Prematurity of appeal against interlocutory denial of judicial recusal

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 03 mai 2018, petenta A., prin procurator B., a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată C17A/AS-LM, respectiv a domnilor judecători C. şi D., în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva membrilor completului de judecată CI 7A/AS-LM.

Decizia a fost pronunţată cu menţiunea căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat recurs, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 29 mai 203 8 şi repartizat completului de filtru CF 5.

2 în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 7 iunie 2018 şi comunicat părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

De asemenea, prevederile alin. (2) ale aceluiaşi text de lege, dispun că încheierea prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea, cea prin care s-a încuviinţat recuzarea şi încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut de art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, respectiv încheierile prin care se încuviinţează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind însă evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecăţii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care sa fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părţilor pe durata judecării cauzei în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza.

În speţă, recurenta supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petenta A. împotriva membrilor completului de judecată C17A/AS-LM, cerere formulată în cadrul dosarului nr. x/2015, având ca obiect contestaţie decizie de concediere, cu termen de judecată la data de 11 septembrie 2018.

Textul legal anterior redat instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluţionat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 21 mai 2018, cauza nu era încă soluţionată, având termen de judecată stabilit la data de 11 septembrie 2018.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deşi prevăzută de lege, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii - odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluţionare a cauzei.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a fost promovată anterior soluţionării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, faţă de dispoziţiile art. 53 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur, recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.