Scope of Cassation Review: Rejection of Subjective Guilt and Evidence Reassessment Under Criminal Procedure Article 438(1)(7) in Embezzlement and Money Laundering Convictions

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2901 din 13 decembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2014 s-au dispus următoarele:

În baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel:

1. Pentru inculpatul A. astfel:

a) din infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave,în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

c) din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Toate în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

2. Pentru inculpatul B. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

3. Pentru inculpatul C. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice forma a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

4. Pentru inculpata D. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice forma a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

5. Pentru inculpatul E. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

6. Pentru inculpatul F. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

7. Pentru inculpata G. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave,în formă continuată,prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

8. Pentru inculpatul H. astfel:

a) din infracţiunea de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată,prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ambele în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

9. Pentru inculpatul I. astfel:

a) din infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

c) din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., toate cu art. 19 din legea nr. 682/2002 şi în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

10. Pentru inculpatul J. astfel:

a) din infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) din infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din anul 1968 în infracţiunea de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

c) din infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi în concurs conform art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

1. Pentru inculpatul A.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006)

b) În baza dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (şase) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

c) În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (şase) ani de închisoare.

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză şi infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., din perioada 2007 - 2009, pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani de închisoare, prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele de 6 ani de închisoare şi 6 ani închisoare aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani de închisoare sporită cu 1/3 din suma pedepselor de 6 ani şi 6 ani, în final inculpatul A. va executa 10 (zece) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a fost aplicată A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 10 ani aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la data de 22 iulie 2016 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului A..

S-a anulat MEPI nr. 4090 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

2. Pentru inculpatul B.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

b) În baza dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat faptul că infracţiunea din prezenta cauză şi infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., din perioada 2007 - 2009, pentru care inculpatul B. a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani de închisoare, prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani de închisoare sporită cu 1/3 din pedeapsa de 3 ani, în final inculpatul B. va executa 5 (cinci) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 5 ani aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la data de 22 iulie 2016 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului B..

S-a anulat MEPI nr. 4094 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

3. Pentru inculpatul C.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006)

b) În baza dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 4 (patru) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 C. pen. din anul 1969 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani de închisoare aplicată inculpatului C., prin Sentinţa penală nr. 662/F/11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia penală nr. 248/A din 2 iulie 2015 a IC.C.J., secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, pe un termen de încercare de 4 ani. (fapta din luna octombrie 2010).

S-a constatat faptul că infracţiunea din prezenta cauză şi infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de:

- 2 ani de închisoare aplicată, prin Sentinţa penală nr. 662/F din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia penală nr. 248/A din 2 iulie 2015 a I.C.C.J., secţia penală, pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, pe un termen de încercare de 4 ani. (fapta din luna octombrie 2010).

- 6 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen. (din perioada februarie - martie 2008), prin Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011, modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă (MEPI nr. 1744 din 21 iulie 2015 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală).

- 6 ani de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., din perioada 2007 - 2009, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, (MEPI nr. 4092 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală), sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani de închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 662F din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2011, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a CAB, secţia I penală, cu pedeapsa de 6 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani de închisoare sporită cu 1/3 din suma pedepselor de 6 ani închisoare, 4 ani închisoare şi 2 ani de închisoare, respectiv 10 (zece) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 10 ani aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 21 iulie 2015 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului C..

S-a anulat MEPI nr. 1744 din 21 iulie 2015 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1007 din 16 decembrie 2013 şi MEPI nr. 4092 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 662/F din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2012, Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011, modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a CAB, secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

4. Pentru inculpata D.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei D., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatei.

b) În baza dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata D. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. a aplicat inculpatei D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a aplicat inculpatei D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni de închisoare aplicată inculpatei D. pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art. 92 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizita consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil,schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnata va executa următoarele obligaţii:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia condamnatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnata D. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Adăpostul de câini comunitari ai Politiei Locale Sector 1 pe o perioadă de 100 zile, conform programului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, afară de cazul, în care datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (5) C. pen. s-a atras atenţia condamnatei D., că trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

5. Pentru inculpatul E.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului E., fără antecedente penale,pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

b) În baza dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni de închisoare aplicată inculpatului E. pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art. 92 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizita consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnata va executa următoarele obligaţii:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnatul E. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Liceul teoretic Măneciu pe o perioadă de 100 zile, conform programului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, afară de cazul în care datorită stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (5) C. pen. s-a atras atenţia condamnatului E., că trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare,cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

6) Pentru inculpatul F.:

a). În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

b). În baza dispoziţiilor art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat faptul că infracţiunea din prezenta cauză şi infracţiunile prevăzute de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 35 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen. (din perioada februarie - martie 2008) pentru care inculpatul F. a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011, modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă (MEPI nr. 1745 din 21 iulie 2015 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală) la 3 ani de închisoare şi infracţiunea prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., din perioada 2007 - 2009, pentru care inculpatul F. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni de închisoare, prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, (MEPI nr. 4096 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală) sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2011, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă, urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni de închisoare sporită cu 1/3 din suma pedepselor de 3 ani şi 3 ani de închisoare, respectiv 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la data de 21 iulie 2015 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului F..

S-a anulat MEPI nr. 1745 din 21 iulie 2015 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1007 din 16 decembrie 2013 şi MEPI nr. 4096 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 1007 din 16 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2011, modificată prin Decizia penală nr. 977 din 21 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

7. Pentru inculpata G.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatei.

b) În baza dispoziţiilor 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata G., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare (fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani de închisoare aplicată inculpatei G. pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art. 92 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizita consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnata va executa următoarele obligaţii:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune de pe lingă Tribunalul Bucureşti sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza dispoziţiilor art. 91al. 4 C. pen. s-a atras atenţia condamnatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnata G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Adăpostul de câini comunitari ai Politiei locale Sector 1 pe o perioadă de 100 zile, conform programului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, afară de cazul,în care datorită stării de sănătate nu poate presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (5) C. pen. s-a atras atenţia condamnatei G., că trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

8. Pentru inculpatul H.:

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H., fără antecedente penale,pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

b) În baza dispoziţiilor art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul H., la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare (fapta din perioada martie 2005- septembrie 2006).

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului H., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului H. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani de închisoare aplicată inculpatului H. pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art. 92 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe Lângă Tribunalul Brăila, la datele fixate de acesta.

b) Să primească vizita consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) Să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) Să comunice schimbarea locului de muncă.

e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlarea mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să execute următoarele obligaţii:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune de pe lingă Tribunalul Brăila sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnatul H. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Direcţia Generală de Asistenta Socială Brăila pe o perioadă de 100 zile, conform programului întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Brăila, afară de cazul în care, datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (5) C. pen. s-a atras atenţia condamnatului H., că trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

9. Pentru inculpatul I.:

a)În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului(fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006)

b)În baza dispoziţiilor art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul I. la o pedeapsă de 4 (patru) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

c) În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul I. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani de închisoare.

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză şi următoarele infracţiuni:

- Infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. din anul 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. pentru care inculpatul I. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani de închisoare, prin Sentinţa penală nr. 671/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, în Dosarul nr. x/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J. (fapta din octombrie 2009).

- 1 an de închisoare aplicata prin Sentinţa penală nr. 126 din 3 februarie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1289 din 02 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.

- Infracţiunile pentru care inculpatul I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă (faptele din perioada 2007 - 2009), sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 2 luni de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981/14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin respingerea apelului inculpatului prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală,definitivă în pedepsele componente şi înlăturarea sporului aplicat astfel:

- 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. în ref. la art. 309 C. pen., cu art. 35 alin. (1) C. pen. cu art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

- 5 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele de 4 ani de închisoare şi 5 ani de închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, cu pedepsele de 2 ani de închisoare, 1 an de închisoare, 3 ani şi 6 luni de închisoare şi 5 ani de închisoare, urmând ca inculpatul I. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani de închisoare sporită cu 1/3 din suma pedepselor de 1 an, 4 ani, 5 ani, 2 ani şi 3 ani şi 6 luni, respectiv 10 (zece) ani şi 2 (două) luni de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 10 ani şi 2 luni aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 9 septembrie 2010 la data de 16 septembrie 2010, de la 20 aprilie 2011 la 21 aprilie 2011, de la 29 aprilie 2011 la 16 iunie 2011, de la 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011, de la 21 iunie 2012 la 1 mai 2013, de la 25 ianuarie 2014 la data de 19 noiembrie 2014 şi de la 22 iulie 2016 la zi.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului I..

S-a anulat MEPI nr. 4097 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi MEPI nr. 1095 din 25 ianuarie 2014 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia II penală în baza Sentinţei penale nr. 671/F din 2 octombrie 2012 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 671/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J. în Dosarul nr. x/2010, Sentinţa penală nr. 126 din 3 februarie 2012 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

10. Pentru inculpatul J.:.

a) În baza dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 155 alin. (4) C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului J., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. din anul 2009, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului(fapta din perioada martie 2005 - septembrie 2006).

b) În baza dispoziţiilor art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul J., la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului J., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

c) În baza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului J. o pedeapsă de 4 (patru) ani de închisoare.

S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză şi următoarele infracţiuni:

- Infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. din anul 1969 pentru care inculpatul J. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an de închisoare, prin Sentinţa penală nr. 671/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, în Dosarul nr. x/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 - 82 C. pen. din anul 1969 pe un termen de încercare de 3 ani(fapta din octombrie 2009).

- Infracţiunile pentru care inculpatul J. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală,definitivă (faptele din perioada 2007 - 2009), sunt concurente conform art. 38 alin. (1) C. pen. cu art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 C. pen. din anul 1969 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an de închisoare aplicată inculpatului J. prin Sentinţa penală nr. 671/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, în Dosarul nr. x/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni de închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală,definitivă în pedepsele componente şi înlăturarea sporului aplicat astfel:

- 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. în ref. la art. 309 C. pen., cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- 4 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 an de închisoare, 4 ani şi 6 luni de închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani de închisoare şi 4 ani de închisoare,urmând ca inculpatul J. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni de închisoare sporită cu 1/3 din suma pedepselor de 1 an, 4 ani, 3 ani şi 4 ani, respectiv 8 (opt) ani şi 6 (şase) luni de închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului J. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 8 ani şi 6 luni aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la data de 9 septembrie 2010 la data de 16 septembrie 2010 şi de la 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 .

S-a anulat MEPI nr. 4098 din 22 iulie 2016 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în baza Sentinţei penale nr. 1981 din 14 iulie 2014 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.

S-au menţinut celelalte dispoziţii din Sentinţa penală nr. 671/F din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a Penală, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J. în Dosarul nr. x/2010 şi Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2012, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1222 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

S-a admis în parte acţiunea civilă şi, în baza dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi urm. C. proc. pen. cu referire la art. 1381 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., în solidar, la plata sumei de 12.808.332 Euro (în RON, la curs BNR din K. plăţii efective) şi suma de 41.213.717 RON, reprezentând despăgubiri civile către partea civilă - Asociaţia Salariaţilor din L. SA - "L.", cu sediul în Bucureşti, str. x, etj. 3, modul 509, 510.

S-au respins, ca nefondate cererile de constituire ca parte civilă formulate de salariaţii Asociaţiei Salariaţilor din L. SA - "L.".

În baza dispoziţiilor art. 20 alin. (1) C. proc. pen. s-au respins ca tardive cererile de constituire ca parte civilă formulate de salariaţii din Asociaţia Salariaţilor din L. SA - "L.".

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cauză prin Ordonanţa nr. 221/D/P/2011 din data de 16 octombrie 2013 şi procesul-verbal de îndreptare a erorilor materiale întocmit la data de 13 noiembrie 2013, asupra tuturor bunurilor imobile şi mobile, active corporale şi necorporale - mijloace fixe, vehicule, inclusiv cele date în custodie altor persoane fizice sau juridice până la concurenţa sumei totale de 41.213.717 RON şi 12.808.332 EUR, prejudiciu stabilit în prezenta cauză.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I. şi J. la plata sumei de 24.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (21.000 RON în cursul urmăririi penale şi 3.000 RON în cursul judecăţii) în contul IBAN x; Codul fiscal x deschis la Trezoreria Sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti iar suma de 1270 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform art. 90 C. proc. pen. (în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii), pentru inculpatul C. s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. raportat la art. 80 C. proc. pen. şi art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen. onorariul reprezentanţilor părţilor civile cuvenit avocaţilor, M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. în sumă de 10.000 RON fiecare, respectiv suma de 7.405 RON pentru avocat W. şi suma de 5.425 RON pentru avocat X., au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, apelantul petent Y., apelanţii inculpaţi F., B., G., A., H., C., J., I., apelantele - părţi civile reprezentate de avocaţi M., X., U., Q., Z., W., O., R., AA., N., S., BB., T., V.

Prin Decizia penală nr. 579/A din 26 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibil apelul declarat de către apelantul - petent Y. împotriva încheierii din data de 04 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul - petent la plata sumei de 100 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 421 pct. 1lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de către apelanţii - inculpaţi F., B., G., A., H., C., J. şi de apelantele - părţi civile reprezentate de avocaţi M., X., U., Q., Z., CC. (desemnat pentru înlocuirea avocatului W.), O., R., AA., N., DD. (desemnată pentru înlocuirea avocatului S.), BB., T., V., împotriva Sentinţei penale nr. 2901 din data de 13 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii - inculpaţi şi apelantele - părţi civile, reprezentate de avocaţi, la plata a câte 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală împotriva Sentinţei penale nr. 2901 din data de 13 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014 şi a încheierii din data de 13 aprilie 2017, prin care s-a dispus îndreptarea erorilor materiale.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de către apelantul - inculpat I. împotriva Sentinţei penale nr. 2901 din data de 13 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2014.

S-a desfiinţat, în parte, încheierea şi sentinţa penală apelate şi, rejudecând:

Cu privire la inculpatul F.:

În baza art. 72 raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni închisoare perioadele executate de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la 21 iulie 2015 la 7 februarie 2018.

Cu privire la inculpatul B.:

În baza art. 72 raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 5 ani perioadele executate de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la 22 iulie 2016 la 25 octombrie 2017.

Cu privire la inculpatul C.:

În baza art. 72 raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 10 ani perioadele executate de la data de 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011 şi de la 21 iulie 2015 la 20 decembrie 2017.

Cu privire la inculpata G.:

S-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se execută în ipoteza în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Poliţiei Locale Sector 1 sau în cadrul EE., pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Cu privire la inculpatul H.:

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se execută în ipoteza în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila sau în cadrul Consiliului Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică, administrare şi gospodărire locală Brăila, pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Cu privire la inculpatul J.:

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., reţinute cu privire la infracţiunile prev. de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu privire la inculpatul I.:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani şi 2 luni închisoare în componentele sale:

- pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită în cauză pentru infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen.

- pedeapsa de 2 ani de închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 671 din 2 octombrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia II penală, definitivă prin Decizia penală nr. 264 din 24 ianuarie 2014 a I.C.C.J.;

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. 126 din 3 februarie 2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1289 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală;

- pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 5 ani închisoare stabilite prin Sentinţa penală nr. 1981 din 14 iulie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1182 din 22 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare şi de 5 ani închisoare, stabilite în cauză, cu pedepsele menţionate anterior de 2 ani de închisoare, 1 an închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, 5 ani închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de o treime (5 ani) din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât inculpatul I. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 C. pen. s-a aplicat inculpatului, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

În baza art. 72 raportat la art. 40 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii de 10 ani perioadele executate de la data de 9 septembrie 2010 la data de 16 septembrie 2010, de la 20 aprilie 2011 la 21 aprilie 2011, de la 29 aprilie 2011 la 16 iunie 2011, de la 7 noiembrie 2011 la data de 14 noiembrie 2011, de la 21 iunie 2012 la 1 mai 2013, de la 25 ianuarie 2014 la data de 19 noiembrie 2014 şi de la 22 iulie 2016 la zi.

Cu privire la inculpata D.:

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa în ipoteza în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Poliţiei Locale Sector 1 sau în cadrul EE., pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Cu privire la inculpatul E.:

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce priveşte executarea pedepsei complementare.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se vor executa în ipoteza în care pedeapsa principală devine executabilă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Liceul Tehnologic Măneciu sau în cadrul SC FF. SRL, pe o perioadă de 100 de zile, afară de cazul în care, datorită stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii din data de 13 aprilie 2017 şi ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de petenta GG., privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile constând în onorariile avocaţilor din oficiu ai inculpaţilor F., H., C., I., D., E., în cuantum de 520 RON pentru fiecare, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile constând în onorariile avocaţilor din oficiu CC. şi DD., desemnaţi pentru apelantele părţi civile, în cuantum de 10.000 RON pentru fiecare şi onorariul avocatului din oficiu HH., desemnată pentru intimata - parte civilă Asociaţia Salariaţilor din L., în cuantum de 195 RON, au rămas în sarcina statului.

S-a respins ca nefondată cererea de majorare a onorariului avocaţial formulată de avocatul din oficiu al intimatei - parte civilă Asociaţia Salariaţilor din L.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelurile declarate de Ministerul Public şi de apelantul - inculpat I. au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cereri de recurs în casaţie, la data de 12 iulie 2018, inculpata G., la data de 16 iulie 2018 inculpatul A., la data de 23 iulie 2018 inculpatul J. şi la data de 26 iulie 2018 inculpatul H. prin care au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Inculpata G. a susţinut că faptei de complicitate la delapidare îi lipseşte un element constitutiv - intenţia.

A solicitat ca instanţa de recurs în casaţie să aibă în vedere următoarele:

- Referitor la întocmirea şi semnarea Notei intitulată "Propuneri privind majorarea capitalului social al SC II. SA prin emisiune de noi acţiuni" a arătat că înscrisul a fost întocmit având în vedere că în lipsa unor proceduri de lucru scrise, practica existentă în cadrul companiei era aceea ca înainte de şedinţele Consiliului de Administraţie, să fie solicitate structurii economice, întocmirea unor note (denumite note de fundamentare, note etc). Solicitările privind întocmirea unor note erau făcute indiferent de iniţiatorul activităţii (inclusiv atunci când iniţiativa aparţinea Consiliului de Administraţie). Iniţiativa majorării capitalului social al SC JJ. SA nu a aparţinut inculpatei G. şi nici nu i-a cerut nimeni părerea privitor la această decizie. Aceasta nu cunoştea cine sau la ce nivel decizional s-a discutat şi decis majorarea capitalului social al societăţii, nu a participat la nicio discuţie cu superiorii sau colegii, în cadrul căreia să fie dezbătută tema majorării de capital social. În acest sens, a arătat că martorul KK. care avea calitatea de director general al SC JJ. SA în anul 2005 a declarat în faţa instanţei în data de 19 noiembrie 2015 că "ulterior, am constatat că pentru lichidităţi este nevoie de majorare de capital şi am sesizat Consiliul de Administraţie" iar la întrebarea procurorului de şedinţă "cine a avut iniţiativa majorării de capital social a nominalizat doi membrii ai consiliului de administraţie: B. şi LL.

Totodată, a arătat că nu a fost încunoştinţată şi nici nu a avut vreo discuţie în acest sens cu A. despre majorarea capitalului social al societăţii. În susţinerea acestei afirmaţii, a invocat şi faptul că martorul MM. cu ocazia audierii în faţa instanţei a afirmat că nu îşi aminteşte ca G. să îi fi solicitat vreo întrevedere cu A. Afirmaţia aceluiaşi martor în acord cu care "la solicitarea lui A. am discutat în multe rânduri cu G. cu privire la suma cu care să fie majorat capitalul social, aceasta făcând mai multe scenarii financiare şi comunicându-mi procente, sume în valoare absolută şi alte date economice cu privire la acest proces pe care le transmiteam acestuia sau le transmitea acestuia prin secretariat" este încă o dovadă că o comunicare directă între G. şi A. nu a existat pe tema majorării capitalului social.

- Referitor la al doilea act material, respectiv întocmirea Notei de fundamentare nr. x din 29 august 2005 prin care se propune achiziţionarea a 99,99% din NN., aprobată ulterior de Consiliul de Administraţie a arătat că se impune a fi făcută precizarea că G. nu a întocmit această notă. A arătat că a întocmit o notă pentru achiziţionarea SC NN. SRL la baza căreia a stat un studiu de evaluare şi o ofertă a vânzătorului pentru şedinţa AGA din data de 15 septembrie 2005, după ce fusese aprobata în şedinţa consiliului de administraţie din 29 august 2005. Mai mult, a arătat că la momentul întocmirii notei G. nu a avut niciun fel de referinţă despre SC NN. SRL. Totuşi, din cuprinsul studiului de evaluare reieşea că respectiva societate deţinea o fabrică de uleiuri şi fapt care a condus la formarea convingerii sale că intenţia conducerii companiei este să lucreze cu OO. (baza de aprovizionare). A mai precizat că nu G. acorda număr şi dată de intrare materialelor ce intrau în şedinţele Consiliului de Administraţie. Notele pe care le întocmea aceasta le preda în format word (uneori şi electronic) către secretariatul Consiliului de Administraţie, care se ocupa de semnarea acestora, acordarea numărului de ordine şi a datei şedinţei.

Astfel, s-a subliniat că G. a întocmit o notă pentru achiziţionarea SC NN. SRL, dar la baza căreia a stat un studiu de evaluare, iar în cuprinsul acestuia erau înscrise date din care aceasta a înţeles că societatea respectivă deţinea o fabrică de uleiuri şi s-a gândit că intenţia conducerii companiei este să lucreze împreună cu OO. (baza de aprovizionare). A mai arătat că aceasta nu a participat la şedinţa consiliului de administraţie din data de 29 august 2005 când s-a aprobat cumpărarea NN. în mod nejustificat numele G. este înscris în Procesul-verbal de şedinţă fără a fi însoţit de o semnătură. Nu a văzut niciodată un proces-verbal de şedinţă până în momentul anchetei. Întrebată fiind de procurorul de şedinţă dacă "au fost trecute vreodată în procesele-verbale persoane care nu au fost prezente" martora PP. a declarat în faţa instanţei în data de 10 decembrie 2015 că "nu îşi aminteşte" şi nici nu-şi aminteşte după ce înregistrare a făcut procesul-verbal când reportofonul era stricat. Referitor la acest aspect, Regulamentul de organizare şi funcţionare al societăţii din 2005 prevede la atribuţiile Consiliului de Administraţie, la lit. j)" în sarcina Consiliului de administraţie atributul de a "aproba participarea societăţii la capitalul social al altor persoane juridice".Totodată, G. nu l-a cunoscut niciodată pe evaluator, văzându-1 prima dată în sala de judecată în calitate de martor, fapt ce denotă că evaluarea a fost corectă.

- Referitor la nota nr. x din 19 septembrie 2005 s-a făcut precizarea că aceasta nu a fost întocmită de G. fapt consemnat şi în expertiza dispusă de D.I.I.C.O.T., ordinea de zi a şedinţei consiliului de administraţie din data de 19 septembrie 2005, expertiza efectuata în cauza de expert consilier (parte) QQ. (pag 6 lit. p).

- În ceea ce priveşte semnarea notelor din l8 septembrie 2005 de negociere a preţurilor de vânzare-cumpărare a părţilor sociale la SC RR., SS., K. SRL, K. SRL, respectiv a pachetului de 10.155.399 acţiuni emise de TT. SA, deşi o negociere nu a avut loc niciodată, preţul fiind stabilit de către A. a precizat că inculpata G. nu a negociat aceste achiziţii şi nu a avut vreun rol în stabilirea preţurilor de achiziţie. Nu a avut nicio discuţie cu A. privind aceste achiziţii şi nu i-a cunoscut niciodată pe vânzători.

În fapt, a arătat cu privire la aceste achiziţii, că directorul general KK. a chemat-o pe inculpata G. şi i-a indicat-o pe MM., consiliera domniei sale, care i-a comunicat decizia de cumpărare a Trustului de presa K. şi un nivel estimativ al preţului global. S-a menţionat că MM. i-a fost prezentată de KK., şi a cunoscut-o pentru prima dată în companie, iar singurele relaţii pe care le-a avut cu aceasta au privit serviciul, în cazurile indicate de directorul general. Preţurile indicate de conducere le-a perceput ca fiind limite maxime, nu au fost confidenţiale şi erau cunoscute de către mai multe persoane. A existat un preţ global pentru toate societăţile din Trustul de presă K.. Pentru societăţile din Trustul de presa K. au fost preţuri calculate cu raportare la valoarea înregistrată în contabilitate pentru 68% cumpărate de la Asociaţia Salariaţilor L. la cost. Din plata preţului pentru Trustul de presa K. nu au fost identificate transferuri de bani către UU. (Expertiza dispusă de D.I.I.C.O.T. pag 71 - 74 utilizare sume şi anexa 9.1). Pentru TT. preţul a fost înscris în studiul de evaluare. Finalizarea documentelor s-a făcut la departamentul juridic, iar notele de negociere au fost semnate numai după ce au fost confruntate valorile cu cele înscrise în studiile de evaluare, întocmite de evaluatori certificaţi în acest sens. G. nu i-a cunoscut şi nu a avut nici o discuţie cu vreunul dintre evaluatori. Nu ştie cine i-a angajat şi cine i-a plătit.

S-a făcut precizarea că la momentul când au fost semnate notele, plăţile erau deja efectuate, dar G. nu a cunoscut această împrejurare.

De asemenea, a arătat că pe tot parcursul acestor operaţiuni G. a beneficiat de asistenţă juridică, din partea societăţii de avocatură angajate de companie şi, în special, a domnului avocat VV., care avea multă experienţă în domeniul respectiv şi de aceea a avut convingerea că totul este regulă.

În ceea ce priveşte nivelul preţurilor, acesteia i s-a părut firesc ca superiorii (forul deliberativ) să transmită executivului (Direcţiei economice) preţurile la care urmează să fie făcute achiziţiile, având în vedere că era vorba despre societăţi în legătură cu care nu avea niciun fel de informaţii şi nici pregătirea profesională pentru a le evalua. Aceasta a avut încredere în evaluatori, deoarece credea că o evaluare făcută de un expert A.N.E.V.A.R. este independentă şi imparţială. Percepţia acesteia despre achiziţiile a fost aceea că societatea a hotărât să-şi diversifice activitatea. Niciodată nu s-a gândit şi nu a avut reprezentarea că poate fi ceva în neregulă în spatele acestor decizii. De altfel, precizăm că nu a mai participat la efectuarea unor asemenea operaţiuni. Nu a cunoscut identitatea acţionarilor companiilor WW. şi XX. şi nici alte persoane din cadrul acestora.

În fine, s-a menţionat că pentru achiziţia acţiunilor SC NN. SRL G. nu a întocmit nicio nota de negociere.

Acest lucru s-a confirmat ulterior, prin faptul că achiziţia SC NN. SRL a avut loc fără să existe notă de negociere. Prin întocmirea notelor procesul de achiziţie nu a fost influenţat în vreun fel, iar dacă se aştepta finalizarea acestora, s-ar fi ajuns la o prelungire a procedurii de achiziţie cu aproximativ două săptămâni.

De altfel, consiliul director al asociaţiei salariaţilor din cadrul L. a aprobat efectuarea de către companie a achiziţiilor pentru o sumă de 20 de milioane de euro.

Referitor la desemnare în cadrul Consiliului de Administraţie al SC JJ. SA, conform procesului-verbal al şedinţei Consiliului de Administraţie al SC JJ. SA din 15 septembrie 2005, să participe la AGEA din 15 septembrie 2005 ale SC RR., SS. SRL, K. SRL şi K. SRL, îndeplinind formalităţile cerute pentru ieşirea din cadrul acestor societăţi, a acţionarului minoritar WW., asigurând astfel gruparea infracţională de o aparenţă de legalitate.

În legătură cu această situaţie, s-a menţionat că G. nu a făcut altceva decât să îndeplinească o sarcină de serviciu, aşa cum reiese din Hotărârea Consiliului de Administraţie cu nr. 21 din 15 septembrie 2005. Mai mult, i-a fost comunicat de către avocaţii societăţii că este o solicitare a Registrului Comerţului.

Dintre toate argumentele anterioare, reiese faptul că nu a existat nicio intenţie indirectă în ceea ce priveşte actele întocmite cu bună credinţă la locul de muncă, în condiţiile unei convingeri ferme că toate operaţiunile erau îndreptate în sensul dezvoltării şi modernizării societăţii în care îşi desfăşura activitatea.

Totodată, s-a solicitat să se constate că documentele semnate nu au fost determinante în acţiunile ce fac obiectul cauzei şi poate felul de a fi de om muncitor şi cu dorinţa sinceră de a duce lucrurile înainte fără să pună la îndoială buna credinţă a celor din jur a condus la aceasta situaţie.

- actele pe care G. le-a întocmit sau semnat erau documente uzuale în societate şi au reprezentat sarcini de serviciu, de punere în aplicare a unor hotărâri ale şefilor, acestea fiind considerate în sarcina departamentului economic unde îşi avea locul de muncă;

- nu a avut percepţia că în spatele lor s-ar putea ascunde ceva ilicit concentrarea atenţiei fiindu-i orientată spre coordonarea subalternilor de care era responsabilă şi nicio clipă pe cele ale şefilor;

- în lipsa unei proceduri scrise, cerinţa consiliului de administraţie de a scrie note indiferent cine era iniţiatorul temei era sarcină de serviciu;

- din 2006 şi până în prezent, G. s-a preocupat de pregătirea profesională continuă iar în ultimii 5 ani a fost nevoită să se reprofileze pe proiecte deoarece a rămas fără serviciu şi nimeni nu i-a oferit un loc de muncă;

- a avut toată încrederea că societatea va ajunge una de top de unde va putea ieşi la pensie, inclusiv să plătească creditele angajate până în 2020;

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie, iar pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a), achitarea conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Inculpatul A. a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la pretinsa infracţiune de delapidare a susţinut că natura contractelor încheiate de Asociaţie cu JJ., respectiv contracte de împrumut, nu permite o concluzie precum cea a instanţei de fond şi a celei de apel, respectiv de încadrare a faptei în infracţiunea de delapidare. Astfel, a arătat:

- În primul rând, natura de împrumut de consumaţie a contractelor rezultă din chiar faptul că o parte a sumelor împrumutate a fost deja recuperată prin mecanismul executării obligaţiilor contractuale.

- În al doilea rând, nu se poate lua în discuţie eventuala incidenţă a variantelor elementului material constând în folosire sau traficare, având în vedere că acestea sunt alternative elementului material constând în însuşire prin aceea că presupun şi trecerea în proprietatea subiectului activ a obiectului material. Exemplele oferite de jurisprudenţă sunt multiple: folosirea unui utilaj al subiectului pasiv, împrumutul de folosinţă al unui utilaj al subiectului pasiv, cu obţinerea de foloase pentru subiectul activ, etc. Or, chiar natura contractului de împrumut de consumaţie este aceea că ceea ce se transmite este chiar proprietatea obiectului contractului (de cele mai multe ori, sume de bani), cu obligaţia împrumutatului de a restitui bunurile împrumutate, sub sancţiunea executării silite. Astfel, din momentul încheierii contractelor de împrumut, JJ. era îndrituită prin normele C. civ. să "consume" bunurile împrumutate după cum credea de cuviinţă, cu respectarea numai a clauzelor contractuale convenite cu împrumută torul (Asociaţia Salariaţilor).

- În al treilea rând, trebuie subliniat faptul că JJ. a respectat în integralitate clauzele contractuale din acordurile încheiate cu Asociaţia Salariaţilor, sumele de bani fiind folosite în scopurile stabilite în contractele de împrumut. Acest fapt este probat dincolo de orice dubiu chiar prin raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale unde, în răspunsul dat obiectivului 8, s-a arătat explicit că sumele împrumutate de la Asociaţie au fost folosite în modul următor: "Destinaţia plăţilor sunt: bugetul de stat, salarii lichidare iulie, factura tichete de masă, comisioane bancare. Plăţile se regăsesc în extrasul de cont aferent x deschis la YY. Unirea de către JJ.. (...) Plăţile au fost efectuate către: Bugetul de stat, salarii august 2005, comisioane bancare şi achiziţie carburanţi. (...) Plăţi efectuate de L. în baza Contractului de Finanţare 522 din 7 februarie 2005 au fost efectuate către: ZZ., AAA. SRL, BBB. SRL, CCC. comisioane bancare. (...) Suma de 15 milioane RON a fost constituită iniţial în depozite bancare, iar ulterior a fost utilizată pentru plaţi către furnizori: DDD. SRL, AAA. SRL, ZZ., EEE., Birou Executor judecătoresc FFF., Birou Executor Judecătoresc GGG., comisioane bancare."

Pe cale de consecinţă a arătat că aceste sume nu aveau cum să fie însuşite de acesta.

- În al patrulea rând, chiar dacă sumele împrumutate ar fi fost folosite în scopul achiziţionării de participaţii, fapta nu avea valenţe penale. În acest sens a arătat că împrumutul de consumaţie transmite şi dreptul de dispoziţie asupra bunurilor. Or, eventuala nerespectare a clauzelor contractuale ar fi dat naştere numai unui litigiu civil. În acest context, a subliniat că afirmaţia repetată a literaturii de specialitate şi a jurisprudenţei privind caracterul subsidiar al dreptului penal, acesta nefiind menit a interveni în raporturile juridice care comportă o altă natură. S-a arătat că nerespectarea unor clauze contractuale dă naştere unui litigiu civil şi nu poate reprezenta premisa unei acuzaţii penale.

- În al cincilea rând, a susţinut că judecătorul fondului, dar şi judecătorii apelului, au ignorat faptul că nici măcar variantele alternative ale "folosirii" şi "traficării" nu pot coexista, ci se exclud reciproc. Această împrejurare relevă caracterul deosebit de superficial al analizei efectuate atât de primă instanţă, cât şi de instanţa de apel.

- În al şaselea rând, concluzia instanţei de fond, cât şi a celei de apel (pe latură penală), potrivit căreia acesta şi-ar fi însuşit o parte din respectivele sume este profund eronată. Sumele respective au fost folosite în scopul stabilit prin contractele de împrumut. La momentul dobândirii de către acesta a societăţii UU., presupusa sumă nu se mai afla în patrimoniul acesteia, fiind folosită pentru achiziţionarea cu aproximativ un an în urmă a pachetului majoritar de acţiuni la JJ. SA. Activitatea JJ. de achiziţionare a unor părţi sociale la diferite alte societăţi este distinctă de obiectul cauzei de faţă. Prezenta cauză nu are ca obiect decât pretinsa prejudiciere a Asociaţiei Salariaţilor prin două mecanisme: sumele împrumutate şi diminuarea participaţiei în cadrul JJ. Mai mult, chiar instanţa de apel se contrazice la filele x, unde motivează latura civilă a cauzei, statuând că aceste sume nu sunt cele care au fost în final însuşite.

- În al şaptelea rând, pentru achiziţionarea societăţii UU. acesta a împrumutat suma de 10.000.000 euro de la o altă entitate. Pe cale de consecinţă, a susţinut că este eronata concluzia instanţei potrivit căreia patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din SNP "L." SA a mai fost prejudiciat şi cu suma de 12.808.332 euro, pe care inculpatul A. şi-a însuşit-o odată cu preluarea controlului UU., provenită din folosirea şi traficarea sumei de 90 milioane RON, din fondurile Asociaţiei, obţinută de SC JJ. SA (fostă SC II. SA), din patru contracte de împrumut.

- În al optulea rând, a arătat că prin absurd, chiar dacă s-ar aprecia asupra achiziţiilor efectuate de JJ., a solicitat să se constate că aceea reprezenta singura posibilitate a acestei societăţi de dezvoltare, având în vedere că s-a probat faptul că JJ. nu mai avea dreptul de a opera în cadrul domeniului său de activitate anterior. În aceste condiţii, JJ. a achiziţionat respectivele participaţii în calitatea sa de subiect de drept. Astfel, aceasta exercită dreptul de proprietate asupra părţilor sociale/acţiunilor dobândite, fără ca domeniul său de activitate să fie afectat. În plus, a arătat că legislaţia comercială nu restricţionează participarea unei entităţi la capitalul social al unei alte entităţi cu obiect de activitate diferit. Cauza acestor contracte de cesiune acţiuni/părţi sociale nu poate fi decât licită, având în vedere libertatea de contractare garantă prin principiul consensualismului, libertatea de voinţă a societăţii şi caracterul speculativ al operaţiunilor dintre profesionişti. De asemenea, s-a probat în cauză faptul că, la momentul achiziţiilor, societăţile respective erau societăţi importante, a căror achiziţie se justifica cel puţin prin valoarea activelor achiziţionate implicit.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea pretins element al presupusei infracţiuni de delapidare, respectiv operaţiunea de majorare a capitalului social al SC JJ. SA, a susţinut că toate actele juridice în legătură cu aceasta s-au îndeplinit în conformitate cu dispoziţiile Legii societăţilor nr. 31/1990.

Astfel, a arătat că din expunerea făcută în cadrul situaţiei de fapt asupra operaţiunii de majorare a capitalului social al JJ. SA rezultă că, atât operaţiunea în sine de majorare a capitalului social, cât şi actele juridice adiacente, au fost realizate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 31/1990. Aceste acte, în integralitatea lor, îşi păstrează validitate deoarece nu au fost desfiinţate prin procedurile reglementate de lege.

În ceea ce priveşte pretinsa prejudiciere a Asociaţiei Salariaţilor prin diminuarea cotei de participare în acţionariatul JJ., a arătat că construcţia juridică este eronată. Infracţiunea de delapidare este concepută ca fiind o infracţiune de rezultat, respectiv una în care într-o manieră efectivă, un bun al unei persoane este însuşit, folosit sau traficat de subiectul activ. Acţiunile deţinute de Asociaţie Ia JJ. nu au fost însuşite, folosite sau traficate de nicio persoană, acestea rămânând ale Asociaţiei, având aceeaşi valoare, diminuarea cotei fiind simplul rezultat al majorării de capital social, demers permis şi reglementat de Legea nr. 31/1990.

Referitor la pretinsa infracţiune de spălare de bani a susţinut următoarele:

- În primul rând, astfel cum am demonstrat mai sus, infracţiunea de delapidare nu există şi, pe cale de consecinţă, nu există momentul de început al spălării de bani, respectiv originea infracţională a sumei.

- În al doilea rând, cumpărarea şi vânzarea de acţiuni/părţi sociale dintre societăţile menţionate s-au înscris în limitele legii comerciale.

În al treilea rând, atât contractele de împrumut, cât şi cumpărarea de acţiuni s-au realizat în condiţii de publicitate, fără ascunderea sau disimularea operaţiunilor.

Mai mult, a arătat că la momentul dobândirii de către acesta a societăţii UU., presupusa sumă nu se mai afla în patrimoniul acesteia, fiind folosită pentru achiziţionarea cu aproximativ un an în urmă a pachetului majoritar de acţiuni la JJ. SA. Astfel, este demonstrat în mod obiectiv că nu a fost implicat în această etapă a circuitului financiar. Faptul că acesta nu şi-a însuşit suma de 12.808.332 euro este confirmată ulterior chiar de aceeaşi instanţa care statuează ca aceste sume nu sunt cele care au fost în final însuşite.

În final, a arătat că singura participaţie pe care aş fi avut-o la circuitul banilor proiectat de instanţă ar fi la votarea în AGEA a JJ. SA a deciziei de achiziţie a mai multor participaţii la societăţile deţinute de XX. şi WW. Acea hotărâre se bucură de legalitate, nu a fost contestată, iar suma de bani achitată în urma adoptării hotărârii a avut un echivalent legitim, respectiv dobândirea de participaţiuni la mai multe societăţi comerciale. De asemenea, operaţiunea a fost transparentă, circuitul banilor fiind cunoscut.

Astfel, a arătat că infracţiunea de spălare a banilor nu există decât ca o infracţiune secundară, în special art. 29, lit. b) face referire explicită la bunuri ce "provin din săvârşirea de infracţiuni". Or, luând în considerare chiar faptele astfel cum acestea au fost reţinute atât de rechizitoriu, cât şi de hotărârea instanţei de fond, respectiv hotărârea instanţei de apel, aspectele ce ar reprezenta pretinsa spălare a banilor sunt anterioare săvârşirii pretinsei delapidări.

În ceea ce priveşte latura civilă a susţinut următoarele:

Având în vedere că instanţa de apel susţine că sumele pretins recuperate parţial în procedura insolvenţei JJ. nu au fost însuşite şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi dedus totalul sumelor reţinute cu titlu de prejudiciu (12.808.332 euro), ar rezulta, că şi în situaţia în care Asociaţia Salariaţilor îşi recuperează întreagă creanţă în procedura insolvenţei (în care se include şi 12.808.332 euro), această împrejurare nu exonerează de plata creanţei faţă de Asociaţia Salariaţilor. Or, în aceste condiţii Asociaţia Salariaţilor îşi însuşeşte suma de 12.808.332 euro de două ori în cazul inculpatului din vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate. De aceea a arătat că nu s-ar putea ajunge la o altă soluţie de vreme ce există un titlu executoriu al Asociaţiei Salariaţilor împotriva sa (ce nu îi este opozabil JJ.), ce nu are vreo legătură cu titlul executoriu al Asociaţiei Salariaţilor împotriva JJ. (ce nu este opozabil subsemnatului). Cauza obligaţiilor reţinute în cele doua titluri este diferită.

Concluzionând, a solicitat în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen. raportat la prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea.

În subsidiar, doar în privinţa laturii civile, în temeiul prevederilor art. 448 alin. (2) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea neregularităţii constatate, respectiv scăderea din prejudiciul de 12.808.332/euro a sumelor recuperate şi/sau cerute în procedura insolvenţei.

Inculpatul J. a arătat că recursul în casaţie se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) p. 7 din C. proc. pen.- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât, în mod greşit, instanţa de judecată a dispus condamnarea recurentului-inculpat pentru infracţiunea de complicitate la delapidare, cât şi pentru infracţiunea de spălare a banilor, ambele în formă continuată.

A susţinut că, în literatura de specialitate se reţine că, se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, pentru că legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective nu poate fi decât cel de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - "fapta nu este prevăzută de legea penală.

De altfel, a arătat că această formulare nu este nouă fiind comentată şi sub imperiul vechiul cod de doctrina de atunci care a stabilit că toate elementele constitutive trebuie să se regăsească în situaţia de fapt.

Aşadar, lipseşte prevederea în legea penală a faptei în cazul neîndeplinirii de către fapta concretă a unui element constitutiv al infracţiunii. Cu alte cuvinte, lipseşte o condiţie cerută de lege pentru caracterizarea faptei ca infracţiune şi deci fapta concretă săvârşită nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, a precizat sub aspectul admisibilităţii invocării cazului de recurs în casaţie, nu se ajunge la reaprecierea probelor existente la dosarul cauzei. De aceea, a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru ca recursul în casaţie formulat în prezenta cauză să fie considerat admisibil în principiu şi, în consecinţă, a solicitat să se dispună admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi să trimită cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Pentru infracţiunea de complicitate la delapidare şi pentru infracţiunea de spălare a banilor a susţinut următoarele:

Activitatea sa profesională de a concepe un mecanism financiar capabil să achiziţioneze pachete de acţiuni puse în vânzare cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, precum şi realizarea formalităţilor pe care le presupuneau tranzacţiile financiare făcute la ordinul şi din dispoziţia clienţilor mei (I. şi A.) îmi este reproşată atât din perspectiva complicităţii la delapidare cât şi a spălării de bani.

În acest context a arătat că în calitate de furnizor de servicii legate de înfiinţarea şi funcţionarea de companii în Cipru (HHH.), ocupaţie pe care o desfăşoară din anul 2001, fiind rezident al acestui stat şi plătitor de impozite şi taxe pentru veniturile provenite din această activitate, a derulat la ordinul clienţilor activităţi de formare, deţinere şi funcţionare a unor structuri corporatiste de tip holding, fără a avea însă capacitatea decizională nici pentru beneficiar, nici pentru societate. Trebuie avut în vedere faptul că nu a avut o autonomie de decizie cu privire la tranzacţiile bancare în privinţa cuantumului, beneficiarilor şi momentul realizării acestora, fiind doar cel care executa dispoziţiile verbale sau scrise venite punctual de la clienţi (I.

şi A.), întrucât era secretarul societăţilor, iar ulterior transmitea aceste informaţii către directorii nominali ai societăţilor care aveau şi împuternicire pe conturile bancare. Ca persoană împuternicită (secretar) să administreze societăţile cipriote şi-a desfăşurat activitatea doar în limitele mandatului dat de fiecare client în parte, cu respectarea cadrului legal general ce reglementează funcţionarea companiilor în Cipru."Or, ceea ce leagă un act, o activitate etc. de autorul ei material este voinţa acestuia; voinţa nu este privită însă ca existentă, ca producătoare de consecinţe penale, decât atunci când s-a manifestat liber, iar manifestarea liberă nu este posibilă fără o manifestare de conştiinţă.

Aşadar, fapta susceptibilă de a constitui o infracţiune în sensul legii penale, trebuie să fie săvârşită cu voinţă şi conştiinţă, adică cu vinovăţie. Omul, desfăşoară activităţi care sunt iniţiate şi dinamizate de voinţa lui, voinţă care, la rândul ei, este dirijată şi luminată de conştiinţa acestuia. Omul îşi propune anumite scopuri şi desfăşoară activităţi pentru realizarea lor. Aceasta explică de ce "faptă" în sensul legii penale nu poate fi decât faptă voită şi conştientă. Această răsfrângere a factorului conştiinţă asupra factorului voinţă şi, prin intermediul acestuia din urmă, asupra faptei, constituie aspectul caracteristic al laturii subiective, iar acest aspect caracteristic, în cazul faptelor penale, este vinovăţia.

Vinovăţia implică deci un act de conştiinţă, o atitudine a conştiinţei în raport cu urmările faptei şi un act de voinţă, sub impulsiunea căruia este realizată fapta. Conştiinţa creează cauzalitatea psihică, iar voinţa declanşează cauzalitatea fizică a faptei."

Ca urmare, a arătat că din acest punct de vedere, atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, s-a subliniat că poziţia subiectivă a făptuitorului se stabileşte în fiecare caz ţinându-se seama de toate împrejurările concrete în contextul cărora a fost săvârşită fapta. De asemenea, se are în vedere şi raportul de cauzalitate care este reprezentat sub forma unei relaţii cauzale, atât materiale (fizice), cât şi psihice, fapta fiind comisă nu numai material, ci şi psihologic.

Astfel, după ce se afirmă că relaţia cauzală în domeniul dreptului impune obiectiv existenţa unei fapte umane ca factor de determinare, că raportul cauzal este condiţionat de vinovăţie, care, între altele, presupune şi o evaluare subiectivă a faptei, că stabilirea legăturii de cauzalitate este o operaţiune premergătoare examinării vinovăţiei, se susţine că acţiunea sau inacţiunea care constituie cauza efectului presupune participarea factorului conştient, a conştiinţei. Se ajunge astfel, implicit, la condiţionarea raportului de cauzalitate de factorul subiectiv - vinovăţia - definit prin cerinţa ca acţiunea umană să reprezinte o participare conştientă. Fără îndoiala că, aşa cum se observă în orice act infracţional, procesul psihic este nervul motor al acţiunii exterioare din moment ce el conţine comanda de acţionare, consecinţă a deliberării făptuitorului, a confruntării diferitelor influenţe şi procese interioare, a evaluării consecinţelor şi perspectivelor într-un sens sau altul. Pentru a caracteriza elementul subiectiv al faptelor pe care eu le-am realizat în mod concret, trebuie luate în considerare toate particularităţile acţiunilor pe care le-am întreprins precum şi situaţiile şi împrejurările anterioare, concomitente şi chiar subsecvente comiterii lor. Posibilitatea făptuitorului de a prevedea urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cu o unitate de măsură abstractă, ci în raport de împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta.

Astfel, a arătat că din probele administrate rezultă că nu a acţionat cu intenţia de a comite vreo infracţiune, desfăşurându-şi activitatea doar în calitate de profesionist al domeniului financiar-bancar, prestând servicii contra cost către terţe persoane, printre care şi coinculpaţii I. şi A.. Lecturarea declaraţiilor coinculpaţilor şi martorilor audiaţi, reliefează, în mod clar şi neechivoc, faptul că nu a avut legături cu alte persoane din cadrul II. sau din cadrul Asociaţiei Salariaţilor L. SA, cu excepţia lui I. şi A. pentru care am acţionat doar în calitate de consultant în afaceri.

Astfel, din întreg probatoriul administrat rezultă că a acţionat doar în calitate de consultant în afaceri al inculpaţilor I. şi A., persoane fără atribuţii decizionale în cadrul II. SA, care nu puteau acţiona ca autori ai infracţiunii de delapidare, necesară pentru a se reţine participaţia mea în calitate de complice la delapidarea societăţii II. SA. Cu alte cuvinte, a arătat că rolul său a fost acela de a se ocupa, în calitate de secretar, de societăţile din Cipru care îi aveau ca beneficiari reali pe inculpaţii I. şi A.

De aceea, a precizat că potrivit legislaţiei din Cipru, funcţia de secretar este una pur administrativă, atribuţiile secretarului societăţii fiind reglementate prin lege, iar acesta trebuie să raporteze consiliului de administraţie al societăţii. Secretarul societăţii nu poate dispune de fondurile din contul societăţii decât dacă are drept de semnătură pe conturile societăţii şi la indicaţiile beneficiarului efectiv, iar potrivit legislaţiei din Cipru, secretarul unei societăţi este întotdeauna diferit de beneficiarul real, neputând fi cumulate aceste funcţii de aceeaşi persoană. Tocmai din acest motiv s-a considerat nevinovat încă de la debutul acestui dosar penal, am decis să am o atitudine sinceră şi deschisă, am fost singurul inculpat care a cooperat cu organele de urmărire penală şi singura persoană care a ajutat la identificarea tuturor tranzacţiilor şi a tuturor societăţilor implicate în acest dosar (asta în condiţiile în care Cipru refuza să răspundă la întrebările adresate prin comisiile rogatorii dispuse de autorităţile din România, singurele probe obţinute de acuzare fiind cele puse la dispoziţie de subsemnatul). Din punct de vedere subiectiv, un inculpat care se considera vinovat nu ar fi procedat niciodată în acest fel. Din contră, ar fi avut o atitudine nesinceră şi ar fi încercat să îngreuneze aflarea adevărului încă din faza de urmărire penală. De altfel, atitudinea sinceră şi contribuţia la aflarea mecanismului de achiziţionare a pachetului de acţiuni a fost reţinută şi de domnul procuror de caz în cuprinsul rechizitoriului. Mai mult, reprezentanţii Ministerului Public a arătat că i-au spus că s-au convins care a fost rolul său şi i-au oferit posibilitatea de a obţine o soluţie de clasare în acest dosar dacă este de acord să îi mai ajute şi în alte dosare în care era implicat I., dar a refuzat categoric, susţinând şi atunci ca şi acum că este nevinovat şi că era un simplu consultant de afaceri pentru I. şi alţi oameni de afaceri, fiind rezident în Cipru în acea perioadă.

În aceste condiţii, a arătat că acţionând doar în calitate de consultant în afaceri pentru inculpaţii I. şi A., fără a avea o autonomie de decizie cu privire la tranzacţiile bancare în privinţa cuantumului, beneficiarilor şi momentul realizării acestea, fiind doar cel care executa, din Cipru, dispoziţiile verbale sau scrise venite punctual de la clienţi, este evident că sub aspectul laturii subiective eu nu a avut percepţia că ajută la săvârşirea unor fapte penale precum delapidarea societăţii II. SA sau spălarea banilor obţinuţi de clienţii săi din diverse afaceri desfăşurate pe teritoriul României.

Conchizând, a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie formulat împotriva Deciziei penale nr. 579/A pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală la data de 26 aprilie 2018 în Dosarul penal nr. x/2014 şi, ulterior, pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât J. a fost condamnat pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, achitarea inculpatului J. în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul H. şi-a întemeiat recursul pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 - inculpatul a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - (faptei de complicitate la delapidare îi lipseşte un element constitutiv - intenţia).

În ceea ce priveşte reţinerea de către instanţa de apel a intenţiei indirecte ca formă de vinovăţie a arătat că nu este adevărat pentru că în fapt potrivit Raportului de constatare criminalistică nr. 333.777 din 28 aprilie 2016 întocmit de către comisar şef de poliţie principal Dr. III. atestat în domeniul Detecţiei Comportamentului Simulat (poligraf) cu brevetul nr. x din 29 iunie 2009 se reţine că la întrebarea:, Ai semnat notele de fundamentare întocmite de F. şi G. cu intenţia frauduloasă de a crea aparenţa că toate activităţile s-au desfăşurat cu respectarea procedurilor legale. A mai arătat că din interpretarea diagramelor poligraf a rezultat că răspunsul numitului H. la întrebarea relevant cauzei cu R6 au provocat modificări care cu probabilitate sunt specific comportamentului simulat. Aşadar, dat fiind modul explicaţiile pe care le prezintă în continuare expertul nu rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, ca efect al lipsei intenţiei indirecte.

Totodată, a arătat că directorul general KK. a coordonat întregul proces de majorare de capital.

A mai susţinut că după şedinţa Consiliului de Administraţie din 28 martie 2005 care aprobă propunerea de majorare de capital se întocmeşte nota către Adunarea Generală a Acţionarilor pe care o semnează H. şi care este avizată de către Consiliul de Administraţie. Deci, în acest moment, H. potrivit prevederilor Legii nr. 31 din 1990 (art. 210, 211 şi 220) precum şi atribuţiilor din Statutul societăţii (art. 21 pct. 19 şi art. 23 pct. 9) avea obligaţia să semneze Propunerea privind majorarea capitalului social al SC II. SA prin emisiuni de noi acţiuni.

De asemenea, s-a arătat că, la data de 31 martie 2005, orele 13:30 a avut loc Şedinţa Adunării Extraordinare a Acţionarilor care aprobă majorarea capitalului social. Ulterior, la data de 30 iunie 2005, Adunarea Generală a Acţionarilor a aprobat oferta UU. iar prin Hotărârea nr. 23 a Consiliului de Administraţie a luat act de subscrierea UU. de achiziţie a întregului pachet de acţiuni. Astfel, s-a arătat că acesta nu a iniţiat propunerea de majorare de capital. Majorarea de capital a fost iniţiată de A. aşa cum reiese din declaraţiile JJJ., KKK., G., A. potrivit declaraţiilor anexate. Faptul că KK. cunoştea despre majorarea de capital reiese şi din declaraţia lui LLL. care menţionează că semna documente pentru CA. când acesta nu era în unitate iar KK. ştia ce semnează acesta. A mai arătat că KK. a participat la şedinţa din 28 martie 2005 când s-a discutat şi aprobat majorarea de capital iar nota pusă în discuţie nu era semnată de către el, dar participarea acestuia denotă însuşirea ei. "Directorul general a coordonat întregul proces de majorare de capital. Necesitatea infuziei de capital pentru activitatea curentă şi investiţii a venit din partea conducerii executive. La şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 28 martie 2005 au participat din partea conducerii administrative KK., F., G.. Numai directorul general KK. ştie cum a fost aleasă UU.. Directorul KK. a convocat Consiliul de Administraţie în iunie 2005 să prezinte oferta firmei UU., reprezentată de MMM., ocazie cu care l-a văzut pentru prima data pe MMM.. KK. ne-a spus că este un investitor serios cu potenţial financiar".

Referitor la semnarea Notei nr. x din 29 august 2005 prin care se propune achiziţia de părţi sociale de la SC RR., SC SS., SC K., SC K. deşi cunoştea lipsa fondurilor a arătat că nu cunoştea lipsa fondurilor, iniţiativa a aparţinut directorului general KK. (declaraţia G. din data de 1 noiembrie 2012 şi 2 noiembrie 2012 şi declaraţia F. din 20 august 2012, anexate.)

S-a mai susţinut că potrivit Hotărârii AGA nr. 20 din 29 august 2005 a Consiliului de Administraţie al SC II. SA s-a avizat achiziţia acestor părţi sociale, iar executivul este desemnat pentru întocmirea formalităţilor iar, H. a acţionat în virtutea acestui mandat.

Totodată, a arătat că potrivit Hotărârii AGA nr. 5 din 15 septembrie 2005 se aprobă achiziţia, hotărâre prin care mandatează executivul să ducă la îndeplinire şi să semneze toate documentele pentru finalizare tranzacţiei.

Referitor la semnarea Notei de fundamentare nr. x din 29 august 2005 prin care se propune achiziţia a 99,99% din NN. deşi ştia lipsa fondurile necesare a arătat că nota pe care a semnat-o după ce a întrebat-o pe G. dacă această problemă o cunoaşte KK. iar aceasta i-a confirmat că da, cunoaşte. A mai arătat că prin Decizia nr. 230 din 9 august 2005 a fost împuternicit să semneze orice.

Totodată, a arătat că în Procesul-verbal nr. x din 19 septembrie 2005 al şedinţei Consiliului de Administraţie când a fost aprobată de Consiliul de Administraţie A. achiziţia a 10% din TT. SA 2002 nu a participat. Prezentarea materialului a fost făcută de C., iar executivul adică KK., F. Şi G. au avut calitatea de invitaţi. Avizul şi decizia conform Statutului societăţii JJ. aparţinea Consiliului de Administraţie. În finalul discuţiei este mandatată conducerea executivă pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum şi să îndeplinească celelalte formalităţi pentru finalizare. A mai arătat că intenţia de cumpărare a 10% din TT. SA 2002 a aparţinut lui A. care într-o şedinţă a AGA i-a solicitat lui KKK. să susţină introducerea pe ordinea de zi a AGA a acestei achiziţii.

Referitor la semnarea Notei nr. x din 20 aprilie 2006 privind aprobarea înstrăinării întregului pachet de acţiuni deţinut de JJ. la TT. SA 2002 în urma aprobării că se semnează Act adiţional nr. x din 18 septembrie 2006 a arătat că nu a iniţiat acest demers, nu a participat la nici o discuţie preliminară, iar materialul i-a fost adus de G., materialul emană de la acţionariat, nu a participat la şedinţele Consiliului de Administraţie din 19 septembrie 2005. Conform Procesului-verbal nr. x din 19 septembrie 2005 şi conform Procesului-verbal nr. x din 18 ianuarie 2005 la aceste şedinţe a participat KK., când s-a aprobat cumpărarea a 10% din TT. SA 2002.

Astfel, a arătat că dintre toate argumentele anterioare, reiese faptul că nu a existat nici măcar intenţie indirectă în ceea ce priveşte actele întocmite cu bună credinţă la locul de muncă, în condiţiile unei convingeri ferme că toate operaţiunile erau îndreptate în sensul dezvoltării şi modernizării societăţii în care îşi desfăşura activitatea.

Totodată, a solicitat să se constate că documentele semnate nu au fost determinante în acţiunile ce fac obiectul cauzei şi poate felul de a fi de om muncitor şi cu dorinţa sinceră de a duce lucrurile înainte fără să pună la îndoială buna credinţă a celor din jur a condus la aceasta situaţie.

Astfel, a arătat că:

- actele pe care le-a întocmit sau semnat erau documente uzuale în societate şi au reprezentat sarcini de serviciu, de punere în aplicare a unor hotărâri ale şefilor.

- nu a avut percepţia că în spatele lor s-ar putea ascunde ceva ilicit concentrarea atenţiei fiindu-i orientată spre coordonarea subalternilor de care era responsabil şi nicio clipă pe cele ale şefilor;

- în lipsa unei proceduri scrise, cerinţa consiliului de administraţie de a scrie note indiferent cine era iniţiatorul temei era sarcină de serviciu;

- majorarea de capital social şi extinderea obiectului de activitate prin cumpărarea de acţiuni/părţi sociale sunt decizii de strategie şi dezvoltare în nici un caz nu sunt financiare cum se susţine în dosar.

- soluţia instanţei de apel răstoarnă cumva ordinea de drept dintr-o organizaţie în ceea ce priveşte răspunderea decizională, administrativă şi executivă în sensul ca, instanţa retine vinovăţie în dreptul executării sarcinilor de serviciu cu buna credinţa şi anulează responsabilitatea decidenţilor. În mod nejustificat instanţa neglijează prevederile Legii nr. 31/1990 valabilă în anul 2005 în ceea ce priveşte acţionarii, administratorii şi directorii.

Or, presupunând ca notele din dosar le scria din proprie iniţiativă, administratorii trebuiau să le cenzureze şi să ceară motivaţie şi documente suplimentare. O notă simplă, daca ar fi fost din iniţiativa sa, s-ar fi respins.

În situaţia de faţă a arătat că notele s-au făcut la solicitarea lor (din dispoziţia lor), iar instanţa trebuia să discearnă.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie, iar pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii H., G., A. şi J. împotriva Deciziei penale nr. 579/A din data de 26 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, întemeiate pe disp. art. 438 pct. 7 C. proc. pen. şi s-a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casaţie respectiv, C8, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune admiterea în principiu, instanţa, verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie, a constatat că Decizia penală nr. 579/A din data de 26 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar calea de atac a fost formulată de inculpaţi în termenul prevăzut de lege, fiind, aşadar, respectate dispoziţiile art. 434 - 436 C. proc. pen.

Totodată, s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) şi 438 din C. proc. pen.

Examinând pe fond recursurile în casaţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., declarate de inculpaţii H., G., A. şi J., în baza actelor şi lucrărilor din dosar şi în considerarea cazului menţionat (pct. 7 al art. 438 C. proc. pen.) constată următoarele:

În susţinerea căii extraordinare de atac, inculpaţii H., G., A. şi J. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând în esenţă, că

Apărătorul ales al recurentului inculpat H., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului, invocând cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, a solicitat a se observa că, sub aspectul laturii subiective, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, acesta, deşi cunoştea lipsa resurselor financiare, în calitatea sa de director adjunct al societăţii, a semnat diferite înscrisuri, respectiv note de fundamentare, creând aparenţa unei legalităţi în ceea ce priveşte aceste înscrisuri.

Având în vedere că din lecturarea art. 48 C. pen. reiese că forma de vinovăţie pe care o poate îmbrăca fapta săvârşită în complicitate este intenţia, care poate fi directă sau indirectă şi că instanţa de fond şi de apel au reţinut intenţia indirectă, a solicitat a se constata faptul că, sub aspectul laturii subiective, această formă de vinovăţie nu a existat.

Pentru acest motiv, a înţeles să facă trimitere la dispoziţiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerilor organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, fiind incident principiu in dubio pro reo.

Recurentul inculpat A. a arătat că motivul invocat pe calea recursului în casaţie vizează împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, cu referire la infracţiunea de spălare de bani, sens în care a arătat că nu a existat o activitate de ascundere, respectiv de tăinuire a bunurilor rezultate din săvârşirea infracţiunilor.

În ceea ce priveşte latura civilă, trebuie observat faptul că, în hotărârea recurată, se reţin două aspecte contradictorii, şi anume, o dată se menţionează faptul că inculpatul şi-a însuşit sumele respective de bani şi acestea nu pot fi deduse din eventualele sume recuperate în procedura de insolvenţă, iar ulterior se precizează foarte clar că în cazul în care o parte din sume au fost recuperate, acestea pot fi deduse.

A apreciat că, pe lângă faptul că există o contradicţie în această motivare, sub aspectul laturii civile, rezultă că ar fi vorba de existenţa a două titluri executorii, astfel Asociaţia Salariaţilor ar fi despăgubită pe latură civilă, respectiv ar exista posibilitatea să-şi ia aceiaşi bani, deşi parţial s-au recuperat o parte din sumele împrumutate în cadrul procedurii de insolvenţă.

Recurenta inculpată G., în esenţă, a arătat că din hotărârea atacată rezultă că aceasta trebuia şi putea să prevadă ce se ascunde în spatele acelor înscrisuri, or, din probele administrate nu reiese această împrejurare, respectiv că inculpata a cunoscut şi a acceptat eventualitatea acestor consecinţe.

De asemenea, a arătat că la nivelul societăţii, nici măcar nu existau proceduri, care să stabilească atribuţiile fiecărui angajat, context în care a executat cu bună-credinţă, la solicitarea Consiliului de Administraţie sau a şefului direct al acesteia.

Astfel, a apreciat că, nu sunt îndeplinite exigenţele prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., respectiv nu există acea reprezentare specifică intenţiei, cerută de textul de lege.

Prin urmare, a menţionat că fapta nu este prevăzută de legea penală, respectiv lipseşte una dintre condiţiile legate de latura subiectivă, şi anume forma intenţiei, care nu poate fi identificată.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei, în baza art. 16 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.

Recurentul inculpat J. a arătat că recursul în casaţie este întemeiat pe motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv de neprevedere a faptei de legea penală, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, a arătat că jurisprudenţa este constantă şi totodată contrară elementelor reţinute de instanţe până la acest moment, pentru că o simplă tranzacţionare ori tranzacţii financiare repetate, astfel cum s-a reţinut în cauză, nu atrag implicit reţinerea infracţiunii de spălare de bani.

De asemenea, a arătat că nu sunt reliefate etapele spălării banilor, şi anume plasarea, stratificarea sau integrarea sumelor respective de bani pentru a combate eficient în apărare respectivele acuzaţii.

Pentru aceste motive, a apreciat că recursul în casaţie este întemeiat, solicitând, în temeiul ar. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie şi achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a din C. proc. pen.

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Referitor la susţinerile apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, în sensul interpretării şi analizării prin prisma pct. 7 al art. 438 C. proc. pen. atât a elementelor constitutive a infracţiunii cât şi a formei de vinovăţie, Înalta Curte reţine că, expresia "în condiţiile legii" este lămurită pe deplin de prevederile textelor de lege succed, cu referire la prevederile art. 434 C. proc. pen., în care sunt menţionate hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen. ce vizează cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Recursurile în casaţie declarate de inculpaţi vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", aceştia solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi a II-a C. proc. pen., faptele nu au fot săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege (delapidare în forma autoratului şi a complicităţii şi spălare de bani).

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

În realitate inculpaţii H., G., A. şi J. solicită pe calea recursului în casaţie de faţă analizarea circumstanţelor comiterii faptelor, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, a stabilirii formei de vinovăţie, ceea ce excede limitelor judecăţii în această cale de atac extraordinară. Or, Înalta Curte poate examina cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi să verifice exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că, aspectele invocate de apărătorii aleşi privind lipsa formei de vinovăţie cerută de lege şi care ar putea antrena răspunderea penală a inculpaţilor, ţine de temeinicia hotărârii şi nu pot fi analizate în această cale de atac.

Recursul în casaţie nu are ca scop remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, astfel că, instanţa de casare nu judecă litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare. Cu alte cuvinte, recursul în casaţie are ca finalitate verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice şi interpretări ale normei ce reglementează cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., rezultă că nu este posibilă o extindere a verificărilor şi la elementele ce ţin de latura subiectivă a faptei, textul limitând analiza instanţei de control judiciar în calea de atac extraordinară doar la elementele ce ţin de latura obiectivă a infracţiunii.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpaţii H., G., A. şi J. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv şi va analiza criticile inculpaţilor în legătură cu împrejurările faptice reţinute de cele două instanţe. Astfel, în mod corect, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatei G. că, în perioada martie 2005 - septembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit folosirea şi traficarea sumei de 90 milioane de RON de către inculpaţii A., I., J. şi ceilalţi membri ai Consiliului Director al Asociaţiei, împotriva scopului acesteia şi în interesul lui A., în final acesta însuşindu-şi suma de 12.808.332 euro, prin intermediul UU., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. Prin actele materiale descrise, inculpata a ajutat la diminuarea participaţiilor Asociaţiei Salariaţilor din L. SA la capitalul social al JJ. SA (fostă II.) de la 50% la 25%, cauzând prin aceasta un prejudiciu material acesteia şi implicit membrilor săi de 41.213.717 RON reprezentând diminuarea certă a valorii contabile a pachetului de acţiuni, deţinut de Asociaţia Salariaţilor din L. SA.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, inculpata G., în calitatea sa de director economic al SC JJ. SA (fostă SC II. SA), deşi conştientă de lipsa resurselor financiare, precum şi de posibilitatea prejudicierii intereselor Asociaţiei, a acceptat scoaterea sumelor de bani, obţinute din contractele de împrumut cu Asociaţia, către mai multe offshore-uri, în beneficiul direct al inculpatului A., prin urmare a acţionat cu intenţie indirectă.

Mai mult decât atât, inculpata, raportat la experienţa sa profesională, înţelegea că scopul tuturor achiziţiilor de părţi sociale la SC RR., SS. SRL, K. SRL, K. SRL, NN. SRL şi 10% acţiuni la SC TT. SA, a fost de a asigura un flux financiar societăţilor WW. şi XX., controlate de către inculpaţii I. şi J.

Acest aspecte derivă din faptul că inculpata, în calitate de director economic adjunct al SC JJ. SA (fostă SC II. SA), împreună cu membrii Consiliului de Administraţie al societăţii s-a ocupat de formalităţile necesare, pentru a crea aparenţa că toate activităţile s-au desfăşurat cu respectarea procedurilor. Tot inculpata împreună cu F. s-a ocupat cu crearea aparenţei că preţurile acţiunilor sau părţilor sociale achiziţionate de SC JJ. SA (fostă SC II. SA) de la WW. şi XX. au fost negociate.

Inculpata, împreună cu B., F. şi C. s-a aflat în sfera de influenţă a inculpatului A., fiind un executant al deciziilor luate de acesta, pentru a-şi asigura menţinerea într-o funcţie foarte bine remunerată la acea vreme (salariul crescând de la 8000 RON/lună la 17.000 RON/lună - conform propriilor declaraţii), precum şi pentru a-şi asigura desemnarea în funcţii noi, funcţii ce erau remunerate similar, cum a fost situaţia desemnării acesteia în cadrul Consiliului de Administraţie al SC TT. S.A, unde deşi nu a desfăşurat nicio activitate a fost remunerată cu suma de 3100 RON/lunar.

De asemenea, se observă în concordanţă cu probatoriul administrat în cauză că, instanţa de apel, în mod corect, a apreciat că nu poate fi reţinută critica inculpatei în sensul că notele de fundamentare, în contextul circuitului documentelor care se întocmeau în cadrul companiei, reprezentau doar o simplă bază de discuţie şi nu aveau valoare, întrucât, în mod practic, fundamentarea deciziei Consiliului de Administraţie se raporta la notele întocmite în prealabil. Or, aşa cum însăşi inculpata a declarat, la nivelul anului 2005 Consiliul de Administraţie a solicitat conducerii executive din care făcea parte şi inculpata, să întocmească note pentru fiecare punct de pe ordinea de zi a şedinţelor Consiliului de Administraţie. De asemenea, faptul că de obicei notele erau redactate/semnate de F., dar acesta nu se afla în incinta companiei la momentul la care nota a trebuit să fie predată către secretariatul Consiliului ori că nu aceasta este persoana care decis majorarea capitalului social, nu o absolvă de răspundere pe inculpată.

În ceea ce priveşte invocarea de către inculpată cu privire la aşa-zisa bună-credinţă manifestată cu ocazia întocmirii notei de fundamentare privind achiziţionarea NN. ori la semnarea notelor de negociere a preţurilor de vânzare-cumpărare a participaţiilor la societăţile SC RR. SRL, SC SS. SRL, SC K. SRL, SC K. SRL, SC TT., aceste negocieri fiind fictive iar, faptul că nu inculpata este cea care ar fi stabilit preţurile de achiziţie apărare care nu poate fi luată în calcul, atâta timp cât activitatea desfăşurată de aceasta, era în sensul să se creeze o aparenţă de legalitate operaţiunilor comerciale desfăşurate.

Cu privire la inculpatul A., s-a reţinut, în mod corect, că acesta a folosit, împreună cu coinculpaţii I. şi J., suma totală de 12.808.332 euro la majorarea capitalului social al SC JJ. SA (fostă SC II. SA) de către UU., sumă reciclată pe două circuite financiare, prin intermediul mai multor societăţi offshore, pentru a ascunde adevărata natură a provenienţei acesteia, respectiv din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, (sume obţinute prin delapidarea acesteia), iar fapta sa întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 republicată.

Prin modalitatea în care a acţionat inculpatul A., respectiv prin transferurile repetate, urmărind să îngreuneze identificarea beneficiarului final al sumelor (iniţial I., iar de la data de 11 septembrie 2006 A.), pentru a evita astfel eventuala tragere la răspundere penală şi recuperarea prejudiciului, activităţile sale fiind circumscrise formei de vinovăţie cerută de lege - intenţia directă.

De asemenea, se constată că fapta inculpatului A. care, în perioada 2005 - 2006, împreună cu inculpaţii I. şi J., a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, pe care l-au sprijinit şi alţi inculpaţi (B., C., D., E., NNN., H., F. şi G.), ce a avut ca scop iniţial obţinerea de fonduri materiale din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, prin delapidarea acesteia, fonduri care în final au fost utilizate chiar în dauna Asociaţiei Salariaţilor din L. SA şi implicit a membrilor săi, prin participarea offshore-ului UU. (controlat la acel moment de I.) la majorarea de capital social al SC JJ. SA (fosta SC II. SA), participaţiile (acţiunile) Asociaţiei Salariaţilor diminuându-se de la 50% la 25%, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în modalităţile normative ale iniţierii şi constituirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., pentru care a intervenit însă prescripţia răspunderii penale.

Totodată, se apreciază că, în mod corect, Curtea a reţinut că probatoriul administrat în cauză face dovada că respectarea procedurilor legale sau acordarea împrumuturilor în limita legii a fost una aparentă, în realitate scopul operaţiunilor a fost cu totul altul.

Referitor la calitatea subiectului activ şi la faptul că actele de administrare ale unei asociaţii s-a arătat că acestea se realizează de organele de administrare şi nu de persoanele fizice, astfel este evident că persoanele fizice, prin acţiunile/inacţiunile acestora, sunt cele care au calitatea de funcţionari, în sensul legii penale, şi care au delapidat patrimoniul Asociaţiei, şi nu Consiliul Director. Deopotrivă interesul/scopul Asociaţiei este prevăzut şi fixat clar prin actul constitutiv şi statut, or inculpatul (ca şi celelalte persoane din cadrul Asociaţiei) au acţionat tocmai contrar acestui scop.

De asemenea, se constată, că, în mod corect s-a apreciat faptul că împrumuturile nu s-au făcut din proprie iniţiativă, ci la solicitarea societăţii împrumutate, nu are nicio relevanţă, fiind evident că membrii Consiliului Director au invocat lipsa fondurilor pentru a refuza iniţial subscrierea de noi acţiuni, pentru ca, ulterior, să decidă acordarea unor împrumuturi substanţiale.

Asociaţia nu a devenit un simplu creditor, ci a fost prejudiciată prin scoaterea efectivă a sumelor de bani din patrimoniul său, corelativ cu trecerea ulterioară a sumelor în patrimoniul altor persoane.

Referitor la ascunderea adevăratei provenienţe a sumei de 12.808.332 euro, corect s-a menţionat că aceasta s-a făcut prin reciclarea sumelor din patrimoniul Asociaţiei prin două circuite financiare, astfel încât subzistă infracţiunea de spălare a banilor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul H., corect, s-a reţinut în baza probatoriului administrat că, în perioada martie 2005 - septembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a înlesnit folosirea şi traficarea sumei de 90 milioane de RON de către inculpaţii A., I., J. şi ceilalţi membri ai Consiliului Director al Asociaţiei, împotriva scopului acesteia şi în interesul lui A., în final acesta însuşindu-şi suma de 12.808.332 euro, prin intermediul UU., iar fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. Prin actele materiale descrise, inculpatul a ajutat la diminuarea participaţiilor Asociaţiei Salariaţilor din L. SA la capitalul social al JJ. SA (fostă II.) de la 50% la 25%, cauzând prin aceasta un prejudiciu material acesteia şi implicit membrilor săi de 41.213.717 RON reprezentând diminuarea certă a valorii contabile a pachetului de acţiuni, deţinut de Asociaţia Salariaţilor din L. SA.

De asemenea, corect s-a apreciat că, din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul H. a acţionat cu intenţie indirectă, în calitatea sa de director general adjunct al SC JJ. SA (fostă SC II. SA), deşi cunoştea lipsa resurselor financiare a semnat diferite note de fundamentare, întocmite de coinculpaţii F. şi G., pentru a crea aparenţa că toate activităţile s-au desfăşurat cu respectarea procedurilor. Tot inculpatul împreună cu F. şi G. s-a ocupat cu crearea aparenţei că preţurile acţiunilor sau părţilor sociale achiziţionate de SC JJ. SA (fostă SC II. SA) de la WW. şi XX. au fost negociate.

Totodată, corect s-a reţinut că fapta inculpatului H. care, în perioada 2005 - 2006, în calitate de Director general adjunct al SC JJ. SA (fostă SC II. SA), a sprijinit grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpaţii A., I. Şi J., ce a avut ca scop iniţial obţinerea de fonduri materiale din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, prin delapidarea acesteia, fonduri care în final au fost utilizate chiar în dauna Asociaţiei Salariaţilor din L. SA şi implicit a membrilor săi, prin participarea offshore-ului UU. (controlat la acel moment de I.) la majorarea de capital social al SC JJ. SA (fosta SC II. SA), participaţiile (acţiunile) Asociaţiei Salariaţilor diminuându-se de la 50% la 25%, acţionând într-un mod coordonat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în modalitatea normativă a sprijinirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., pentru care a intervenit însă prescripţia răspunderii penale.

Scopul grupului infracţional iniţiat şi constituit de cei trei inculpaţi, A., I. şi J., a fost dobândirea controlului total în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC JJ. SA (fosta SC II. SA), cu bani din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, în condiţiile în care inculpatul A. cunoştea rentabilitatea unei astfel de societăţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul J., se reţine că argumentele invocate de apărare nu au relevanţă sub aspectul laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina sa de instanţele inferioare. Astfel, în mod corect, s-a apreciat că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada martie 2005 - septembrie 2006, a contribuit cu toate cunoştinţele sale în domeniul economico-financiar (know-how), participând activ la elaborarea întregului plan infracţional, şi a înlesnit traficarea şi folosirea sumei de 90 milioane de RON obţinute din contractele de împrumut cu Asociaţia Salariaţilor din L. SA, de către inculpaţii A. şi ceilalţi membri ai Comitetului Director al Asociaţiei, împotriva scopului acesteia şi în interesul lui A., în final acesta însuşindu-şi suma de 12.808.332 euro, prin intermediul UU., fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 48 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen.

Practic, societăţile WW. şi XX., controlate de inculpaţii I. şi J. au fost folosite în mod direct la traficarea şi folosirea sumelor obţinute din patru contracte de împrumut de SC II. SA de la Asociaţie, cu justificarea vânzării către SC II. SA a mai multor pachete de părţi sociale sau acţiuni la mai multe societăţi comerciale.

Aceste societăţi au asigurat disponibilul financiar societăţii offshore UU., controlată de inculpatul I. prin J., pentru a putea subscrie acţiunile nou emise de către JJ. SA (fostă II.).

Prin activitatea sa, inculpatul împreună cu ceilalţi inculpaţi a diminuat participaţiile Asociaţiei Salariaţilor din L. SA la capitalul social al JJ. SA (fostă II.) de la 50% la 25%, cauzând prin aceasta un prejudiciu material acesteia şi implicit membrilor săi de 41.213.717 RON reprezentând diminuarea certă a valorii contabile a pachetului de acţiuni, deţinut de Asociaţia Salariaţilor din L. SA, ce se adaugă la suma de 12.808.332 euro, însuşită în final de A., prin intermediul UU.

De asemenea, corect, s-a reţinut că, inculpatul J. a acţionat cu intenţie directă, în sensul că a dobândit controlul total în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC JJ. SA (fosta SC II. SA), s-a folosit de banii Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, în condiţiile în care inculpatul A. îi prezentase rentabilitatea unei astfel de societăţi.

Totodată, activitatea desfăşurată de inculpatul J., care a folosit împreună cu coinculpaţii A. şi I., suma totală de 12.808.332 euro la majorarea capitalului social al SC JJ. SA (fostă SC II. SA) de către UU., sumă reciclată pe două circuite financiar, prin intermediul mai multor societăţi offshore, pentru a ascunde adevărata natură a provenienţei acesteia, respectiv din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, (sume obţinute prin delapidarea acesteia), se circumscrie elementelor constitutive a infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Astfel, corect s-a apreciat că din punct de vedere al laturii subiective, inculpatul J. a acţionat cu intenţie directă, prin transferurile repetate urmărindu-se să se îngreuneze identificarea beneficiarului final al sumelor (iniţial I., iar de la data de 11 septembrie 2006 A.), pentru a evita astfel eventuala tragere la răspundere penală şi recuperarea prejudiciului.

Totodată, actele iniţiate de inculpatul J., care, în perioada 2005 - 2006, împreună cu inculpaţii A. şi I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, pe care l-au sprijinit şi alţi inculpaţi (B., C., D., E., H., F. şi G.), ce a avut ca scop iniţial obţinerea de fonduri materiale din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, prin delapidarea acesteia, fonduri care în final au fost utilizate chiar în dauna Asociaţiei Salariaţilor din L. SA şi implicit a membrilor săi, prin participarea offshore-ului UU. (controlat la acel moment de I.) la majorarea de capital social al SC JJ. SA (fosta SC II. SA), participaţiile (acţiunile) Asociaţiei Salariaţilor diminuându-se de la 50% la 25%, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, în modalităţile normative ale iniţierii şi constituirii, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., pentru care a intervenit însă prescripţia răspunderii penale, astfel cum s-a reţinut de către cele două instanţe.

Inculpaţii I. şi A., asistaţi/consiliaţi de inculpatul J. au cunoscut toate aspectele tranzacţiilor şi au contribuit la conceperea mecanismului prin care a fost delapidată persoana vătămată, fiind totodată principalii beneficiari ai sumelor fraudate, astfel încât sunt îndeplinite ambele cerinţe ale formei de vinovăţie cerută de lege - intenţia directă.

Astfel, scopul grupului infracţional iniţiat şi constituit de cei trei inculpaţi, A., I. şi J., a fost dobândirea controlului total în Adunarea Generală a Acţionarilor la SC JJ. SA (fosta SC II. SA), cu bani din patrimoniul Asociaţiei Salariaţilor din L. SA, în condiţiile în care inculpatul A. cunoştea rentabilitatea unei astfel de societăţi.

În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme apreciind că, din situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe în hotărârile pronunţate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost condamnaţi.

Drept urmare, criticile invocate de inculpaţii H., G., A. şi J. sunt neîntemeiate şi, pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. vor fi respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii H., G., A. şi J. împotriva Deciziei penale nr. 579/A din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor inculpaţi D. şi E., dat fiind respingerea recursurilor în casaţie a recurenţilor inculpaţi H., G., A. şi J. nu se mai impune examinarea cererii de recurs în casaţie prin prisma dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce priveşte efectul extensiv al recursului în casaţie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi E. în sumă de câte 627 RON, respectiv onorariile parţiale cuvenite recurenţilor inculpaţi H., G., A. şi J., în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii H., G., A. şi J. împotriva Deciziei penale nr. 579/A din 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi E. în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite recurenţilor inculpaţi H., G., A. şi J., în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2019.

Procesat de GGC -LM