Expropriation decision final; cassation appeal inadmissible.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 436 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1371/2017 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

Decizia a fost pronunţată cu menţiunea căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. SRL a formulat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi repartizat completului C5 la data de 11 octombrie 2018.

La data de 15 octombrie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost însuşit de membrii completului de judecată şi s-a dispus comunicarea către părţile în litigiu.

Raportul a fost comunicat părţilor la data de 22 octombrie 2018.

La data de 29 octombrie 2018, intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a depus punct de vedere la raport, prin care şi-a însuşit concluziile acestuia.

La data de 19 noiembrie 2018, intimata intervenientă Unitatea Teritorial Administrativă Brănişca, prin Primar a depus punct de vedere la raport, prin care şi-a însuşit concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare (...)".

Din prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia exproprierii sunt supuse sunt căii de atac a apelului şi nu mai sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunţată într-un litigiu întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, se constată că decizia recurată este definitivă şi nu mai este supusă căii de atac recursului.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 436 din data de 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT