Appeal on res judicata timing quashed and remanded for revision on Article 509(1)(8) assessment.

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub numărul x/2/2016, revizuenta S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, solicitând, în eventualitatea admiterii cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., să se dispună anularea deciziei şi rejudecarea pe fond a cauzei, iar, în eventualitatea admiterii cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., să se dispună schimbarea în parte a deciziei, cu consecinţa admiterii cererii formulate, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului total al penalităţilor de întârziere.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10631 din 24 august 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, încălcată prin pronunţarea Sentinţei nr. 2432 din 11 mai 2015 şi a Deciziei definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a motivat următoarele:

În faza procesuală a apelului, a depus note de şedinţă pentru termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015, învederând instanţei, pe cale de apărare, faptul că prin Sentinţa civilă definitivă nr. 10631 din 24 august 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, s-a statuat cu putere de lucru judecat momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B., calitatea lucrărilor efectuate, precum şi faptul că, după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuinţate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat ţevi, materiale, dar şi utilaje la locaţie.

Revizuenta a formulat apărări privitoare la existenţa acestei hotărâri definitive, în cauză, care genera obligativitatea instanţei, de a verifica motivul ce ar fi putut conduce la constatarea netemeiniciei cererii conexe formulată de intimată.

Prin urmare, întrucât în relaţia dintre părţi, prezumţia puterii de lucru judecat are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

Mai mult, raportat la prevederile art. 432 C. proc. civ. care prevede că "excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată", instanţa de control judiciar nu era îndrituită să renunţe la analizarea motivului de schimbare a sentinţei, în condiţiile în care, chiar legiuitorul a statuat că nu se poate renunţa la excepţie, deoarece caracterul de ordine publică este cel care impune verificarea acestei excepţii din oficiu şi chiar, dacă este cazul, cu înrăutăţirea situaţiei părţii în calea de atac.

Instanţa de apel, în mod nelegal, nu a supus controlului judiciar şi aceste apărări care se constituiau în motive de schimbare a sentinţei date în cauză, aspect care atrage contrarietatea celor două hotărâri definitive pronunţate şi, pe cale de consecinţă, nulitatea deciziei astfel dată şi necesitatea pronunţării unei noi hotărâri în cauză, cu respectarea garanţiilor procesuale şi procedurale instituite de lege.

Atât în faza judecăţii în fond, cât şi în cadrul apelului declarat, raportat la pretenţiile intimatei formulate pe cale de cerere conexă, în subsidiar, conform dispoziţiile art. 1541 lit. a) şi b) C. civ., a solicitat reducerea cuantumului penalităţilor acordate, în situaţia în care instanţa urma să constate că se face vinovată de întârzierea executării lucrărilor contractate.

Raportat la respingerea de către instanţa de fond a acestui capăt de cerere formulat în subsidiar, s-a adresat instanţei de control judiciar în vederea admiterii cererii, formulând o serie de apărări.

În drept, revizuenta a invocat art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a depus note scrise prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins excepţia tardivităţii cererii de revizuire, invocată de intimata S.C. C. S.R.L.

S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L.

Având în vedere că obiectul recursului dedus judecăţii priveşte doar soluţia dată cererii de revizuire pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a evidenţia doar considerentele care au fundamentat hotărâre adoptată în soluţionarea cererii de revizuire pe acest temei.

În acest cadru, Curtea de apel a reţinut că hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă este pronunţată ulterior pronunţării sentinţei faţă de care a fost respins apelul revizuentei prin decizia atacată cu revizuire. Textul de lege invocat se referă la situaţia în care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri printr-o hotărâre ulterioară.

S-a motivat că prin decizia atacată în cauză, instanţa de apel a respins apelul, confirmând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în primă instanţă, iar existenţa unei hotărâri judecătoreşti ulterioare nu poate pune în discuţie legalitatea sau temeinicia acesteia, pentru că nu exista la momentul pronunţării sale.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

A criticat decizia atacată pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de revizuire.

În motivarea recursului arată că, prin pronunţarea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016, a fost încălcată puterea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10631 din 24 august 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2014, aspect care atrage admiterea cererii de revizuire pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi anularea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016.

Recurenta-revizuentă a motivat că prin Sentinţa civilă nr. 10631 din 24 august 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, definitivă la data când a fost invocată, în faza procesuală a apelului, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B. de către recurenta-revizuentă, calitatea lucrărilor, precum şi faptul că după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuinţate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat ţevi, materiale dar şi utilaje la locaţie.

În mod greşit instanţa de revizuire a statuat că hotărârea a cărei putere de lucru judecat a survenit în cauză ar fi fost pronunţată ulterior sentinţei dată în Dosarul nr. x/2014, fapt care ar fi de natură să atragă netemeinicia susţinerilor sale, instanţa aflându-se în vădită eroare cu privire la situaţia de fapt pe care a invocat-o.

Prin pronunţarea Deciziei civile definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a fost încălcată "autoritatea puterii de lucru judecat" a Sentinţei civile nr. 10631 din 24 august 2015, dată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, sentinţă care era definitivă la data la care urma să se judece Cauza nr. x/3/2014 în stadiul apelului, astfel încât, soluţia pronunţată în mod definitiv, devenise obligatorie pentru părţi, neputându-se statua în mod contrar într-o altă cauză nesoluţionată în mod definitiv.

Instanţa de revizuire nu a invocat faptul că nu ar exista elemente de contradictorialitate între cele două hotărâri definitive cu relevanţă în cauză, ci s-a limitat a reţine că, la data pronunţării celei de-a doua hotărâri, prima nu ar fi fost în fiinţă, fapt pentru care motivul de revizuire nu ar fi fondat.

Recurenta apreciază că, începând cu momentul rămânerii definitive a sentinţei invocate în cauză, aceasta a dobândit putere de lucru judecat, fiind prezumată a exprima adevărul, motiv pentru care nu trebuie să fie contrazisă de orice altă hotărâre ulterior survenită. Aspectul că a invocat respectiva hotărâre în faza procesuală a apelului, în Dosarul nr. x/2014, nu are importanţă, instanţa de control judiciar fiind obligată să ia act de cele statuate în mod definitiv, fără a dispune printr-o nouă hotărâre cu caracter definitiv contrar sentinţei invocate.

În acest sens sunt prevederile art. 432 C. proc. civ. care prevede că "excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Arată că instanţa de control judiciar nu era îndrituită să renunţe la analizarea motivului de schimbare a sentinţei, în condiţiile în care legiuitorul a statuat că nu se poate renunţa la excepţie, deoarece caracterul de ordine publică este cel care impune verificarea acestei excepţii, chiar din oficiu, şi, dacă este cazul, cu înrăutăţirea situaţiei părţii în calea de atac, iar instanţa de revizuire era obligată să sancţioneze modul nelegal în care instanţa de control judiciar a dispus asupra cauzei.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10631 din 24 august 2015, dată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, încălcată prin pronunţarea deciziei definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a motivat următoarele:

Pentru termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015, a învederat instanţei de apel, pe cale de apărare, faptul că prin Sentinţa civilă definitivă nr. 10631 din 24 august 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, s-a statuat cu putere de lucru judecat momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B. de către revizuentă, calitatea lucrărilor efectuate, precum şi faptul că, după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuinţate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat ţevi, materiale, dar şi utilaje la locaţie.

A descris contextul litigios care a determinat soluţia definitivă pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în speţă, existenţa unui contract de subantrepriză având nr. D1/21 din 21 octombrie 2013 pentru lucrări contractate de revizuentă cu intimata, actul în cauză fiind încheiat între revizuenta S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar şi terţul D. S.R.L., în calitate de executant.

Contractul identificat mai sus a avut ca obiect realizarea lucrărilor de hidroizolaţie la clădirea B., zona E., strada x, reprezentând manopera pentru terasă, în suprafaţă de aproximativ 1.000 mp şi terasă verde, în suprafaţă de aproximativ 500 mp.

A arătat instanţei de control judiciar faptul că la data de 6 noiembrie 2013 s-a încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în care se consemnează că au fost finalizate lucrările constând în:

- amorsare şi hidroizolaţie în două straturi terasă clădire B., zona E., Strada x - 1.060 mp terasă (1170 mp hidroizolaţie);

- amorsare şi hidroizolaţie în două straturi terasa verde şi calea de acces clădire B., zona E., Strada x - 640 mp terasă (710 mp hidroizolaţie);

- montare deflectoare 17 bucăţi;

- montare guri scurgere 13 bucăţi.

În cuprinsul procesului-verbal de recepţie s-a precizat că lucrările menţionate în cuprinsul său au fost executate conform documentaţiei emise de producător, precum şi faptul că beneficiarul nu are obiecţiuni în ceea ce priveşte lucrarea.

De asemenea, atât în cuprinsul contractului, art. 4.1 lit. D) cât şi în cuprinsul procesului-verbal de recepţie s-a inserat menţiunea că suprafaţa de terasă hidroizolată este necirculabilă, ambele acte fiind semnate de reprezentanţii celor două părţi.

Asupra acestor aspecte s-a pronunţat cu autoritate de lucru judecat în mod definitiv Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 10631 din 24 august 2015, aceasta reţinând că recepţia lucrărilor la finalizare a avut loc la data de 6 noiembrie 2013, în acest sens atât procesul-verbal de recepţie, semnat fără obiecţiuni de reprezentanţii celor două părţi, cât şi facturile fiscale emise în aceeaşi zi şi semnate de reprezentantul pârâtei făcând dovada că în executarea lucrărilor nu se poate reţine culpa prestatorului.

Mai mult, în considerentele sentinţei s-a reţinut că, în ceea ce priveşte procedurile de întreţinere a terasei, aceste proceduri nu au fost respectate, fapt care conferă respectivelor constatări judiciare, caracter cert, nefiind necesar a fi demonstrate în altă cauză.

Prin urmare, deşi în considerentele sentinţei civile menţionate se statuează, cu autoritate de lucru judecat, aspectul că nu poate fi reţinută nicio culpă pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, învederând instanţei de apel această dispoziţie judiciară, definitivă, care făcea dovada suplimentară a culpei societăţii intimate, instanţa de control judiciar nu a răspuns acestor motive de schimbare a sentinţei date în cauză, fapt care se impunea a fi sancţionat de către instanţa de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Începând cu momentul rămânerii definitive a sentinţei invocate în cauză, aceasta a dobândit putere de lucru judecat, fiind prezumată a exprima adevărul, motiv pentru care nu putea să fie contrazisă de orice altă hotărâre ulterior survenită.

Pe cale de consecinţă, raportat la aspectul că recurenta-revizuentă a invocat respectiva hotărâre în faza procesuală a apelului, în Dosarul nr. x/2014, instanţa de control judiciar era obligată să ia act de aspectele cu privire la care se statuase în mod definitiv, fără a dispune printr-o nouă hotărâre cu caracter definitiv, în mod contrar sentinţei invocate, iar instanţa de revizuire era obligată să sancţioneze cu nulitatea hotărârea astfel pronunţată în mod nelegal de către instanţa de apel.

Deşi a arătat că o instanţă de judecată a statuat în mod definitiv cu privire la aspectul că lucrările erau finalizate încă din data de 6 noiembrie 2013, conform procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, încheiat cu subantreprenorul D. S.R.L., instanţa de control judiciar nu a avut în vedere la soluţionarea cauzei aceste critici. Hotărârea definitivă nr. 10631 din 24 august 2015 făcea, fără putinţă de tăgadă, dovada faptului că intimata a amânat încheierea procesului-verbal de recepţie finală pentru luna martie a anului 2014, tocmai în scopul aplicării clauzei penale împotriva recurentei-revizuente şi refuzării efectuării plăţii lucrărilor, ajungând astfel la o îmbogăţire fără justă cauză. Instanţa de revizuire, în mod greşit, a avut în vedere doar momentul la care au fost pronunţate sentinţele în cauză, nu şi momentul rămânerii definitive a sentinţei pe care a invocat-o raportat la apelul aflat în curs de soluţionare.

Mai mult, în ceea ce priveşte puterea lucrului judecat, a învederat că hotărârea judecătorească irevocabilă (definitivă după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.) se bucură de putere de lucru judecat.

Recurenta a redat în continuare aspecte relevante din jurisprudenţă sub aspectul statuărilor privind efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

Raportat la prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează prezumţia de lucru judecat, manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat ce se află la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, a precizat că în considerentele sentinţei civile indicate mai sus, s-au stabilit în mod definitiv anumite aspecte ce ar fi trebuit să fie avute în vedere la soluţionarea cauzei, instanţa fiind legată de aceste "chestiuni" care au fost deja stabilite într-un alt proces.

Întrucât în relaţia dintre părţi, prezumţia puterii de lucru judecat are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

Consideră că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a supus controlului judiciar şi aceste apărări care se constituiau în motive de schimbare a sentinţei date în cauză, iar instanţa de revizuire, în mod vădit nelegal, a statuat că relevantă ar fi data pronunţării celor două sentinţe în cauză şi nu data judecării apelului în Dosarul nr. x/2014 care a generat Decizia nr. 302 din 15 februarie 2016, aspect care atrage contrarietatea celor două hotărâri pronunţate şi, pe cale de consecinţă, nulitatea deciziei astfel dată şi necesitatea pronunţării unei noi hotărâri, cu respectarea garanţiilor procesuale instituite de lege.

În drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 510 alin. (2) raportat la art. 513 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte, reţine următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 2432 din 11 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă S.C. C. S.R.L., ca fiind nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 302 din 15 februarie 2015 a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L. invocând şi cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut, în esenţă, că prin pronunţarea acestei decizii s-a încălcat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură Sentinţa civilă nr. 10631 din 24 august 2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014.

Instanţa supremă reţine că în mod greşit s-a respins cererea de revizuire sub motiv că "hotărârea a cărei autoritate se invocă a fost pronunţată ulterior pronunţării sentinţei faţă de care a fost respins apelul revizuentei prin decizia atacată cu revizuire".

Aceasta, deoarece, obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 şi nu Sentinţa civilă nr. 2432 din 11 mai 2015, care a fost supusă apelului soluţionat prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016.

Înalta Curte remarcă faptul că la data rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 10631 din 24 august 2015, respectiv la data de 6 octombrie 2015 nu se soluţionase apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2432 din 11 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti. Această constatare este esenţială în soluţionarea cererii de revizuire pentru că se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat de care se bucură Sentinţa civilă nr. 10631/2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca urmare a deciziei adoptate în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2432/2015 a Tribunalului Bucureşti.

Prin urmare, Sentinţa civilă nr. 10631 din 24 august 2015 definitivă la 6 octombrie 2015 este pronunţată anterior adoptării Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016.

Raportându-se la Sentinţa civilă nr. x din 11 mai 2015 care a constituit obiectul apelului soluţionat prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016, instanţa de revizuire a schimbat obiectul revizuirii reprezentat de Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 şi a încălcat limitele învestirii determinate potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Totodată, considerentele care au stat la baza hotărârii adoptate în soluţionarea cererii de revizuire, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt contradictorii. Pe de o parte, se reţine că decizia pronunţată în apel este atacată cu revizuire, iar, pe de altă parte, se motivează că sentinţa care a fost analizată în cadrul apelului soluţionat prin decizia ce face obiectul revizuirii, nu exista la data pronunţării hotărârii în raport cu care se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Or, prin motivul de revizuire invocat, s-a solicitat sancţionarea încălcării, prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016, a autorităţii de lucru judecat de care se bucură Sentinţa civilă nr. 10631 din 24 august 2015.

Procedând în sensul celor mai sus arătate, instanţa de revizuire nu a analizat şi soluţionat cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin raportare la hotărârea care face obiectul revizuirii, respectiv Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Faţă de considerentele ce preced, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., va admite recursul, cu consecinţa casării hotărârii recurate şi a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar F., împotriva Deciziei civile nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează în parte decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre o nouă judecată în ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Menţine restul dispoziţiilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 februarie 2018.

Procesat de GGC -NN