Constitutional referral rejected as inadmissible where provisions already struck down; appeal dismissed and claimant's damages award stands.

Asupra cererii de recurs de faţă,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 190/PI/28.02.2017, pronunţată în Dosar nr. x/2013, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat în solidar pe pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L. să le plătească acestora suma de 119.215 RON cu titlu de despăgubiri civile constând în contravaloarea reparaţiilor necesar a fi efectuate la apartamentul nr. x situat în Timişoara, str. x, înscris în CF nr. x-C1-U13 Timişoara, fiind respinsă în rest acţiunea; au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 32.120,12 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 224 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-au respins apelurile declarate de reclamantul C. în nume propriu şi în calitate de mandatar al reclamantei D., reprezentant al minorului E. şi de pârâţii S.C. B. S.R.L. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 190/PI/28.02.2017 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2013.

La 22 februarie 2018, pârâta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 224 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 21 august 2018, petenţii C. şi E. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din noul C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie, respectiv ale efectelor Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2019 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Conform art. 29 alin. (4) teza I din acelaşi act normativ, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate: excepţia de neconstituţionalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj; excepţia de neconstituţionalitate să vizeze o lege sau ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; dispoziţia legală care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Verificând condiţiile de admisibilitate anterior evocate, Înalta Curte a reţinut că acestea nu sunt îndeplinite în ceea ce priveşte condiţia ca prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În acest sens s-a reţinut că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 2/03.01.2019, Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu referire la sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", precum şi a prevederilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituţională.

Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că, prevederile legale ce formează obiectul excepţiei în cauza dedusă judecăţii, au fost declarate neconstituţionale, astfel că această cerinţă de admisibilitate nu este îndeplinită.

Cât priveşte dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care formează şi ele obiect al excepţiei, s-a reţinut că, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă, sesizarea fiind şi sub acest aspect inadmisibilă.

Cum textul de lege, respectiv art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992, impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate, neîndeplinirea uneia dintre ele atrage respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs recurenţii E. şi C.

Recurenţii susţin că au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 şi a dispoziţiilor art. 483 alin, 2 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin, 4 din Constituţie, respectiv ale efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30.05.2017.

Arată recurenţii că obiectul excepţiei invocate este diferit de obiectul excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate prin Decizia nr. 874/18.12.2018, deşi consecinţele pronunţării deciziei conduc la aceeaşi finalitate.

În opinia recurenţilor, deşi Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 chiar prin Decizia nr. 369/30.05.2017, obiectul sesizării este însă diferit în prezenta cauză, vizând dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 într-o interpretare dată acestora ulterior prin Decizia nr. 52/18.06.2018 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivelor invocate constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

În speţă, prin încheierea atacată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenţii C. şi E., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie, respectiv ale efectelor Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Cu privire la efectele Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 609/17.07.2018, Înalta Curte reţine că prin aceasta s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2019, Curtea Constituţională a examinat pe fond excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, sunt neconstituţionale.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 518 C. proc. civ., decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării, iar potrivit art. 521 alin. (4) C. proc. civ., dispoziţiile art. 518 C. proc. civ. se aplică corespunzător.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Având în vedere că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale, rezultă că în cauză nu este îndeplinită condiţia ca prevederile legale care formează obiectul excepţiei să nu fi fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Faţă de acest aspect, soluţia respingerii ca inadmisibilă a cererii de sesizare, prin încheierea atacată, este legală, motiv pentru care Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii E. şi C. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN