Territorial jurisdiction in lease termination: Inapplicability of consumer forum due to non-professional status of lessor

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub număr unic 14220/288/2017 reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL şi au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta, autentificat sub nr. x din data de 19.10.2016 la Societatea Profesională Notarială "D.", suspendarea executării contractului de închiriere menţionat anterior, anularea tuturor facturilor emise de pârâtă reprezentând chirii şi utilităţi emise după data de 01.03.2017, ca fiind nedatorate, restituirea sumei de 786,82 RON, echivalentul sumei de 175 euro, reprezentând garanţii plătită de reclamanţi, şi restituirea sumei de 120 euro reprezentând chirie pentru lunile martie şi aprilie 2017, ca nedatorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele expuse în cuprinsul cererii.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 1825, art. 1830, art. 1635 C. civ., art. 113, art. 116 C. proc. civ. şi Legea nr. 193/2000.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în raport de dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 3157 din 18 iunie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, motivat de împrejurarea că sediul societăţii pârâte este situat în municipiul Cluj-Napoca, că banca prevăzută în contract drept bancă la care se poate face plata are sediul în municipiul Cluj-Napoca şi că imobilul închiriat este situat tot în municipiul Cluj-Napoca, astfel încât instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este Judecătoria Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Astfel învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa civilă nr. 9009 din 20 decembrie 2018 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut următoarele considerente:

"Potrivit susţinerilor reclamanţilor, aceştia şi-au întemeiat alegerea de competenţa realizată pe prevederile art. 113 pct. 8 din C. proc. civ., prevalându-se de calitatea acestora de consumatori, dispoziţii pe care instanţa întâi sesizată nu le-a avut în vedere la momentul soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătorie Râmnicu Vâlcea.

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ. reglementează competenţa alternativă de soluţionare a cauzelor, în afara instanţelor prevăzute la art. 107 - 112; astfel, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. se reţine că în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea şi rezilierea unui contract competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine atât instanţei de la domiciliul/sediul pârâtului cât şi instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, iar conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 4 rezultă că pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului este competentă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., şi instanţa locului unde se află imobilul, cu precizarea că norma de la pct. 4 are caracter derogator faţă de norma de la pct. 3, reglementând o situaţie particulară.

Instanţa reţine că opţiunea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine potrivit art. 116 din C. proc. civ. reclamantului, care în speţă a optat în a sesiza Judecătoria Râmnicu Vâlcea, respectiv instanţa de la domiciliul lor, prevalându-se de calitatea sa de consumatori, aspect pe care Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu l-a analizat la momentul declinării competenţei către Judecătoria Cluj-Napoca".

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Cluj-Napoca pentru considerentele ce succed:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi crearea conflictului negativ de competenţă îl constituie cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, prin care au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta, suspendarea executării titlului contractului de închiriere, anularea tuturor facturilor emise de pârâtă reprezentând chirii şi utilităţi emise după data de 01.03.2017, ca fiind nedatorate, restituirea sumei de 786,82 RON, echivalentul sumei de 175 euro, reprezentând garanţii plătită de reclamanţi şi restituirea sumei de 120 euro reprezentând chirie pentru lunile martie şi aprilie 2017, ca nedatorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Conform art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală de competenţă teritorială a soluţionării cererilor de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede că, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea şi rezilierea unui contract competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine atât instanţei de la domiciliul/sediul pârâtului cât şi instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, iar conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, care are caracter derogator, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului este competentă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., şi instanţa locului unde se află imobilul.

Potrivit art. 113 alin. pct. 8 C. proc. civ., în afara de instanţa domiciliului pârâtului mai este competentă teritorial şi instanţa domiciliului consumatorului în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin consumator "se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale", iar potrivit alin. (2) din acelaşi act normativ, prin comerciant "se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia".

În speţă, societatea pârâtă nu a acţionat în calitate de profesionist în înţelesul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, întrucât nu are ca obiect principal de activitate închirierea de imobile, ci "întreţinerea şi repararea autovehiculelor", astfel cum rezultă din Certificatul de înregistrare emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, iar imobilul închiriat nu este proprietatea acesteia, ci este deţinut de către societate în baza unui contract de comodat, astfel încât nu "actionează în cadrul activităţii sale comerciale".

Prin urmare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deşi reclamantul a invocat calitatea de consumator în baza Legii nr. 193/2000.

De altfel, invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative este lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei, dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. fiind în sensul că "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", situaţie în care această excepţie nu putea să fie invocată de instanţă, din oficiu, astfel cum a procedat Judecătoria Cluj-Napoca.

Cum, în speţă, imobilul închiriat se află în Municipiul Cluj-Napoca, plata chiriei s-a efectuat prin banca E., astfel cum au hotărât părţile contractante cu privire la locul plăţii, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL