Fraud and forgery conviction for unpaid commercial debt; limitations of cassation review on factual evidence and sentencing law choice

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 239 din 15 februarie 2018 a Judecătoriei Galaţi, s-a dispus:

I. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de înşelăciune, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi uz de fals în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 alin. (1) C. pen., art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2013) la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969, precum şi interzicerea exercitării aceloraşi drepturi conform art. 71 C. pen. de la 1969.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2013), respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 4 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (1)-(4) C. proc. pen. a constatat executată pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de un an întrucât executarea a început la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (5) C. proc. pen. pe lângă pedeapsa rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

II. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. din infracţiunile de înşelăciune, instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1384 din 20 noiembrie 2013 stabilită în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Constanţa, definitivă prin neapelare la 3 decembrie 2013, prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei conform art. 81 - 82 C. pen., cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 1384 din 20 noiembrie 2013, în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Constanţa, definitivă prin neapelare la 3 decembrie 2013.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: (i) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; (ii) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; (iii) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; (iv) să comunice schimbarea locului de muncă; (v) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. i s-a impus condamnatului să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice şi Direcţia de Gospodărire Comunală din Cadrul Primăriei Constanţa, ambele din municipiul Constanţa, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 C. proc. pen., în referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., privind situaţiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de supraveghere şi neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor, obligaţiilor de supraveghere şi a celor civile, stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 45 alin. (5) C. proc. pen., pe lângă pedeapsa rezultantă, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC C. SRL Galaţi şi obligaţi în solidar inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 860.113,85 RON către SC C. SRL Galaţi, cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 256 C. proc. pen., a fost menţinută măsura asigurătorie a popririi dispusă prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi din data de 4 iulie 2012 asupra sumei de 877.528,79 RON, identificată în contul D. - Sucursala Constanţa, pe recipisa nr. x din 30 aprilie 2012 (CONT x, IBAN x) şi s)-a dispus ca din suma de 877.528,79 RON poprită să se achite suma de 860.113,85 RON către SC C. SRL Galaţi şi cheltuielile judiciare şi de judecată, restul urmând a fi pus la dispoziţia SC E. SRL, măsuri ce vor putea fi puse în aplicare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, aflate la filele x, în volumul II al dosarului de urmărire penală, anume indicate în dispozitivul hotărârii pronunţate în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpaţii A. şi B. la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 2.200 RON, din care, pentru fiecare inculpat, 779 RON în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă SC C. SRL Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în toamna anului 2011, martorul F. şi inculpatul A. au convenit ca partea civilă SC C. SRL Galaţi să livreze către SC E. SRL Constanţa deşeuri provenite din localitatea Periş, marfa urmând a fi transportată cu mijloace auto puse la dispoziţie de inculpatul A.

Conform înţelegerii dintre părţi, la finalul relaţiei comerciale, partea civilă trebuia să emită o singură factură fiscală pentru întreaga cantitate de marfă livrată, iar contravaloarea acesteia să fie achitată de inculpat în termen de 3 zile de la facturare prin virament bancar .

La momentul la care a fost demarată relaţia comercială, pentru o mai bună colaborare între cele două societăţi, inculpatul A. l-a desemnat pe coinculpatul B., finul său, pentru ca, în numele SC E. SRL Constanţa, să ţină legătura cu martorii G. şi H., delegaţi ai SC C. SRL Galaţi, desemnaţi de martorul F. să supravegheze activitatea de livrare a deşeurilor din localitatea Periş.

Mai exact, astfel cum a rezultat din declaraţiile celor doi angajaţi ai părţii civile, inculpatul B. era cel care îi anunţatelefonic despre sosirea la Periş a mijloacelor auto ce urmau a fi încărcate cu deşeuri.

Conform declaraţiilor martorilor I., contabil la SC J. SA, K., cantaragiu la aceeaşi societate, H. şi G., angajaţi ai părţii civile, livrarea mărfii se făcea în următoarea modalitate:

Reprezentantul SC C. SRL Galaţi se prezenta cu mijlocul de transport închiriat de SC E. SRL Constanţa în incinta SC J. SA unde se afla cântarul electronic, ocazie cu care se lua tara maşinii după care se proceda la încărcarea deşeurilor metalice.

În continuare, se proceda la o nouă cântărire a mijlocului auto, de data aceasta încărcat cu marfă, în prezenţa cantaragiului unităţii, a agenţilor de pază de la firma L., a delegatului SC C. SRL Galaţi şi a şoferului mijlocului de transport, întocmindu-se notă de cântar care era semnată de toate persoanele mai sus-menţionate.

Ulterior, pe baza notei de cântar se întocmea avizul de însoţire a mărfii emis de SC J. SA către SC C. SRL Galaţi în care erau menţionate cantităţile de marfă livrate, iar la rubrica "date privind expediţia" erau înscrise mijlocul auto şi numele conducătorului auto, avizul de însoţire a mărfii fiind semnat de acesta din urmă.

Concomitent se întocmeau avize de însoţire a mărfii, pe baza cărora marfa era livrată de SC C. SRL Galaţi către SC E. SRL Constanţa, avize care erau semnate de aceeaşi conducători auto. Aceste avize însoţeau transportul până la Poarta Albă, judeţul Constanţa (sediul SC E. SRL Constanţa). Aici se întocmeau alte avize de însoţire a mărfii, pe baza cărora marfa era transportată în Portul Constanţa la SC M. SRL Constanţa, beneficiarul care achiziţiona marfa de la SC E. SRL Constanţa.

În modalitatea mai sus menţionată, în perioada 14.10-17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galaţi a livrat către SC E. SRL Constanţa deşeuri metalice, într-un număr de 32 transporturi, iar la data de 17 ianuarie 2012, pe baza avizelor de însoţire marfă emise în această perioadă, partea civilă SC C. SRL Galaţi a emis factura fiscală nr. x în valoare de 860.113,85 RON reprezentând contravaloarea cantităţii de 660,96 tone deşeuri livrate. .

Aşa cum a rezultat din situaţia de fapt, marfa livrată de SC J. SA a fost transportată de la locaţia din judeţul Ilfov până în Portul Constanţa la SC M. SRL Constanţa, acest beneficiar achitând integral marfa achiziţionată de la SC E. SRL Constanţa, astfel cum rezultă din declaraţiile martorei N., director economic la SC M. SRL Constanţa, precum şi din documentele puse la dispoziţie de această societate.

S-a constatat că pe parcursul derulării relaţiei comerciale, respectiv la data de 7 noiembrie 2011, inculpatul A. a plătit în contul SC C. SRL Galaţi suma de 100.000 RON reprezentând avans marfă, sumă care însă la solicitarea sa i-a fost restituită la data de 10 noiembrie 2011 de către martorul F., inculpatul motivând că avea nevoie urgentă de bani pentru perfectarea altei afaceri.

Conform promisiunilor făcute de inculpat, urma ca, în cel mai scurt termen, acesta să restituie părţii civile suma mai sus menţionată, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

Mai mult decât atât, la sfârşitul lunii decembrie 2011, având în vedere debitul acumulat de SC E. SRL Constanţa (860.113,85 RON), martorul F. a încercat să ia legătura cu inculpatul A. însă acesta nu a mai răspuns la telefon, iar inculpatul B. pe care l-a contactat, i-a spus că inculpatul A. este plecat în concediu.

În continuare, martorul a luat legătura cu inculpatul B. care i-a spus că inculpatul A. era plecat în concediu.

Pentru că inculpatul A. nu mai răspundea la telefon, martorul F. a transmis factura fiscală către SC E. SRL Constanţa atât prin e-mail, solicitând achitarea contravalorii mărfii conform prevederilor contractuale nr. x/01 noiembrie 2011, cât şi prin poştă .

La data de 17 ianuarie 2012, SC J. SA, judeţul Ilfov a emis către SC C. SRL Galaţi factura fiscală nr. x pentru întreaga cantitate de marfă livrată, cu precizarea că, potrivit înţelegerii dintre reprezentanţii celor două societăţi, societatea din Galaţi a achitat integral, în avans, marfa achiziţionată .

După ce a primit factura fiscală de livrare a mărfii, inculpatul A. l-a contactat telefonic pe martorul F. căruia i-a reproşat faptul că preţul de vânzare era prea mare şi i-a spus că nu-i va da banii pe marfă.

În acest context, la data de 27 ianuarie 2012, martorul F. s-a adresat cu o plângere lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. Galaţi, solicitând efectuarea de cercetări faţă de A. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi recuperarea prejudiciului în valoare de 860.113,85 RON .

Fiind audiat cu ocazia cercetărilor efectuate, inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reclamate, susţinând că SC E. SRL Constanţa nu a achiziţionat deşeuri de la SC C. SRL Galaţi, că iniţial au existat discuţii privind achiziţionarea de marfă de la societatea din Galaţi, dar pentru că nu s-a înţeles la preţ cu martorul F., relaţia comercială nu s-a mai derulat.

Inculpatul a confirmat faptul că a virat suma de 100.000 RON în contul SC C. SRL Galaţi (reprezentând avans marfă) însă a susţinut că, din cauza neînţelegerilor privind preţul de achiziţie, martorul i-a restituit banii.

În continuare inculpatul a arătat că marfa cu privire la care martorul F. susţine că ar fi fost livrată de SC C. SRL Galaţi a fost în realitate achiziţionată de la SC O. SRL Constanţa, reprezentată de coinculpatul B., şi a achitat-o integral prin virament bancar.

Faţă de mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa a constatat că, prin crearea circuitului fictiv de documente prezentat, inculpaţii A. şi B. au conceput un mod de acţiune prin care să o prejudicieze pe partea civilă, lucru care s-a şi întâmplat.

Astfel, s-a constatat că, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galaţi prin administratorul F. a vândut către SC E. SRL Constanţa deşeuri în valoare de 860.113,85 RON.

Marfa a fost livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei. Conform prevederilor contractuale, marfa ar fi trebuit achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deşi a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanţa şi a refuzat să plătească contravaloarea mărfii.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei şi pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpaţii A. şi B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanţa (firmă fantomă - care nu funcţionează la sediul social declarat şi al cărei administrator este o persoană neşcolarizată, lipsită de mijloace financiare şi fără cunoştinţe în ceea ce priveşte activitatea de administrare a unei firme) la SC O. SRL Constanţa şi de la SC O. SRL Constanţa la SC E. SRL Constanţa.

În final, marfa luată în realitate de la SC C. SRL Galaţi a fost vândută de SC E. SRL Constanţa la SC M. SRL Constanţa în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăţi, care a achitat-o integral inculpatului A.

Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-şi onoreze obligaţiile de plată către partea civilă folosind banii în alte scopuri (pentru achiziţionarea unor bunuri mobile şi pentru achitarea altor datorii).

Faptul că partea civilă a livrat marfă către societatea administrată de inculpatul A. şi că acesta a refuzat să o achite a rezultat şi din declaraţiile martorilor Q., R., S.

Astfel, din declaraţia martorului Q. a rezultat că, în cursul lunii decembrie 2011, împreună cu R., s-a întâlnit cu S., A. şi finul acestuia, B., ocazie cu care A. şi finul acestuia -, au recunoscut faptul că SC E. SRL Constanţa a achiziţionat marfă de la SC C. SRL Galaţi, pe care nu a achitat-o.

S-a menţionat faptul că A. şi-a luat angajamentul faţă de cei prezenţi că urmează să-i achite lui F. suma de 50.000 RON şi totodată să-i emită un număr de şase D.-uri până la concurenţa sumei datorate.

Totodată, s-a menţionat faptul că A. şi ... au spus că banii încasaţi pentru marfa achiziţionată de la F. a fost cheltuită pentru achiziţionarea unui autoturism T. şi pentru plata unei datorii curente, inclusiv achiziţionarea unui cântar".

Din declaraţia martorului R. a rezultat că D.-ul respectiv a fost completat de F. care l-a şi introdus spre decontare.

De asemenea, A. cu ocazia întâlnirii cu martorul a spus că are o datorie faţă de F. ca urmare a unei relaţii comerciale şi se obligă să achite acestuia suma de 50.000 RON şi să-i emită un număr de 6 file D. până la concurenţa sumei datorate. A. şi finul acestuia, . . . . . . . . . ., au spus că banii primiţi pentru marfa livrată de F. au fost folosiţi pentru achiziţionarea unui T. şi alte cheltuieli curente (achiziţionare cântar, etc.). În urma discuţiilor purtate cu F., acesta a spus că marfa livrată lui A. a fost achiziţionată de la Periş şi nu a primit contravaloarea acesteia.

Analizând şi raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cauză, prima instanţă a avut în vedere concluziile acestuia în sensul că, în perioada octombrie - decembrie 2011, SC C. SRL a achiziţionat de la SC J. SA deşeuri de fier provenite din dezmembrări, livrarea fiind realizată pe bază de avize de expediţie.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa de fond a constatat că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii există, au fost săvârşite de către inculpaţi şi constituie infracţiune în sensul art. 15 C. pen., astfel încât, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea acestora, la pedepse în limitele prevăzute de lege.

În drept, instanţa a reţinut că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., la aceeaşi dată fiind abrogat C. pen. din 1969, conform art. 250 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Instanţa a observat că de la data săvârşirii faptei (28 martie 2013) şi până în prezent a intervenit o lege penală nouă, astfel că a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor, conform art. 5 din C. pen.

III. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, inculpaţii A., B., precum şi partea civilă SC C. SRL Galaţi şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa.

Prin apelul procurorului, sentinţa a fost criticată pentru nelegala considerare că pedeapsa complementară aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea era executată, întrucât atât sub imperiul legii penale din 1969, cât şi sub legea actuală, pedeapsa complementară se pune în executare după executarea pedepsei închisorii.

În apelul inculpatului A. a fost invocată insuficienţa probelor în acuzare, susţinându-se în esenţă că faptele pentru care acesta a fost condamnat nu sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, lipsind intenţia, ca formă de vinovăţie cerută de lege. Instanţa de fond nu a luat în considerare modul fraudulos şi ilegal în care numitul F. a intrat în posesia D.-ului semnat şi ştampilat de către inculpatul A. de la martorii Q., S. şi R.

La rândul său, partea civilă SC C. SRL Galaţi a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul laturii civile a cauzei, solicitându-se şi acordarea penalităţilor de întârziere prevăzute în contract.

Prin apelul părţii responsabile civilmente SC E. SRL Constanţa, s-a solicitat achitarea inculpatului A., susţinându-se că faptele reţinute ca temei pentru condamnarea dispusă în cauză nu există în realitate, iar în subsidiar că acestea nu sunt prevăzute de legea penală.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2018, inculpatul B. a declarat că îşi retrage apelul formulat în cauză.

Prin Decizia penală nr. 1206/A din 26 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, inculpatul A. şi partea civilă SC C. SRL Galaţi şi desfiinţată în parte sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi acţiunea civilă exercitată în cauză.

În rejudecare, instanţa de apel a dispus înlăturarea menţiunii prin care se constatase executată pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an, în privinţa inculpatului A..

S-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b), d), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

A fost modificată dispoziţia pe latură civilă, în sensul că s-a prevăzut ca suma de 860.113,85 RON cu penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere, dar nu mai mult decât debitul principal, să fie plătită către partea civilă SC C. SRL Galaţi de inculpaţii A. şi B. în solidar, inculpatul A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost respins apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Au fost obligaţi partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa şi inculpatul B. la plata a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanţă asupra existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor au fost corect stabilite în cauză, prima instanţă apreciind în mod judicios că activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului A. realizează elementele de tipicitate ale infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., precum şi îndeplinirea în caz a condiţiilor răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, vinovăţie, prejudiciu, legătură de cauzalitate) în raport de partea civilă SC C. SRL Galaţi.

La stabilirea situaţiei de fapt, instanţa Curţii de Apel a constatat că prima instanţă a acordat semnificaţia cuvenită probatoriului administrat, cu referire la (i) declaraţiile martorilor F., G., H., U., V., Q., R., S., I., K., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., N., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR.; (ii) înscrisuri cu caracter contabil (avize de însoţire a mărfii, contracte, facturi, tichete cântar ş.a.), inclusiv contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat la 01 noiembrie 2011; (iii) raport de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert SS. şi răspunsul la obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză.

S-a arătat de către instanţa de apel ca fiind corect stabilit că inculpaţii A. şi B. au indus în eroare pe reprezentantul legal al SC C. SRL Galaţi, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii fictive (prin promisiunea mincinoasă privind plata ulterioară a preţului mărfii), în scopul de a obţine un folos patrimonial injust, cauzând un prejudiciu părţii civile în valoare de 860.113,85 RON.

Inculpatul A. l-a determinat cu intenţie pe coinculpatul B. să întocmească în fals facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, formulare de încărcare şi descărcare deşeuri nepericuloase şi tichete de cântar, aferente perioadei 14 octombrie - 17 decembrie 2011, care atestau în mod nereal că SC O. SRL Constanţa a livrat deşeuri către SC E. SRL Constanţa, pentru a ascunde adevărata provenienţă a mărfii şi pentru a prejudicia partea civilă SC C. SRL Galaţi în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Tot inculpatul A., în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în contabilitate facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii emise de coinculpatul B., cunoscând că sunt false, în vederea ascunderii adevăratei provenienţe a mărfii şi pentru a se sustrage de la plata contravalorii ei către civilă SC C. SRL Constanţa.

S-a constatat că faptele prezentate realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, pentru care inculpatul A. a fost condamnat în primă instanţă.

S-a reţinut că inculpaţii A. şi B. au creat un circuit fictiv de documente contabile prin care să o prejudicieze pe partea civilă.

Astfel, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galaţi, prin administrator F., a vândut către SC E. SRL Constanţa deşeuri în valoare de 860.113,85 RON, marfa fiind livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei.

Pe parcursul derulării relaţiei comerciale, pentru a crea aparenţa bunei credinţe şi pentru a determina pe partea civilă să-i livreze în continuare marfă, inculpatul a efectuat o plată parţială în sumă de 100.000 RON în contul părţii civile, dar la scurt timp, acesta solicitat returnarea banilor sub diferite pretexte, promiţând însă că-i va restitui în termenul cel mai scurt, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Potrivit înţelegerii părţilor, marfa ar fi trebuit achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deşi a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanţa şi a refuzat să plătească contravaloarea ei.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei şi pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpaţii A. şi B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanţa (firmă fantomă care nu funcţionează la sediul social declarat şi al cărei administrator este o persoană neşcolarizată, lipsită de mijloace financiare şi fără cunoştinţe în ceea ce priveşte activitatea de administrator a unei firme) la SC O. SRL Constanţa şi de la SC O. SRL Constanţa la SC E. SRL Constanţa.

În cele din urmă, marfa luată în fapt de la SC C. SRL Galaţi a fost vândută de SC E. SRL Constanţa către SC M. SRL Constanţa, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăţi, pe care a achitat-o integral inculpatului A.. Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-şi onoreze obligaţiile de plată către partea civilă, folosind banii în alte scopuri (pentru achiziţionarea unor bunuri mobile şi pentru achitarea altor datorii).

S-a constatat că apărările inculpatului A. în sensul că nu a avut o relaţie comercială directă cu partea civilă şi mutarea centrului de interes pe SC O. SRL Constanţa erau contrazise de materialul probator menţionat anterior, iar invocarea unor expertize contabile cu caracter extrajudiciar, nu era în măsură să modifice situaţia de fapt şi de drept prezentată în sensul infirmării celorlalte mijloace probatorii.

În schimb, instanţa de apel a constatat că hotărârea primei instanţe era nelegală sub aspectul reţinerii ca fiind executată a pedeapsei complementare stabilită prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, reţinându-se că executarea pedepselor complementare nu se realizează înainte de executarea pedepsei principale. Astfel, pe lângă pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 8 luni închisoare, s-a constatat că trebuia aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) C. pen., pe o perioadă de 1 an, stabilită prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea.

S-a apreciat că şi sub aspectul laturii civile instanţa de fond trebuia să acopere integral prejudiciul cauzat părţii civile, prin acordarea şi a penalităţilor de 0,1% pe zi de întârziere, dar nu mai mult decât suma datorată, astfel cum rezulta din Contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat între părţi la 1 noiembrie 2011 şi în conformitate cu art. 1385 C. civ. Astfel, prima instanţă trebuia, potrivit art. 1373 C. civ., să-l oblige pe inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa la plata despăgubirilor civile, acesta acţionând în calitate de prepus al acestei societăţi.

Împotriva Deciziei penale nr. 1206/A din 27 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat recurs în casaţie inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC. E. SRL Constanţa, invocându-se incidenţa în cauză a motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.

Cu privire la primul motiv de recurs, cu referire la infracţiunea de înşelăciune reţinută de cele două instanţe, s-a susţinut că aceasta nu îndeplineşte elementele de tipicitate ale unei infracţiunii, faptele ce au format obiectul sesizării instanţei impunându-se a fi calificate drept probleme de răspundere civilă, având la bază un simplu raport juridic civil.

S-a susţinut că în speţă condiţia inducerii în eroare nu este îndeplinită, raportat la faptul că elementul material al infracţiunii de înşelăciune este dat de acţiunea de prezentare, în mod nereal, a unei anumite situaţii, care trebuie să existe fie la momentul la care s-a încheiat contractul, fie pe parcursul derulării acestuia. Astfel, nu se poate pune problema ca elementul material să fie reprezentat de o omisiune, constând în simpla neplată a preţului, care este doar un rezultat al unui raport juridic civil şi, prin urmare, se rezolvă după regulile civile.

Or, din starea de fapt stabilită de cele două instanţe şi chiar din declaraţiile părţii civile F. rezultă că aceasta nu a fost indusă în eroare nicio clipă.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, s-a solicitat să se constate că, din starea de fapt stabilită de instanţe, se observă în mod clar că nu a existat intenţia prejudicierii părţii civile respectiv obţinerea de către inculpat pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Inculpatul A. i-a achitat martorului F. suma de 100.000 RON reprezentând un avans marfă şi, chiar dacă suma de bani i-a fost returnată ulterior, inculpatul nu putea cunoaşte dinainte acest fapt, martorul având posibilitatea să refuze restituirea sumei, ceea ce exclude pretinsa acţiune de inducere în eroare care să fi fost urmărită încă de la începutul derulării contractului convenit cu partea civilă şi care să subziste pe tot parcursul executării acestuia.

Ca urmare, fiind vorba de un raport juridic civil, care nu era constatat printr-un înscris constatator, acesta trebuia să se rezolve pe cale civilă, prin interogatoriu, precum şi prin alte modalităţi strict civile.

În consecinţă, s-a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală în forma săvârşită de inculpatul A.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals, s-a arătat că ambele instanţe au greşit atunci când au considerat că în speţă ar fi fost săvârşite infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma consumată şi uzul de fals în formă continuată. În acest sens, s-a arătat că doctrina şi jurisprudenţa stabilesc că în situaţia în care instigarea la fals este urmată de folosirea de către respectivul instigator a înscrisului falsificat există o singură infracţiune, şi anume falsul în înscrisuri sub semnătură privată, în al cărei conţinut legal se absoarbe şi uzul de fals.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere încadrarea juridică aleasă de instanţa de fond şi cea de apel.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs în casaţie, prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că legea penală mai favorabilă în cauză era legea veche, având în vedere că în sarcina inculpatului A. a fost reţinută existenţa unui concurs de infracţiuni, iar regimul sancţionator prevăzut de legea veche era mult mai blând decât codificarea actuală, care obligă ca la pedeapsa cea mai grea să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

S-a învederat că la stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se ia în considerare nu doar limita de pedeapsă din vechea şi noua lege, ci toate instituţiile aplicabile în cauză, inclusiv cele autonome, în variantele din vechea şi noua lege, în aşa fel încât să nu se creeze o lex terţia. Or, în cauză, vechea reglementare avea din start două aspecte mult mai favorabile inculpatului, şi anume acestuia i se putea aplica cea mai mare pedeapsă stabilită, fără a se acorda un spor, existând totodată posibilitatea suspendării pedepsei sub supraveghere, chiar în cazul unui concurs.

A solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de înşelăciune imputată acestuia, precum şi faptele de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals nu există; respingerea pretenţiilor civile, iar în subsidiar, dacă instanţa va considera că între partea civilă SC C. SRL şi partea responsabilă civilmente, SC E. SRL Constanţa, au existat raporturi juridice, se impune achitarea inculpatului A., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., deoarece faptele acestuia nu sunt prevăzute de legea penală.

Cererea de recurs în casaţiei formulată de inculpatul A. şi de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, părţii civile C. SRL şi inculpatului B. la toate adresele indicate.

În cauză au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu privire la recursul în casaţie declarat de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din data de 24 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - judecătorul de filtru a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv în şedinţa din 22 mai 2019, Înalta Curte a luat concluziile acuzării şi apărării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate practicaua hotărârii.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpatul A. şi de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special de dispoziţiile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie, şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În cauza de faţă, inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL Constanţa au declarat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1206 din data de 27 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, invocând ca motiv de nelegalitate greşita reţinere a vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, faptele săvârşite nefiind prevăzute de legea penală, şi pentru greşita stabilire a legii penale mai favorabile cu consecinţa aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, s-a arătat că, în raport de situaţia de fapt reţinută, în cauză nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, în realitate fiind vorba de un simplu raport juridic civil. Condiţia inducerii în eroare nu este îndeplinită, raportat la faptul că elementul material al infracţiunii de înşelăciune este dat de acţiunea de prezentare, în mod nereal, a unei anumite situaţii, care trebuie să existe fie la momentul la care s-a încheiat contractul, fie pe parcursul derulării acestuia.

În plus, din starea de fapt stabilită de cele două instanţe şi chiar din declaraţiile părţii civile F. rezultă că aceasta nu a fost indusă în eroare niciun moment

S-a mai arătat că în mod greşit a fost stabilită existenţa a două infracţiuni de fals diferite, respectiv infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma consumată şi uzul de fals în formă continuată, doctrina şi jurisprudenţa stabilind că, în situaţia în care instigarea la fals este urmată de folosirea de către respectivul instigator a înscrisului falsificat, există o singură infracţiune, şi anume falsul în înscrisuri sub semnătură privată care absoarbe şi uzul de fals.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat că legea penală mai favorabilă în cauză era legea veche, având în vedere că în sarcina inculpatului A. a fost reţinută săvârşirea mai multor infracţiuni, iar regimul sancţionator prevăzut de legea veche este mult mai blând decât codificarea actuală, care obligă instanţa ca la pedeapsa cea mai grea să adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Or, în speţă, vechea reglementare avea din start două aspecte mult mai favorabile inculpatului, şi anume acestuia i se putea aplica cea mai mare pedeapsă stabilită, fără a se acorda un spor de pedeapsă, existând totodată posibilitatea suspendării pedepsei sub supraveghere, chiar în cazul unui concurs de infracţiuni.

Apreciind că faptele reţinute în sarcina inculpatului A. nu sunt prevăzute de legea penală, a solicitat admiterea recursului şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul şi criticile formulate nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casaţie invocat.

Astfel, pe baza materialului probator de la dosar, instanţa de apel a constatat că s-a făcut dovada că, în perioada 14 octombrie - 17 decembrie 2011, partea civilă SC C. SRL Galaţi, prin administrator F., a vândut către SC E. SRL Constanţa deşeuri în valoare de 860.113,85 RON, marfa fiind livrată ca urmare a promisiunilor făcute de inculpatul A. privind plata ulterioară a contravalorii ei.

Pe parcursul derulării relaţiei comerciale, pentru a crea aparenţa bunei credinţe şi pentru a determina pe partea civilă să-i livreze în continuare marfă, inculpatul a efectuat o plată parţială în sumă de 100.000 RON în contul părţii civile, dar la scurt timp, acesta solicitat returnarea banilor sub diferite pretexte, promiţând că-i va restitui în termenul cel mai scurt, lucru care însă nu s-a întâmplat.

Potrivit contractului, marfa trebuia achitată de cumpărător prin virament bancar în termen de 3 zile de la facturare. Deşi a fost emisă factura fiscală de livrare, inculpatul A. nu a înregistrat-o în contabilitatea SC E. SRL Constanţa şi a refuzat să plătească contravaloarea mărfii.

Ulterior, pentru a se sustrage de la plata datoriei şi pentru a induce în eroare organele de urmărire penală, inculpaţii A. şi B. au creat un circuit fictiv de intrare a mărfii de la SC P. SRL Constanţa (firmă fantomă care nu funcţiona la sediul social declarat şi al cărei administrator era o persoană neşcolarizată, lipsită de mijloace financiare şi fără cunoştinţe în ceea ce priveşte activitatea de administrator a unei firme) la SC O. SRL Constanţa şi de la SC O. SRL Constanţa la SC E. SRL Constanţa.

În cele din urmă, marfa luată în fapt de la SC C. SRL Galaţi a fost vândută de SC E. SRL Constanţa către SC M. SRL Constanţa, în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 30 august 2011 încheiat între cele două societăţi, pe care a achitat-o integral inculpatului A.. Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să-şi onoreze obligaţiile de plată către partea civilă, folosind banii în alte scopuri (pentru achiziţionarea unor bunuri mobile şi pentru achitarea altor datorii).

S-a mai reţinut că inculpatul A. l-a determinat cu intenţie pe coinculpatul B. să întocmească în fals facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, formulare de încărcare şi descărcare deşeuri nepericuloase şi tichete de cântar, aferente perioadei 14 octombrie 2011 - 17 decembrie 2011, care atestau în mod nereal că SC O. SRL Constanţa a livrat deşeuri către SC E. SRL Constanţa, pentru a ascunde adevărata provenienţă a mărfii şi pentru a prejudicia partea civilă SC C. SRL Galaţi, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Tot inculpatul A., în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în contabilitate facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii emise de coinculpatul B., cunoscând că sunt false, în vederea ascunderii adevăratei provenienţe a mărfii şi pentru a se sustrage de la plata contravalorii ei către civilă SC C. SRL Constanţa.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor A. şi B. au fost reţinute de instanţele anterioare pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză, cu referire la declaraţiile martorilor F., G., H., U., V., Q., R., S., I., K., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., N., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., înscrisuri cu caracter contabil (avize de însoţire a mărfii, contracte, facturi, tichete cântar ş.a.), inclusiv Contractul de vânzare-comercială nr. 1161 încheiat la 1 noiembrie 2011, cât şi a raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert SS. şi răspunsul la obiecţiunile formulate împotriva acestui raport.

Or, aşa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

În speţă, prin critica formulată, cu privire la reţinerea infracţiunilor de înşelăciune, şi de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, pe motiv că, în raport de situaţia de fapt reţinută, nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de înşelăciune, apreciind că este vorba de un simplu raport juridic civil, iar infracţiunea de uz de fals este absorbită de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în realitate se solicită o reevaluare a probatoriului administrat şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor, situaţie nepermisă însă în calea de atac a recursului în casaţie.

Aspectele menţionate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen. şi a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reţinute prin hotărârea definitivă a instanţei.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2013) la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969, precum şi interzicerea exercitării aceloraşi drepturi conform art. 71 C. pen. de la 1969.

Au fost repuse în individualitate pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 52/2015 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin Decizia penală nr. 782/A din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2013), respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală de executat pentru inculpat la 4 ani şi 8 luni închisoare.

Instanţa a observat că de la data săvârşirii faptei (28 martie 2013) şi până în prezent a intervenit o lege penală nouă astfel că a făcut aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor, conform art. 5 din C. pen.

Raportat la dispoziţiile art. 438 C. proc. pen., constituie motiv de casare, aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limite speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. se situează în limitele prevăzute de lege.

Criticile invocate de inculpat, referitoare la faptul că decizia recurată este contrară legii, pe motiv că, în caz, nu s-au aplicat dispoziţiile legii penale anterioare referitor la pedeapsa aplicată, nu pot fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cazul de casare respectiv vizând numai ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a realizat.

Astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, criticile vizând greşita aplicare a legii penale mai favorabile, care nu se raportează la pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu pot fi analizate prin motivele de recurs în casaţie, acesta fiind o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazuri excepţionale şi numai pentru motive de nelegalitate (Decizia nr. 55/RC/2015 a ÎCCJ).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva deciziei penale nr. 1206 din 27 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori,

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC. E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1206/A din 27 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2019.

Procesat de GGC -LM