Recourse dismissed: Res judicata bars re-litigation of unproven factual state regarding construction work performed without public procurement contract

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj reclamanta Drumuri şi Poduri Judeţene Cluj S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Judeţean Cluj şi Judeţul Cluj, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună: obligarea pârâţilor, în solidar, la plata în favoarea acesteia a sumei de 3.665.950,19 RON, reprezentând lucrări executate şi neachitate; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a dobânzii legale calculate asupra sumei de 3.665.950,23 RON, de la momentul finalizării lucrărilor de către aceasta şi până la achitarea efectivă a debitului; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 797 din 28.04.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Drumuri şi Poduri Judeţene Cluj S.A.

Prin Decizia civilă nr. 540/2017 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Drumuri şi Poduri Judeţene Cluj S.A.

În susţinerea recursului sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta susţine că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor excepţia puterii de lucru judecat, cu toate că a reţinut această excepţie în motivarea hotărârii, invocarea din oficiu de către instanţa de fond a acestei excepţii fiind motiv de apel.

În opinia recurentei, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor referitoare la acceptarea tacită de către pârâtă a situaţiilor de lucrări, comunicate zilnic de către aceasta, după efectuare.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, se invocă aspectul contradictoriu al motivării apreciindu-se că, deşi instanţa reţine considerentele acestei sentinţe, nu menţionează nimic de faptul că obiectul dosarului a fost răspundere contractuală, acţiunea fiind respinsă tocmai datorită lipsei unui contract încheiat de părţi. Reţinerea excepţiei puterii de lucru judecat cu referire la starea de fapt incidentă în speţă este nelegală şi nefondată raportat la faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existenţa dispoziţiilor de continuare a executării lucrărilor din partea pârâtei iar nu starea de fapt în sine. Apreciază recurenta că se poate reţine o altă stare de fapt cât timp aceasta este susţinută de probele administrate nemijlocit în faţa instanţei.

Recurenta critică nereţinerea de către instanţă a cutumei existente între părţi privind solicitarea de lucrări ce se impuneau a fi executate în regim de urgenţă. Se susţine de către recurentă că instanţele au reţinut greşit că ar fi incidente în cauză dispoziţiile art. 1.346 lit. c) C. civ. având în vedere că lucrările a căror contravaloare se solicită au fost executate în interesul pârâtului în cauză făcându-se dovada că au mai fost efectuate lucrări fără contract şi cu alte ocazii, însă instanţa nu s-a pronunţat pe acest aspect.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părţilor.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018 a fost admis în principiu recursul şi a fost fixat termen la data de 27 februarie 2019, în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor invocate, reţine că este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurenta-reclamantă a învestit prima instanţă cu o acţiune în pretenţii îndreptată împotriva pârâţilor Consiliul Judeţean Cluj şi Judeţul Cluj, fundamentată pe îmbogăţirea fără justă cauză.

Anterior promovării prezentei acţiuni părţile s-au mai judecat într-o cauză având ca obiect pretenţii şi în cadrul căreia recurenta a invocat răspunderea civilă delictuală. Cauza a făcut obiectul Dosarului nr. x/14.01.2016 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, iar în cuprinsul Sentinţei civile nr. 89/14.01.2016 pronunţate de această instanţă s-a reţinut faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existenţa dispoziţiilor pârâtei RAADPP pentru efectuarea lucrărilor suplimentare. Soluţia a rămas definitivă prin anularea ca netimbrat a recursului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs s-a invocat aspectul contradictoriu al motivării apreciindu-se că, deşi instanţa a reţinut considerentele Sentinţei civile nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj, nu a menţionat nimic de faptul că obiectul dosarului a fost răspundere contractuală, acţiunea fiind respinsă tocmai datorită lipsei unui contract încheiat de părţi.

Critica este nefondată. Cu privire la puterea de lucru judecat a sentinţei anterior menţionate, instanţa de apel a reţinut că reclamanta încearcă printr-un nou litigiu să acrediteze o stare de fapt contrară celei anterior reţinute cu caracter definitiv de o instanţă referitor la raporturile juridice dintre părţi, constând în aceea că RAADPP Cluj a emis o dispoziţie de efectuare a lucrărilor şi aceasta în condiţiile în care anterior recurenta nu a fost în măsură să probeze această stare de fapt.

Contrar susţinerilor recurentei instanţa de apel a motivat corespunzător hotărârea reţinând puterea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 89/14.01.2016 sub aspectul nedovedirii de către recurentă a existenţei unor dispoziţii date de pârâtă în ceea ce priveşte lucrările suplimentare, aspect care a intrat în puterea lucrului judecat şi nu mai poate fi contrazis printr-o altă hotărâre, neavând relevanţă faptul că prin prezenta acţiune recurenta a invocat un alt temei de drept al acţiunii.

Este nefondată şi susţinerea recurentei că reţinerea excepţiei puterii de lucru judecat cu referire la starea de fapt incidentă în speţă este nelegală şi nefondată raportat la faptul că reclamanta nu a fost în măsură să probeze existenţa dispoziţiilor de continuare a executării lucrărilor din partea pârâtei iar nu starea de fapt în sine. Apreciază recurenta că se poate reţine o altă stare de fapt cât timp aceasta este susţinută de probele administrate nemijlocit în faţa instanţei.

Înalta Curte reţine că neprobarea unei susţineri are semnificaţia inexistenţei acesteia iar pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive asupra acestui aspect împiedică reluarea discuţiei într-un nou cadru procesual, chiar dacă partea ar suplimenta probaţiunea. O soluţie contrară ar fi de natură să încalce autoritatea de lucru judecat consacrată de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care vizează nu doar dispozitivul hotărârii, ci şi considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În speţă, aspectele referitoare la existenţa unei dispoziţii a beneficiarului RAADPP Cluj de efectuare a lucrărilor în discuţie de către reclamanta apelantă, reprezintă starea de fapt pe care o invocă reclamanta în fundamentarea acţiunii sale, motiv pentru care considerentele expuse pe marginea acestei chestiuni prezintă caracter decizoriu şi se bucură de autoritate de lucru judecat în condiţiile art. 430 C. proc. civ.

Efectele lucrului judecat prezintă, conform dispoziţiile art. 431 C. proc. civ., un aspect pozitiv şi unul negativ, acesta din urmă împiedicând partea să mai repună în discuţie aceleaşi chestiuni dezlegate anterior. Aşadar, starea de fapt în discuţie stabilită de o instanţă prin hotărâre definitivă ca urmare a probaţiunii administrate în acel cadru nu poate fi repusă în discuţie prin prezentarea unor noi probe în prezentul litigiu, cât timp legea nu prevede o astfel de posibilitate şi în condiţiile în care omisiunea sau imposibilitatea de a proba un fapt are semnificaţia inexistenţei acestuia.

Nu este fondată nici critica privind omisiunea instanţei de a pune în discuţia părţilor aspectul vizând puterea de lucru judecat având în vedere că de hotărârea judecătorească pronunţată în Dosarul nr. x/2015 s-a prevalat reclamanta însăşi, ca atare, puterea de lucru judecat nu a reprezentat o chestiune nouă ci o chestiune de fond pe care instanţa a analizat-o în cadrul procedural aferent acestor chestiuni.

Nu poate fi primită nici critica conform căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apărărilor referitoare la acceptarea tacită de către pârâtă a situaţiilor de lucrări, comunicate zilnic de către aceasta, după efectuare, deoarece astfel cum s-a mai arătat, această chestiune a fost dezlegată prin Sentinţa nr. 89/14.01.2016 a Tribunalului Specializat Cluj în sensul că nu s-a probat acceptarea lucrărilor suplimentare de către intimata-pârâtă. Tot în acest context se situează şi critica privind nereţinerea de către instanţă a cutumei existente între părţi privind solicitarea de lucrări ce se impuneau a fi executate în regim de urgenţă.

Recurenta a susţinut că instanţele au reţinut greşit că ar fi incidente în cauză dispoziţiile art. 1.346 lit. c) C. civ. având în vedere că lucrările a căror contravaloare se solicită au fost executate în interesul pârâtului, în cauză făcându-se dovada că au mai fost efectuate lucrări fără contract şi cu alte ocazii, însă instanţa nu s-a pronunţat pe acest aspect.

Şi această critică este nefondată, din considerentele deciziei atacate reieşind faptul că instanţa de apel a reţinut aspecte care contrazic susţinerile recurentei, concluzia fiind că relaţiile dintre părţi s-au caracterizat prin înţelegeri scrise iar faţă de statutul juridic al pârâtei, singurul cadru în care aceasta putea acţiona era cel prevăzut de legislaţia specială din domeniul achiziţiilor publice, prin negociere directă sau prin licitaţie publică, cu respectarea condiţiilor strict stabilite de lege, însă recurenta nu a făcut dovada că o astfel de procedură s-ar fi derulat în vederea realizării lucrărilor pe care pretinde că le-a executat şi a căror valoare ar fi sporit patrimoniul intimaţilor.

Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Drumuri şi Poduri Judeţene Cluj S.A. împotriva Deciziei civile nr. 540/2017 din 4 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN