Peremption of civil appeal due to one-year inactivity following suspension for death of a party
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice pronounced the appeals as perished, leaving the lower appellate court’s decision affirming the dismissal of the claims due to lack of active standing irrevocably in force. The dispute originated from a civil action where the claimant company and an intervening individual lacked active procedural standing against a defendant foundation; after the Supreme Court suspended proceedings to require proof of heir status following the death of the intervenor, the case remained inactive for more than one year due to the parties' failure to resume litigation. The Court applied the doctrine of automatic peremption under Article 248(1) of the Civil Procedure Code, determining that the lack of procedural activity for a full year, attributable to the parties' negligence and without valid grounds for suspension, resulted in the loss of the right to pursue the appellate instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 243 C. proc. civ, art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Peremption of civil appeal due to one-year inactivity following suspension for death of a party: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 525/30.04.2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei principale şi a respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta în nume propriu B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 439 A din 29 noiembrie 2012, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanta SC A. SA şi de intervenienta în nume propriu B.
Împotriva deciziei sus-menţionare, reclamantă SC A. SA şi intervenienta în nume propriu B. au declarat recurs.
Învestită cu soluţionarea recursurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin încheierea din 23 septembrie 2016, a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la depunerea la dosar a unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma recurentei interveniente în nume propriu B.
Cauza a rămas în nelucrare până la 12 iunie 2018, când, din oficiu, instanţa a acordat termen la 21 septembrie 2018 în vederea discutării perimării judecăţii.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi aceasta să se datoreze atitudinii procesuale culpabile a părţii.
Sancţiunea perimării operează, deopotrivă, şi în situaţia în care suspendarea s-a dispus în temeiul art. 243 C. proc. civ. având în vedere că, potrivit art. 245 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, trebuie solicitată reînceperea judecăţii, "prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor".
Altfel spus, perimarea este incidentă cu condiţia ca, timp de un an, să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Singura derogare pe care legiuitorul o face, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiţia însă ca respectivele situaţii, având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare (atunci când suspendarea judecăţii s-a dispus deci, pe un alt temei decât cel reprezentat de art. 243 C. proc. civ.).
În speţă, nu se regăseşte vreo astfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, astfel că termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă de la data de 23 septembrie 2016, când s-a oprit cursul judecăţii, ca urmare a decesului recurentei interveniente în nume propriu B..
Aşadar, constatând că nu a avut loc o repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, în condiţiile art. 245 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că lăsarea pricinii în nelucrare este imputabilă părţilor, Înalta Curte reţine întrunirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., urmând să constate perimarea recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de reclamanta SC A. SA şi de intervenienta în nume propriu B., în prezent decedată, împotriva Deciziei nr. 184A din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2018.
Procesat de GGC - GV