Cassation inadmissibility in civil actions valued under 1,000,000 RON due to prior registration before constitutional unconstitutionality ruling

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 29.09.2015, sub nr. de Dosar nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei să se constate că a operat accesiunea imobiliară artificială asupra construcţiei edificate în mod abuziv de Statul Român pe terenul proprietatea reclamantului, situat în Mun. Bucureşti, ulterior preluării imobilului de către Stat, respectiv în perioada 1950-1956, urmând ca instanţa: să delimiteze (să individualizeze) partea din imobil construcţie în suprafaţă de Î54 mp reprezentând construcţia iniţială (construcţia veche) proprietatea reclamantului, edificată în baza autorizaţiei de construire nr. x din 16.06.1939 şi dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare din 05.05,1939, de partea de construcţie edificată de Statui Român în perioada 1950-1956 pe terenul menţionat, proprietatea reclamantului; să delimiteze (să individualizeze) ce parte din construcţia nouă, edificată abuziv, se afla pe terenul proprietatea reclamantului, pe terenul descris mai sus, şi ce parte din aceeaşi construcţie nouă se află pe terenul proprietatea statului, grăniţuit prin sentinţa civilă nr. 6017 din 06.10.2003 conform variantei i din expertiză (anexa 3) şi să stabilească limita (linia) de demarcaţie între cele două părţi ale construcţiei noi (conform raportului de expertiză efectuată în dosarul de grăniţuire, pe terenul reclamantului se află construcţia identificată C2, de aproximativ 77,10 mp, şi parte din terasa semiacoperită C3); să constate că a operat accesiunea imobiliară artificială în privinţa construcţiei edificate pe terenul proprietatea reclamantului şi să constate, în consecinţă, dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei construcţii, de către reclamant.

În ceea ce priveşte valoarea obiectului litigiului, prin cererea de chemare în judecată, la fila 7, reclamantul a arătat că, întrucât în cauză se invocă accesiunea imobiliară artificială cu privire la construcţia ridicată de un terţ de rea-credinţă pe terenul proprietatea reclamantului, consideră că valoarea obiectului cererii este reprezentată de valoarea construcţiei.

Prin raportare ia valorile unitare pentru anul 2015 cuprinse în Ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare din Municipiul Bucureşti publicat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, a apreciat că partea din construcţie în privinţa căreia operează accesiunea are o valoare de 47.031 euro, respectiv 208,417 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 05.10.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Statul Român. A admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin accesiune imobiliară asupra părţii din construcţia edificată de către stat în perioada 1950-1956, pe terenul proprietatea sa, situat în mun. Bucureşti, reprezentată haşurat cu culoare roşie pe schiţa nr. 2 din raportul de expertiză întocmit de exp. B., de la fila 136 dosar, constând în partea din construcţia C2 (în suprafaţă construită de 77,10 mp) şi parte din terasa semiacoperită C3 (în suprafaţă de 30,15 mp), inclusiv partea adăugată la demisol, între aceleaşi limite, restul construcţiei de pe terenul proprietatea reclamantului (construcţia CI cu demisol şi parter înalt, în suprafaţă de 164,75 mp) fiind proprietatea sa exclusivă, iar restul de construcţii de pe terenul proprietate de stat fiind proprietatea statului (terasă C4, parţial terasă C3 şi demisol aferent şi parţial C2). A obligat pe pârâţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

În apel a fost formulată cerere de intervenţie accesorie în favoarea pârâţilor Primăria Municipiului Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice de către intervenientele C. şi D., prin care au solicitat admiterea cererii, admiterea apelurilor formulate în cauză, cu consecinţa schimbării, în tot, a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.

Prin Decizia civilă nr. 699/A din 20.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general împotriva sentinţei atacate, în contradictoriu cu intimaţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A., C. şi D. şi, în parte, cererea de intervenţie accesorie, formulată de interveniente în favoarea Primăriei Municipiului Bucureşti. A respins apelul apelantului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi cererea de intervenţie formulată în favoarea acestuia. A schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că a respins acţiunea faţă de Primăria Municipiului Bucureşti prin primar general, pentru lipsa capacităţii procesuale. A menţinut, în rest, sentinţa.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs principal pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar reclamantul A. a formulat recurs incidental.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 8 mai 2018.

Prin rezoluţia din data de 24 mai 2018 s-a dispus comunicarea cererilor de recurs către toate părţile din proces.

În cauză, intimatul A. a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

S-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea discutării admisibilităţii celor două recursuri, în raport de Decizia nr. 52 din 18.06.2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17 iulie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursurilor, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Înalta Curte reţine că, prin demersul judiciar, reclamantul A. a solicitat să se constate că a operat accesiunea imobiliară artificială în privinţa construcţiei edificate în mod abuziv de Statul Român pe terenul proprietatea acestuia, situat în situat în Mun. Bucureşti, ulterior preluării imobilului de către Stat, respectiv în perioada 1950-1956 şi, în consecinţă, să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei construcţii de către reclamant.

Această acţiune, prin care se urmăreşte dobândirea unui drept de proprietate asupra unui bun - construcţia edificată pe terenul ce aparţine reclamantului, este o acţiune patrimonială, evaluabilă în bani, la valoarea construcţiei.

Preţuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, si nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii, în caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi".

Se reţine astfel că valoarea obiectului litigiului are relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigii evaluabile în bani.

La fila 7 din acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul a apreciat că partea din construcţie în privinţa căreia operează accesiunea are o valoare de 47.031 euro, respectiv 208.417 RON, prin raportare la calculul efectuat pe baza valorilor unitare orientative pentru anul 2015, cuprinse în Ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare din Municipiul Bucureşti, publicat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România.

De altfel, valoarea indicată a fost confirmată de apărătorul recurentului reclamant şi prin susţinerile orale de la termenul de judecată când a fost pronunţată prezenta decizie.

În cauză, celelalte părţi nu au contestat valoarea obiectului litigiului.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute ia art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.'"

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă, că hotărârile pronunţate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a efectelor deciziei Curţii Constituţionale, se constată că aceasta îşi va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". în schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanţei de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cura prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanţă, astfel încât suprimarea sau recunoaşterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condiţiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare şi a cerinţelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, modificarea dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituţie, potrivit căreia, de la data publicării, deciziile (n.n. Curţii Constituţionale) sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "mimai pentru viitor", nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Din prevederile textului constituţional rezultă că efectul declarării neconstituţionalităţii unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenţei acesteia, decizia Curţii Constituţionale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituţională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situaţiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituţională a arătat că efectul ex nune al actelor instanţei de contencios constituţional, "constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Aşa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speţă, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată ia data de 29 septembrie 2015, aşadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar daca ulterior, pe parcursul soluţionării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condiţiile de admisibilitate a cailor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispoziţiilor legale, survenită, pe parcursul procesului, nu este de natură să le influenţeze.

În acest sens, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial. al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, astfel că, de la această dată, în raport de dispoziţiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., este obligatorie pentru instanţe.

În consecinţă, în raport de Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17.07.2018, Decizia nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale nu este incidenţă în cauza de faţă, hotărârea recurată fiind supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenţia Curţii Constituţionale asupra conţinutului acestei norme.

Aşa fiind, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii, decizia instanţei de apei, atacată cu recurs, a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, care deschide calea de atac a recursului, în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile exercitate în speţa.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curţii de apel a fost menţionată calea de atac a recursului, nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile formulate de pârâtul Starul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 699/A din 20 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.