Negative jurisdictional conflict: binding effect of cassation court's jurisdictional determination under Article 315 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 104/S/2015. Tribunalul Braşov a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov în contradictoriu cu pârâţii A. B., Stalul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Ministerul Culturii. Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi Muzeul Judeţean de Etnografie.

A fost respinsă cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul Judeţul Braşov şi cererea de intervenţie accesorie. în interesul reclamantului, formulată de acelaşi intervenient. De asemenea a fost respinsă cererea pârâtului Muzeul de Etnografie de acordare a cheltuielilor de judecată,

Prin Decizia nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul declarat de intervenientul în interes propriu Unitatea Administrativ Teritorială Braşov împotriva sentinţei civile nr. 104/S/2015 pronunţată de Tribunalului Braşov, secţia a I-a civilă, în Dosar nr. x/2011,

A fost admis, în parte, apelul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, şi în consecinţă a fost admisă, in parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Judeţean Braşov In contradictoriu cu pârâţii A. şi B.

A fost admisă, în parte, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Unitatea Administrativ Teritorială Braşov, şi în consecinţa au fost obligaţi pârâţii A. şi B. să plătească reclamantului Consiliul Judeţean Braşov suma de 256.852 euro în echivalent RON, la momentul efectuării plăţii, reprezentând investiţii aduse imobilului situat în Braşov, înscris în CF nr. x Braşov la A+l, nr. top nou x. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Prin Decizia nr. 1482 din dala de 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie secţia I civilă, a admis recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 4 aprilie 203 7, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, pe care a casat-o. şi admiţând apelul declarat de către Consiliul judeţean Braşov şi Unitatea Administrativ Teritorială judeţul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 104/S din 2 iunie 2015 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, a anulat această sentinţă, dispunând trimiterea cauzei spre judecată în primă instanţă la aceeaşi curte de apel.

De asemenea au fost respinse recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de către experţii desemnaţi de către instanţă.

S-au constatat nule recursurile declarate de către reclamantul Consiliul Judeţean Braşov şi de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială - Judeţul Braşov, împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 04 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curţii de Apel Braşov, această instanţă a pronunţat Decizia civilă nr. 479 din 19.04.2018, prin care fiind admisă excepţia necompetenţei materiale s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în primă instanţă a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a pronunţa această decizie. Curtea de Apel Braşov a reţinut în esenţă că dispozitivul deciziei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conţine o aparentă contradicţie. în sensul că se dispune ca judecata în primă instanţă să se facă de către Curtea de Apel Braşov, deşi cauza nu a fost soluţionată în primă instanţă de către această curte şi nu există nici o prevedere legală care să permită judecarea unui astfel de litigiu în primă instanţă de către curtea de apel.

A mai constatat că în faza recursului nu a existat nici o critică legată de competenţa materială in primă instanţă, şi că de altfel nici în considerentele deciziei nu s-a menţionat vreun argument de natură să atribuie o asemenea competenţă curţii de apel. precum şi că, prin încheierea pronunţată la data de 22.03.2018, Înalta Curte a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1482, apreciind că soluţia pronunţată în recurs este detaliată în considerentele acesteia, şi că pârâţii ar ii de fapt nemulţumiţi de soluţia de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Curtea de Apel Braşov a reţinut de asemenea ea instanţa supremă a apreciat că. faţă de solicitarea făcută prin cererea de apel, în condiţiile art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să anuleze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în primă instanţă, iar în ultimul paragraf al considerentelor a menţionat faptul că, faţă de casarea hotărârii pronunţată în apei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă, critica privitoare la nelegalitatea admiterii cererii de intervenţie accesorie nu a mai fost analizată.

În concluzie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că. prin intermediul Deciziei civile nr. 1482, Înalta Curte a urmărit trimiterea cauzei spre judecată în primă instanţe tribunalului, aceasta fiind instanţa de judecată care a soluţionat fondul pricinii în primul ciclu procesual, nefiind de conceput ca o atare judecată să se facă de către curtea de apei, cu încălcarea normelor de competenţă stabilite de C. proc. civ.

Ulterior declinării de competenţă, pârâtul Muzeul Judeţean de Etnografie, prin reprezentant convenţional, a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov.

Prin sentinţa nr. 129/S din 8 iunie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtul Muzeul Judeţean de Etnografie. şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii şi a cererilor incidentale formulate de intervenientul judeţul Braşov, prin Preşedintele Consiliului Judeţean, în favoarea Curţii de Apel Braşov.

S-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, s-a dispus suspendarea judecăţii, şi trimiterea dosarului la Înalta Curte a de Casaţie şi Justiţie. în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr. 1482 din 5.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 62/Ap din 4.04.2017 a Curţii de Apel Braşov, şi în consecinţă a fost casată decizia recurată. admis apelul declarat de Consiliul Judeţean Braşov şi de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 104/S din 2.06.2015 a Tribunalului Braşov; fiind anulată sentinţa şi trimisă cauza spre judecată In primă instanţă la aceeaşi curte de apel.

Au fost respinse recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva "încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de experţii desemnaţi de către instanţă'".

Au fost constatate nule recursurile declarate de reclamant şi de intervenient împotriva Deciziei civile nr. 62/Ap din 4.04.2017 a Curţii de Apel Braşov.

Astfel, tribunalul a constatat, potrivit acestei decizii, că în mod explicit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Braşov. această dispoziţie fiind cuprinsă în dispozitivul deciziei, că această parte a hotărârii judecătoreşti ce intră în puterea lucrului judecat, reflectă soluţia adoptată de instanţă cu privire la toate cererile principale şi accesorii şi trebuie să cuprindă în termeni imperativi şi lipsiţi de orice echivoc soluţia adoptată.

Prin urmare, câtă vreme împotriva soluţiei pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost admisă o cale extraordinară de atac şi. In egală măsură, şi cererea de lămurire (care poate privi numai dispozitivul, conform art. 2811 alin. (1) C. proc. civ.) a, fost respinsă, iar instanţa de recurs nu a procedat nici la îndreptarea unei eventuale erori materiale, la cerere sau din oficiu, instanţa de trimitere este ţinută de dispozitivul acestei hotărâri, potrivit căreia cauza este trimisă spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

Tribunalul a reţinut de asemenea că există o distincţie clară între judecata în primă instanţă şi judecata în fond, aceasta putând avea Ioc şi după casarea/anularea hotărârii atacate, în faţa instanţelor de control judiciar. însă în considerentele hotărârii se arată că, având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi faptul ca nu se poate face aplicarea art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pentru că numai apelanta a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în temeiul aii. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursurile pârâţilor au fost admise, iar Decizia nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, casată în sensul reţinut prin dispozitiv".

Conform textului de lege menţionat de instanţa de recurs, modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3. 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

În speţă, instanţa a cărei hotărâre a fost recurată este Curtea de Apel Braşov, iar în condiţiile casării hotărârii acestei instanţe, pentru administrarea de probe noi (această indicaţie fiind dată în considerentele deciziei de casare), precum şi ale anulării sentinţei instanţei de fond, prevederile art. 297 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. nefiind aplicabile. după cum reţine Înalta Curte, în mod logic singura instanţă competentă să re judece cauza în fond este Curtea de Apel Braşov, ea urmare a casării hotărârii pronunţate de aceasta.

Faţă de conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, Înalta Curte reţine următoarele;

Prin Decizia nr. 1482 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, şi în consecinţă a fost casată decizia, admis apelul declarat de către Consiliul, judeţean Braşov şi Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 104/S din 2 iunie 2015 a Tribunalului Braşov, secţia I civilă, ce a fost anulată, dispunându-se trimiterea cauzei spre judecată în primă instanţă la aceeaşi curte de apel. De asemenea au fost respinse recursurile declarate de pârâţii A. şi B. împotriva încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de către experţii desemnaţi de către instanţă.

Este real ea verificarea respectării normelor de competenţă se realizează atât de instanţa învestită cu judecarea litigiului, la cererea părţilor sau din oficiu, cât şi pe calea controlului judiciar, de către instanţele superioare învestite cu judecata căilor de atac. numai că în acest din urmă caz, hotărârea instanţei de control judiciar prin care se statuează cu privire la competenţa unei instanţe de a soluţiona litigiul este obligatorie. atâta timp cât aceasta este irevocabilă.

În raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. conform cărora . în caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesitaţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului "Înalta Curte constată că prin decizia de casare sus enunţată, instanţa de recurs a statuat cu putere obligatorie asupra competenţei materiale în soluţionarea cauzei în rejudecare, în sensul că aceasta revine în primă instanţă curţii de apei care a pronunţat decizia casată, respectiv Curţii de Apel Braşov.’’

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că modalitatea în care instanţa de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios ce vizează competenţa în primă instanţă a Curţii de Apel Braşov în soluţionarea cauzei înlătură orice posibilitate de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării cauzei.

Cum această rezolvare dată de instanţa de casare este obligatorie pentru instanţa de rejudecare în conformitate cu dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa în favoarea căreia s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţa, respectiv Curtea de Apel Braşov are obligaţia de a rejudeca cauza în sensul şi limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare.

Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătoreşti se impun, deopotrivă atât părţilor cât şi instanţei ulterioare, neputând fi ignorate efectele unei judecăţi anterioare, care a tranşai definitiv un aspect al litigiului,

Or. în condiţiile în care se readuce în dezbaterea judiciară, după casare, problema competenţei materiale a instanţei, deşi această problemă de drept a fost dezlegată cu putere obligatorie prin decizia de casare, Înalta Curte reţine că în cauză au fost ignorate efectele pe care ie produce autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor jurisdicţionale irevocabile în interiorul aceluiaşi proces faţă de prevederile art. 315 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 22 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a cauzei urmează a li stabilită în favoarea Curţii de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.