Land restitution appeal declared inadmissible for finality under exclusive appeal provision

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la data de 13.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar a comunei Scărişoara şi Comisia judeţeană Olt pentru aplicare Legii fondului funciar de pe lângă Instituţia Prefectului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Comisiei locale de fond funciar a comunei Scărişoara să îl pună în posesie cu suprafaţa de 10,70 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Scărişoara şi obligarea Comisiei judeţene Olt să emită titlu de proprietate pentru suprafaţa de 10,70 ha.

Prin Sentinţa civilă nr. 254/09.02.2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, cu motivarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 165/2013 actualizată, comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de fond funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate, iar în situaţia neîndeplinirii acestor obligaţii, persoana care se consideră îndreptăţită, potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (2) din această lege, poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află situat terenul, în termen de 30 de zile.

Prin Sentinţa civilă nr. 1406/17.10.2017, pronunţată de Judecătoria Caracal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Olt, având în vedere precizarea reclamantului, în sensul că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 165/2013. De asemenea, constatând ivit conflict negativ de competenţă materială, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării acestuia.

Învestită cu pronunţarea regulatorului de competenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a stabilit, prin Decizia nr. 97/08.11.2017, competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Olt, având în vedere obiectul acţiunii formulate de reclamant, acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 165/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 189 din 5 martie 2018, Tribunalul Olt, secţia I civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul.

Prin Decizia nr. 2170 din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar a comunei Scărişoara să îl pună în posesie cu suprafaţa de 10,70 ha teren agricol, situat pe teritoriul comunei Scărişoara, şi obligarea Comisiei Judeţene Olt să emită titlu de proprietate pentru această suprafaţă de teren.

Din actele emise de Comisia locală de fond funciar a comunei Scărişoara se reţine faptul că reclamantul, alături de alţi moştenitori ai autorului B., au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,70 ha în temeiul Legii nr. 247/2005. Întrucât pe raza localităţii Scărişoara s-a constatat că nu există rezervă de teren, neputându-se da curs cererilor de reconstituire în natură, reclamantului şi celorlalţi moştenitori li s-a adus la cunoştinţă că se poate acorda teren pe raza altor comune vecine, care dispun de rezervă de teren. Aceştia au refuzat, optând pentru acordarea de despăgubiri, astfel că s-a întocmit dosar pentru acordarea de despăgubiri care a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Astfel cum rezultă din răspunsul nr. x/27.08.2018, emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Dosarul de despăgubire nr. 27961/FFCC/05.10.2012 a fost constituit în baza Hotărârii Comisiei judeţene Olt nr. 550/08.11.2007, hotărâre prin care a fost validată Anexa de despăgubiri nr. 23 a localităţii Scărişoara unde, la poziţia nr. 1 figurează reclamantul A., precum şi numiţii C., D. şi E., moştenitorii autorului B., cu suprafaţa de 10,70 ha.

În anul 2011, potrivit Legii nr. 247/2005, dosarul de despăgubire a fost înaintat către ANRP fiind înregistrat iniţial sub nr. x/2011.

Ulterior, prin procesul-verbal nr. x/SCFF/04.10.2011, dosarul a fost returnat Comisiei judeţene Olt cu motivarea că s-a constat lipsa adeverinţelor eliberate de comisiile locale pe raza cărora autorul a mai deţinut terenuri, adeverinţe care să certifice dacă autorului reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate şi pe raza respectivelor comune. Aceste adeverinţe erau necesare, întrucât, potrivit Registrului Agricol, autorul a deţinut teren şi pe raza altor comune, existând posibilitatea dublei reconstituiri.

Prin procesul-verbal nr. x/05.10.2012, Comisia judeţeană Olt a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită ulterior Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor) un dosar de despăgubire constituit de Comisia locală Scărişoara pentru aceeaşi suprafaţă şi în favoarea aceloraşi persoane (reclamantul A. şi numiţii C., D. şi E.), dosarul înregistrat iniţial sub nr. x/2011. Acest dosar a fost înregistrat sub nr. x/2012.

În mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 care, la art. 42, a prevăzut că dosarele înregistrate la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor pot fi solicitate de către persoanele îndreptăţite în vederea restituirii în natură a suprafeţelor de teren înscrise în Anexa de despăgubire în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a respectivei legi, termen modificat prin prevederile art. II alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013. Termenul până la care persoanele puteau solicita returnarea dosarelor de despăgubire la Comisiile locale de fond funciar a expirat în data de 24.02.2014.

Prin adresele înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Secretariatul Comisie Naţionale pentru Compensarea Imobilelor sub nr. x/19.02.2014 şi nr. y/20.02.2014, reclamantul A. şi numita E. au solicitat returnarea Dosarului nr. x/2012 în vederea restituirii în natură a suprafeţei de 10,70 ha.

Prin răspunsul formulat, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat faptul că pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 165/2013, cererea trebuia depusă fie de către toţi beneficiarii dosarului de despăgubire, fie de către unul dintre beneficiari în baza unui mandat expres din partea celorlalte persoane îndreptăţite.

Prin adresa nr. x/28.03.2016, reclamantul A., precum şi numiţii C., D. şi E. au solicitat ANRP returnarea dosarului de despăgubire către Comisia locală Scărişoara, dar, în mod corect, a reţinut instanţa de apel, ANRP nu a putut da curs solicitării pretenţiilor, deoarece termenul legal expirase încă din data de 24.02.2014, cererea de returnare a dosarului de despăgubire formulată de reclamant şi de către ceilalţi moştenitori ai autorului B. fiind făcută la data de 28.03.2016, cu încălcarea termenului prevăzut de art. II alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013.

În aceste condiţii, a concluzionat instanţa de apel, opţiunea de restituire în natură formulată de reclamant nu mai poate fi valorificată, urmând ca Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să soluţioneze dosarul aflat în lucru în raport cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 22 octombrie 2018.

La data de 14 noiembrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 15 noiembrie 2018, Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, reclamantul A. a depus punct de vedere la raport, invocând aspecte care ţin de fondul litigiului dedus judecăţii.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 13 februarie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13.01.2017 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, potrivit precizării de acţiune făcută de reclamant la data de 16 octombrie 2017.

Totodată, prin Decizia civilă nr. 97/08.11.2017 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Olt şi Judecătoria Caracal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, faţă de obiectul acţiunii formulate de reclamant şi procedura în cadrul căreia acesta a înţeles să-şi valorifice dreptul, reţinându-se că sunt incidente prevederile Legii nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, prevede, în art. 34, faptul că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.".

Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., se reţine că Decizia nr. 2170 din 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, nu este supusă cenzurii pe calea recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2170 din data de 12 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV