Appeal over land-registry rectification and ownership claim inadmissible for failure to meet appealability threshold; appellate ruling stands, claimant ordered to pay costs.

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x, la data de 14.09.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să dispună rectificarea intabulaţii în cartea funciară nr. x, sub numărul topografic x, compus din teren în suprafaţă totală de 4.438, 20 mp, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor B., C., D., să constate că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de 3.829 mp din imobilul mai sus identificat, asupra căruia exercită posesia de mai bine de 30 de ani şi pe care se află edificate staţia de transformare energetică, depozite şi un pod rulant, edificii de utilitate publică, să dispună dezmembrarea acestei suprafeţe din întreaga suprafaţă a imobilului şi înscrierea dreptului sau de proprietate asupra acesteia într-o carte funciară distinctă.

Prin sentinţa civilă nr. 37/S din data de 20 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., Q., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P.

A fost obligată reclamanta să achite pârâtului E. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. A. S.A. Braşov, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi în urmă judecării procesului cu evocarea fondului admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost această formulată.

Prin Decizia nr. 1802/Ap din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de către apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 37/S din 20 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosar nr. x/2016. A fost obligată apelanta să plătească intimatei B. suma de 1.000 RON şi intimatului E. suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarai recurs, reclamanta S.C. A. S.A. Braşov, încadrat în dispoziţiile art. 488 alin, (1) pct. 5 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamanta susţine că puterea de lucru judecat reprezintă acel efect al unei hotărâri judecătoreşti, care desemnează obligativitatea acesteia.

Partea dintr-o hotărâre judecătoreasca care intră sub putere de lucru judecat este dispozitivul acesteia.

De asemenea, vor dobândi putere de lucru judecat şi considerentele, însă nu toate, ci doar acelea care au caracter decizoriu (considerentele decizorii), respectiv acelea care explică soluţia adoptată prin dispozitiv, acelea pe care se sprijină dispozitivul.

Plecând de la această teorie, se observă ca prima dintre hotărârile amintite (sentinţa civilă nr. 19977 din 18.02.2000), a fost pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul în care recurenta-reclamantă a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor juridice în temeiul cărora a fost intabulat în CF x Braşov, sub nr. top x, dreptul de proprietate al autorilor intimaţilor, defunctul C. Instanţele investite cu soluţionarea acestei cereri, observând că nu este incident niciun motiv de nulitate (absolută sau relativă), au respins cererea formulată. Caracterul judicios sau criticabil al hotărârilor pronunţate în acest dosar nu mai poate face obiect de discuţie, însă nu pot fi invocate cu putere de lucru judecat considerentele acestor hotărâri, care neagă dreptul de proprietate al reclamantei, aceste considerente neavând caracter decizoriu, soluţia pronunţată nesprijinindu-se pe această argumentaţie, ci pe lipsa vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă.

Ba mai mult, în soluţionarea apelului promovat în cadrul acelui dosar, instanţa apreciază că "Legat de criticile aduse privind încălcarea mai multor articole din acte normative diferite ce vizează dreptul de proprietate, acestea urmează a fi înlăturate întrucât analizarea lor ar fi putut fi făcută numai în măsura în care ne-am afla în faţa unei acţiuni în revendicare, ceea ce nu e cazul speţei deduse judecăţii". Iată deci că această instanţă confirmă susţinerile recurentei, statuând iară echivoc că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice ce au stat la baza intabulării în CF a dreptului de proprietate al autorului intimaţilor nu influenţează soarta acţiunii în revendicare, în cadrul căreia obiectul analizei judiciare este dat de compararea drepturilor autorilor pârâţilor.

Cea de-a doua hotărâre la care prima instanţă de judecată face referire (sentinţa civilă nr. 4759 din 25.04.2003), a fost pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul în care reclamanta a solicitat anularea certificatelor de moştenitor prin care autorul pârâţilor a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Sentinţa pronunţată în acest dosar, similar sentinţei atacate prin prezentul apel, vorbeşte despre puterea de lucru judecat a hotărârilor prin care a fost soluţionat primul litigiu (anterior amintit), omiţând, la rândul său, să facă o analiză concretă a fondului pretenţiilor deduse judecăţii, în fine, nici considerentele hotărârii pronunţate în ultimul litigiu (sentinţa civilă nr. 8799 din 02.07.2010), care neagă dreptul recurentei de proprietate menţionând că "(…) ridicarea oricăror construcţii de către altă persoană/alte persoane decât proprietarul (...) nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari (...)" nu au caracter decizoriu pentru soluţia pronunţată prin dispozitiv, astfel că acestea nu pot fi invocate cu putere de lucru judecat în prezentul dosar. Obiectul acelui litigiu a fost acela de partaj succesoral, iar soluţia pronunţată nu este întemeiată pe acele considerente.

Raportat la cele ce preced, în condiţiile în care instanţele de fond au apreciat în mod eronat că problema existenţei dreptului de proprietate al recurentei asupra imobilului în litigiu a fost soluţionată de instanţele judecătoreşti prin cele trei hotărâri judecătoreşti evocate şi că statuările acestora au intrat în puterea lucrului judecat, aplicând în mod greşit principiile ce guvernează regimul juridic al puterii de lucru judecat, solicită admiterea prezentului recurs şi casarea deciziei atacate.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat ia comunicarea cererii de recurs.

Intimatul-pârât E. a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibili taţii recursului (în fapt, se invocă excepţia nulităţii recursului), motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă.

Intimaţii-pârâţi F., Q. au depus, în termen legal, întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului.

De asemenea, intimaţii-pârâţi B., C., D. au depus, în termen legal, întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, motivat de faptul că nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă, şi, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât E. şi admiterea recursului.

La data de 16 aprilie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termen de 30 de zile de la comunicare, fiind motivat şi timbrat, însă s-a opinat că în cauză nu este deschisă calea de atac a recursului.

De asemenea, s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind aplicarea în timp a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, din perspectiva art. 27 din C. proc. civ., în vederea lămuririi admisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului în procesele înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al Românei, Partea 1, în scopul înlăturării riscului apariţiei unei practici neunitare cu privire la această chestiune, aspect faţă de care s-a opinat ca s-ar impune a se aprecia asupra oportunităţii suspendării soluţionării recursului, în sensul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 16 aprilie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţile cauzei.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 3 mai 2018, conform dovezilor aflate la filele 192 - 201 şi 204 -212 din dosar.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere prin care a arătat că este de acord cu suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 la care s-au conexat Dosarele nr. x din 20.18 şi nr. x/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-au admis sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2014 şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şt, în consecinţă, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018.

Faţă de faptul că, prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost dezlegată, cu caracter obligatoriu pentru instanţe de ia data publicării deciziei în Monitorul Oficial, chestiunea admisibilităţii recursului în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 369/2017, Înalta Curte, constată că suspendarea judecăţii cauzei a rămas fără obiect.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, invocată prin raportul întocmit în cauza, a cărei analiză este prioritară excepţiei nulităţii recursului, şi având în vedere Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte urmează a-I respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată cu alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede astfel:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin, (2) din acelaşi Cod: "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016 a fost extins, succesiv, până la data de 11.decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ta 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Date fiind prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 27 C. proc. civ., precum şi dezlegarea obligatorie dată Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52/2018, instanţa de recurs apreciază că efectele acestei decizii a Curţii Constituţionale nu se pot produce în litigiul de faţă, deoarece acesta a început înainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.

În sistemul de drept românesc, efectele deciziilor Curţii Constituţionale se produc numai pentru viitor - ex nune, ele neputând opera cu efect retroactiv - ex tune, aşadar, asupra situaţiilor juridice trecute.

De aici decurge consecinţa că, până la data publicării deciziei de neconstituţionalitate, respectiva normă juridică se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât, daca s-a făcut aplicarea acesteia în cadrul unei proceduri judiciare soluţionate printr-o hotărâre definitivă, principiul neretroactivităţii legii civile ce se reflectă şi în art. 147 alin. (4) din Constituţie, impune respectarea securităţii raporturilor juridice cu privire la aceste situaţii juridice finalizate - facta pendentia.

În ceea ce priveşte efectele deciziei de neconstituţionalitate cu privire la procesele în curs, facta pendentia, această chestiune trebuie abordată, pe de o parte, prin prisma raportului dintre art. 27 din C. proc. civ. şi art. 147 din Constituţia României, iar pe de altă parte, în contextul caracterului obligatoriu al considerentului nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017.

Potrivit art. 147 alin, (1) din Constituţia României, publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curţii Constituţionale generează încetarea pentru viitor a efectelor juridice ale normelor constatate ca fiind neconstituţionale.

Aşadar, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi-a încetat efectele, anume acea parte a textului care include sintagma declarată neconstituţională - "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv".

Consecinţele pe care le produce ieşirea din vigoare a normei, în privinţa sintagmei constatate ca fiind neconstituţionale, sunt similare celor ale abrogării parţiale a normei, în această situaţie, se pune problema existenţei unui conflict de legi, întrucât din perspectiva aplicării în timp a noimei, dispoziţia legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale reprezintă legea nouă.

Regulile după care se soluţionează conflictul de norme procesual civile se regăsesc în C. proc. civ., respectiv în cuprinsul prevederilor art. 24 - 27, indicate în doctrină drept norme generale de drept tranzitoriu.

Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin, (4) din Constituţie, nu împiedică, ci dimpotrivă, impune aplicarea dispoziţiilor art. 24 - 27 din C. proc. civ., atât timp cât diferitele situaţii juridice ce reclamă stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme nu pot fi rezolvate doar prin raportare la legea fundamentală.

Cât priveşte considerentul nr. 32 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, se observă absenţa oricărei referiri în conţinutul acestuia la normele C. proc. civ., ceea ce denotă mai degrabă intenţia instanţei constituţionale de a se sublinia aplicarea pentru viitor a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma configurată după eliminarea sintagmei ce a generat constatarea de neconstituţionalitate, decât aceea de a se tranşa în mod efectiv chestiunea aplicării în timp a legii de procedură civilă şi doar prin raportare la legea fundamentală.

Mai mult decât atât, se constată că instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 369/2017 nu a extins controlul de constituţionalitate şi asupra dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ. în măsura în care s-ar fi considerat că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu putea fi disociată de acest text, astfel cum stabileşte art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992:

"(2) În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare,'" în condiţiile în care - în forma în care este redactat de legiuitor - art. 27 din C. proc. civ. nu cuprinde vreo excepţie de la regula pe care o consacră, dacă s-ar face aplicarea efectelor deciziei Curţii Constituţionale şi în privinţa hotărârilor date în apel în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 având ca obiect cereri evaluabile în bani, s-ar da efect retroactiv admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, câtă vreme Curtea Constituţională, prin această decizie, a reconfigurat o normă de procedură civilă în materia căilor de atac.

În acest fel, s-ar ajunge să se considere că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 avea - încă de la data iniţierii procesului (în speţă, 24 septembrie 2014) - conţinutul ce rezultă din modificarea normei prin eliminarea sintagmei constatate neconstituţionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ignoră intenţia explicită a legiuitorului de a supune hotărârile judecătoreşti căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, fiind astfel nesocotite şi dispoziţiile art. 27 din C. proc. civ.

În acest sens a fost dezlegată şi chestiunea de drept invocată în prezenta cauza, prin Decizia nr. 52 din data de 18 iunie 2018 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statuându-se că:

"efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)".

Potrivit dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar, pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prin urmare, dezlegarea dată problemei de drept prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este obligatorie în speţă, această hotărâre fiind publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 609 din 17 iulie 2018, anterior soluţionării prezentei cauze.

În consecinţă, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea anterioară intervenţiei Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Astfel, în speţa pendinte, potrivit circumstanţelor cauzei, anterior expuse, cu observarea prevederilor art. 99 alin. (1) şi art. 100 alin. (2) C. proc. civ., litigiul de faţă - iniţiat pe rolul instanţei la data de 14 septembrie 2016 - are ca obiect o cerere evaluabilă în bani cu o valoare de până la 1.000.000 RON, având în vedere că, în speţă, decizia supusă recursului a fost pronunţată de către curtea de apel într-un litigiu a cărui capăt principal de cerere este constatarea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 3820 mp, deci o acţiune evaluabilă în bani, cu consecinţa rectificării înscrierilor din cartea funciară, această din urmă cerere având caracter accesoriu solicitării de constatare a dreptului de proprietate.

Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamantă, este de 335.645,58 RON (conform preţuirii efectuate de reclamantă prin notele de şedinţă aflate la filele 210-211 dosar tribunal).

Potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120." în consecinţă, în cauza sunt incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., soluţionarea cererilor accesorii şi incidentale fiind de competenţa instanţei care are îndreptăţirea a judeca cererea principală.

Totodată, în temeiul art. 460 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate şi cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală", capetele de cerere accesorii sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi capătul de cerere formulat în cererea principală.

Prin urmare, cum valoarea pretenţiei deduse judecăţii ia data de 14.09.2016, data înregistrării cererii de chemare în judecată, era sub valoarea de 1.000-000 lei inclusiv, recursul de faţă este inadmisibil.

Faţă de considerentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, art. 27, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data iniţierii procesului), având în vedere şi paragraful 32 din Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale, precum şi constatând cele dezlegate eu caracter obligatoriu de Înalta Curte prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că Decizia civilă nr. 1802/AP din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, nu poate ti atacată cu recurs, întrucât este pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, raportat ia data declanşării procesului.

Văzând şi dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şt analiza motivelor de casare", Înalta Curte nu va proceda şi la analizarea criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât E., reprezentând onorariu de avocat, potrivit dovezii de la fila 70 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 1802/AP din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât E.

Fără. cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.09.2018.