Inadmissibility of revision for contradiction of judgments due to lack of triple identity in object, cause, and parties.

Asupra revizuirii de faţă, constată următoarele:

1. Litigiul soluţionat prin Decizia civilă nr. 71 din 14 martie 2018, a Tribunalului Argeş, secţia civilă

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28.03.2016, pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş întoarcerea executării silite pornite împotriva sa şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea sumelor poprite şi ridicarea sechestrului asigurător.

Prin Sentinţa civilă nr. 7057/28.08.2017, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.

Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat apel reclamanta.

La termenul de judecată din 14.02.2018, în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a C. proc. civ., Tribunalul a considerat că legea procesuală aplicabilă în cauză, fiind vorba despre o executare silită pornită înainte de noul C. proc. civ., este vechiul C. proc. civ. Aşadar, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi de dispoziţiile art. 4041 din vechiul C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind recurs.

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia tardivităţii apelului, iar, în subsidiar, a cerut respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Prin Decizia civilă nr. 71 din 14 martie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii. A respins, ca nefondat, recursul promovat recurenta-creditoare A. în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

Această ultimă decizie a fost atacată cu revizuire de către revizuenţii B. şi A., cale de atac ce a fost depusă la Curtea de Apel Piteşti.

Au pretins revizuenţii că hotărârea în discuţie este contrară şi încalcă autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărâri definitive: Decizia penală nr. 186/R/29.02.2012 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2010; Decizia nr. 1531/Com/24.04.2013 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2009; Decizia nr. 1730/3.04.2014 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2009; Decizia nr. 1330/R-Com/13.10.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2009, completată prin încheierea din data de 4.12.2013 a aceleaşi instanţe.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, revizuenţii au arătat, în esenţă, că obiectul dosarelor a pornit de la Decizia nr. 3117/22.01.2009, de impunere pentru PFA A. a unei obligaţii fiscale de 128.706. TVA şi 106.908 RON impozit pe venit, completată cu Nota de constatare nr. x/28.10.2008 şi alte documente fiscale, de impunere pentru S.C. S.C. C. S.R.L. a unei obligaţii fiscale de 194.963 RON TVA şi 164.180 RON impozit pe venit, iar persoanele împotriva cărora s-a pornit executarea silită erau A. şi B.

Au mai arătat aceştia din urmă că, deşi au prezentat cele patru decizii irevocabile ale Curţii de Apel Piteşti, care modifică în parte decizia de impunere fiscală iniţială, sens în care exonerează pe revizuenta A., stabileşte răspunderea numai în sarcina revizuentului B., inclusiv a sechestrului şi elimină sumele ce au privit S.C. S.C. C. S.R.L., instanţa a respins recursul prin decizia atacată pe calea revizuirii, reţinând că nu ar fi aplicabilă decizia penală, precum şi hotărârile pronunţate în materie comercială, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a acestora.

Revizuenţii au dezvoltat situaţia de fapt şi dispoziţiile stabilite de instanţe prin hotărârile anterioare, criticând Decizia civilă nr. 71/24.03.2018, obiect al cererii de revizuire şi reiterând faptul că aceasta încalcă atât sentinţa penală, cât şi pe cele comerciale care au intrat în puterea lucrului judecat.

În finalul cererii, au solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a revizuirii.

Prin Decizia civilă nr. 6 din 10 septembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire.

În motivare, s-a reţinut că revizuenţii au înţeles să învestească instanţa cu o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, arătând că Decizia civilă nr. 71/14.03.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Argeş, încalcă autoritatea de lucru judecat şi este potrivnică celor patru hotărâri definitive ale Curţii de apel Piteşti, privind aceleaşi părţi: Decizia penală nr. 186/R/29.02.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, Decizia nr. 1531/Com/24.04.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2009, Decizia nr. 1730/3.04.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2009, Decizia nr. 1330/R-Com/13.10.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Cum revizuenţii au invocat faptul că decizia a cărei revizuire se cere ar fi potrivnică celor patru hotărâri definitive anterioare, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, instanţa competentă a soluţiona această cerere este chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

II. Litigiile în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti pretins contradictorii

a. Prin Decizia penală nr. 186R din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2010 având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei penale nr. 1739/15.09.2011, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. x/2010. A casat, în parte, sentinţa penală numai cu privire la latura penală, astfel: a înlăturat condamnarea inculpatului D. şi aplicarea pedepsei complementare; în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul D. din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. A respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D., pe care l-a obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

b. Prin acţiunea înregistrată la 06.09.2012, pe rolul Tribunalului Argeş, Cabinet Individual de Insolvenţă E., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. C. S.R.L. a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză, să se dispună atragerea răspunderii personale a pârâţilor A. şi B. în calitate de foşti administratori ai debitoarei, pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 434.009 RON.

Temeiul juridic al cererii a fost reprezentat de dispoziţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul Specializat Argeş, prin Sentinţa nr. 1975/F/14.11.2012, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtul B. să aducă la masa credală a debitoarei suma de 434.009 RON, respingând acţiunea faţă de pârâta A.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs lichidatorul judiciar.

Prin Decizia nr. 1531/Com/24.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul exercitat în cauză.

c. Prin Sentinţa nr. 1404/23 octombrie 2013, Tribunalul Specializat Argeş, în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii şi radierea debitoarei S.C C. S.R.L., creditori fiind Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi Primăria comunei Mărăcineni. În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus ca sentinţa de închidere să fie notificată Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice şi ORC Argeş pentru efectuarea menţiunii de radiere precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă. În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar E. de orice îndatoriri şi responsabilităţi. S-a dispus plata către lichidator din fondul de lichidare a sumei de 3.000 RON fără TVA reprezentând onorariu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

La termenul din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 3 şi 7 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, faţă de calea de atac declarată, a reţinut că aceasta este recursul, în raport de forma Legii nr. 85/2006, în vigoare la data sesizării instanţei în Dosarul de insolvenţă nr. 1945/1259/2009.

Prin Decizia nr. 1730 R-com din 3 aprilie 2014, instanţa a respins, ca nefondat, recursul creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.

d. Prin Sentinţa nr. 744/F/10.05.2010, Tribunalul Comercial Argeş, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei A.; în baza art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilităţi; în temeiul art. 135 din lege, s-a dispus notificarea sentinţei Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului, Registrului Societăţilor Agricole sau altor registre în care este înregistrată debitoarea, în vederea efectuării menţiunii de radiere şi publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă; s-a dispus achitarea onorariului lichidatorului judiciar, în sumă de 7.000 RON, din contul ORC Argeş.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea D.G.F.P. Argeş.

Prin Decizia nr. 1330R-com din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul creditoarei în contradictoriu cu intimata debitoare A. şi lichidatorul judiciar F.

Dosarul având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr. 71 din 14 martie 2018 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 26.10.2018, primind termen de judecată, pentru soluţionare, la 31 ianuarie 2019.

La acest termen, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Aşa fiind, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.

Revizuenţii au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 71 din 14 martie 2018 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că este potrivnică următoarelor hotărâri judecătoreşti: Decizia penală nr. 186/R/29.02.2012 pronunţată în Dosarul nr. x/2010, Decizia comercială nr. 1531/Com/24.04.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2009, Decizia comercială nr. 1730/3.04.2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2009, Decizia comercială nr. 1330/R-Com/13.10.2010 pronunţată în Dosarul nr. x/2009.

Norma cuprinsă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părţilor calea revizuirii, cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, fundamentul acestui caz de revizuire constând în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.

În cauza dedusă judecăţii, cele patru hotărâri invocate de revizuenţi nu îndeplinesc condiţia identităţii de obiect şi cauză, fiind pronunţate în litigii având obiect şi temeiuri juridice diferite.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia civilă nr. 71 din 14.03.2018, împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, a avut ca obiect cerere de întoarcere a executării silite întemeiate pe dispoziţiile art. 722 C. proc. civ. şi 219 şi urm. C. proc. fisc.

Relativ la cauzele finalizate cu hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice, se reţin următoarele:

Decizia penală nr. 186R din 29 februarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost pronunţată într-un dosar penal având ca obiect cercetarea săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, între aceleaşi părţi.

Decizia nr. 1531R-com din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a avut la bază acţiunea lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâţilor A. şi B. în calitate de foşti administratori ai debitoarei, pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 434.009 RON, temeiul juridic fiind dispoziţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Decizia nr. 1730 R-com din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost dată într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, ce a privit închiderea procedurii de insolvenţă şi radierea debitoarei S.C C. S.R.L. din evidenţele oficiului registrului comerţului.

Decizia nr. 1330R-com din 13 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a vizat închiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei A., temeiul de drept fiind art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Ca atare, hotărârile pretins potrivnice fiind pronunţate în procese cu obiect şi cauză diferite, nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a revizuirii referitoare la existenţa triplei identităţi de elemente specifice autorităţii de lucru judecat.

Tot ca aspect de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., trebuie menţionat că în cadrul celui de-al doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr. 71 din 14.03.2018 au fost avute în vedere, din perspectiva autorităţii de lucru judecat, hotărârile judecătoreşti menţionate anterior, invocate ca pretins potrivnice.

O altă condiţie de admisibilitate a revizuirii fundamentată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, condiţie care, de asemenea, nu este îndeplinită în speţă.

Hotărârile invocate în revizuirea dedusă judecăţii nu îndeplinesc condiţia de a fi potrivnice, întrucât dispozitivele acestora nu conţin prevederi contradictorii, de neconciliat, care să nu poată fi executate simultan.

Aşa cum s-a arătat, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieşirea din situaţia anormală creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din hotărârile anterioare şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni". (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeaşi curte, în alte decizii de speţă (cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare şi de a asigura o jurisprudenţă unitară a instanţelor judecătoreşti, aceeaşi curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preţ, şi mai ales cu încălcarea principiului securităţii juridice. A constatat astfel că în aceste situaţii nu se urmăreşte unificarea jurisprudenţei, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătoreşti ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanţelor şi care ar fi condus la pronunţarea unor soluţii general valabile şi obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluţiile astfel pronunţate rămân la nivel de speţă, fără să "lege" în niciun fel instanţele de judecată, servind numai la desfiinţarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta "un rău", respectiv divergenţele de jurisprudenţă prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securităţii juridice în aceeaşi măsură.

Constatând că nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 71 din 14 martie 2018 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, formulată de revizuenţii B. şi A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC -NN