Jurisdictional conflict over damages for personal data processing violations: administrative litigation under Law 554/2004 vs. civil delictual responsibility

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 9 ianuarie 2018, A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Instituţia Primarului comunei Bălăşeşti şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bălăşeşti şi în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtelor la plata unor daune moratorii şi morale, pentru încălcările şi abuzurile în legătură cu transferul prin prelucrare a datelor personale ale reclamantului.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3490 din 4 septembrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă materială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

S-a reţinut, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 18 alin. (3) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, că în contenciosul administrativ, acţiunea în despăgubire este subsecventă acţiunii principale având ca obiect controlul de legalitate al actului administrativ.

Or, acţiunea reclamantului a vizat exclusiv antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor, caz în care competenţa materială de soluţionare a acesteia revine instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, prin raportare la valoarea pretenţiilor (art. 94 lit. k) C. proc. civ.).

Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 7162 din 16 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că între părţi nu există raporturi juridice de drept civil, pentru a fi aplicabile prevederile răspunderii civile delictuale privind repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită ci raporturi juridice de drept public, fiind aplicabil art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a constatat astfel că reclamantul a notificat pârâta în înţelesul art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedurile fiind finalizate în data de 12 iulie 2017 dar fără niciun rezultat practic.

Or, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2994, intră în sfera contenciosului administrativ, activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una din părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut, fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Analizând conflictul de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea care a făcut obiectul desesizărilor reciproce ale instanţelor este cererea prin care, în temeiul Legii nr. 554/2004, reclamantul a înţeles să formuleze plângere împotriva încălcărilor şi abuzurilor practicate de către Primăria comunei Bălăşeşti, având în esenţă, drept obiectiv, transferul prin prelucrare a datelor sale personale.

Se observă că art. 96 C. proc. civ. stipulează că în primă instanţă, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 1 alin. (1) reglementează posibilitatea atacării, în instanţa de contencios administrativ competentă, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri.

Totodată, în art. 2 alin. (1) din lege se specifică semnificaţia termenilor utilizaţi, contencios administrativ presupunând activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, indicat de reclamant ca temei de drept al cererii, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Or, în speţă, se observă că reclamantul, prin cererea introductivă de instanţă, a precizat că a urmat procedura administrativă prealabilă, notificând pârâta, în sensul dispoziţiilor art. 7 Legea nr. 554/2004. De asemenea, acesta a invocat dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea despăgubirilor ca efect al constatării refuzului organului administrativ de a da curs solicitărilor sale, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 8 din această lege.

De asemenea, se constată că una dintre părţi este un organ al administraţiei publice locale, respectiv Primăria comunei Bălăşeşti, cealaltă fiind o autoritate publică centrală, în speţă Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, iar cererea dedusă judecăţii are ca obiect plângerea reclamantului referitoare la încălcările drepturilor sale prin transferul prin prelucrare a datelor personale şi refuzul de a-i comunica informaţiile solicitate.

În art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se reglementează competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel în soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, cum este cazul în speţă.

Ca atare, faţă de dispoziţiile legale menţionate şi cum reclamantul şi-a întemeiat demersul judiciar pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, se constată că aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, competenţa soluţionării cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - CL