Revision of criminal civil liability for fraudulent property sale rejected where criminal court already resolved *res judicata* conflict with prior civil judgment affirming good faith

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 31 martie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2017, cererea de revizuire formulată de petenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, şi a Deciziei penale nr. 78 din 10 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în acelaşi dosar, prin care revizuenţii au solicitat anularea în parte a acestora, exclusiv cu privire la latura civilă, prin înlăturarea dispoziţiei de restabilire a situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul că apartamentul situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. x, compus din 4 camere şi dependinţe, cu cota de 17/1150 din părţile de uz comun, să revină în proprietatea părţii civile D., acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra terenului aferent construcţiei de 17 mp, drepturi dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public E. şi efectuarea modificărilor în cartea funciară; înlăturarea dispoziţiei de anulare şi desfiinţare totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. Ca o consecinţă a anularii acestor menţiuni, revizuenţii au solicitat anularea dispoziţiei privind obligarea, în solidar, a inculpaţilor F. şi G. la plata sumelor de 47.000 euro, 15.000 euro şi 3.617 RON, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că, la data de 28 octombrie 2010, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1039, autentificat de BNP C., prin care au achiziţionat de la intimatul D. apartamentul situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x Braşov, nr. top. x, compus din 4 camere şi dependinţe. Contractul a fost încheiat în numele vânzătorului de intimatul G., în calitate de mandatar, în baza procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., dreptul de proprietate dobândit fiind înscris în cartea funciară.

Ulterior finalizării tranzacţiei, s-a constatat că vânzătorul D. nu a avut cunoştinţă despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat. Ca atare, acesta a formulat plângere penală, iar, urmare cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, s-a reţinut că procura autentificată sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., prin care intimatul G. a fost împuternicit să vândă imobilul, era falsă, în faţa notarului public prezentându-se o altă persoană sub identitatea intimatului D.. Organele de urmărire penală au stabilit că activitatea infracţională a fost iniţiată de intimatul F.

Pe lângă imobilul astfel achiziţionat, a mai existat unul similar, vândut în aceleaşi condiţii altor persoane de bună credinţă, bună credinţă care, de altfel, a fost reţinută şi în privinţa revizuenţilor.

Faţă de complexitatea cauzei şi de faptul că cercetările organelor de urmărire penală au durat până în anul 2014, intimatul D. a introdus, pe rolul instanţelor civile, mai multe cereri de chemare în judecată în vederea anulării procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. şi constatării nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu alte persoane, în aceleaşi condiţii.

Astfel, prin cererea formulată în Dosarul nr. x/2011, reclamantul D. a solicitat constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., precum şi a unui alt contract de vânzare-cumpărare încheiat cu alte persoane în aceleaşi condiţii. Prin Sentinţa civilă nr. 6104 din 27 aprilie 2012, Judecătoria Braşov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, însă doar în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C.. Referitor la contractul de vânzare-cumpărare, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se buna credinţă a cumpărătorilor. Deşi reclamantul a formulat apel, acesta a fost respins prin Decizia civilă nr. 306 din 23 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 947 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov.

Pe rolul Judecătoriei Braşov a fost înregistrată, sub nr. x/2011, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu revizuenţii A. şi B., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., precum şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2010, prin care petenţii au dobândit imobilul situat în municipiul Braşov, str. x, jud. Braşov.

Acţiunea a fost respinsă prin Sentinţa nr. 10754 din 2 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia civilă nr. 417 din 11 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 885 din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că, în ceea ce priveşte procura, aceasta a fost deja anulată în Dosarul nr. x/2011 al aceleiaşi instanţe de fond; referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, s-a apreciat că nu este supus anularii, dată fiind buna-credinţă a cumpărătorilor la încheierea acestuia.

Cât priveşte cercetarea penală, revizuenţii au arătat că aceasta s-a finalizat prin trimiterea în judecată a făptuitorilor, pe rolul Curţii de Apel Braşov formându-se Dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus condamnarea acestora.

În cadrul acestui dosar s-a constituit parte civilă intimatul D., solicitând restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. şi anularea acestuia. Deşi această chestiune a fost tranşată definitiv de instanţele civile, prin sentinţa penală mai sus citată Curtea de Apel Braşov, secţia penală a admis cererea părţii civile, dispunând restabilirea situaţiei anterioare şi anularea contractului de vânzare-cumpărare menţionat. Prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins apelul formulat de revizuenţi împotriva Sentinţei penale nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, menţinând soluţia cu privire la latura civilă a instanţei de fond.

În acest context, revizuenţii au susţinut contrarietatea hotărârilor supuse revizuirii cu Sentinţa civilă nr. 10754 din 2 iulie 2013, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2011, definitivă şi irevocabilă, în sensul că prin hotărârea instanţei civile a fost menţinută valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, în timp ce prin cea a instanţei penale s-a dispus anularea acestuia. De asemenea, au specificat că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate în aceeaşi pricină, chiar dacă cea de-a doua hotărâre a fost dată într-un dosar penal, contractul fiind anulat urmare soluţionării acţiunii civile, alăturate celei penale. Cât priveşte procesele în care au fost pronunţate cele două hotărâri, revizuenţii au susţinut că acestea s-au derulat între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Referitor la pretinsa contrarietate, revizuenţii au arătat că aceasta vizează atât dispozitivul, cât şi considerentele hotărârilor judecătoreşti. În ceea ce priveşte considerentele, au învederat că, în cadrul procesului civil, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au stabilit că respectivul contract de vânzare-cumpărare rămâne valabil chiar dacă a fost anulată procura vânzătorului, întrucât revizuenţii sunt cumpărători de bună-credinţă, astfel că principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" nu este aplicabil. În cadrul procesului penal, cu ocazia soluţionării acţiunii civile, instanţa a apreciat că excepţia de la anularea contractului, în cazul cumpărătorului de bună-credinţă, nu este prevăzută expres de C. civ., aceasta fiind o creaţie a practicii şi a doctrinei, neputând fi aplicată. Pe de altă parte, instanţa penală a reţinut că nu este incident nici principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", ci principiul efectelor nulităţii, al restabilirii situaţiei anterioare, care reprezintă temei de drept distinct. De asemenea, instanţa a mai reţinut că principiul bunei-credinţe este aplicabil doar în cazul subdobânditorului, ceea ce nu este cazul revizuenţilor, care sunt dobânditori.

În legătură cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procesul civil de hotărârea instanţei penale, referitor la efectul nulităţii constând în restabilirea situaţiei anterioare revizuenţii au susţinut că, deşi instanţa penală a arătat că nu există niciun temei de drept prevăzut de C. civ. de la 1864, care să menţină un contract în cazul cumpărătorului de bună-credinţă, acesta fiind o creaţie a practicii, aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte temeiurile de drept invocate de instanţă pentru anularea contractului, respectiv, principiul efectelor nulităţii al restabilirii situaţiei anterioare, care nu este prevăzut expres de niciun act normativ în vigoare în anul 2010. Au apreciat că, deşi efectele nulităţii au fost definite expres de C. civ. de la 1864, principiul restabilirii situaţiei anterioare nu reprezintă temei de drept distinct faţă de principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", acestea fiind noţiuni similare, în sensul că anularea actului subsecvent reprezintă o modalitate de restabilire a situaţiei anterioare. Au menţionat că acest principiu a fost deja analizat de instanţa civilă, fiind aplicat corect în cauză.

În ceea ce priveşte efectul erorii comune şi invincibile şi principiul bunei-credinţe, revizuenţii au arătat că instanţa penală a reţinut că principiul "error communis facit jus" nu este incident în cauză, întrucât acesta nu era definit de vreun act normativ, fiind, eventual, aplicabil în materia actelor de stare civilă. Această concluzie este însă greşită, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 (tempus regit actum) prevedea că, cuprinsul cărţii funciare, în afara îngrădirilor şi excepţiilor legale, se considera exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credinţă un drept real înscris în cartea funciară. Alin. (2) al aceluiaşi articol stipula în sensul că "dobânditorul este considerat de bună-credinţă dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acţiune prin care să se contesta cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia juridică reală".

Corelând acest text legal cu principiul "error communis facit jus", s-a dezvoltat noţiunea proprietăţii aparente, care este în strânsă legătură cu vânzarea bunului altuia. Or, în măsura în care operează proprietatea aparentă, terţul dobânditor care a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un neproprietar nu va putea fi evins de proprietarul iniţial.

Revizuenţii au susţinut că efectul achizitiv al proprietăţii aparente nu se întemeiază doar pe buna-credinţă a cumpărătorului, fiind necesar să existe şi o eroare comună şi invincibilă cu privire la situaţia juridică a bunului. Această formă de eroare reprezintă convingerea eronată a dobânditorului că transmiţătorul este adevăratul proprietar al imobilului. Concepţia obiectivă cu privire la buna-credinţă impune ca dobânditorul să facă toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar a transmiţătorului, anume verificarea înregistrărilor din cartea funciară şi a documentelor care au stat la baza acestor înregistrări.

Revizuenţii au făcut referire la normele legale şi la jurisprudenţa în materia principiului bunei-credinţe, menţionând dispoziţiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ale art. 1557 şi art. 1558 din C. civ. de la 1864 şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 191/2002, nr. 186/2004 şi nr. 424/2006.

Raportat la cele de mai sus, revizuenţii au susţinut că, pentru menţinerea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare, trebuie îndeplinite două condiţii, respectiv, ca revizuenţii să fi fost de bună-credinţă, iar, în al doilea rând, să fi existat o eroare comună cu privire la titlul înstrăinătorului. În ceea ce priveşte buna-credinţă, au arătat că aceasta nu a fost combătută în cauză. Referitor la procură, au arătat că autenticitatea acesteia nu putea fi verificată de către revizuenţi.

Concluzionând, revizuenţii au susţinut că prin pronunţarea hotărârilor a căror anulare o solicită s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate anterior în Dosarul nr. x/2011.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 323 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, ale art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. din 2010, ale art. 1554, art. 1557, art. 1558, art. 1899 alin. (2) din C. civ. de la 1865 şi ale art. 31 din Legea nr. 7/1996.

Prin rezoluţia din 6 aprilie 2017 s-a dispus comunicarea cererii de revizuire intimaţilor, cu menţiunea că au obligaţia de a formula întâmpinare, în condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (2) C. proc. civ.

La 5 mai 2017 (data depunerii la oficiul poştal), intimata SC H. SRL a depus întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a cererii de revizuire, având în vedere că imobilul care a făcut obiectul litigiului nu s-a aflat în administrarea sau în proprietatea sa.

Prin întâmpinarea formulată la 4 mai 2017 (data depunerii la oficiul poştal), intimatul Municipiul Braşov, prin Primar, a învederat că nu a fost parte în cauzele deduse judecăţii.

La 21 decembrie 2017 (data depunerii la oficiul poştal), intimatul I. a depus o cerere prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de revizuire dedusă judecăţii, petenţii A. şi B. au solicitat anularea în parte a Sentinţei penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în acelaşi dosar, exclusiv cu privire la latură civilă, prin înlăturarea dispoziţiei de restabilire a situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul că imobilul situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, compus din 4 camere şi dependinţe, cu cota de 17/1150 din părţile de uz comun, să revină în proprietatea părţii civile D., acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra terenului aferent construcţiei de 17 mp, drepturi dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public E., şi efectuarea modificărilor în cartea funciară; anularea dispoziţiei de desfiinţare totală a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. Ca o consecinţă a anularii acestor dispoziţii, revizuenţii au solicitat anularea menţiunii privind obligarea, în solidar, a inculpaţilor F. şi G. la plata sumelor de 47.000 euro, 15.000 euro şi 3.617 RON.

În susţinerea cererii de revizuire, au arătat că hotărârile penale a căror retractare o solicită, exclusiv cu privire la modalitatea de soluţionare a laturii civile, referitoare la menţiunile din dispozitivul Sentinţei penale nr. 9/F din 6 aprilie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală (menţinute prin Decizia penală nr. 78/A din 10 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), cu privire la restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul revenirii în patrimoniul vânzătorului D. a imobilului achiziţionat de revizuenţi, situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, sunt contrare şi încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10754 din 2 iulie 2013, pronunţate de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia nr. 417/A din 11 iulie 2014 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 885/R din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, legea procesuală civilă condiţionează admisibilitatea acesteia de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, pentru ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

Fundamentul acestei reglementări îl constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, condiţiile mai sus enumerate nu sunt îndeplinite.

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 11 aprilie 2011, sub nr. x/2011, reclamantul D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii G., A. şi B., constatarea nulităţii absolute a procurii autentificate sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C., şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de acelaşi notar public; să se dispună revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, prin radierea dreptului pârâţilor A. şi B., înscrierea dreptului reclamantului şi obligarea pârâţilor să-i lase reclamantului în proprietate şi posesie imobilul obiect al contractului.

Prin Sentinţa civilă nr. 10754 din 2 iulie 2013, Judecătoria Braşov a respins acţiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâţii G., A. şi B., reţinând, în esenţă, că prin Sentinţa civilă nr. 6104/2012 a Judecătoriei Braşov s-a constatat că procura autentificată sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C., era falsă. În ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de acelaşi notar public s-a reţinut că pârâţii A. şi B. au fost de bună credinţă la încheierea acestuia, aflându-se într-o eroare comună, invincibilă, iar, conform art. 1899 alin. (2) C. proc. civ., până la proba contrară, bună-credinţă se prezumă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D., care a fost respins prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul D. împotriva Deciziei nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, anterior iniţierii demersului judiciar în faţa instanţelor civile, intimatul D. a formulat plângere penală împotriva intimaţilor J., F. şi G. pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, în legătură cu modalitatea de înstrăinare a unor imobile, printre care şi cel situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, achiziţionat de revizuenţii A. şi B.

Conform rechizitoriului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 542/P/2011, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală la data de 31 ianuarie 2014, în faza de urmărire penală, intimatul D. s-a constituit parte civilă, solicitând, în ceea ce priveşte imobilul mai sus menţionat, în principal, restituirea în natură a acestuia, prin restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, iar în subsidiar, obligarea inculpaţilor la plata contravalorii acestuia, la preţul de circulaţie, respectiv 90.000 euro. De asemenea, a solicitat contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, respectiv a contravalorii chiriei pe care ar fi încasat-o începând cu data înstrăinării acestuia, până la data restituirii, în cuantum de 400 euro lunar, repararea prejudiciului moral suferit prin pierderea apartamentului şi desfiinţarea totală a procurii autentificate sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C. şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de acelaşi notar public.

La rândul lor, părţile civile A. şi B. au solicitat, în principal, respingerea cererii formulate de D. privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de Biroul Notarului Public C., invocând teoria aparenţei în drept, respectiv buna-credinţă la încheierea acestuia. Totodată, au invocat autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10754 din 2 iulie 2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a soluţionat litigiul civil dintre părţi. În subsidiar, în măsura constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, au solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 47.000 euro, reprezentând preţul plătit pentru apartament, 1.500 euro, constând în contravaloarea investiţiilor realizate la imobil, precum şi daune morale în cuantum de 3.000 euro pentru B. şi 2.000 euro pentru A.

Prin Sentinţa penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, definitivă prin Decizia penală nr. 78/a din 10 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, urmare soluţiei de condamnare a inculpaţilor F., G. şi J., în ceea ce priveşte latura civilă referitoare la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de Biroul Notarului Public C., în baza dispoziţiilor art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului, în sensul că apartamentul situat în Braşov, str. x, jud. Braşov, compus din 4 camere şi dependinţe, cu cota de 17/1150 din părţile de uz comun, să revină în proprietatea părţii civile D., acesta redobândind şi dreptul de superficie asupra terenului aferent construcţiei, în suprafaţă de 17 mp, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.12.2002 la Biroul Notarului Public E. Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în cartea funciară. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea şi desfiinţarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 la Biroul Notarului Public C.

În baza art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., instanţa penală a dispus obligarea inculpaţilor F. şi G., în solidar, la plata către părţile civile A. şi B. a sumei de 47.000 de euro (la cursul B.N.R. din data plăţii, reprezentând preţul plătit pe imobil), a sumei de 15.000 euro (la cursul B.N.R. din data plăţii), reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate de părţile civile la apartamentul cumpărat, a sumei de 3.617 RON, constând în cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale. A respins celelalte pretenţii formulate de părţile civile, ca nefondate.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea şi desfiinţarea totală a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C.

Referitor la puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele civile, invocată de părţile civile A. şi B., Curtea de Apel Braşov a reţinut că, în cuprinsul acestora, s-a analizat cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare şi de restituire a apartamentului, formulată de partea civilă D. prin prisma principiilor de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" sau "error communis facit jus", considerând instanţele civile se află în prezenţa acestor principii ale efectelor nulităţii şi în prezenţa unei excepţii de la primul temei de drept, privind subdobânditorul de bună-credinţă şi cu titlu oneros ai apartamentului în cauză, iar desfiinţarea actului juridic primar (în speţă, procura nr. 905/01.10.2010) nu ar produce efectul desfiinţării şi contractului de vânzare-cumpărare contestat, operând această excepţie.

Instanţa penală a analizat solicitarea formulată de partea civilă D. şi de procuror, privind incidenţa unui alt temei de drept pentru a dispune anularea contractului şi restituirea apartamentului către primul proprietar, respectiv principiul efectelor nulităţii la restabilirii situaţiei anterioare.

Examinând acest principiu de drept, Curtea de Apel Braşov a constatat incidenţa lui în speţă, reţinând că analiza cauzei, prin prisma principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", care s-a făcut în faţa instanţelor civile, nu îşi găseşte aplicarea în speţă. Totodată, a apreciat că acest din urmă principiu presupune existenţa a două acte juridice succesive, din care cel puţin primul este translativ de drepturi, iar anularea primului act juridic atrage anularea actului subsecvent. Cum transmiţătorului din cel de-al doilea act juridic i s-a desfiinţat dreptul, acesta nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.

Pornind de la noţiunea acestui principiu, a constatat că nu este incidentă o astfel de ipoteză, din moment ce primul act juridic constă într-o procură autentică prin care un fals proprietar a împuternicit un mandatar, pe inculpatul G., să vândă apartamentul. A reţinut că, în cauză, se pune problema existenţei unui singur act juridic translativ de drepturi, respectiv cel prin care s-a vândut imobilul. Prin urmare, părţile civile A. şi B. nu sunt subdobânditori ai apartamentului, ci dobânditori.

Astfel, instanţa penală a apreciat că se impune a se analiza latura civilă prin prisma principiului restabilirii situaţiei anterioare, iar nu prin cea a principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", primul fiind considerat un alt temei de drept pentru care se putea dispune anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. Faţă de această analiză, a respins apărarea privind existenţa puterii de lucru judecat, invocată de părţile civile A. şi B..

Faţă de cele ce preced, se constată, astfel, că în cauza penală care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunţată Sentinţa penală nr. 9F din 6 aprilie 2015, dată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în acelaşi dosar, a căror anulare se solicită, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 10754 din 2 iulie 2013 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, şi irevocabilă prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, asupra căreia instanţa s-a pronunţat.

Aşadar, în cel de-al doilea litigiu instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, iar acest aspect nu mai poate fi reanalizat de instanţa de revizuire.

Or, una dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe contrarietate de hotărâri constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepţiei autorităţii de lucru judecat ori dacă a fost ridicată, instanţa să fi omis punerea acesteia în discuţia contradictorie a părţilor.

În cazul invocării excepţiei autorităţii de lucru judecat se impune verificarea triplei identităţi de elemente, respectiv părţi, obiect şi cauză, în raport cu cel de-al doilea litigiu, în cel de-al doilea proces opunându-se efectul pozitiv al dezlegărilor primei instanţe învestite, neputându-se contesta ceea ce a fost deja soluţionat.

În acest context trebuie arătat că, potrivit principiului securităţii raporturilor juridice, hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, părţile au obligaţia de se supune efectelor obligatorii ale actului jurisdicţional, fără posibilitatea de a mai pune în discuţie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecăţii.

Acest aspect a fost statuat şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, stabilind că respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice presupun ca nicio parte să nu aibă posibilitatea de a solicita revizuirea unei decizii definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a situaţiei de fapt din speţă. Admiterea cererii de revizuire în aceste condiţii înseamnă o reexaminare a unor aspecte deja judecate, ceea ce ar conduce la încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (cauza SC K. SRL împotriva României - cererea nr. x/09, Brumărescu împotriva României).

În concluzie, pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în acelaşi dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în acelaşi dosar.

Cu recurs în 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV