Expropriation compensation appeal barred by statutory exclusion of recourse on pre-2019 matters

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 1 februarie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Local al Oraşului Ghimbav a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Braşov, solicitând instanţei ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunţe o sentinţă prin care să anuleze hotărârile nr. 74 din 9.03.2012 şi nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât şi să instituie în sarcina acestuia obligaţia de a-i achita suma de 3.564.997 RON, stabilită prin HCL nr. 521 din 8.12.2011 şi care reprezintă prejudiciul cauzat S.C. A. S.A.

Prin cererea de intervenţie principală formulată în interes propriu, intervenienta Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav a solicitat: anularea Hotărârilor nr. 74 din 09.03.2012 şi nr. 271 din 22.05.201.2 de stabilire a despăgubirilor pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică, emise de Consiliul Judeţean Braşov în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate pentru expropriere; obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 3.546.997 RON stabilită cu titlu de despăgubire prin HCL nr. 521 din 08.12.2011 reprezentând prejudiciu cauzat S.C. A. S.A.; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei de 3.546.997 RON de la data de 2009-2013 şi până la data executării efective a obligaţiei de plată.

Prin încheierea nr. 931/CA din 4 octombrie 2016, instanţa a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a declinat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Braşov, reţinând, în esenţă, că, faţă de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, şi prin raportare la obiectul acţiunii introductive de instanţă şi al cererii de intervenţie principală formulată în interes propriu, care vizează anularea hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 şi nr. 271 din 22.05.2012, emise de Consiliul Judeţean Braşov şi acordarea de despăgubiri în cadrul procedurii de expropriere, prezentul litigiu este unul în materie de expropriere.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, a data de 7.11.2016, sub nr. x/2016*.

Prin sentinţa civilă nr. 168 din 6 februarie 2017, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a anulat cererea formulată de reclamant, a admis cererea de intervenţie principală, formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Braşov, şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 şi nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât; a instituit în sarcina pârâtului obligaţia de a achita intervenientei suma de 3.546.997 RON, cu titlu de despăgubire rezultată din parcurgerea procedurii de expropriere, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data de 23.09.2013 şi până la data îndeplinirii obligaţiei principale.

Împotriva acestei hotărâri a declarai apel pârâtul Consiliul Judeţean Braşov.

Prin decizia civilă nr. 1801/AP din 27 octombrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul exercitat în cauză.

Împotriva acestei ultime decizii a formulat recurs pârând, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Investită ca soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, la data de 15 ianuarie 2018, comunicarea cererii de recurs către intimaţi, precum şi întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea formalităţilor de comunicare.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Ghimbav a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

La data de 14 iunie 2018, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 59-60 şi 64 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav a depus punct de vedere, prin care a susţinut concluziile magistratului asistent raportor exprimate în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit cărora prezentul litigiu are ca obiect o cerere în materie de expropriere care nu deschide calea de atac a recursului în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluţia din 6 septembrie 2018, termen pentru judecarea recursului la 20 septembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., tară citarea părţilor.

Pentru acest termen, intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav a depus note de şedinţă, prin care a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, constând în onorariu de avocat justificat cu factura fiscală seria x nr. x în valoare de 8330 RON (fila 67 verso dosar recurs).

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă o cerere în materie de expropriere, întrucât, prin acţiunea introductivă de instanţă şi prin cererea de intervenţie principală formulată în interes propriu de Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav, s-a solicitat anularea hotărârilor nr. 74 din 9.03.2012 şi nr. 271 din 22.05.2012, emise de pârât şi obligarea acestuia ia plata sumei de 3.564.997 RON cu titlu de despăgubire rezultată din procedura exproprierii.

Dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2033 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 201S nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, cauza se circumscrie dispoziţiilor legale evocate anterior, astfel că decizia civilă nr. 1801/AP din data de 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în care se arată ca "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., redate în cuprinsul prezentei hotărâri.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză, iar, în raport de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale 451 alin. (1) din acelaşi cod, va obliga pe recurentul pârât Consiliul Judeţean Braşov la plata sumei de 8.330 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu factura fiscală seria x nr. x către intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Braşov împotriva deciziei civile nr. 1801/Ap din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe recurentul pârât Consiliul Judeţean Braşov la plata sumei de 8.330 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata Unitatea Administrativ - Teritorială Oraş Ghimbav.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.