Defendant's Annulment Appeal Rejected; 11-Year EU Fraud Instigation Sentence Upheld

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a unora din faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii A., B. şi C. formulată de reprezentantul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

În baza dispoziţiilor art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actuala reglementare) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată, printre alţii, inculpata A., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 121 din 7 august 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78/A/2016 din data de 9 februarie 2016 a Curţii de Apel Oradea în următoarele pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor: (i) în pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), C. pen., ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin (1), art. 36 alin. (1) C. pen. (ii) în pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi 36 alin. (1), art. 5 C. pen. (iii) în pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 ani şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 241 alin. (1) lit. b) cu aplicare art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) C. pen. şi (iv) în sporul obligatoriu de 4 ani închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care s-au aplicat aceste pedepse sunt concurente cu faptele din prezenta cauză.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen. au fost contopite aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în cauza de faţă, inculpata A. executând pedeapsa cea mai grea - aceea de 6 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu majorat la 7 ani şi 8 luni închisoare - reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 13 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară - lit. g) constând în interdicţia de a fi administrator sau reprezentant al unei societăţi comerciale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatei ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada executată, cu începere de la 27 septembrie 2015 (în baza sentinţei pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor) şi în continuare la zi.

În baza art. 397 C. proc. pen... raportat la art. 249 C. proc. pen..., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanţa nr. 131/P/2009 din 28 august 2014 asupra următoarelor bunuri imobile: imobil clădire (apartament) situat în municipiul Craiova, B-dul x nr. 136, jud. Dolj, cu valoare impozabilă de 221.617,44 RON dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x din 26 noiembrie 1996, emis de B.N.P. D., înscris în Cartea funciară nr. x a municipiului Craiova, având număr cadastral x, imobil compus din trei camere şi dependinţe; imobil clădire situată în oraşul Pucioasa, str. x, FN, în suprafaţă de 272 mp.; imobil cu valoarea impozabilă de 364.568 RON; imobil teren în suprafaţă de 1000 mp., din care ocupată suprafaţa de 126 mp., teren situat în oraşul Pucioasa, intravilan nr. 3, jud. Dâmboviţa, cu menţiunea suprafeţe defalcate: curţi 874 mp; imobil teren în suprafaţă de 2000 mp., teren situat în oraşul Pucioasa, intravilan nr. 4, jud. Dâmboviţa, cu menţiunea suprafeţe defalcate: păşuni 2000 mp; imobil teren în suprafaţă de 1400 mp., teren situat în oraşul Pucioasa, intravilan nr. 4, jud. Dâmboviţa, cu menţiunea suprafeţe defalcate: livadă pe rod 1400 mp; imobil teren în suprafaţă de 5000 mp., teren situat în oraşul Pucioasa, extravilan nr. 4, jud. Dâmboviţa, cu menţiunea suprafeţe defalcate: livadă pe rod 5000 mp, bunuri aflate în proprietatea inculpatei A., până la concurenţa sumei de 1.056.715,16 RON şi a accesoriilor fiscale aferente.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi instigare la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) şi art. 5 C. pen., în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că, începând cu anul 2007, România a beneficiat de fonduri pentru agricultură cu titlu de plăţi directe pe suprafaţă de la Uniunea Europeană.

Printre fermierii agricoli de pe raza judeţului Dolj care au formulat cereri de acordare a acestui sprijin de suprafaţă pentru campania agricolă 2007 s-a numărat şi S.C. E. S.R.L..

Această societate cu profil agricol a fost înfiinţată în anul 2004, la vremea respectivă având ca asociaţi pe F., fiica inculpatei A., şi pe G., fiul martorului H..

Ulterior, în anul 2005, aceştia s-au retras din societate predând părţile sociale numitei I. - nepoata inculpatei A., care a devenit şi administrator, însă, şi aceasta din urmă s-a retras din funcţia de administrator la data de 10 mai 2006, în locul său fiind numit administrator inculpatul J..

La data de 15 noiembrie 2005, S.C. E. S.R.L. a încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului contractul de concesiune nr. x/2005 având ca obiect folosirea şi exploatarea unui teren cu destinaţie agricolă în suprafaţă de 3395,44 ha, amplasat pe raza localităţilor Bisteţ, Goicea, Gighera şi Măceşu de Jos, din care, o suprafaţă de 2000 ha din terenul concesionat era acoperită de culturi edificate de S.C. K. S.A.. Referitor la nepredarea către S.C. E. S.R.L. a întregii suprafeţe de teren concesionate de la Agenţia Domeniilor Statului prin contractul nr. x/2005 s-au purtat o serie de litigii atât cu privire la plata redevenţei către stat cât şi cu privire la plata impozitelor şi a taxelor către Primăria Măceşu de Jos.

S-a reţinut că, deşi nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., inculpata A. controla în fapt activitatea acestei societăţi comerciale care avea ca activitate principală cultivarea cerealelor, a porumbului şi a altor plante.

Probatoriile administrate în cauză au confirmat că, până în luna mai 2007, S.C. E. nu fusese pusă în posesia suprafeţei de 2000 ha teren ce făcea parte din suprafaţa de 3395 ha, concesionată de la Agenţia Domeniilor Statului, iar pentru a putea contesta decizia de impunere cu valoarea redevenţei aferentă celor 2000 ha şi deciziile de impunere ale autorităţilor publice locale cu valoarea impozitelor pe teren, inculpata A. a preferat să nu încunoştiinţeze Agenţia Domeniilor Statului despre eliberarea terenului în suprafaţă de 2000 ha de culturile înfiinţate de Societatea Agricolă K. şi să nu solicite punerea în posesia acestei suprafeţe de teren. La rândul său, nici Agenţia Domeniilor Statului nu a făcut demersuri pentru a preda efectiv cele 2000 ha teren către S.C. E. S.R.L..

Nemulţumită de modul de calcul al redevenţei, invocând şi cazul de forţă majoră reprezentat de calamitarea culturilor existente pe teren la momentul inundaţiilor din primăvara anului 2006 şi imposibilitatea înfiinţării culturilor de toamnă, S.C. E. S.R.L. a solicitat instanţei de judecată exonerarea sa de la plata redevenţei stabilită de Agenţia Domeniilor Statului, iar prin Sentinţa nr. 5166 din 20 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia Comercială, definitivă, s-a dispus exonerarea S.C. E. S.R.L. de la plata redevenţei pentru perioada 2006 - 2007.

S-a mai reţinut de către instanţa de fond că probele administrate în cauză confirmă fără dubiu că inculpata A. era cea care, în fapt, se ocupa de coordonarea întregii activităţi a S.C. E. S.R.L. şi, pentru a putea acţiona ca administrator de fapt, încredinţase calitatea de asociat şi administrator fie unor persoane cu care era în relaţii de rudenie - în speţă lui I. - nepoata sa, fie unor persoane cărora putea să le dea ordine - cum s-a întâmplat în cazul administratorului J..

În această calitate, inculpata A. l-a determinat pe inculpatul J. să depună la APIA cererea de acordare a schemelor de sprijin pentru o suprafaţă de 3.395,44 ha ce fusese concesionată în anul 2005 de la Agenţia Domeniilor Statului, cunoscând că societatea nu deţinea şi nu exploata întreaga suprafaţă întrucât nu îi fusese predată o parcelă de 2000 ha.

S-a constatat ca fiind indubitabil dovedită contribuţia inculpatei A. la săvârşirea faptei de către inculpatul J., căruia aceasta i-a transmis ideea de a obţine fraudulos subvenţii pentru o suprafaţă nedeţinută în totalitate de S.C. E. S.R.L., iar J. a materializat hotărârea transmisă de A., semnând şi depunând cererea de plată şi documentele anexe care nu reflectau realitatea.

Inculpata A. a determinat-o şi pe inculpata B. - fina acesteia să îşi îndeplinească în mod defectuos şi în mod repetat atribuţiunile de serviciu în scopul obţinerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, producându-se prin aceasta un prejudiciu important în dauna APIA, iar pe inculpatul C., consilier superior în cadrul APIA - Centrul Judeţean Dolj, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ.

S-a reţinut că inculpata B., la solicitarea inculpatei A., a completat, în perioada mai 2008 - ianuarie 2009, rubricile referitoare la identificarea în blocurile fizice a terenurilor agricole declarate de fermierul E. S.R.L. la Centrul Judeţean Dolj al APIA, după care a întocmit Contestaţia nr. 359 din 1 iulie 2008, în condiţiile în care, la acea dată, inculpatul J. nu mai deţinea funcţia de administrator al S.C. E. S.R.L.

Totodată, inculpata a emis şi raportul de soluţionare a contestaţiei, apreciind o diferenţă de plată de 86.849 RON în favoarea fermierului şi a întocmit decizia de rectificare, stabilind că S.C. E. S.R.L. trebuie să mai primească suma totală de 145.916,99 RON.

Referitor la inculpatul C., inculpata A. l-a determinat pe acesta să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul celui de al doilea control administrativ, contribuind la producerea unui prejudiciu în valoare de 919.473,61 RON în dauna APIA, în scopul obţinerii de către S.C. E. S.R.L. de foloase necuvenite în acelaşi cuantum.

Împotriva Sentinţei penale nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Dolj au declarat apel Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii A., B. şi C..

În motivarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, s-a arătat că hotărârea instanţei de fond era netemeinică sub aspectul greşite individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor atât în cuantum, cât şi ca modalitate de executare.

Inculpata B., a susţinut că în cauză erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen... raportat la dispoziţiile Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, precum şi la împrejurarea că fapta nu a fost săvârşită cu intenţie directă, ca element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu.

În subsidiar, a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.

Inculpatul C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei Tribunalului Dolj şi pe fond să se dispună achitarea în baza art. 396 alin. (10) raportat la art. 16 lit. b) şi c) C. proc. pen.

Apelanta inculpata A. a susţinut că instanţa de fond a preluat întrutotul aspectele reţinute în actul de sesizare însă nu "clădeşte" raţionamentul logico-juridic din care să rezulte săvârşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, raţionament ce trebuia să cuprindă o prezentare şi o dezvoltare a probatoriului, grefată pe îndeplinirea condiţiilor intervenirii răspunderii penale.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei criticate şi rejudecând cauza în privinţa infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene presupus a fi comisă pe relaţia cu J., în principal, achitarea inculpatei A., în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen... - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen... - nu există probe că inculpata a săvârşit faptele ce i se impută.

În privinţa infracţiunii de instigare la abuz în serviciu în relaţia cu B., a solicitat în principal achitarea inculpatei A. în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen... - fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen... - nu există probe că inculpata a săvârşit faptele ce i se impută, cu consecinţa respingerii acţiunii civile formulată în cauză faţă de inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în majoritate, s-a respins apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, formulat împotriva Sentinţei penale nr. 637 din data de 15 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

S-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., B. şi C., s-a desfiinţat în parte sentinţa atacată, astfel:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani şi 8 luni aplicată inculpatei A. în pedepsele componente.

S-a redus pedeapsa principală la care a fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (actuala reglementare) cu aplicarea art. 5 C. pen., la 4 ani şi 6 luni închisoare, menţinând pedeapsa complementară.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen... a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la 132 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (2) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin Sentinţa penală nr. 121 din 7 august 2015 pronunţată de Tribunalul Bihor şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78/A/2016 din data de 9 februarie 2016 a Curţii de Apel Oradea, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa a cea mai grea - aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă sporul 5 ani şi 6 luni închisoare - reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 11 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b),g) C. pen. pe o durată de 5 ani ca pedeapsă complementară - lit. g) constând în interdicţia de a fi administrator sau reprezentant al unei societăţi comerciale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatei ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a),b), g) C. pen.

2. S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului J. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare, cu aplicarea art. 5 C. pen., la 2 ani închisoare.

S-a menţinut aplicarea art. 91 - 93 C. pen. şi s-a redus termenul de supraveghere la 3 ani.

3. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen... a fost achitată inculpata B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

4. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen... a fost achitat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, B-dul x, nr. 17, astfel cum a fost ulterior precizată faţă de inculpaţii A. şi J. şi partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., pe care i-a obligat în solidar să plătească părţii civile suma de 1.056.715,16 RON din care suma de 834.303,12 RON aferentă bugetului Uniunii Europene şi 232.412,04 RON, aferentă bugetului de stat (campania agricolă 20007), plus penalităţile şi majorările de întârziere - accesorii fiscale calculate de la data efectuării plăţilor şi până la achitarea efectivă a prejudiciului.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen... raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen... a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată împotriva inculpaţilor B. şi C..

S-au înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor C. şi B. la plata cheltuielilor judiciare către stat, acestea rămânând în sarcina statului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatei A. perioada executată în baza sentinţei pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor, de la data de 15 noiembrie 2016 la zi.

Cheltuielile judiciare incluzând onorariile avocaţilor din oficiu în cuantum total de 1440 RON (câte 360 RON pentru fiecare inculpat) au rămas în sarcina statului.

Decizia a fost pronunţată cu opinia separată a doamnei judecător L. în sensul achitării, în baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen... raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..., a inculpaţilor J. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 47 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut, cu privire la apelanta inculpată A., că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpata A. care, deşi nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., în fapt era administratorul societăţii, l-a determinat pe inculpatul J. să semneze şi să depună la APIA Dolj cererea de plată şi documentele anexe, cunoscând că nu reflectă realitatea în scopul obţinerii pe nedrept de către S.C. E. S.R.L. a unor fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta.

S-a reţinut că apărarea inculpatei A. potrivit căreia nu a solicitat inculpatului J. să treacă date nereale în documentele depuse la APIA nu se susţine în condiţiile în care aceasta a solicitat martorului M. să completeze documentele necesare pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, astfel că documentele respective au fost întocmite potrivit voinţei acesteia, cu includerea întregii suprafeţe ce a făcut obiectul contractului de concesiune.

În acest sens, martorul M. a declarat că s-a deplasat cu inculpatul J. la APIA, că el este cel care a completat documentaţia şi că J. doar le-a semnat, făcând acest lucru la rugămintea inculpatei A..

Situaţia de fapt a fost reţinută şi pe baza declaraţiilor martorului N., avocat în cadrul Baroului Dolj, care a fost mandatat să semneze contractul de concesiune nr. x din 16 noiembrie 2005, ale martorul O. care a declarat că în anul 2005 s-a angajat la S.C. E. S.R.L., care aparţinea inculpatei A., iar din conţinutul adresei nr. x din 13 iunie 2014 emisă de Romanian International Bank - Sucursala Craiova rezultă că, persoana care a deschis contul IBAN nr. x 20700056488RO01 în data de 11 mai 2006 a fost J., în calitate de administrator, iar de la momentul deschiderii contului, împuternicit pe cont, cu drept de operare, a fost inculpata A., deşi aceasta nu deţinea oficial nici o calitate în cadrul S.C. E. S.R.L

De asemenea, martorul P. a relatat că în anul 2007, în timp ce lucra în cadrul corpului de control al Ministrului Agriculturii, s-a deplasat însoţit de o comisie în Craiova la sediul societăţii unde a întâlnit-o pe inculpata A. care a susţinut că administrează societatea, iar martorele Q. şi R. - avocaţi care au reprezentat S.C. E. S.R.L. în litigiile civile, au relatat că inculpata A. era cea care îi contacta şi le cerea informaţii referitoare la cursul litigiilor respective.

În ce priveşte săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, constând în aceea că a determinat-o pe inculpata B. să îşi îndeplinească în mod defectuos şi în mod repetat atribuţiile de serviciu în scopul obţinerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, s-a reţinut de către instanţa de apel că apărarea inculpatei A. nu se susţine. Aceasta s-a susţinut că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei activităţi din partea sa, prin care să o determine pe inculpata B. să îşi încalce îndatoririle de serviciu.

Această apărare a fost infirmată de susţinerile inculpatului J., care a declarat că a fost trimis de inculpata A. să o caute pe inculpata B. - funcţionar la APIA - iar când a contactat-o pe inculpata B., aceasta i-a spus că au apărut din nou suprapuneri de suprafeţe şi erori, motiv pentru care trebuie să completeze alte formulare rectificative, punându-l, totodată, să semneze şi să ştampileze acele formulare în alb, cu precizarea că le va completa ea, ulterior.

Referitor la inculpata B. s-a reţinut că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) şi art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitatea sa de inspector în cadrul APIA Dolj şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiunile de serviciu, nerespectând legislaţia primară în materie precum şi recomandările din capitolul 8.5 al manualului de instrucţiuni generale pentru primul an de aplicare IACS în scopul obţinerii de către S.C. E. S.R.L. de foloase necuvenite.

Inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la 297 alin. (1) C. pen. constând în aceea că în calitate de consiliere superior în cadrul APIA - Centru Judeţean Dolj şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ, confirmând acţiunile executate cu încălcarea reglementărilor legale de către inculpata B. şi contribuind la producerea unui prejudiciu în valoare de 919.473,61 RON în dauna APIA.

În raport de situaţia de fapt reţinută cu privire la inculpaţii B. şi C., instanţa de control judiciar a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016 Curtea Constituţională, care a statuat că dispoziţiile art. 246 C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu ca element constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu nu poate fi reţinută prin raportare la menţiuni sau obligaţii rezultate din hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice, fişe de post etc.

În speţă, inculpaţilor B. şi C. li se impută în mod concret că au încălcat dispoziţiile manualului de proceduri intitulat "Instrucţiuni generale pentru primul an de aplicare IACS", emis în urma intrării în vigoare a O.G. nr. 125/2006, a L nr. 139/2007 şi Regulamentelor CE, astfel că nu se poate reţine că şi-au încălcat atribuţiile de serviciu prin încălcarea legislaţiei primare.

Concluzionând instanţa de control judiciar a reţinut că cerinţa esenţială prin încălcarea legii, ataşată elementului material al infracţiunii de abuz în serviciu, este o condiţie care ţine de tipicitatea faptei penale respective, astfel încât, neîndeplinirea acestei cerinţe impune soluţia de achitare, în faza de judecată, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen... (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Ca urmare a soluţiei de achitare a inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, s-a dispus achitarea în acelaşi temei şi pentru inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la 132 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi J., instanţa de apel a apreciat că sunt întemeiate criticile formulate.

Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, circumstanţele personale ale celor doi inculpaţi, integraţi social, lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul J., în raport de activitatea infracţională concretă, dar şi de beneficiul real al sumelor obţinute, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni pentru inculpata A., cu executare în regim de detenţie şi de 2 ani închisoare cu suspendare pentru inculpatul J. sunt de natură să conducă la atingerea scopului preventiv şi educativ prevăzut de lege.

Împotriva Deciziei penale nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie inculpata A., solicitând achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen..., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

A arătat că, faţă de situaţia de fapt reţinută, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene în contextul în care inculpata nu a solicitat niciodată inculpatului J. sau unei alte persoane să menţioneze în acele cereri de plată sau să anexeze acte sau scripte cu caracter nereal sau fals.

De asemenea, în mod greşit, s-a reţinut că a comis fapta de instigare prin omisiune întrucât, pe de o parte, instigarea presupune în mod obligatoriu determinarea, iar, pe de altă parte, aceasta nu se comite prin omisiune.

A mai arătat că, în declaraţia olografă, inculpatul J. a susţinut că el este cel care a semnat documentele depuse la APIA, însă completate de către martorul M., şi nu a susţinut niciun moment că inculpata A. i-ar fi solicitat să treacă în documente date nereale.

Apreciind că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu este prevăzută de legea penală, a solicitat admiterea recursului şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen..., prin încheierea din data de 27 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - judecătorul de filtru a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casaţie, respectiv în şedinţa din 27 martie 2019, Înalta Curte a luat concluziile apărării şi ale acuzării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în încheierea de dezbateri de la acea dată.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 434 C. proc. pen..., pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen... şi nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalităţii, respectiv al concordanţei cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen..., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărui dubiu că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen..., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie, şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen..., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

În cauza de faţă, inculpata A. a declarat recurs în casaţie împotriva Deciziei penale nr. 1428 din data de 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, invocând ca motiv de nelegalitate reţinerea vinovăţiei sale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

A arătat că, în raport de situaţia de fapt reţinută, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, în contextul în care inculpata nu a solicitat niciodată inculpatului J. sau unei alte persoane să facă menţiuni în mod nereal în cererile de plată sau să anexeze acte sau scripte cu caracter nereal sau fals. A susţinut că singurul lucru pe care inculpata l-a solicitat inculpatului J. a fost acela de a depune cererea de subvenţie la APIA, aferentă anului 2007, fără a purta alte discuţii cu privire la suprafeţele de teren, la documentele şi la scriptele care trebuie să fie depuse.

Totodată, în declaraţia olografă, inculpatul J. a susţinut că el este cel care a semnat documentele depuse la APIA, însă completate de către martorul M., şi nu a susţinut niciun moment că inculpata A. i-ar fi solicitat să treacă în documente date nereale.

Cu alte cuvinte, s-a arătat că ceea ce se poate imputa inculpatei A. constă în faptul că doar l-a determinat pe inculpatului J. să semneze şi să depună o cerere de subvenţie la APIA, fără a-i impune conţinutul acesteia.

Pe de altă parte, s-a mai arătat atât inculpata A., cât şi inculpatul J., în mod constant au declarat că suprafaţa de aproximativ 2.000 ha în discuţia s-a aflat în posesia de fapt a S.C. E. S.R.L. încă din cursul anului 2006, după recoltarea culturilor aparţinând S.C. K. S.A., aspecte pe care ambele instanţe le-au reţinut ca fiind nefondate raportându-se la faptul că nu fusese întocmit un proces-verbal de punere în posesie pe respectiva suprafaţă de teren concesioantă de la ADS.

Apreciind că fapta reţinută în sarcina inculpatei nu este prevăzută de legea penală, a solicitat admiterea recursului şi achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivul şi criticile formulate nu se încadrează decât formal cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Astfel, în baza materialului probator de la dosar, instanţa de apel a constatat că s-a făcut dovada că, deşi nu avea nicio calitate în cadrul S.C. E. S.R.L., inculpata A. controla în fapt activitatea acestei societăţi comerciale care avea ca activitate principală cultivarea cerealelor, a porumbului şi a altor plante şi, pentru a putea acţiona ca administrator de fapt, încredinţase calitatea de asociat şi administrator fie unor persoane cu care era în relaţii de rudenie - în speţă lui I. - nepoata sa, fie unor persoane cărora putea să le dea ordine - cum s-a întâmplat în cazul administratorului J..

În această calitate, inculpata A. l-a determinat pe inculpatul J. să depună la APIA cererea de acordare a schemelor de sprijin pentru o suprafaţă de 3.395,44 ha ce fusese concesionată în anul 2005 de la Agenţia Domeniilor Statului, cunoscând că societatea nu deţinea şi nu exploata întreaga suprafaţă întrucât nu îi fusese predată o parcelă de 2000 ha, iar J. a materializat hotărârea transmisă de A., semnând şi depunând cererea de plată şi documentele anexe care nu reflectau realitatea.

Totodată, inculpata A. a determinat-o şi pe B. - fina acesteia, să îşi îndeplinească în mod defectuos atribuţiunile de serviciu în scopul obţinerii de către S.C. E. S.R.L. a unor foloase necuvenite, producându-se prin aceasta un prejudiciu important în dauna APIA, iar pe C., consilier superior în cadrul APIA - Centrul Judeţean Dolj, să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul efectuării celui de-al doilea control administrativ.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei A. au fost reţinute de instanţele anterioare pe baza unei analize complete şi coroborate a probelor administrate în cauză, cu referire la înscrisurile aflate la dosar, declaraţiile martorilor N., O., P., Q., R., H., precum şi declaraţiile succesive ale inculpaţilor.

Or, aşa cum s-a precizat mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen..., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recursul în casaţie nu pune în dezbatere elemente de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat. Înalta Curte nu poate să procedeze la o reevaluare a materialului probator şi nu poate să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin hotărârea instanţei anterioare.

În speţă, prin critica formulată cu privire la reţinerea infracţiunii de instigare la fraudarea fondurilor europene, pe motiv că, în raport de situaţia de fapt reţinută, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, se solicită o reevaluare a probatoriului administrat şi o reanalizare a circumstanţelor comiterii faptelor, situaţie nepermisă însă în calea de atac a recursului în casaţie.

Aspectele menţionate excedează controlului de legalitate la care face referire art. 438 alin. (1) C. proc. pen... şi a cărui corectă aplicare nu îngăduie sub nicio formă modificarea în vreun fel a stării de fapt reţinută prin hotărârea definitivă a instanţei.

Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" de la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..., priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1428 din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen..., va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1428 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în sumă de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat J., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

Procesat de GGC -MM