Patent infringement claims rejected where expert evidence established technical differences between patented safety method and installed equipment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the recusal and rejected the appeal of the patent holder, upholding the Court of Appeal's decision that dismissed the infringement action and ordered the patent holder to pay the defendant approximately 3.332 RON in litigation costs, thereby finalizing the defendant's victory on both substantive and procedural grounds. The dispute involved a claim of intellectual property infringement, specifically alleging that the defendant’s production and commercialization of electrical measurement cells violated a patent covering a method and installation for increasing safety in medium-voltage line energy measurements. The decisive legal basis centered on Article 304 of the Civil Procedure Code regarding the limited scope of cassation, and Articles 32 and 33 of Law No. 64/1991, which establish that patent protection is defined by the content of the claims; the court relied on judicial expert reports determining that the defendant’s product differed technically from the patented invention in key aspects, such as component placement and material composition, thus failing to meet the requirement of identity necessary to establish counterfeiting.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 295 C. proc. civ, art. 292 alin. (1) C. proc. civ, art. 33 alin. (3) din Legea nr. 64/1991, art. 201 C. proc. civ, art. 314 C. proc. civ; Patent infringement claims rejected where expert evidence established technical differences between patented safety method and installed equipment: The dispute involved a claim of intellectual property infringement, specifically alleging that the defendant’s production and commercialization of electrical measurement cells violated a patent covering a method and installation for increasing safety in medium-voltage line energy measurements. The decisive legal basis centered on Article 304 of the Civil Procedure Code regarding the limited scope of cassation, and Articles 32 and 33 of Law No. 64/1991, which establish that patent protection is defined by the content of the claims; the court relied on judicial expert reports determining that the defendant’s product differed technically from the patented invention in key aspects, such as component placement and material composition, thus failing to meet the requirement of identity necessary to establish counterfeiting.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision applied to dismiss the appeal as unfounded and uphold the lower court's decision.
Basis for ordering the appellant to pay the litigation costs incurred by the respondent.
Full text
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţa, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 200 din data de 25 aprilie 2018, pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 597 pronunţată la data de 11.03.2015 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C., dispunându-se schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei S.C. B. S.A., prin administrator judiciar C. să plătească apelantei S.C. A. S.R.L. suma de 14.854,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunţarea deciziei, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentinţa nr. 597 din data de 11 martie 2015, Tribunalul Prahova a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. B. S.A., (pe parcursul procesului s-a dispus descinderea procedurii generale a insolvenţei - prin administrator judiciar C. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., fiind obligată pârâta să înceteze producerea, comercializarea si/sau utilizarea în activitate, sub orice formă şi indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenţie nr. x "Metodă şi instalaţie de creştere a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei în LEA-MT", să informeze titularul brevetului de invenţie asupra identităţii terţilor care au participat la producerea şi distribuirea produsului protejat de brevet, precum şi cu privire la circuitul de distribuire şi identitatea clienţilor care au cumpărat aceste produse şi la plata către reclamantă a sumei de 3050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 663 pronunţată la data de 2.10.2015 de Curtea de Apel Ploieşti a fost respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat, fiind obligată apelanta la 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
Prin Decizia nr. 71 pronunţată la data de 17.01,2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei de apel, dispunându-se casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi curte de apei, în considerarea următoarelor argumente:
Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, iar problemele de fapt şi de drept dezbătute în faţa primei instanţe sunt repuse în discuţia instanţei de apel, care va statua atât în fapt cât şi în drept - principii ce se regăsesc în prevederile art. 295 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte refacerea probei cu expertiză solicitată de către apelanta pârâtă în apel, faptul că pârâta nu ar fi depus în faţa primei instanţe în termenele care i-au fost puse în vedere anumite înscrisuri necesare pentru efectuarea expertizei nu înseamnă că este decăzută din posibilitatea de a se folosi de aceste probe în apel, mai ales că potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ. părţile se pot folosi în apel, în afară de dovezile invocate la prima instanţă, şi de cele invocate în motivarea apelului, şi chiar de cele a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Or, faptul că prima instanţă a considerat iniţial că experţii ar trebui să refacă expertizele ţinând cont şi de documentaţia tehnică aflată la filele 181-189, părând să renunţe la această dispoziţie doar pentru ca experţii au refuzat să se conformeze, iar instanţa de apel a ţinut să precizeze în repetate rânduri că în faţa primei instanţe pârâta nu a depus documente pentru efectuarea expertizelor, deşi i s-a solicitat şi că pârâta a avut posibilitatea legală de a depune ia dosar documente tehnice şi planşe, de a administra probele admise, însă a refuzat, este de natură să sprijine concluzia că aceste înscrisuri erau necesare soluţionării cauzei, putând influenţa efectuarea expertizelor. Această concluzie este susţinută şi de faptul că pentru a verifica părţile componente ale produsului comercializat de pârâtă experţii s-au raportat doar la fotografii şi vizualizarea de la distanţă a stâlpilor electrici, pe de o parte, iar pe de altă parte, obiectul acţiunii l-a făcut şi pretinsa încălcare a brevetului prin produsul care a făcut obiectul licitaţiei din 2011, pentru cercetarea căruia documentaţia tehnică ce a stat la baza ofertei îşi găsea utilitatea.
Instanţa de apel a mai reţinut cu privire la înscrisurile depuse la filele 181-189 dosar fond, reprezentând Carte tehnica-celuta aeriană de măsură MT cu 2TT şi 2TC, că pârâta nu ar fi brevetat posibilele îmbunătăţiri faţă de brevetul aparţinând reclamantei pe care ie susţine, că pârâta nu ar avea "brevetate cele prezentate în obiecţiuni sau conform Cărţii tehnice - Celula aeriană de măsură".
Or, faptul că un anumit produs nu ar fi fost brevetat nu înseamnă că nu poate fi folosit atâta timp cât se dovedeşte că nu încalcă prin caracteristicile sale un alt produs sau procedeu care face obiectul unui brevet. Astfel, faptul că pârâta nu ar fi brevetat produsul reprezentat în Cartea tehnică-celula aeriană de măsură aflată la filele 181-189 din dosarul primei instanţe de fond nu reprezintă un argument temeinic pentru neluarea în considerare ca proba a acestor înscrisuri, care nu au fost contestate de către reclamantă în ceea ce priveşte puterea lor probatorie sau a datei de la care au fost folosite pentru producerea instalaţiei de către pârâtă, ţinând cont ca nu poartă nicio dată şi semnătură din partea pârâtei, singura dată certă fiind cea a depunerii la dosar.
Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 "întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor." Ca atare, în cauză trebuie verificat dacă produsul folosit de către pârâtă încalcă sau nu obiectul protecţiei prin brevet. Dacă acest produs ar fi fost înregistrat de către pârâtă ca brevet nu s-ar fi pus problema formulării acţiunii în contrafacere, ci eventual de anulare a brevetului.
Pe de altă parte, la evaluarea concluziilor rapoartelor de expertiză instanţa de apel trebuie să ţină cont de competenţele fiecărui expert în funcţie de specializare, coroborat cu faptul că, potrivit art. 201 C. proc. civ., expertizele sunt dispuse pentru lămurirea unor împrejurări de fapt şi că este de competenţa instanţei să stabilească încadrarea acestor împrejurări de fapt în prevederile legii.
În consecinţă, sub acest aspect, situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ. interpretate per a contraria, coroborate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte critica prin care se susţine faptul că, obiectul revendicărilor brevetului nefiind un procedeu, sarcina probei încălcării brevetului revenea reclamantei, astfel că instanţa de apel ar fi încălcat dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 64/1991, art. 31 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 64/1991 şi art. 13 din Hotărârea nr. 547/2008 privind aprobarea Regulamentului de aprobare a Legii nr. 64/1991, instanţa de apel nu a reţinut că pârâta ar fi avut sarcina probei în stabilirea faptului că metoda utilizată pentru obţinerea instalaţiei în cauza ar fi diferită de metoda brevetată, ci s-a bazat în argumentarea soluţiei pe probele administrate în cauză în faţa primei instanţe.
Considerentul reţinut de către instanţa de apel pentru neanalizarea unor motive, şi anume că prima instanţa nu ar fi fost învestită cu astfel de cereri nu este conform datelor care rezultă din dosar, întrucât, prin acţiune, pe lângă capetele de cerere reţinute de către instanţa de apei, reclamantul a mai solicitat şi încetarea imediat a producerii, comercializării şi/sau utilizării în activitate, sub orice formă şi indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenţie nr. 120594, "Metoda şi instalaţie de creştere a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei în LEA - MT", sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 10.000 RON/zi de întârziere, capăt de cerere care a fost, de altfel, admis de către prima instanţă de fond.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
în motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este titulara brevetului de invenţie nr. x al cărei obiect constă atât în instalaţia propriu-zisă, cât şi în metoda care stă la baza proiectării şi instalării acesteia, iar pârâta apelantă produce după metoda brevetată, sub denumirea "Celulă de măsurare aeriană 24 Kv în varianta 2TT + 2 TC sau 3TT + 3 TC, un produs care încalcă dreptul său de proprietate stabilit prin brevetul menţionat.
Acţiunea are o natură juridică complexă, atât a unei acţiuni în contrafacere, cât şi a unei acţiuni în despăgubire, fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 64/1991, republicate, cât şi pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., cerându-se a fi întrunite, pentru admitere, condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite care să poată fi calificată drept o faptă de contrafacere, a unui prejudiciu produs titularului dreptului de proprietate industrială, a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei pârâtei.
În ceea ce priveşte fapta ilicită, reclamanta - intimată o arată ca fiind producerea după metoda pe care a brevetat-o, a unui produs care încalcă dreptul său de proprietate industrială.
Raportat însă la probatoriul administrat în cauză, această faptă nu există, întrucât produsul nu încalcă obiectul protecţiei prin brevet, pe cale de consecinţă nefiind întrunite nici celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale şi nici condiţiile prevăzute de normele speciale de drept incidente, cu referire strictă la brevetul de invenţie - art. 32 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 64/1991 potrivit căruia "(1) Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată. (2) Este interzisă efectuarea Iară consimţământul titularului a următoarelor acte: a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs; b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu. (3) întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinata de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor."
Faţă de actele şi lucrările dosarului, coroborate cu concluziile experţilor de specialitate desemnaţi în cauză, rezultă că produsele livrate de pârâtă sunt diferite ca documentaţie şi ca execuţie de produsul cuprins în brevetul de invenţie deţinut de reclamantă.
Cum pentru constatarea contrafacerii invenţiei este esenţială verificarea identităţii dintre obiectul unui brevet şi actele de contrafacere reclamate în contra pârâtei, simpla similaritate între acestea nu este suficientă, astfel încât instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea, între cele două existând o serie de deosebiri evidenţiate prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, coroborat cu brevetul de invenţie şi Cartea tehnică a Celulei Aeriene de Măsură.
Astfel, expertul specialist în domeniul proprietăţii intelectuale a concluzionat că faţă de revendicări, descriere şi desene, metoda şi instalaţia de creştere a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune protejate de S.C. B. S.A. prin brevetul x, metoda şi instalaţia prezentate în cadrul licitaţiei din Caietul de sarcini de achiziţie al S.C. D. S.A. şi constatările pe teren, produsele pârâtei nu încorporează soluţia tehnică pentru care s-a acordat brevetul şi nu aduce atingere drepturilor titularului, subliniate în cele ce urmează.
Cele două metode de creştere a gradului de siguranţă la instalaţiile de măsurare a energiei active şi reactive, în liniile electrice de medie tensiune, sunt diferite; B. are poziţionată CEP în zona de joasă tensiune şi citirea se poate face direct de la nivelul solului (cea. 150 cm), în timp ce A. montează EPS în zona de medie tensiune (cea. 600 cm) unde citirea se face la distanţă cu mijloace de citire electronice; instalaţia A. este prevăzută cu un sistem anticăţărare pentru protecţia EPS.
Consolele (ansamblul de fixare) pentru montajul echipamentelor electrice au construcţii diferite, cât şi sisteme de montaj diferit pe stâlp.
Distribuitoarele D sunt amplasate pe console diferite, B. pe consola de susţinere a aliniamentului, iar A. pe consola echipamentelor electrice de medie tensiune.
De asemenea, expertul specialist în domeniul electrotehnică a concluzionat că între cele două produse există deosebiri, detaliate în cele ce urmează.
S.C. B. S.A. Câmpina prevede cabluri de semnal de Joasă Tensiune de racord între transformatoarele de curent/tensiune şi cutia de măsură de tip CSYY LLXL sau CSYY 11x1,5 în opoziţie cu S.C. A. S.R.L. care foloseşte cabluri RVK 2x2,5 destinate circuitelor de forţă.
S.C. B. S.A. Câmpina a folosit cutia de măsură din confecţie metalică tipizată cu grad ridicat de protecţie, IP54, în schimb S.C. A. S.R.L. prevede o cutie de măsură tipizată din material compozit PAFS cu grad mai scăzut de protecţie, 1P 43.
Amplasarea cutiei de măsură este realizată diferit de cele două firme, S.C. B. S.A. Câmpina având prevăzută amplasarea în zone de siguranţă permisă de normativele PE 110 şi PE 119 care sunt în vigoare la o înălţime neprecizată, iar S.C. A. S.R.L. are prevăzută în proiectul de execuţie amplasarea cutiei de măsură la distanţa de 2310 ram faţă de baza consolei şi înălţimea de 5.810 mm faţă de pământ.
SC A. S.R.L. prevede şi un dispozitiv anticăţărare cu posibilitatea citirilor de a se face în exclusivitate prin sisteme de transmisie GSM.
Descărcătoarele de Medie Tensiune (MT) sunt amplasate diferit, La S.C. B. S.A. Câmpina sunt amplasate la nivelul liniei electrice, iar la S.C. A. S.R.L. sunt amplasate pe platforma metalică cu transformatoarele de măsură.
Consolele metalice sunt confecţionate diferit, S.C. B. S.A. Câmpina având console metalice cu sistem cu inel brăţară de prindere amplasată relativ simetric faţă de axa stâlpului, în vreme ce S.C. A. S.R.L. are în documentaţie o platformă metalică în console montată excentric faţă de axa stâlpului.
Siguranţele de Medie Tensiune cu elemente fuzibile la S.C. B. S.A. Câmpina specifică existenţa, după caz, a acestor dispozitive de protecţie/semnalizare, iar S.C. A. S.R.L. nu foloseşte siguranţe de protecţie.
Cele două sisteme de ridicare a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei active şi reactive în liniile electrice de medie tensiune sunt total diferite.
SC A. S.R.L. nu încalcă prevederile revendicărilor 1 şi 2 din brevetul "Metodă şi instalaţie de creştere a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei în linii electrice aeriene de medie tensiune" nr. x.
Figurile 4, 5, 6 şi 7 pun în evidenţă că produsele livrate de S.C. A. S.R.L. către S.C. D. S.A. sunt diferite ca documentaţie şi ca execuţie faţă de produsul cuprins în brevetul de invenţie al S.C. B. S.A. Câmpina.
În acest context probator, instanţa de apel a reţinut că susţinerile reclamantei - intimate sunt lipsite de orice suport, aceasta nereuşind să facă în cauză dovada îndeplinirii condiţiilor necesare pentru admiterea acţiunii în contrafacere formulate, cu atât mai mult cu cât urmare soluţionării obiecţiunilor formulate la cele două rapoarte de expertiză, experţii desemnaţi şi-au menţinut punctele de vedere, argumentat, în sensul inexistenţei unei identităţi între cele două produse.
Reţinând culpa procesuală a intimatei, Curtea a obligat-o pe aceasta la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.854,50 RON, reprezentând onorarii experţi şi avocat.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.A. prin administrator special E. sub supravegherea administratorului judiciar C., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.* şi criticând-o pentru următoarele motive:
Au fost admise obiecţiunile pe care le-a formulat împotriva raportului de expertiză electrotehnică (obiecţiuni pe care le detaliază în cererea de recurs) şi s-a dispus refacerea acestuia, însă expertul nu a depus un raport refăcut, ci acelaşi raport repaginat sub forma unui răspuns la obiecţiuni, lucru învederat Instanţei de apel prin noile obiecţiuni formulate (noi obiecţiuni pe care le detaliază în cererea de recurs).
Fără a detalia motivele care i-au format convingerea ca expertul a refăcut raportul de expertiză şi a răspuns tuturor obiecţiunilor încuviinţate, instanţa de apei a procedat la judecarea cauzei şi la pronunţarea unei decizii în baza unor probatorii incomplete, cu o motivare care conţine aspectele criticate din expertize şi pe care instanţa a solicitat experţilor să le refacă.
Probleme similare se regăsesc şi în cazul considerentelor pe care instanţa de apel le reţine în motivarea deciziei, în ceea ce priveşte raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea proprietate intelectuală.
Instanţa reţine în motivarea deciziei sale aspecte din expertiza asupra cărora a încuviinţat obiecţiunile pe care le-au formulat şi, ulterior, tară o motivare suficientă, a acceptat raportul de expertiză, tară ca obiecţiunile să fi fost adresate.
Astfel, au arătat cu privire la expertiză un set de elemente neconforme realităţii (detaliate în susţinerea criticii), iar instanţa de apei, deşi le-a încuviinţat ca obiecţiuni, a trecut peste propriile dispoziţii şi a înţeles să le înglobeze în motivarea deciziei de apel.
Concluzia firească este că produsul pârâtei utilizează metoda conform revendicării 1 din brevetul proprietatea reclamantei, iar afirmaţia în sensul că sunt doua metode diferite este neadevărată pentru că are la baza premize neadevărate.
Expertizele nu au în vedere nici măcar elementele minime obiective din punct de vedere tehnic pentru a putea concluziona că nu există o încălcare a brevetului de invenţie şi nu analizează nimic relevant cu privire la problemele deduse judecăţii.
Motivarea instanţei de fond constă într-o preluare şi sumarizare a concluziilor celor doi experţi, concluzii care au însă au tăcut obiectul unor obiecţiuni încuviinţate şi cu privire la care experţii nu au răspuns.
Deşi reţine în motivarea sa faptul că acţiunea vizează încălcarea brevetului, care are ca obiect atât instalaţia propriu zisă cât şi metoda care stă la baza proiectării şi instalării acesteia, instanţa omite să vizeze în întreg materialul probator administrat în cauză cât şi în motivarea sa problema încălcării brevetului de invenţie sub aspectul metodei.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Criticile de recurs se circumscriu, în parte, dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., fiind înlăturată astfel excepţia nulităţii, tară a se încadra şi în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocate în susţinerea cererii.
Criticile formulate de către recurenta reclamantă nu conţin elemente care să se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care poate interveni în cazul în care instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta reclamantă susţine şi că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, critică susceptibilă a fi discutată din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., punând în discuţie însă aspecte ce ţin de temeinicia deciziei, de modul de apreciere de către instanţa de apel a răspunsurilor la obiecţiunile formulate la rapoartele de expertiză, respectiv a materialului probatoriu - a căror analiză nu poate fi tăcută de instanţa de recurs, date fiind limitele de judecată în faţa acesteia, reglementate de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului coroborate cu art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel a arătat motivele pentru care a respins cererile de refacere/de noi obiecţiuni ale rapoartelor de expertiză, reţinând că: prin raportul de expertiză proprietate intelectuală s-a răspuns la obiecţiuni, modalitatea în care s-a răspuns urmând a fi apreciată în raport cu întregul material probatoriu administrat în cauză, inclusiv celălalt raport de expertiză, expertul nedepăşindu-şi atribuţiile şi deţinând competenţa necesară în întocmirea raportului de expertiză; expertul în specialitatea electrotehnică a răspuns obiecţiunilor intimatei, precizând că îşi menţine concluziile formulate, raportându-se şi la răspunsul OSIM, existând suficiente elemente pentru o analiză obiectivă a conţinutului raportului de expertiză (filele nr. 14-15 dos. apel, vol. II).
În motivarea deciziei de apel au fost arătate argumentele care au format convingerea instanţei şi care susţin soluţia pronunţată în cauză, ceea ce face sa nu se poată reţine dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - ipoteza invocată, în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind reglementată de norma procedurală menţionată.
Această motivare este susţinută pe concluziile rapoartelor de expertiză care sunt întocmite de specialişti în materie, legiuitorul permiţând instanţei sa cunoască părerea unor specialişti atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt consideră necesar acest lucru, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., coroborate, reţine instanţa de apel, cu brevetul de invenţie şi Cartea tehnică a Celulei Aeriene de Măsură. Competenţa instanţei este de a stabili încadrarea acestor împrejurări de fapt în prevederile legii, cum s-a subliniat şi în Decizia anterioară de recurs.
Contrar celor susţinute în cadrul recursului, a fost respectat cadrul procesual al cauzei cu care instanţa a fost sesizată, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 5 coroborate cu ale art. 129 C. proc. civ., întrucât, făcând referire la probele avute în vedere, instanţa de apel a reţinut în motivarea deciziei că faţă de revendicări, descriere şi desene, metoda şi instalaţia de creştere a gradului de siguranţă în instalaţiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune protejate de S.C. B. S.A. prin brevetul x, metoda şi instalaţia prezentate în cadrul licitaţiei din Caietul de sarcini de achiziţie al S.C. D. S.A. şi constatările pe teren, produsele în discuţie nu încorporează soluţia tehnică pentru care s-a acordat brevetul şi nu aduce atingere drepturilor titularului, respectiv că produsele livrate de S.C. A. S.R.L. către S.C. D. S.A. sunt diferite ca documentaţie şi ca execuţie faţă de produsul cuprins in brevetul de invenţie al S.C. B. S.A. Câmpina - instanţa concluzionând ca S.C. A. S.R.L. nu încalcă revendicările 1 şi 2 din brevet, iar produsele livrate de aceasta sunt diferite ca documentaţie şi ca execuţie cu produsul din brevetul de invenţie.
Prin urmare, constatând că nu sunt fondate motivele de recurs invocate, în limitele în care acestea au putut fi primite de instanţa de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează sa facă aplicarea art. 312 alin. (1) din acelaşi Cod şi sa dispună în consecinţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta reclamantă S.C. B. S.A. la plata sumei de 3.332 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă S.C. A. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. A. S.A.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.A. prin administrator special E. sub supravegherea administratorului judiciar C. împotriva Deciziei civile nr. 200 din data de 25 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2012.
Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. la plata sumei de 3.332 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă S.C. A. S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25.09.2018.