Peremption of civil appeal due to six months of procedural inaction attributable to the parties

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

La data de 5 octombrie 2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dosarul fiind trimis, spre soluţionare, prin repartiţie computerizată aleatore completului de filtru nr. 7.

Prin rezoluţia din data de 11 octombrie 2017, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 10 noiembrie 2017, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 10 noiembrie 2017, judecata cauzei a fost amânată pentru data de 24 noiembrie 2018 în vederea soluţionării cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentul contestator A.

Prin încheierea din 24.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, constatând că niciuna dintre părţile legal citate nu s-a prezentat în instanţă şi că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La data de 12.06.2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe roi în vederea discutării excepţiei de perimare a recursului, acordând termen la data de 21 septembrie 2018.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza. în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vedere adjudecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 24 noiembrie 2017, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 mai 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

În raport de considerentele reţinute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecăţii pricinii şi că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare şi actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimat recursul cu a cărui judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21.09.2018.