Cassation appeal annulled for failure to frame valid legal grounds, limited to challenge of factual expert findings on shared thermal plant maintenance costs.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the plaintiff against the Court of Appeal’s decision upholding the lower courts' dismissal of the claim, leaving the final-instance dismissal in force, and ordered the appellant to pay 1,000 RON in court costs to the respondent. The dispute concerned a claim by one association of building owners against another for unpaid maintenance contributions and late-payment penalties associated with the shared operation of a thermal power plant, which the lower courts dismissed because the plaintiff failed to prove the existence of a specific contractual agreement or a legal obligation under the relevant housing legislation given the lack of co-ownership of the central plant. The High Court annulled the cassation appeal based on the procedural requirement under Article 493(5) and Article 488 of the Code of Civil Procedure, finding that the appellant’s arguments merely challenged the factual findings of the expert report regarding erroneous calculations rather than invoking valid grounds for cassation such as the violation or erroneous application of substantive law.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 969 C. civ, art. 94 lit. k) C. proc. civ, art. 338 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to frame valid legal grounds, limited to challenge of factual expert findings on shared thermal plant maintenance costs: The dispute concerned a claim by one association of building owners against another for unpaid maintenance contributions and late-payment penalties associated with the shared operation of a thermal power plant, which the lower courts dismissed because the plaintiff failed to prove the existence of a specific contractual agreement or a legal obligation under the relevant housing legislation given the lack of co-ownership of the central plant. The High Court annulled the cassation appeal based on the procedural requirement under Article 493(5) and Article 488 of the Code of Civil Procedure, finding that the appellant’s arguments merely challenged the factual findings of the expert report regarding erroneous calculations rather than invoking valid grounds for cassation such as the violation or erroneous application of substantive law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to justify the reduction and award of court costs to the respondent.
Full text
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti la 17 septembrie 2015, reclamanta A. din Bucureşti b-dul x C. Brătianu nr. 44 a solicitat, în baza art. 5 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 230/2007 raportat la art. 969 C. civ., obligarea pârâtei A. b-dul x C. Brătianu nr. 44 bis bloc P7 la plata sumei totale de 350.760,56 RON din care: 201.742,50 RON cote întreţinere restante pentru perioada octombrie 2012- august 2015 şi 149.018,06 RON penalizări întârziere pentru perioada octombrie 2012 - august 2015.
Urmare a declinării competenţei materiale de soluţionare a cauzei de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 49 din 11 ianuarie 2016 (motivat de existenţa unui capăt de cerere superior valorii de 200.000 RON la care face referire art. 94 lit. k) C. proc. civ.), Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa nr. 804 din 10 iunie 2016, a respins, ca neîntemeiată, cererea, având ca obiect pretenţii.
S-a reţinut, în esenţă, că deşi reclamanta a invocat ca temei al pretenţiei sale dispoziţiile art. 969 C. civ., aceasta nu a probat existenţa unui contract încheiat cu pârâta, neputându-se astfel angaja răspunderea civilă contractuală a celei din urmă.
Cât priveşte aceeaşi pretenţie pecuniară întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 230/2007, tribunalul a constatat că excede cadrului de reglementare al actului normativ, în condiţiile în care pârâta nu este membră a asociaţiei reclamante şi nici nu deţine cu aceasta în coproprietate comună, perpetuă şi forţată centrala termică, la care a recunoscut că este racordată.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 203A din 22 februarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
S-a constatat, în esenţă, potrivit concluziilor raportului de expertiză, că intimata-pârâtă a achitat o sumă mai mare decât cea pretinsă, astfel că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată şi prin raportare la probatoriul administrat în apel.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta A. b-dul x C. Brătianu nr. 44.
Criticând decizia prin prisma art. 488 pct. 8 teza a doua C. proc. civ., recurenta a arătat că deşi nu a existat niciodată un contract prin care să fie stabilite drepturi şi obligaţii, totuşi de mai bine de 50 de ani a existat o înţelegere între reprezentanţii celor două asociaţii de locatari, ulterior de proprietari, astfel încât situaţia plăţilor către furnizori aferente funcţionării uzinei termice să fie echitabil şi proporţional suportate de ambele părţi, conform cotelor de contribuţie datorate şi asumate de fiecare parte.
A criticat şi soluţia de respingere a obiecţiunilor formulate la raportul de expertiză, pentru motivele expuse în conţinutul încheierii din 8 februarie 2018, apreciind că în temeiul art. 22 şi art. 338 C. proc. civ., se impune efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă.
A solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018, comunicarea recursului către intimata-pârâtă, cu menţiunea de a formula întâmpinare, urmând ca după efectuarea formalităţilor de comunicare să fie întocmit raportul prevăzut de art. 493 C. proc. civ.
La data de 26 noiembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a reţinut că în măsura în care se va trece peste problema admisibilităţii recursului, acesta ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cele prevăzute de lege.
Completul de filtru C3, la 27 noiembrie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod, inclusiv cu privire la admisibilitatea căii de atac şi la nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., prioritar faţă de analiza altor aspecte.
Prin punctul de vedere depus la 12 decembrie 2018, recurenta-reclamantă, cu privire la nulitatea recursului, a arătat că nu există un text de lege materială care să reglementeze drepturile şi obligaţiile părţilor în situaţia particulară dată.
La 14 decembrie 2018, a fost înregistrat şi punctul de vedere al intimatei-pârâte la raport, prin care s-a solicitat, anularea recursului, cu cheltuieli de judecată, în justificarea cărora au fost depuse înscrisuri.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 21 ianuarie 2019, s-a stabilit termen la 20 februarie 2019, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Cu privire la admisibilitatea căii de atac au fost avute în vedere dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/3.01.2019) şi soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019.
Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.
Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Aceasta întrucât, deşi s-au indicat formal dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, unica susţinere a recursului fiind legată de concluziile raportului de expertiză, care prezintă valori eronate, determinate de calcule efectuate greşit, ceea ce impune, în opinia părţii, refacerea probei administrate.
Se reţine, în aceste condiţii, că recurenta nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ.
O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei de apel.
Ca atare, motivele de recurs ale reclamantei ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 488 alin. (5) C. proc. civ.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.
Referitor la cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar recurs, această urmează a fi admisă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de valoarea şi complexitatea cauzei deduse judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. b-dul x C. Brătianu nr. 44 împotriva Deciziei nr. 203A din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă A. bl. P7, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2019.
Procesat de GGC - CL