Annulment appeal rejected: substantive error in interpreting intervention evidence does not constitute a material procedural error under Article 503 of the Civil Procedure Code

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa nr. 27/DEC/P din 23 aprilie 2018, a admis cererea formulată de petentul Partidul "H.", prin Preşedinte, şi împuterniciţi A. şi B.. A dispus înregistrarea Partidului "H." în Registrul Partidelor Politice al Tribunalului Bucureşti. A respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenţie formulate de intervenienţii C., D. şi E.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel apelantul C.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 19 iunie 2018, sub nr. x/2018.

La data de 9 octombrie 2018, F. a formulat cerere de intervenţie principală, întemeiată pe dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 şi pe cele ale art. 66 C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de înregistrare a Partidului "H." în Registrul Partidelor Politice.

Prin cererea de intervenţie principală depusă la data de 3 decembrie 2018, G. a formulat aceeaşi solicitare, indicând aceleaşi prevederi legale.

Prin încheierea din data de 4 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie formulate de F. şi G.

La 29 ianuarie 2019, F. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 4 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 542 din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 4 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în actul normativ menţionat.

Conform prevederilor art. 25 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

De asemenea, s-a reţinut că art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, s-a arătat că prin rezoluţia completului din 12 februarie 2019 a fost stabilit termen de judecată a recursului la data de 21 februarie 2019. Totodată, s-a dispus citarea recurentului cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

La data de 21 februarie 2019 recurentul a transmis, prin poşta electronică, cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând reducerea acesteia.

În raport de pretenţia formulată de petent, de scopul urmărit prin promovarea cererii deduse judecăţii, constând în reducerea taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a calificat cererea ca fiind de acordare a ajutorului public judiciar, stabilind termen pentru soluţionarea acesteia la data de 21 februarie 2019.

Prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus constituirea unui dosar asociat în vederea soluţionării cererii de ajutor public judiciar în şedinţa din camera de consiliu din 21 februarie 2019 şi, pentru ca petentul să aibă posibilitatea de a lua cunoştinţă de soluţia instanţei de recurs asupra cererii formulate, a dispus amânarea judecării căii de atac declarate la data de 7 martie 2019.

Prin încheierea din 21 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, formulată de petentul F.

S-a reţinut că încheierea a fost comunicată petentului la data de 27 februarie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

S-a constatat că până la termenul de judecată acordat pentru soluţionarea recursului, anume 7 martie 2019, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului.

Deşi acesta a depus la dosar, la data de 7 martie 2019, cerere de amânare a judecării cauzei, susţinând că a atacat încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018, s-a arătat că din înscrisurile anexate nu rezultă că a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Faţă de aceste aspecte, constatând că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, stabilită în sarcina sa pentru soluţionarea recursului, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 4 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii intervenientul F. a formulat, la data de 26 martie 2019, contestaţie în anulare.

Prin prisma motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., anume că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, contestatorul arată că instanţa de recurs a dispus obligarea sa la plata unei taxe judiciare de timbru, măsură împotriva căreia a înţeles să formuleze cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formându-se în acest sens Dosarul nr. x/2018, în care instanţa, prin încheierea din 21 februarie 2019, a dispus respingerea cererii, cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

Contestatorul învederează că a formulat în termen legal cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 21 februarie 2019, astfel cum rezultă din confirmarea de primire AR 29879348713/05.03.2019, constituindu-se în acest sens Dosarul nr. x/2018.1, cu termen de judecată la data de 16 mai 2019.

Se arată că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea recursului, dintr-o eroare, a procedat la judecarea cererii de recurs la data de 7 martie 2019, fără a aştepta soluţionarea cererii de reexaminare cu privire la taxa judiciară de timbru.

Totodată, contestatorul critică faptul că deşi a solicitat instanţei amânarea cauzei, motivat de aspectul că situaţia timbrajului nu era încă clarificată, instanţa de recurs a procedat la judecarea cauzei, anulând cererea de recurs ca netimbrată.

Înalta Curte constată că poate fi examinată contestaţia în anulare din perspectiva motivelor contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare este nefondată, în considerarea argumentelor ce succedă:

În sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noţiunea de "greşeală materială" reprezintă o greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluţia respectivă.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepţie, noţiunea de "greşeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greşeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestaţie în anulare se urmăreşte îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situaţii, pretinsa greşeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluţionat prin decizia a cărei retractare se solicită şi în raport de situaţia existentă la dosar la data pronunţării acesteia.

În cauză, motivul susţinut de contestator din perspectiva acestui text legal este acela instanţa de judecată învestită cu soluţionarea recursului, dintr-o eroare, a procedat la judecarea cererii de recurs la data de 7 martie 2019, fără a aştepta soluţionarea cererii de reexaminare cu privire la taxa judiciară de timbru, învederând că a formulat în termen legal cerere de reexaminare împotriva încheierii din data de 21 februarie 2019, astfel cum rezultă din confirmarea de primire AR 29879348713/05.03.2019, constituindu-se în acest sens Dosarul nr. x/2018.1, cu termen de judecată la data de 16 mai 2019.

Înalta Curte constată că instanţa de recurs a reţinut că din înscrisurile anexate la cererea de amânare a judecării cauzei depusă la data de 7 martie 2019, prin care contestatorul a susţinut că a atacat încheierea din camera de consiliu din data de 21 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, nu rezultă că a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Or, având în vedere criticile formulate, Înalta Curte reţine că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate pretinse greşeli de apreciere a probelor, de interpretare a unor înscrisuri depuse la dosar în probaţiune, acestea constituind critici directe ale raţionamentului instanţei de control judiciar.

Faţă de temeiurile expuse, rezultă cu evidenţă că prin motivele formulate, contestatorul nu vizează greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, deoarece tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, de interpretarea înscrisurilor depuse la dosar în probaţiune.

Dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Aşa fiind, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul F. împotriva Deciziei nr. 542 din data de 7 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2019.

Procesat de GGC -NN