Appeal against interlocutory order referring constitutional unconstitutionality exception is inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (reclassified as an appeal) filed by four appellants against a court of appeal decision that referred a constitutional unconstitutionality exception to the Constitutional Court. The underlying dispute involved a civil claim by the appellants to challenge a partial validation decision of the National Commission for Compensation of Immovable Property, resulting in a lower court order for the Commission to fully validate a municipal housing allocation decision and issue a compensation decision for a specified number of points; both parties appealed this first-instance judgment. The appellate court suspended proceedings to refer the unconstitutionality of Article 21(6) of Law no. 165/2013 (as amended) to the Constitutional Court, and the appellants attempted to attack this referral order. The High Court held that, under Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code and a contrario interpretation of Article 29(5) of Law no. 47/1992, only the order rejecting a referral as inadmissible is appealable, whereas the order admitting the referral to the Constitutional Court is not subject to any judicial remedy; consequently, the appeal against the referral order was dismissed as inadmissible, leaving the constitutional referral pending and the original civil dispute suspended.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992; Appeal against interlocutory order referring constitutional unconstitutionality exception is inadmissible: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 17 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis, în parte, contestaţia formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., a dispus anularea Deciziei de validare parţială nr. 7521 din 03.03.2016, a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să valideze integral Dispoziţia nr. 3820 din 14.11.2006 emisă de primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea şi să emită decizie de compensare prin 471.660 puncte în favoarea reclamanţilor, împotriva acestei sentinţe, atât reclamanţii, cât şi pârâta au declarat apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La data de 15 martie 2018, instanţa a rămas în pronunţare asupra apelurilor formulate în cauză şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2017 care a aprobat cu modificări O.U.G. nr. 98/2016, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 şi art. 20 din Constituţie şi a amânat pronunţarea la data de 29.03.2018, iar ulterior, la data de 03.04.2018.
Prin încheierea de şedinţă din data de 3 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2017 care a aprobat cu modificări O.U.G. nr. 98/2016, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 şi art. 20 din Constituţie.
Această încheiere a fost pronunţată tară cale de atac.
La data de 11 aprilie 2018, reclamanţii A., B., C. şi D. au formulat calea de atac a apelului, ulterior recalificată ca şi recurs, împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La data de 12 aprilie 2018 avocatul recurenţilor reclamanţi a depus cerere de renunţare la judecata căii de atac, de care instanţa nu a ţinut cont, pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, astfel cum s-a reţinut în practicaua acestei decizii.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
Conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora".
Din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 rezultă că este supusă recursului numai încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Per a contraria, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu este supusă niciunei căi de atac, concluzie justificată şi de faptul lipsei de interes în promovarea căii de atac în cazul în care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Cum în cauză, prin încheierea din data de 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, rezultă că este inadmisibil recursul îndreptat împotriva respectivei încheieri.
În consecinţă, încheierea din data de 3 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin urmare, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanţi împotriva încheierii susmenţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva încheierii din data de 3 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20.09.2018.