Revision for contradictory judgments inadmissible without identity of parties, object, and cause

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, la data de 17.10.2017, contestatoarea A. a solicitat desfiinţarea Titlului executoriu nr. x/15.05.2017, emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

În temeiul dispoziţiilor art. 24 lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Curtea de Apel Braşov a trimis Judecătoriei Braşov contestaţia la executare formulată de revizuenta A. împotriva Titlului executoriu nr. x/15.05.2017, în vederea înregistrării şi soluţionării acesteia formându-se Dosarul nr. x/2017.

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. proc. civ. Asupra fondului cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate.

Prin Sentinţa civilă nr. 1792/01.03.2018, Judecătoria Braşov a respins excepţia necompetenţei sale materiale, a admis excepţia de netimbrare, invocată din oficiu, sens în care a anulat, ca netimbrată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea.

Prin Decizia nr. 1030/AP din 22.06.2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia nulităţii cererii de apel, ca netimbrată, şi, în consecinţă, a constatat nulitatea acesteia.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a constatat neîndeplinirea de către apelanta contestatoare a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru de 20 RON, cu care a fost legal citată pentru judecarea cererii de apel, dispunând anularea apelului în temeiul art. 470 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

II. Prin acţiunea înregistrată la 17.06.2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.

Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3492/10.12.2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 1290 din 25.03.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă acţiunea reclamantului, fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.

Împotriva Deciziei nr. 1030/Ap din 22.06.2018 revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, calea de atac fiind depusă la Tribunalul Braşov.

Prin cererea de revizuire a solicitat anularea respectivei hotărâri, cu consecinţa desfiinţării tuturor soluţiilor ce au fost pronunţate în litigiul ce a constituit obiectul dosarului civil având ca obiect contestaţie la executare, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, obiectul pricinii nu se află în fiinţă, această hotărâre fiind pronunţată la ordinul judecătorului B., căruia i s-a repartizat iniţial spre soluţionare dosarul, judecător faţă de care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a constatat că a avut calitatea de colaborator al fostei securităţi, ca poliţie politică.

A mai susţinut, de asemenea, că decizia civilă atacată este contrară hotărârii judecătoreşti prin care au fost făcute constatările de mai sus în privinţa judecătorului B., reprezentând o încălcare a autorităţii de lucru judecat a acesteia, cele două hotărâri judecătoreşti fiind potrivnice şi de natură a-i nesocoti drepturile.

În expunerea de motive a mai punctat şi că, prin decizia pronunţată, Tribunalul Braşov a nesocotit atât legislaţia naţională, cât şi legislaţia comunitară, precum şi toate principiile de drept, săvârşind în acest sens un abuz de putere. Aceeaşi atitudine abuzivă a avut-o şi instanţa de fond, care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1792/01.03.2018 cu nesocotirea normelor imperative de competenţă.

În aceste condiţii a cerut ca instanţa să procedeze la remedierea erorilor şi abuzurilor ce au fost săvârşite în cadrul litigiului ce a constituit obiectul Dosarului civil nr. x/2017

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 30.10.2018, tribunalul a constatat că obiectul dosarului se circumscrie şi motivului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în privinţa căruia operează regulile de stabilire a competenţei înscrise în art. 510 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz de revizuirea fundamentată pe restul motivelor, urmând ca aceasta să fie înregistrată pe cale separată.

În privinţa cererii de revizuire ce a vizat alte motive decât cel prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa s-a considerat competentă în a o soluţiona, pronunţând Decizia nr. 1482/30.10.2018, prin care a admis excepţia de netimbrare a revizuirii şi a anulat, ca netimbrată, cererea în discuţie.

Revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 1491 din 30.10.2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa a pornit de la conţinutul cererii de revizuire, prin care s-a susţinut contrarietatea între Decizia civilă nr. 1030/22.06.2018, pronunţată de Tribunalul Braşov şi hotărârea judecătorească prin care s-a constatat calitatea domnului judecător B. de colaborator al fostei Securităţi, ca poliţie politică, reprezentată de Sentinţa civilă nr. 1290/25.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

În aplicarea prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă, s-a decis că prezenta revizuire este de competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 21.11.2018, fiind stabilit termen pentru soluţionarea cererii de revizuire la 13.02.2019.

La data de 04.02.2019 revizuenta a depus precizări şi lămuriri cu privire la cererea de revizuire.

La termenul de judecată din 13 februarie 2019, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la admisibilitatea revizuirii.

Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenta a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 1030/AP din 22.06.2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, susţinând că aceasta este potrivnică Sentinţei civile nr. 1290/25.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, fiind vorba despre cazul de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu îndeplinesc condiţia identităţii de obiect, părţi şi cauză.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia nr. 1030/Ap din 22.06.2018 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, a avut ca obiect contestaţie la executare, pornită de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, în Dosarul nr. x/2017.

Hotărârea invocată ca pretins potrivnică, respectiv Sentinţa civilă nr. 1290/25.03.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, dată în Dosarul nr. x/2008, a avut ca obiect cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să constate calitatea acestuia de colaborator al securităţii.

Se reţine astfel că revizuenta nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii având aceleaşi părţi, obiect şi aceeaşi cauză.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca între hotărârile pretins potrivnice să existe identitatea de părţi, obiect şi cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.

Trebuie menţionat că instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (în noul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8) răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeaşi curte, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, aceeaşi curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales cu încălcarea principiului securităţii juridice. A constatat astfel că, în aceste situaţii nu se urmăreşte unificarea jurisprudenţei, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătoreşti ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanţelor şi care ar fi condus la pronunţarea unor soluţii general valabile şi obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluţiile astfel pronunţate rămân la nivel de speţă, fără să "lege" în niciun fel instanţele de judecată, servind numai la desfiinţarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergenţele de jurisprudenţă prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice în aceeaşi măsură.

Faţă de toate considerentele expuse, constatând că, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 1030Ap din data de 22 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2019.

Procesat de GGC -NN