Interdiction case assigned to Carei Court; institutionalization does not change domicile.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei, la data de 07.09.2017, petentul A. a solicitat punerea sub interdicţie a intimatei B.

În motivarea în fapt a acţiunii, a arătat că intimata se află în evidenţele centrelor de tratament cu diagnosticul de schizofrenie, ce reprezintă un grup de tulburări psihice care o împiedică sa perceapă realitatea înconjurătoare în mod obişnuit.

La momentul introducerii cererii, a susţinut că este internată în Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Baia de Arieş, din str. x, judeţ Alba, conform adeverinţei nr. x/11.05.2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 1026 din 17 septembrie 2018, Judecătoria Carei a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat, în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită, ca fiind incidente prevederile art. 936 C. proc. civ., conform cărora "cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Având în vedere că intimata este internată la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Baia de Arieş, jud. Alba, cu diagnosticul schizofrenie, conform adeverinţei nr. x/11.05.2017, emisă de D.G.A.S.P.C. Alba - C.I.A. Baia de Arieş, în aplicarea dispoziţiilor evocate anterior, s-a decis că instanţa competentă teritorial să soluţioneze punerea sa sub interdicţie este Judecătoria Câmpeni.

La rândul său, această instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 728 din 6 noiembrie 2018, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat pricina în favoarea Judecătoriei Carei. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, au fost avute în vedere prevederile art. 936 C. proc. civ. reţinute de prima instanţă, prin raportare la domiciliul persoanei pentru care se solicită luarea unei măsuri de ocrotire, domiciliu ce la data sesizării instanţei era în municipiul Carei, jud. Satu Mare.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii de punere sub interdicţie judecătorească revine Judecătoriei Carei, pentru considerentele ce succed:

Obiectul judecăţii îl constituie punerea sub interdicţie judecătorească a unei persoane, respectiv a intimatei B., care se află, în prezent, internată în Centrul de îngrijire şi Asistenţă Baia de Arieş, conform adeverinţei nr. x/11.05.2017.

Conform art. 936 C. proc. civ. "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul." În completare, art. 114 din acelaşi cod stipulează: "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

Prevederile art. 936 C. proc. civ. reglementează o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoane aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.

Înalta Curte constată că problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care cele două instanţe aflate în conflict au dat-o noţiunii de "domiciliu" în situaţia de faţă, cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată într-o unitate spitalicească.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală. De asemenea, art. 89 din acelaşi cod prevede: "Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţă principală. (3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt."

În cuprinsul dispoziţiilor art. 87 C. civ., legiuitorul a folosit termenul de declarare, iar în art. 89 C. civ., când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului, a folosit expresia "cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală".

Reiese deci, că noţiunea de domiciliu este legată de existenţa intenţiei manifestate de o persoană în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

Instanţa reţine, sub acest aspect, că adresa cu privire la care există prezumţia legală că intimata B. şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care aceasta a şi locuit efectiv până la internare. Conform menţiunilor din cuprinsul acestuia, intimata, la data sesizării instanţei - 07.09.2017, avea domiciliul în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare.

Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 936 C. proc. civ., evocate anterior, Judecătoria Carei este competentă teritorial să soluţioneze prezenta acţiune având ca obiect punerea sub interdicţie judecătorească a intimatei B.

Adresa la care aceasta se găseşte în prezent, respectiv Centrul de îngrijire şi Asistenţă Baia de Arieş, aflat în circumscripţia Judecătoriei Câmpeni, nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 C. proc. civ., câtă vreme nu a fost probată intenţia acesteia de a-şi stabili domiciliul în cadrul centrului de tratament unde se află internată, conform art. 89 C. civ.

Este adevărat că în jurisprudenţa lor, atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au dat o interpretare extensivă noţiunii de domiciliu. Reiese deci că ambele instanţe au legat noţiunea de domiciliu, fie de declaraţia legală a persoanei dată în faţa autorităţilor publice, în cazul domiciliului legal, fie de adresa faţă de care persoana manifestă o anumită legătură emoţională, adică de existenţa unei manifestări de voinţă de a avea domiciliul la o anumită adresă.

Prin urmare, nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioadă nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate fi considerată adresă de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special datorită bolii psihice reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie în favoarea Judecătoriei Carei, ca instanţă în raza căreia se află domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicţie se solicită în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B., în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV