Jurisdiction over judicial deed in lieu of authentic deed: personal real estate action governed by defendant's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 10.01.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic vis-a-vis de terenul în suprafaţă de 30.500 mp extravilan situat pe raza comunei Priseaca, T 36, P 16, cu vecini: N - C., E- Scorniceşti, S- D., V - Ps - 278, jud. Olt.

Prin sentinţa civilă nr. 4156 din 31.05.2018, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Analizând competenţa din punct de vedere teritorial, Judecătoria Piteşti a constatat că, că terenul se afla situat în loc. Priseaca, jud. Olt, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Slatina.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 3379 din 13.08.2018, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, prin decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că "acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Competenţa teritorială de soluţionare a unui astfel de acţiuni (…) se determină în condiţiile art. 5, art. 7 şi respectiv, art. 10 pct. 1 din vechiul C. proc. civ. (…)".

Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic privind terenul în suprafaţă de 30.500 mp, categoria extravilan, situat pe raza judeţul Olt.

Din cele de mai sus, rezultă că acţiunea formulată de către reclamant, are caracterul unei acţiunii personale imobiliare, iar, competenţa instanţei pentru soluţionarea cererii reclamantului este determinată de domiciliul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ.

Un alt aspect, pe care l-a reţinut Judecătoria Slatina, este că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia de necompetenţă, în cazul acţiunii personale imobiliare, ar ii putut fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare (şi nu de către instanţă din oficiu).

Mai mult, conform notei de şedinţă şi înscrisurilor ataşate depuse de către pârât, acesta are domiciliul în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.

În concluzie, având m vedere cele reţinute anterior, Judecătoria Slatina a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Analizând conflictul negativ de competenţă în condiţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 10.01.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic vis-a-vis de terenul în suprafaţă de 30.500 mp extravilan situat pe raza jud. Olt

Prin Decizia nr. 8 din 10 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii s-a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare. Totodată, prin aceeaşi decizie în interesul legii, s-a statuat că, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare a unei acţiuni înregistrate înainte de 15 februarie 2013, se determină în pe baza dispoziţiilor art. 5, 7 şi, respectiv, art. 10 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru art. 5 din C. proc. civ. de ia 1865 este echivalent art. 107 din noul C. proc. civ., art. 7 îşi are corespondentul în prevederile art. 108-110 din noua lege procesuală, iar art. 10 pct. 1 din vechiul cod are un echivalent în dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din noul cod.

Prin urmare, instanţa a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare, prin care reclamantul urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, corelativ unei obligaţii de a face, rezultat în urma încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul B., cu privire la un bun imobil.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată ca în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 raportate la cele ale art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., care stabilesc competenţa alternativă în soluţionarea prezentei cauze, normele fiind, în acest caz, dispozitive, motiv pentru care reclamantul a avut posibilitatea să aleagă între instanţa de la domiciliul pârâtului sau instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, competenţa teritorială fiind relativă, iar normele care o reglementează, de ordine privată, având, în principiu, caracter dispozitiv.

În speţă, având în vedere natura şi obiectul dreptului exercitat pe calea acţiunii deduse judecăţii, aceasta fiind o acţiune personală imobiliară, competenţa în soluţionarea acesteia se stabileşte potrivit dispoziţiilor dreptului comun înscrise în art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază pârâtul, normă ce are caracter relativ, fiind de ordine privată.

În plus, fiind vorba despre o normă de competenţă, teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă; prin urmare, instanţei din oficiu nu îi era permis să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă de ordine privată.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Piteşti, reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între instanţe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea prime instanţei sesizate de reclamantă de la domiciliul pârâtului.

Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 130 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., Judecătoria Piteşti, ca primă instanţă sesizată de reclamantă, nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea pârâtului sau a oricărei alte părţi, declinarea competenţei în favoarea instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei.

Faţă de cele anterior arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 117 alin. (2) teza a doua C. proc. civ. coroborat cu art. 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.09.2018.