Inadmissibility of extraordinary appeal for sub-threshold claims despite constitutional invalidity of jurisdictional value limit

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni în data de 29 iulie 2015 sub nr. x/2015, reclamanţii A. şt B. au solicitat obligarea pârâţilor C. şi numitul "D.", cetăţean Italian (identificat ulterior ca fond D.) la plata sumei de 2380 de lei +inflaţia aferentă sumei, calculată la cursul BNR, sumă aferentă imobilului pe care l-au demolat în anul 2012 şi daune morale în sumă de 1.000.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin dărâmarea imobilului; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 301 din 03.03.2016 Judecătoria Târnăveni a dispus disjungerea capătului de cerere prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâţilor C. şi D. la plata sumei de 2.380 RON, actualizată cu rata inflaţiei, reprezentând daune materiale, formarea unui nou dosar cu repartizare ia completul iniţial investit, termen de judecată 14.04.2015, cu citarea părţilor.

A fost admisă excepţia de necompetenţă invocată din oficiu cu privire ia capătul de cerere prin care reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la piaţa sumei de 1.000.000 RON, reprezentând daune morale, competenţa de soluţionare a cererii fiind declinată în favoarea Tribunalului Mureş.

Ulterior declinării, în faţa Tribunalului Mureş a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi, pentru considerentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 12.05.2016, încheiere prin care s-a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D.

Prin sentinţa civilă nr. 1182 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. şi a respins cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu acest pârât. A respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. şi a obligat reclamanţii să plătească pârâtului D. suma de 700 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1182 din 22 noiembrie 2016 a Tribunalului Mureş au formulat apel reclamanţii A. şi B. solicitând admiterea, apelului, schimbarea sentinţei civile atacate, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a fost a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1182 din 22.11.2016 pronunţată de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B., încadrat în dispoziţiile art. 485 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul B. susţine critici pe fondul cauzei, reluând punctual istoricul cauzei şi argumentele din cererea de chemare în judecată, fără a aduce nicio critică soluţiei instanţei de apel ce a respins apelul reclamanţilor ca tardiv formulat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimaţii-pârâţi nu au depus întâmpinări.

La data de 27 martie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termen de 30 de zile de la comunicare, fiind motivat şi timbrat, însă s-a opinat că în cauză nu este deschisă calea de atac a recursului şi că recursul nu poate fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

De asemenea, s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, din perspectiva art. 27 din C. proc. civ., în vederea lămuririi admisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului în procesele înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, în scopul înlăturării riscului apariţiei unei practici neunitare cu privire la această chestiune, aspect faţă de care s-a opinat că s-ar impune a se aprecia asupra oportunităţii suspendării soluţionării recursului, în sensul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 27 martie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţile cauzei.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, conform dovezilor aflate la filele 57-91 din dosar.

Niciuna din părţi nu a depus punct de vedere la raport.

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 şi nr. 1048/1/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2014 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. x/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire ia art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial ai României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicata în Monitorul Oficial Partea 1 nr. 609 din 17 iulie 2018.

Faţă de faptul că, prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost dezlegată, cu caracter obligatoriu pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, chestiunea admisibilităţii recursului în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 iei inclusiv, pornite ulterior publicării Deciziei Curtea Constituţională a României nr. 369/2017, Înalta Curte, constată că suspendarea judecăţii cauzei a rămas tară obiect.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiza este prioritară excepţiei nulităţii recursului, şi având în vedere Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată cu alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede astfel:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) din acelaşi Cod: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016 a fost extins, succesiv, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Date fiind prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 27 C. proc. civ., precum şi dezlegarea obligatorie dată Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52/2018, instanţa de recurs apreciază că efectele acestei decizii a Curţii Constituţionale nu se pot produce în litigiul de faţă, deoarece acesta a început înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.

În sistemul de drept românesc, efectele deciziilor Curţii Constituţionale se produc numai pentru viitor - ex nune, ele neputând opera cu efect retroactiv - ex tune, aşadar, asupra situaţiilor juridice trecute.

De aici decurge consecinţa că, până la data publicării deciziei de neconstituţionalitate, respectiva normă juridică se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât, dacă s-a făcut aplicarea acesteia în cadrul unei proceduri judiciare soluţionate printr-o hotărâre definitivă, principiul neretroactivităţii legii civile ce se reflectă şi în art. 147 alin. (4) din Constituţie, impune respectarea securităţii raporturilor juridice cu privire la aceste situaţii juridice finalizate - facta praeterita.

În ceea ce priveşte efectele deciziei de neconstituţionalitate cu privire la procesele în curs, facta pendentia, această chestiune trebuie abordată, pe de o parte, prin prisma raportului dintre art. 27 din C. proc. civ. şi art. 147 din Constituţia României, iar pe de altă parte, în contextul caracterului obligatoriu al considerentului nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curţii Constituţionale generează încetarea pentru viitor a efectelor juridice ale normelor constatate ca fiind neconstituţionale.

Aşadar, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi-a încetat efectele, anume acea parte a textului care include sintagma declarată neconstituţională - "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv".

Consecinţele pe care le produce ieşirea din vigoare a normei, în privinţa sintagmei constatate ca fiind neconstituţionale, sunt similare celor ale abrogării parţiale a normei, în această situaţie, se pune problema existenţei unui conflict de legi, întrucât din perspectiva aplicării în timp a normei, dispoziţia legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale reprezintă legea nouă.

Regulile după care se soluţionează conflictul de norme procesual civile se regăsesc în C. proc. civ., respectiv în cuprinsul prevederilor art. 24-27, indicate în doctrină drept norme generale de drept tranzitoriu.

Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie, nu împiedică, ci dimpotrivă, impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 - 27 din C. proc. civ., atât timp cât diferitele situaţii juridice ce reclamă stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme nu pot fi rezolvate doar prin raportare la legea fundamentală.

Cât priveşte considerentul nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, se observă absenţa oricărei referiri în conţinutul acestuia la normele C. proc. civ., ceea ce denotă mai degrabă intenţia instanţei constituţionale de a se sublinia aplicarea pentru viitor a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma configurată după eliminarea sintagmei ce a generat constatarea de neconstituţionalitate, decât aceea de a se tranşa în mod efectiv chestiunea aplicării în timp a legii de procedură civilă şi doar prin raportare la legea fundamentală.

Mai mult decât atât, se constată că instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 369/2017 nu a extins controlul de constituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. în măsura în care s-ar fi considerat că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu putea fi disociată de acest text, astfel cum stabileşte art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992:

"(2) în caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare." în condiţiile în care - în forma în care este redactat de legiuitor - art. 27 din C. proc. civ. nu cuprinde vreo excepţie de la regula pe care o consacră, dacă s-ar face aplicarea efectelor deciziei Curţii Constituţionale şi în privinţa hotărârilor date în apel în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 având ca obiect cereri evaluabile în bani, s-ar da efect retroactiv admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme Curtea Constituţională, prin această decizie, a reconfigurat o normă de procedură civilă în materia căilor de atac.

În acest fel, s-ar ajunge să se considere că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 avea - încă de la data iniţierii procesului (în speţă, 24 septembrie 2014) - conţinutul ce rezultă din modificarea normei prin eliminarea sintagmei constatate neconstituţionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ignoră intenţia explicită a legiuitorului de a supune hotărârile judecătoreşti căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, fiind astfel nesocotite şi dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ.

În acest sens a fost dezlegată şi chestiunea de drept invocată în prezenta cauză, prin Decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statuându-se că: "efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Potrivit dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar, pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, dezlegarea dată problemei de drept prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie în speţă, această hotărâre fiind publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, anterior soluţionării prezentei cauze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea anterioară intervenţiei Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în speţa pendinte, potrivit circumstanţelor cauzei, anterior expuse, litigiul de faţă - iniţiat pe rolul instanţei ia data de 27 iulie 2015 - are ca obiect o cerere evaluabilă în bani cu o valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, având în vedere că, în speţă, decizia supusă recursului a fost pronunţată de către curtea de apel într-un litigiu evaluabil în bani, ce are două capete de cerere principale, respectiv primul capăt de cerere priveşte suma de 2.380 de RON +inflaţia aferentă sumei, calculată la cursul BNR, sumă aferentă imobilului pe care l-au demolat în anul 2012, iar, al doilea, capăt de cerere principal vizează daune morale în suma de 1.000.000 RON pentru repararea prejudiciului cauzat prin dărâmarea imobilului.

În cauza pendinte, pentru a stabili dacă, în cauză, reclamantul are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluţionat apelul, în conformitate cu dispoziţiile mai sus citate, se va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere.

Însă, pentru determinarea căii de atac, pentru cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale, sunt relevante prevederile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului iar altele recursului, hotărârea în întregul său este supusă apelului", interpretate per a contrario.

Astfel, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 460 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că, în ipoteza în care acţiunea introductivă are mai multe capete de cerere principale, calea de atac nu se determină prin însumarea valorilor solicitate prin aceste capete de cerere.

Într-o asemenea situaţie, se determină calea de atac prevăzută de lege pentru fiecare cerere principală şi, dacă se constată că unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului, iar hotărârea dată în apel este susceptibilă de recurs.

Prin urmare, având în vedere că la data de 27.07.2015, data înregistrării cererii de chemare în judecată, pretenţiile cu valoarea cea mai mare se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, recursul de faţă este inadmisibil.

Faţă de considerentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, art. 27, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data iniţierii procesului), având în vedere şi paragraful 32 din Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, precum şi constatând cele dezlegate cu caracter obligatoriu de Înalta Curte prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că Decizia civilă nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, nu poate fi atacată cu recurs, întrucât este pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, raportat la data declanşării procesului.

Văzând şi dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde mimai motivarea soluţiei fără a se evoca si analiza motivelor de casare", Înalta Curte nu va proceda şi la analizarea criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei civile nr. 341/A din 27 septembrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.09.2018.