prejudiciul ca să îl achite ...", iar la întrebarea procurorului dacă a apreciat că inculpata A. era interesată de soluţia ce urma a fi dată în dosarul F., martora a răspuns:

"nu am apreciat că este interesată de adoptarea unei soluţii"

Parchetul nu a solicitat ascultarea acestei martore în faţa instanţei de apel, deci nu a fost contestată, ceea ce echivalează cu achiesarea la acest probatoriu.

În egală măsură, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, ordonanţele de declinare emise în dosarele nr. x/2014 şi nr. y/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, actele de urmărire penală, precum şi rezoluţiile de conexare din data de 9 octombrie 2013 şi 31 ianuarie 2014, emise de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2012, privind pe F., adresa Serviciului Român de Informaţii nr. x din 30 octombrie 2014 împreună cu fotografiile obţinute în urma punerii în exploatare a mandatelor nr. x din 23 septembrie 2011 şi y din 21 iunie 2012, procesul-verbal din 21 noiembrie 2014 în legătură cu fotografiile puse la dispoziţie de către Serviciul Român de Informaţii împreună cu documentele anexate acestuia, adresa ANAF nr. x din 17 noiembrie 2014 împreună cu documentaţia ataşată, nu sunt apte să probeze conivenţa infracţională între inculpata A. şi justiţiabilul ori debitorul F., legătura între acţiunile inculpatei A. şi edificarea construcţiilor de către firma inculpatului F. ori cu sprijinul acestuia.

Faptul că inculpatul F. era vizat de anumite anchete derulate la nivelul IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude ori că au existat anumite sesizări la nivelul Gărzii Financiare nu poate constitui un element probatoriu în legătură directă ori indisolubilă cu împrejurarea că edificarea construcţiilor ar fi fost o plată a exercitării vreunei influenţe de către inculpata A. asupra parcursului procesual al dosarelor penale.

În ceea ce priveşte faptul că, la data de 13 iulie 2012, inculpata A. ar fi intermediat în locuinţa ei întâlnirea dintre inculpatul C. (şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Mehedinţi) şi inculpatul F., fotografia invocată de acuzare, obţinută prin demersuri operativ-investigative, ce îl înfăţişează pe inculpatul F. singur, pe stradă, nu confirmă această împrejurare de fapt, cum în mod corect a constatat şi instanţa de fond, iar inculpaţii ori persoanele vizate nu achiesează la acest element de fapt, ci îl contestă.

La formularea acestei acuzaţii s-a invocat de către Parchet şi faptul că datele privind tranzacţiile fictive efectuate de firmele lui F. au fost semnalate printr-o informare transmisă, la începutul anului 2011, Grupului de Lucru Interinstituţional (G.L.I.). După numeroase demersuri ale instanţei de apel, la dosar a fost depusă, în formă declasificată, informarea invocată în actul de sesizare . Din analiza acestui înscris, instanţa de apel constată că informarea nu a fost comunicată la începutul anului 2011, ci la data de 23 februarie 2012, când inculpatul C. a dispus efectuarea verificărilor informaţiilor primite de către mai mulţi lucrători de poliţie.

Audiat în apel, inculpatul C. a negat acuzaţiile formulate împotriva sa, respectiv efectuarea oricărui demers favorabil persoanei cercetate F..

Ascultaţi în faţa instanţei de apel, la solicitarea Parchetului, martorii ZZ., YY. şi CCCC. (toţi lucrări de poliţie) au declarat, în mod neechivoc, că inculpatul C. nu a efectuat niciun demers, direct sau indirect, de canalizare a verificărilor informaţiilor ori a cercetărilor ulterioare.

În egală măsură, faptul că prin rechizitoriul nr. x/2012 din 18 iulie 2014, emis de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. pentru săvârşirea unor infracţiuni economice, nu poate constitui un argument în susţinerea acuzaţiei de cumpărare de influenţă ori de trafic de influenţă.

În concluzie, instanţa de apel constată că ansamblul probator face dovada următoarelor împrejurări de fapt:

- inculpata A., era prim - procuror la unitatea de Parchet ce exercita supravegherea generală a activităţii unităţii de poliţie, unde îşi desfăşura activitatea inculpatul C.;

- inculpata A. s-a deplasat la sediul DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova, în biroul martorei NN., care instrumenta un dosar penal privindu-l pe F.;

- inculpatul F. a efectuat diverse lucrările la imobilul în care locuieşte inculpata A., ce au inclus materiale de construcţie, forţă de muncă şi utilaje;

- lucrările la imobilul în care locuieşte inculpata A. au fost efectuate ca urmare înţelegerii dintre tatăl inculpatei A., defunctul B. Ghe. şi inculpatul F., înţelegere care a avut la bază o îndelungată relaţie de amiciţie şi care s-a materializat, concretizat şi după decesul tatălui inculpatei în mai 2012, lucrările nefiind încheiate la acel moment;

- inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru infracţiuni economice.

Nicio probă invocată în motivele de apel ori administrată în faţa instanţei de apel nu susţine că inculpata A. i-ar fi solicitat inculpatului F. să efectueze lucrările de construcţie în schimbul unei soluţionări favorabile a dosarelor penale ori altor sesizărilor ce-l vizau şi nici existenţa unor demersuri asumate, exteriorizate de către inculpata B. către cei implicaţi în efectuarea anchetelor ori verificărilor.

În aceste condiţii, instanţa de apel menţine concluzia instanţei de fond referitoare la lipsa probatoriului apt a dovedi acuzaţiile de cumpărare a influenţei şi a traficului de influenţă, formulate faţă de inculpaţii F. şi A.. Instanţa de apel subliniază că ipoteza lipsei unui probatoriului apt a dovedi acuzaţiile va genera incidenţa principiului in dubio pro reo, situaţie ce nu este echivalentă lipsei totale a probelor ce ar fi condus la soluţia achitării în considerarea cazului de la art. 16 lit. a) C. proc. pen.

- Infracţiunea de luare de mită comisă de inculpatul C. şi infracţiunea de dare de mită săvârşită de inculpatul F.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, se reţine că aceasta presupune pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani foloase care nu i se cuvin în legătură însă cu un act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului. Atunci când inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul actului de serviciu, nu este îndeplinită condiţia legăturii cu actul de serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia penală nr. 676 din 26 februarie 2013).

Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv: conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune; conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri; legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contra echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă şi anume pentru îndeplinirea neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracţiunea de luare de mită intră în concurs cu acea infracţiune (Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 3839 din 1970).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin ori în momentul în care nu a respins o asemenea promisiune. Este suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, predarea banilor sau a foloaselor putând să aibă loc anterior sau chiar să nu se mai realizeze (Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 1032 din 1968). Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu refuzul primirii folosului promis sau restituirea acestuia, ori cercetarea celui care a dat mită pentru infracţiuni similare celei pentru care au fost primiţi banii nu are influenţă asupra existenţei luării de mită, putând constitui doar o circumstanţă atenuantă personală (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, decizia penală nr. 2348 din 3 iulie 2012).

În cauză, acuzaţia cu privire la infracţiunile de luare şi dare de mită, constă în aceea că inculpatul C., care, în legătură cu atribuţiile sale de serviciu - de şef al Serviciului de Investigaţii Fraude din cadrul IPJ Mehedinţi - a pretins şi a primit de la F., în Jud. Mehedinţi, în luna octombrie 2012, două uşi de garaj cu acţionare electrică, de culoare albă, în valoare de 8.497,7 RON, precum şi accesoriile necesare montării acestora, în valoare de 2.011,18 RON, valoarea totală a bunurilor remise fiind de 10.508,88 RON.

Suma de bani a fost plătită de F., prin firma sa S.C. M. S.R.L., firmei de la care au fost achiziţionate bunurile menţionate, fiind necesare modificării garajului pe care ofiţerul de poliţie îl are pe terenul din Mun. Orşova, Str. x.

Corelativ, faptele inculpatului F. care a dat lui C., în luna octombrie 2012, în Mun. Orşova, materialele necesare modificării garajului pe care ofiţerul de poliţie îl are pe terenul din Mun. Orşova, Str. x, prin achitarea sumei de 10.508,88 RON, prin firma sa S.C. M. S.R.L., firmei de la care au fost achiziţionate două uşi de garaj cu acţionare electrică, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale lui C..

Ca şi echivalent al primirii de foloase necuvenite de la inculpatul F., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul C. a semnat adresele emise în dosarele nr. x/2012 şi y/2013 instrumentate de IPJ Mehedinţi - Serviciul de Investigaţii Fraude şi a repartizat cele două cauze către ofiţeri de poliţie diferiţi, din subordine, pentru evitarea stabilirii ansamblului de infracţiuni.

Contribuţia inculpatului C., prin exercitarea atribuţiilor de serviciu, a constat şi în direcţionarea subordonaţilor spre anchete ce au dus la omiterea investigării firmelor S.C. L. S.R.L. Şimian şi S.C. M. S.R.L., administrate de inculpatul F., menţionate ca destinatare pe facturile fiscale fictive ataşate la cele două sesizări. De asemenea, s-a produs evitarea propunerii de declinare, imediat după sesizare, la structura de parchet competentă - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova - şi imposibilitatea dovedirii de infracţiuni comise de persoanele fizice şi juridice expuse în cele două sesizări. În condiţiile în care în sesizarea din 22 martie 2012, din dosarul x/2012, era menţionată şi S.C. L. S.R.L. Şimian, nu s-au efectuat nici un fel de verificări.

Instanţa de apel constată că nu există probe apte a răsturna prezumţia de nevinovăţie, respectiv a face dovada deplină a faptelor imputate inculpaţilor C. şi F., respectiv de luare şi dare de mită.

Cu privire la informarea transmisă, probele au stabilit că aceasta datează din 23 februarie 2012, când inculpatul C. a dispus efectuarea verificărilor informaţiilor primite, care se refereau şi la F., de către mai mulţi lucrători de poliţie.

Declaraţiile martorilor ZZ., YY. şi CCCC. (toţi lucrători de poliţie) confirmă în mod neechivoc că inculpatul C. nu a efectuat niciun demers, direct sau indirect, de canalizare a verificărilor informaţiilor ori a cercetărilor ulterioare. Acest declaraţii se coroborează cu datele conţinute în adresa din 5 februarie 2015 a IPJ Mehedinţi, ce detaliază parcursul informării GLI şi persoanele implicate în verificări, dar şi cu dialogurile purtate după data primirii informaţiilor între inculpaţii C. şi F.. Toate acestea nu indică existenţa vreunei conivenţe ilicite.

Astfel, instanţa de apel aminteşte conţinutul declaraţiilor martorilor CCCC., ZZ. şi VV. audiaţi, în apel, în şedinţele publice din datele de 10 mai 2017 şi 21 iunie 2017, care au arătat:

CCCC.: Referitor la nota primită prin HHHHH. fac precizarea că aceasta conţinea patru puncte distincte în care erau prezentate relaţii comerciale între societăţi comerciale. Cele patru puncte nu aveau legătură unele cu altele şi tocmai de aceea presupun că am fost desemnaţi patru ofiţeri care să facă verificările necesare, fiecăruia revenindu-i un punct din acea notă. Erau patru puncte distincte. Aveam toţi aceeaşi hârtie, dar am verificat fiecare punctul repartizat. Nu îmi amintesc exact conţinutul Notei, dar este posibil să fi conţinut societăţile L. S.R.L., dar nu îmi amintesc exact ce societăţi erau trecute pe acea Notă. În baza verificărilor minime efectuate s-a întocmit procesul-verbal despre care am făcut vorbire mai sus. Eu m-am axat mai mult pe punctul care mi-a fost mie repartizat, spre verificare. Am făcut împreună procesul-verbal care mi-a fost prezentat azi, acel punct a fost repartizat dlui YY.. Nu îmi amintesc dacă procesul-verbal întocmit pe punctul de verificare ce mi-a fost repartizat să-l fi realizat împreună cu un alt coleg din aceeaşi echipă ori cu un alt coleg . . . . . . . . . .Din Nota informativă a rezultat dosar x/2012... . După ce s-a întors cu numărul unic de la Parchet, după întocmirea procesului-verbal eu nu am mai avut contact cu acest dosar şi nu cunosc ce verificări s-au făcut….Inculpatul C. la mine personal nu a intervenit niciodată şi din câte ştiu nici la ceilalţi colegi.

ZZ.: am făcut parte din grupul de lucru şi mie mi-a revenit doar un aspect din cele patru aspecte sesizate. Fiecare am avut un aspect de verificat. Toate acestea erau consemnate într-o singură informare, pe care o aveam toţi în integralitate. C. nu făcea parte, ci ne-a repartizat Nota informativă şi bănuiesc că a şi citit-o. Nu ştiu câte dosare penale s-au format, întrucât fiecare aveam câte un aspect de verificat . . . . . . . . . .Din câte îmi amintesc nu am avut dosare penale cu L. sau cealaltă societate.

VV. a arătat că: am semnat adresa de înaintare a procesului-verbal către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi. Procesul-verbal era întocmit de către doi ofiţeri - unul din subordinea mea, subcomisar CCCC., unul din subordinea celuilalt şef de birou, respectiv comisarul YY.. Motivul pentru care acest proces-verbal a fost întocmit de către cei doi ofiţeri deşi aparţineau unor birouri diferite şi aveau şefi diferiţi, este acela că lucrau în acelaşi birou şi aveau ca responsabilitate aceeaşi linie de muncă - evaziunea fiscală. …linia de evaziune fiscală era cea mai complexă din cadrul SIF şi atunci au fost delegaţi câte un ofiţer cu experienţă din cadrul Biroului 1 şi mai mulţi ofiţeri din cadrul Biroului 2, în funcţie de încărcătura lucrărilor existente. Eu nu am avut acces la informaţiile primare cuprinse în procesul-verbal întocmit. Nu am discutat cu ofiţerii despre aspectele consemnate în procesul-verbal deoarece nu aveam atribuţii pe linia de cercetare penală, aşa încât doar am semnat adresa. ….este reală afirmaţia mea din conţinutul declaraţiei date anterior potrivit căreia dl C. nu a intervenit pe lângă mine.

În ceea ce priveşte uşile de garaj montate la locuinţa inculpatului C., se constată că atât procurorul, cât şi apărarea au solicitat administrarea unui amplu probatoriu testimonial, în faţa instanţei de fond şi apel. Acest probatoriu demonstrează că la locuinţa inculpatului au fost montate două uşi de garaj, însă, în egală măsură dovedesc că aceste uşi de garaj nu au dimensiunile menţionate în actul de sesizare, mai precis în factura fiscală nr. x din 5 octombrie 2012, de 2750 mm x 2000 mm.

Potrivit probatoriului cauzei, cu accent pe datele rezultate din procesul-verbal de percheziţie, raportul de expertiză, declaraţiile de martori, rezultă că nu a fost avută în vedere efectuarea unei măsurători a uşilor de garaj, ci doar a golurilor construcţiei. Ulterior, în urma calculelor efectuate de către specialist în baza măsurătorilor golurilor construcţiei garajului s-a stabilit o "potrivire" cu dimensiunile uşilor care sunt menţionate în factura fiscală nr. x din 5 octombrie 2012, de 2750 mm x 2000 mm.

Martorul WWWW. - specialist în cadrul DNA, a declarat:"[…] După ce am vizionat imaginile, arăt că eu sunt persoana prezentă în garaj, participând de altfel la efectuarea percheziţiei în cauză. Ulterior, am efectuat un raport de constatare în acest dosar. ...eu am fost o singură dată, cu ocazia percheziţiei. În ordonanţa mi se cererea să stabilesc valoarea acelui garaj. Nu a uşii de acces. Cu ocazia percheziţiei a fost făcută o măsurătoare exterioară a construcţiei în sine. Când s-a făcut percheziţia nu s-a pus în discuţie măsurarea concretă a uşii garajului, a dimensiunilor acesteia [...]"

Or, dimensiunile din factură nr. x din 5 octombrie 2012, de 2750 mm x 2000 mm, nu corespund cu realitatea obiectivă a măsurătorilor efectuate de către experţi care au stabilit că dimensiunile uşilor de garaj sunt de 2800 mm x 2500 mm. Pe de altă parte, declaraţiile martorilor RRR. şi OOO., demonstrează doar faptul că uşile de garaj au fost montate, deci demonstrează numai o realitate asumată de părţi, existenţa uşilor de garaj.

Martorul OOO. audiat în apel, în şedinţa publică din datele de 4 octombrie 2017 a arătat că uşi similare celor trecute în factură au fost achiziţionate de inculpatul F. şi montate la imobilele acestuia: în legătură cu factura fiscală ce mi-a fost prezentată la Curtea de apel … sunt trecute două uşi de garaj, cu dimensiunile STAS 2750/2000, de culoare albă, cu automatizări electrice tip BFT. Uşile au fost montate, după cum urmează: una în loc. Vânju Mare, la locuinţa părinţilor dlui F.; iar alta a fost montată la sediul firmei M. din Severin. Montajul a fost realizat de către mine împreună cu un coleg, al cărui nume nu mi-l aduc aminte, dar erau doi colegi cu care lucram frecvent, respectiv MMMM. Andrei şi LLLL.. Nu îmi aduc aminte cu care dintre ei am montat uşile. La finalul montării celei de-a doua uşi, din Severin, dl. F. a venit la mine şi mi-a spus că a dat maşina cu spatele şi a lovit una dintre uşi, cea de la Vânju Mare şi a trebuit să revenim peste 2 săptămâni aproximativ să înlocuim două panouri şi şina de culisare din partea dreaptă. Nu pot preciza cu exactitate cine m-a însoţit, dar a fost unul dintre cei doi colegi.

Pe factură era trecut ca delegat dl KKKK., care era angajat al firmei SS., iar eu al RR.. La ambele firme era acelaşi administrator, dl. UUUU.. Întrucât RR. comercializa numai un tip de uşi, respectiv marca MMMMM., iar SS. putea comercializa orice tip de uşi, eram patru angajaţi împărţiţi la cele două firme. Eu cu MMMM. la RR. şi KKKK. cu LLLL. la SS.. Acesta este motivul pentru care nu am fost trecut în factură ca delegat, deoarece nu eram din cadrul SS..

În concluzie, instanţa de apel constată că ansamblul probator face dovada următoarelor împrejurări de fapt:

- inculpatul C. a cunoscut despre existenţa informaţiilor referitoare la presupuse activităţi ilegale, cu specific economic, în care ar fi fost implicat inculpatul F.;

- a montat uşi de garaj la locuinţa sa.

- societatea M. a fost implicată în activităţile de renovare sau montaj.

Aceste probatorii nu susţin o conivenţă infracţională sau orice alt aspect de conduită ilicit penală şi nu susţin teza dobândirii ilicite a uşilor de garaj (în considerarea unui folos necuvenit). Probele demonstrează numai montarea, respectiv existenţa uşilor de garaj.

Nu este dovedit faptul susţinut de acuzare, al provenienţei ilicite a uşilor de garaj, respectiv faptul procurării de către F. pentru C. şi nicidecum scopul menţionat în acuzare, respectiv rezolvarea ori diminuarea situaţiei juridice a primului.

Aşadar, dubiul ce persistă, în principal, asupra provenienţei celor două uşi de garaj profită ambilor inculpaţi, C. şi F..

Atât în cazul inculpatei procuror, cat şi a inculpaţilor lucrători de poliţie, conduita dovedită se poate subsuma unor încălcări ale normelor deontologice deduse din crearea şi apoi menţinerea unei relaţii ori legături cu o persoană despre care cunoşteau că este implicată ori vizată de cercetări de natură penală, în timpul acestor cercetări efectuate chiar de unităţile de parchet la care funcţionau, relaţie ce impunea activităţi ori prestaţii ale justiţiabilului în favoarea reprezentantului autorităţii, l-a solicitarea acestuia din urmă, aspecte de natură a genera o anumită aşteptare a justiţiabilului în planul situaţiei sale juridice, care însă nu au nivelul de certitudine şi nu realizează elementele constitutive ale infracţiunilor intenţionate reţinute în sarcina acestora.

§ Infracţiunea de luare de mită comisă de A. şi infracţiunea de dare de mită săvârşită de E.

Acuzaţia constă în aceea că inculpata A. a pretins şi a primit de la inculpatul E. un număr de 225 de răsaduri de flori ornamentale de grădină (200, în anul 2013 şi 25, în anul 2014), atât pentru altă persoană, cât şi pentru ea, în perioada 18 martie 2013 - 20 martie 2014, în Jud. Mehedinţi.

Totodată, inculpata A. a beneficiat, în perioada martie - aprilie 2013, din partea inculpatului E., de plata muncitorilor care au efectuat lucrări de amenajare (curăţenie şi grădinărit) a curţii comune aferente a două vile ale inculpatei, situate în Drobeta Turnu-Severin, Str. x, şi a acceptat promisiunea aceluiaşi inculpat de obţinere în concesiune a unui teren pe malul Dunării.

Pretinderile şi primirile de foloase materiale necuvenite, precum şi acceptarea promisiunii de primire a terenului, au fost comise de inculpata A. cu titlu de echivalent al îndeplinirii de către ea a atribuţiilor de serviciu, în dosarul penal nr. x/2013, constituit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, la data de 18 martie 2014.

Inculpatul E. a arătat, în mod constant, că în cursul anilor 2013 şi 2014, deşi inculpata A. i-a solicitat răsaduri de flori, nu i-a putut oferi pentru că nu a avut, firma sa fiind nevoită să achiziţioneze răsaduri de flori din alte localităţi - fila x instanţă fond, dar şi faptul că prin prisma relaţiei de prietenie pe care a avut-o cu B. Ghe., defunctul tată al inculpatei A., pe parcursul timpului i-a dat acestuia din producţia proprie, de mai multe ori, răsaduri de flori şi l-a ajutat să amenajeze curtea imobilului situat pe strada x nr. 116, iar cu privire la terenul pentru concesionare nu a fost vreo ofertă, ci o informare a unor cunoscuţi despre faptul că o primărie concesionează terenuri.

Probele administrate în faţa instanţei de apel susţin această apărare şi nu dovedesc existenţa unei conivenţe infracţionale ori o conduită ilicit penală.

Dialogul (înregistrările autorizate) dintre inculpaţi şi relatările acestora susţin existenţa unor acţiuni de pretindere din partea inculpatei A. în ceea ce priveşte răsadurile de flori, aspect ce se nu este contestat de inculpatul E.:

"A.: Aha. Da am văzut, e foarte frumos! Doamna prim’ de la Severin a venit vineri pe la mine pe aicea şi i-a plăcut foarte mult.

E.: Ne străduim şi noi, cu bani puţini, să facem şi noi o treabă, ceva.

A.: Da şi ... vroiam să te rugăm şi noi de nişte floricele.

E.: Da, păi comand acum, că n-am comandat încă." - convorbirea telefonică din data de 15 aprilie 2013, ora 09:40,

În cauză nu s-a stabilit însă legătura între aceste pretinderi şi maniera îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale inculpatei, în cadrul soluţionării unui dosar penal ori faptul că se urmărea obţinerea unui folos material, iar nu că era vizată o achiziţie licită. În plus, furnizorul de răsaduri nu a "onorat" cererea. Inculpatul E., nu a remis răsaduri de flori, datorită lipsei stocului adecvat, aspect susţinut constant. Dimpotrivă, probele administrate dovedesc că lucrări de întreţinere a spaţiului verde au avut loc la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova şi nu la locuinţa inculpatei A., iar acest spaţiu verde era în grija administraţiei publice locale. Furnizorul răsadurilor, inculpatul E., a negat înţelegerea cu inculpata, însă a susţinut o relaţie anterioară cu tatăl acesteia.

Martora CCCCCC. audiată în apel, în şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2017 a arătat: ... prin contractul de întreţinere a spaţiilor verzi pe care îl aveam încheiat cu Primăria Orşova, ne ocupam de domeniul public al municipiului, inclusiv de zona verde a Parchetului de pe lângă Jud. Orşova, cum de altfel ne ocupam şi de spaţiile verzi ale altor instituţii publice din localitate. La acestea m-am referit atunci când am făcut afirmaţiile referitoare la "acolo unde am mai fost", mai precis, la incinta unde funcţionează Parchetul Orşova . . . . . . . . . .Nu cunosc unde avea domiciliul dna. B.. Eu nu cunosc ca aceasta să locuiască într-o zonă "pe la muzeu". ….după ce am citit conţinutul procesului-verbal aflat la dosar urmărire penală, arăt că eu nu am dus nicio floare la adresele indicate acolo. Mai precizez că la acea dată am achiziţionat flori pentru amenajarea unui parc din Orşova, unde se construise un monument ce urma să fie inaugurat. Atunci preocuparea principală a fost pentru această locaţie. Florile au fost plantate acolo, recepţionate. Nu ştiu despre ce flori era vorba în dialogul pe care l-am purtat cu dl. E., dar precizez că din florile achiziţionate pentru parc, în nici un caz. .. nu contest faptul că mi s-a solicitat să duc flori, dar repet, eu nu am făcut acest lucru.

Nu există nicio altă probă care să susţină, să verifice şi cu care să se coroborez datele insuficiente existente la dosar generate de înregistrările autorizate ale dialogurilor dintre inculpaţi, iar procurorul a solicitat, în apel, să fie administrat un probatoriu, decelat de cercetarea penală, care nu s-a dovedit apt a confirma existenţa pretinderii şi subsecvent, a unei legături între pretindere şi atribuţiile de serviciu. Inabilitatea probatoriului în susţinerea acuzaţiei a fost susţinută încă din faza judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpata A.:

"... Acuzaţia nu a scos însă în evidenţă de unde rezultă că faptele de primire a bunurilor sau acceptarea promisiunilor au legătură cu dosarul în cauză. Interceptările par să probeze faptul că dosarul penal a fost iniţiat la ideea lui E. şi că acesta a cunoscut măsurile luate în dosar, dar nu şi că au fost solicitate sau primite bunuri în legătură cu rezolvarea plângerii ..." (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, încheierea nr. 2933 din 5 noiembrie 2014, dosar nr. x/2014)

Faţă de aceste considerente, concordant cu instanţa de fond, instanţa de apel reţine că nu există probe din care să rezulte că acţiunile de pretindere a unor răsaduri de flori, acţiuni necontestate de către cei doi inculpaţi, au avut legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpatei A. în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova.

§ Infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu, în scopul obţinerii unor foloase, comise de D. în legătură cu dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova

Acuzaţia constă în aceea că, la data de 11 martie 2014, inculpatul D., în vederea soluţionării dosarului cu nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, în care se efectuau cercetări penale faţă de martorul CC. I. a accesat de două ori baza de date Eucaris Prum, în urma verificărilor efectuate întocmind un proces-verbal în cuprinsul căruia a menţionat, în mod nereal, că "nu există alte semnalări cu privire la o radiere din circulaţie", iar prin întocmirea procesului-verbal de verificare şi a referatului cu propunere de clasare inculpatul şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către CC. I.

La data de 11 martie 2014, inculpatul D. a accesat de două ori baza de date Eucaris Prum fără a constata existenţa unor menţiuni cu privire la radierea din circulaţie a autoturismului cu nr. xx, începând cu data de 6 martie 2014.

Instanţa de apel va constata legalitatea şi temeinicia raţionamentului şi concluziilor instanţei de fond în sensul că faptele de care este acuzat inculpatul D. nu sunt prevăzute de legea penală, aşa încât va menţine soluţia de achitare.

Proba evocată de către Parchet, respectiv adresa cu nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de D.R.P.C.Î.V. potrivit căreia autoturismul marca DD. cu numărul de identificare xx a fost înmatriculat pentru prima dată în Olanda la data de 30 septembrie 2002, cu numărul de înmatriculare x şi radiat pentru export la data de 6 martie 2014 nu demonstrează vreo acţiune ilicită a inculpatului D.. Inculpatul D. a accesat baza de date Eucaris Prum la data de 11 martie 2014, efectuând o căutare după numărul de înmatriculare şi una după numărul de identificare, iar această verificare s-a efectuat la 5 zile de la data de 6 martie 2014, care este indicată de către Parchet ca fiind data când autoturismul a fost radiat, deşi inculpatul a menţionat că "nu există alte semnalări cu privire la o radiere din circulaţie".

În acord cu instanţa de fond, instanţa de apel constată că adresa x din 31 octombrie 2014 nu poate fi considerată ca suficientă ori cel puţin pertinentă pe aspectul vizat, respectiv nu face dovada că la data de 11 martie 2014 autoturismul figura radiat ori nu exclude de plano interpretarea că autoturismul avusese drept de circulaţie. Astfel, raportul de audit al D.R.P.C.Î.V. nr. x din 10 decembrie 2014 indică existenţa fişei semnalări care cuprinde menţiunile "Export (06.03.2014)", fără o menţiune expresă referitoare la radierea din circulaţie.

Menţiunea într-o bază de date, cum este Eucaris Prum, "radiat pentru export" nu poate fi interpretată în sensul că autoturismul ori numărul de înmatriculare ar fi fost efectiv radiat din circulaţie, numărul de înmatriculare existent, devenea, ca urmare a înstrăinării autoturismului către o persoană din alt stat, un număr de înmatriculare provizoriu, împrejurări de fapt confirmate de martori. Astfel, martorul CC. I. a arătat că " [...] numerele de înmatriculare se aflau într-un cadran galben, pe care era trecut un termen de valabilitate, scrisul era negru, dar avea un pătrăţel galben în stânga sau în dreapta, iar data înscrisă arăta că este valabil [...]"

Martorul MM., agentul de poliţie care l-a oprit în trafic pe martorul CC. I. a declarat: "[...] Cu privire la data de valabilitate nu mai reţin, doar că plăcuţele cu numerele de circulaţie provizorie aveau un chenar galben, iar despre acele autoturisme cunoşteam că nu aveau dreptul să circule pe teritoriul României. Erau nişte directive de la Direcţia rutieră, ştiam că aveau dreptul numai 5 zile, dar nu aveau dreptul să circule pe teritoriul României. Au fost foarte multe constatări şi deja când observam acele autoturisme cu chenar galben ştiam deja că sunt acele autoturisme care nu aveau dreptul. În acest mod procedam cu toate autoturismele, ne orientam în primul rând după acel chenar galben. (...) Nu am fost sunat de către colegul şi nici de către vreo altă persoană".

Instanţa de apel constată că radierea în vederea exportului se realizează la cererea proprietarului care doreşte să scoată definitiv din ţară autoturismul.

Aşadar, chiar agentul de poliţie afirmă că numerele de circulaţie permiteau circulaţia în anumite limite, ceea ce ar exclude ca, în aceste ipoteze restrânse, autoturismul să fi fost considerat neînmatriculat. Aceste numere de înmatriculare, considerate ca având caracter provizoriu, confereau dreptul de a fi folosite pe teritoriului României şi de a circula, cel puţin pentru acea perioada de 5 zile, aşa încât menţiunea "nu există alte semnalări cu privire la o radierea din circulaţie"din actul întocmit de inculpatul D. nu reprezintă un fals.

Pe cale de consecinţă, actele procedurale întocmite de către inculpatul D., în calitate de lucrător de poliţie judiciară, în dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, având la bază acest înscris şi propunerea de clasare redactată sunt rezultatul evaluării sale pe baza situaţiei de fapt stabilite şi reţinute, şi nu generează elementele infracţiunii de abuz în serviciu.

§ Infracţiunea de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, comisă, la 11 martie 2014, de D. la instigarea inculpatei A..

Acuzaţiile formulate constau în aceea că în ziua de 11 martie 2014 inculpatul D., la cererea inculpatei A., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor şi a prelucrat nelegal datele personale ale numitei Z., a efectuat verificări şi în baza de date auto cu privire la aceeaşi persoană, iar informaţiile obţinute, incluzând şi fotografia persoanei, le-a pus la dispoziţia inculpatei A., care l-a rândul ei le-a pus la dispoziţia fiicei sale, cu scopul de a fi folosite pentru a-şi sprijini fiica într-o dispută sentimentală.

Art. 12 din din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie prevede că sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: (...) b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Potrivit doctrinei, infracţiunea reglementată prin art. 12 din Legea nr. 78/2000 este asimilată infracţiunilor de corupţie, deoarece acţiunea făptuitorului are ca finalitate obţinerea, direct sau indirect, a anumitor foloase necuvenite, în condiţiile în care obiectul juridic al acestora este constituit din relaţiile sociale referitoare la cinstea şi onestitatea persoanelor în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, a căror bună desfăşurare este incompatibilă cu îndeplinirea acestora în scopul obţinerii unor foloase ilicite.

Noţiunea de "folos necuvenit", utilizată de legiuitor, nu are un caracter echivoc, întrucât îşi are explicaţiile doctrinare conturate de-a lungul anilor şi reflectă faptul că folosul astfel obţinut este "legal nedatorat", are caracter de retribuţie, constituind o plată ori o răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a subiectului activ al infracţiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcţiei.

De altfel, având în vedere că "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate, cum de altfel sunt reglementate şi în actele normative internaţionale (Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, pct. VI.2.1; Decizia Curţii Constituţionale nr. 400 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 19 august 2016, paragrafele 24 şi 25).

Sintagma "informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.

În cauza pendinte este vorba despre informaţii confidenţiale. Potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Având în vedere natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituţională a reţinut că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ.

Curtea Constituţională a statuat că în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea că permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite (Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017).

La nivel legislativ accesul la datele cu caracter personal a fost reglementat prin Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Potrivit art. 1, legea are ca scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

În înţelesul legii, termeni se definesc potrivit art. 3, după cum urmează a) date cu caracter personal - orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale; b) prelucrarea datelor cu caracter personal - orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea; (…) e) operator - orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normativ; f) persoană împuternicită de către operator - o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care prelucrează date cu caracter personal pe seama operatorului; (...) h) destinatar - orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, căreia îi sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terţ; autorităţile publice cărora li se comunică date în cadrul unei competenţe speciale de anchetă nu vor fi considerate destinatari;

În conformitate cu prevederile art. 4, caracteristicile datelor cu caracter personal în cadrul prelucrării trebuie să fie: a) prelucrate cu bună-credinţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime; ...; c) adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi ulterior prelucrate;

De asemenea, potrivit art. 5 orice prelucrare de date cu caracter personal, cu excepţia prelucrărilor care vizează date din categoriile menţionate la art. 7 alin. (1), art. 8 şi 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată şi-a dat consimţământul în mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare.

Consimţământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: a) când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract; b) când prelucrarea este necesară în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate; c) când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului; d) când prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele; e) când prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate; f) când prelucrarea priveşte date obţinute din documente accesibile publicului, conform legii; g) când prelucrarea este făcută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.

Potrivit art. 10, prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la săvârşirea de infracţiuni de către persoana vizată ori la condamnări penale, măsuri de siguranţă sau sancţiuni administrative ori contravenţionale, aplicate persoanei vizate, poate fi efectuată numai de către sau sub controlul autorităţilor publice, în limitele puterilor ce le sunt conferite prin lege şi în condiţiile stabilite de legile speciale care reglementează aceste materii.

În raport de cele evocate şi în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile, instanţa de apel constată că datele personale ale unei persoane reprezintă indiscutabil informaţii confidenţiale şi nu sunt destinate publicităţii.

Cu toate acestea, datele personale ale numitei Z. au fost accesate şi prelucrate de către inculpatul D. cu încălcarea flagrantă a legii, încălcare ce a fost realizată la solicitarea inculpatei A..

Potrivit adresei nr. x din 29 august 2014, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, la data de 11 martie 2014, la ora 13:48, inculpatul D. a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor, cu privire la Z., obţinând datele referitoare la părinţi, locul naşterii, datele de stare civilă, pregătire şcolară, domiciliu, precum şi fotografia din actul de identitate. La ora 13:57, în aceeaşi zi de 11 martie 2014, inculpatul a verificat aceeaşi persoană şi în baza de date de evidenţă auto, obţinând informaţiile referitoare la deţinerea permisului de conducere şi neînregistrarea unui autoturism înregistrat pe numele său.

În fapt, instanţa de apel reţine că probele demonstrează că în ziua de 11 martie 2014, la cererea inculpatei A., inculpatul D. a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor cu privire la numita Z., precum baza de date auto în care a efectuat verificări dacă această persoană deţine permis de conducere şi dacă figurează ca fiind proprietara unui autoturism, iar ulterior, toate informaţiile obţinute, incluzând şi fotografia persoanei, le-a pus la dispoziţia inculpatei A..

Faptele au fost comise în legătură cu interesul numitei B. S., fiica inculpatei, pentru obţinerea de informaţii despre Z., care era concubina din acea perioadă a numitului BB., avocat în Baroul Mehedinţi, ce anterior fusese concubin al ficei inculpatei.

Încălcarea evidentă a prevederilor legale referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal a fost realizată de către o persoană împuternicită de operator, în speţă inculpatul D..

Această prelucrare a fost realizată într-un scop ilicit, mai precis de obţinere a unui folos nepatrimonial în favoarea inculpatei A., respectiv obţinerea unor informaţii cu caracter personal pentru a contracara ori rezolva favorabil problemele sentimentale ale fiicei inculpatei referitoare la presupusă legătură a acelei persoane, cu acelaşi bărbat "râvnit" de fiica inculpatei, deci implicit şi în folosul fiicei inculpatei.

Potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, persoanele prevăzute la art. 1, printre care evident că sunt incluşi poliţiştii şi procurorii, sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Instanţa de apel reţine că inculpaţii D. şi A. au dat o altă interpretare motivelor ce i-au determinat să efectueze verificările în bazele de date cu privire la Z..

În faţa instanţei de apel, inculpatul D. a declarat:" Menţin declaraţia dată la instanţă de fond, precum şi declaraţiile date în faza de urmărire penală. ...În data de 11 martie 2014, la solicitarea inculpatei A., care la acea dată ocupa funcţia de prim-procuror, am efectuat o verificare în baza de date a persoanei Z. la cererea doamnei procuror, întrucât mi s-a comunicat că are un dosar penal în lucru cu acea persoană . . . . . . . . . .La acea dată nu aveam în instrumentare vreo lucrare cu acea persoană, însă ştiam de la doamna procuror că un alt coleg, pe nume EEEEE., poliţist la Postul de poliţie Sviniţa, are o lucrare cu acea persoană ...:

La acea dată inculpata A. mi-a spus-o sub formă de reproş, faţă de acest lucrător EEEEE., la modul că, deşi acesta participase la şedinţă, nu a depus la dosar acea fişă. Eu m-am oferit să îndrept această situaţie şi să-i aduc acea fişă inculpatei, având reprezentarea că este necesară în soluţionarea dosarului penal . . . . . . . . . .După ce am înmânat fişa inculpatei A., aceasta mi-a solicitat, dacă am posibilitatea, să i-o prezint în format color. Deoarece la nivelul formaţiunii rutiere nu deţineam o imprimantă color, i-am comunicat această fotografie pe secţiunea privată a inculpatei pe acea reţea de socializare . . . . . . . . . .La fel ca şi la Curtea de Apel Craiova am declarat şi susţin în continuare că abia după 2 - 3 zile după ce am dat fişa inculpatei aceasta mi-a comunicat motivul real pentru care avea nevoie de fişă în momentul în care eu i-am solicitat numărul dosarului penal pentru a-l menţiona într-un registru special constituit privind evidenţa verificărilor în baza de date.

Aşa cum am afirmat atunci, susţin şi acum că iniţial am avut reprezentarea că fişa pe care am dat-o inculpatei îi era necesară într-un dosar penal şi, ulterior, aceasta mi-a comunicat că de fapt datele solicitate îi erau necesare pentru un scop personal . . . . . . . . . .La data de 11 martie 2014 m-am prezentat la biroul inc. A. cu un dosar penal în care efectuam cercetări cu privire la un accident de circulaţie soldat cu decesul unei persoane. Din cauza complexităţii acestui dosar am pierdut din vedere să-i solicit pe loc numărul dosarului penal.

Conform procedurilor interne nu aveam obligativitatea de a înscrie imediat numărul dosarului penal, după ce efectuam verificarea în baza de date . . . . . . . . . . . . După ce inculpata A. mi-a spus că datele pe care i le-am comunicat îi erau de fapt necesare în scop personal, am realizat faptul că dumneaei, deşi avea acces la aceste date, a comis o contravenţie ..."

Inculpata A. răspunzând întrebării procurorului de a explica ce urmărea să facă cu datele personale ale numitei Z. solicitate lui D. a declarat: "Am solicitat acele date din curiozitate. Fata mea a fost părăsită de prietenul acesteia când era însărcinată şi am fost curioasă".

În faţa instanţei de apel inculpata a reconfirmat ca a primit pe XX. de la inculpatul D. o fotografie cu numita Z., aspecte în legătură cu care, la urmărire penală a declarat:

"[...] Fiica mea AAAAA. a întreţinut o relaţie de concubinaj cu domnul avocat BB.. Acesta a părăsit-o în timpul în care era însărcinată, am expus motivele mele de nemulţumire în legătură cu aceasta numitului D., respectiv că a părăsit-o pentru altă femeie. Eu i-am cerut să se intereseze cine este această iubită a avocatului BB. [...]"

Folosul obţinut de inculpata A. prin accesarea bazei de date de către D. este necuvenit, are caracter nepatrimonial şi valorifica un interes personal şi al fiicei sale, în sensul în care cunoaşterea acelor informaţii, inaccesibile în alt mod, le putea permite să-şi orienteze conduita în scopul obţinerii rezultat propus în raport cu fostul concubin al fiicei sale care rupsese legăturile cu aceasta.

Mecanismul asumat de inculpată era apt a produce consecinţa vizată. Inculpatul D. a accesat ilegal baza de date personale în interesul şi pentru a le oferi inculpatei A., care le-a folosit pentru a-şi sprijini fiica în disputa sentimentală.

Argumentul instanţei de fond potrivit căruia în virtutea funcţiilor deţinute de către inculpaţi, de poliţist, respectiv de procuror, accesarea unor astfel de informaţii nu ar putea avea un caracter specific ilicitului penal, este eronată. Protecţia instituită prin lege nu exclude nici un subiect activ sau nu permite celor ce deţin funcţii oficiale să acceseze arbitrar, la bunul plac, baze de date civile şi nu crează posibilitatea folosirii informaţiei accesate în interesul propriu ori al membrilor de familie.

Apărarea inculpatului D., în sensul că ar fi avut convingerea că accesarea datelor personale este legitimă, în scopul instrumentării unui dosar penal, este contrazisă de întreg ansamblul probator, ce demonstrează că nu exista un dosar penal care să necesite prelucrarea datelor persoanei respective, aceasta nefiind făptuitor ori persoană vizată de vreo cercetare pentru săvârşirea vreunei infracţiuni ori că ar fi fost necesară participarea sa la procedurile judiciare.

Poziţia exprimată în apărare este contrazisă tocmai de faptele inculpatului, care, după prelucrare şi obţinerea fotografiei persoanei în cauză, a transmis-o inculpatei A., pe o reţea publică de socializare, într-o manieră străină rigorilor procesual penale. Nici apărarea, potrivit căreia nu a cunoscut motivul solicitării inculpatei, crezând că solicitarea verificării datelor personale ar viza un dosar în cercetare repartizat altui coleg, nu este verosimilă în contextul în care, dacă inculpatul nu instrumenta acel dosar, verificarea în baza de date era evident ilicită, iar subordonarea ierarhică nu exclude vinovăţia penală.

Probele demonstrează dincolo de orice îndoială că inculpaţii A. şi D. au acţionat cu intenţie directă, calificată prin scop.

În cauză nu au fost accesate informaţii clasificate, ci confidenţiale. Accesarea unor astfel de date, în afara condiţiilor prevăzute de lege, în scop nelegitim şi ilicit, realizată de către o persoană ce are însă autorizaţie de acces la informaţii clasificate nu înlătură interdicţia ce operează în sarcina acesteia şi nici protecţia în favoarea persoanei vizate.

Aceste aspecte sunt facil de decelat, de acceptat şi respectat de către destinatarii legi penale, cu atât mai mult cu cât în cauză, aceştia au pregătire juridică şi înţeleg deplin rigorile, limitele şi condiţiile impuse de lege.

În egală măsură, indiferent dacă inculpata A. şi/sau inculpatul D. aveau acces la bazele de date de evidenţă a persoanelor, ilicitul penal este prezent tocmai pentru că acest acces a fost realizat fără a exista temeiul legal care să determine ori să permită prelucrarea informaţiilor confidenţiale ale unei persoane, scopul fiind doar satisfacerea sau obţinerea folosului nepatrimonial, în raport cu care mecanismul gândit şi aplicat era eficient.

Instanţa de apel conchide că faptele inculpatului D., care în ziua de 11 martie 2014, la cererea inculpatei A., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor şi a prelucrat nelegal datele personale ale numitei Z. şi care a efectuat verificări şi în baza de date auto cu privire la aceeaşi persoană, iar informaţiile obţinute, incluzând şi fotografia persoanei, le-a pus la dispoziţia inculpatei A., care l-a rândul ei le-a pus la dispoziţia fiicei sale, cu scopul de a fi folosite pentru a-şi sprijini fiica în disputa sentimentală, realizează elementele constitutive ale instigării şi autoratului la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce o priveşte pe inculpata A., respectiv art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în situaţia inculpatului D., fapte pentru care va fi angajată în răspunderea penală.

Individualizarea pedepselor

Analizând incidenţa criteriilor de individualizare a pedepsei în limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa de apel are în vedere că potrivit art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., stabilirea duratei şi cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat se face în raport cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi a periculozităţii făptuitorilor, consecutiv unui examen al tuturor circumstanţelor reale, specifice faptelor comise, şi personale, legate de fiecare inculpat.

În aceste circumstanţe, instanţa de apel, valorificând criteriile legale evaluate simultan şi coroborat şi aplicându-le situaţiei concrete celor doi inculpaţi, observând că inculpaţii au urmărit un scop nelegitim, dar generat, în cazul inculpatei, de dorinţa protejării propriei fiice în cadrul disputei sentimentale, mobil ce sugerează o periculozitate redusă, iar consecinţele infracţiunii comise sunt, de asemenea, reduse, va avea în vedere stabilirea pedepselor într-un cuantum orientat către minimul special al pedepsei.

Văzând însă contribuţiile individuale şi iniţiativa infracţională, ca şi calitatea de magistrat - procuror a inculpatei A., funcţia de conducere ocupată (prim - procuror) la momentul comiterii infracţiunii, împrejurări ce au constituit un ascendent profesional şi ierarhic faţă de inculpatul D., se va stabili, în cazul inculpatei A., o pedeapsă în cuantum de 2 ani închisoare, iar în cazul inculpatului D., o pedeapsă în cuantum de 1 an închisoare.

Cu privire la pedeapsa complementară, în cazul inculpatei A., în considerarea nivelului de educaţie şi la motivului săvârşirii infracţiunii, instanţa de apel apreciază că este necesar ca acesta să fie stabilită la maximul prevăzut de lege - de 5 ani, iar pentru inculpatul D. să fie orientată către minimul acestei pedepse - de 3 ani, urmând a fi vizate drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi g) C. pen. pentru inculpatul având profesia de poliţist, respectiv art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. pentru inculpata având profesia de procuror.

Instanţa de apel reţine că în cazul magistraţilor (judecători, procurori), urmare a condamnării pentru comiterea unei fapte intenţionate, funcţia acestora încetează prin efectul legii, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei aleasă de către instanţă (executare efectivă ori suspendare), deoarece această modalitate de executare nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei.

Aşadar, nu este necesară interzicerea dreptului prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., atât în cazul pedepsei complementare, cât şi în cazul pedepsei accesorii, câtă vreme se interzice exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.. Procurorii exercită indiscutabil o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aşa încât odată interzis dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este implicit interzis şi dreptul de a ocupa funcţia de judecător sau procuror (în acelaşi sens Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 175/A pronunţată la data de 17 mai 2017 în dosarul nr. x/2016, ale căror argumente se aplică mutatis mutandis).

În considerarea pedepselor astfel cum au fost individualizate, instanţa de apel observă că ansamblul circumstanţelor care caracterizează persoana inculpaţilor A. şi D., sunt în favoarea acestora şi indică că acţiunea ilicit penală sancţionabilă reprezintă un moment singular în viaţa lor, aşa încât se apreciază că nu se impune aplicarea efectivă a pedepselor, motiv pentru care instanţa de apel urmează să dispună amânarea aplicării acestor pedepse.

Instanţa de apel va atrage atenţia, atât inculpatei A., cât şi inculpatului D. asupra conduitei viitoare şi apreciază că factori pozitivi care caracterizează conduita lor până la comiterea infracţiunii vor contribui la reeducarea lor şi îi va feri de consecinţele la care se expun dacă vor comite alte infracţiuni ori dacă nu respectă măsurile de supraveghere şi nu execută obligaţiile ce le revin pe perioada termenului de supraveghere, respectiv revocarea ori anularea acestei măsuri.

Cu privire la măsurile de supraveghere, instanţa de apel apreciază că prezentarea săptămânală inculpaţilor A. şi D. la Serviciul de probaţiune, concordant cu vizitele consilierilor de probaţiune va asigura o coerentă modalitate, alături de celelalte obligaţii şi măsuri, prin care inculpaţii vor putea conştientiza gravitatea ilicitului penal săvârşit şi astfel se va asigura o reeducare eficientă a inculpaţilor.

Cheltuielile judiciare, apărătorii din oficiu.

În ceea ce priveşte apărătorii din oficiu, instanţa de apel constată că potrivit art. 91 alin. (4) din C. proc. pen..., delegaţia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, dar în egală măsură reţine că potrivit art. 91 alin. (2) teza finală din C. proc. pen..., când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care să îl înlocuiască, acordându-i un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării, avocatul din oficiu având obligaţia de prezentare şi pe cea de asigurare a unei apărări concrete şi efective, după cum dispune art. 91 alin. (3) din C. proc. pen . . . . . . . . . .Mai mult, instanţa de apel reţine că desfăşurarea unui proces într-un termen rezonabil reprezintă nu un deziderat, ci o obligaţie a organelor judiciare ce derivă din respectarea drepturilor procesuale, iar în faza apelului acest termen este de 6 luni, în funcţie de complexitatea cauzei, după care partea poate introduce contestaţie cu privire la depăşirea duratei rezonabile a procedurilor, aşa după cum de altfel dispune art. 4881 C. proc. pen.

Analizând aceste dispoziţii legale, în interesul asigurării unei apărări efective a inculpaţilor, în raport şi de complexitatea prezentei cauze, văzând amplul probatoriu solicitat, atât de către Parchet, cât şi de apărare, a fi administrat ori readministrat în faţa instanţei de apel, delegaţiile apărătorilor din oficiu desemnaţi, ce au pregătit apărarea inculpaţilor până la prezentarea apărătorilor aleşi au fost menţinute pe parcursul întregii faze procesuale, instanţa de apel apreciind că numai în acest mod se poate asigura pe deplin dreptul inculpaţilor de a fi asistaţi pe întreg parcursul procesual.

De aceea, observând că apărătorii desemnaţi din oficiu s-au prezentat la fiecare termen de judecată, concomitent cu prezentarea apărătorilor aleşi şi constatând că inculpaţii aveau astfel asigurate în mod real drepturile de a fi asistaţi, instanţa de apel va cuantifica prestaţia avocaţilor din oficiu, spre limita maximală a onorariului ce poate fi suportat de către stat.

Instanţa de apel constată că aceste sume maximale sunt agreate periodic la nivelul Baroului de avocaţi, al Parchetului şi Ministerului Justiţiei, printr-un înscris denumit "protocol". Fiind sume alocate din bugetul de stat instanţa nu poate cenzura limita maximă, întrucât în raport de această sumă se previzionează necesarul în bugetul autorităţilor publice cu această destinaţie, însă reţine că orice înţelegere a acestor entităţi, care tind să limiteze dreptul judecătorului de a evalua sumele concrete ce ar trebui acordate, avocatului din oficiu, în fiecare caz în parte, tind să suprime independenţa şi inamovibilitatea judecătorului garantată de Constituţiei României şi sunt contrare dispoziţiilor art. 393 din C. proc. pen..., deoarece completul de judecată deliberează asupra cheltuielilor judiciare, precum şi asupra oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei. Coroborarea acestui text de lege cu cel al art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., demonstrează că instanţa în procesul de deliberare, poate, chiar din oficiu, să reducă motivat, partea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionată de circumstanţele cauzei. Aşadar, în aprecierea instanţei de apel, dacă suma maximă nu poate fi depăşită, deoarece reprezintă o valoare a cărei legalitate este regăsită în bugetul autorităţilor publice, buget ce este aprobat de către Parlament, diminuarea sumelor, atât pentru onorariul parţial, cât şi pentru cel total, reprezintă o chestiune de deliberare a judecătorului, ce nu poate fi cenzurată de către nicio autoritate, decât prin căile de atac prevăzute de lege.

Pentru toate argumentele evocate, Înalta Curte va admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din data de 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, privind şi pe intimaţii inculpaţi F., C., E. şi D., va casa în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

În baza art. 83, 84 C. pen., va dispune amânarea aplicării pedepsei principale de 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. faţă de inculpata A., pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatei A. asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 83, 84 C. pen., va dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi g) C. pen., faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul D. va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului D. asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

Va respinge cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de procuror, din tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de fals intelectual, în ceea ce o priveşte pe inculpata A..

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen..., va achita pe inculpata A. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 20 raportat la art. 246 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., ca urmare a dezincriminării faptei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului. Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în faţa instanţei de apel, ale căror delegaţii au fost menţinute şi după prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 400 RON pentru fiecare dintre inculpaţi F., E., A. şi C. asistaţi, va rămâne în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul D. în cuantum de 520 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din data de 7 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, privind şi pe intimaţii inculpaţi F., C., E. şi D.,

Casează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

În baza art. 83, 84 C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei principale de 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. faţă de inculpata A., pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatei A. asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 83, 84 C. pen., dispune amânarea aplicării pedepsei principale de 1 an închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi g) C. pen., faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul D. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte săptămânal la Serviciul de probaţiune Mehedinţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului D. asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea amânării aplicării pedepsei.

Respinge cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de procuror, din tentativă la infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de fals intelectual, în ceea ce o priveşte pe inculpata A..

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen..., achită pe inculpata A. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 20 raportat la art. 246 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 şi art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., ca urmare a dezincriminării faptei.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, dacă nu contravin prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu în faţa instanţei de apel, ale căror delegaţii au fost menţinute şi după prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 400 RON pentru fiecare dintre inculpaţi F., E., A. şi C. asistaţi, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul D. în cuantum de 520 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM