Road accident damages barred from cassation appeal by pre-2017 monetary threshold under Law 2/2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2016 pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia I civilă, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul de protecţie a victimelor străzii, ulterior fiind introdus în cauză, în temeiul Legii nr. 132/2017, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi cu intervenientul forţat B. (în calitate de persoană responsabilă de producerea accidentului rutier), obligarea pârâtului de ordin la plata sumei de 500.000 RON daune morale, la plata sumei de 325,92 RON daune materiale, ia plata sumei de 850 RON lunar rentă de la data producerii accidentului până la dobândirea integrală a capacităţii de muncă şi la plata sumei de 50.000 RON daune pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Prin sentinţa nr. 1297/F din 27 noiembrie 2017 Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România să plătească reclamantului suma de 176,46 RON daune materiale şi suma de 25.000 RON daune morale; a respins celelalte pretenţii deduse judecăţii, ca neîntemeiate; a obligat pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a fost obligat să plătească reclamantului suma de 936,74 RON cheltuieli de judecată vizând cheltuieli deplasare şi trimiteri poştale şi a luat act că vor fi solicitate pe cale separată cheltuieli privind onorariul avocaţial; a obligat acelaşi pârât, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, să plătească Statului Român suma de 1.360,3 RON cheltuieli judiciare, sumă ce reprezintă cheltuieli de care a beneficiat reclamantul de scutire de la plata taxei judiciare de timbru stabilită în acest litigiu pentru pretenţiile admise.

Prin decizia nr. 71/A din 25 aprilie 2018 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. reclamantul A., arătând următoarele:

- Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1385, 1387, 1388 şi 1391 C. civ., respectiv în mod greşit a apreciat asupra cuantumului despăgubirii acordate a reclamantului, neacordării sumelor de 850 RON cu titlu de rentă lunară şi de 50.000 RON solicitată pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă.

- Instanţa de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce priveşte reţinerea unui procent de culpă atât în sarcina lui C., cât şi în sarcina reclamantului, hotărârea fiind dată cu încălcarea an. 3 371 C. civ. şi art. 28 din Ordinul nr. 14/2011 CSA;

- Decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 49 din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv nu a fost avut în vedere art. 49 pct. 2 lit. d) din actul normativ care instituie regula conform căreia despăgubirile în cazul vătămărilor corporale se stabilesc conform legislaţiei şi jurisprudenţei din România. Deşi au fost depuse seturi întregi de hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţele naţionale în speţe similare, instanţele anterioare nu au ţinut cont de acestea.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 29.06.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu simt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea in porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Cluj este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 27 iulie 2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, B., obligarea pârâtului de ordin la plata sumei de 500.000 RON daune morale, la plata sumei de 325,92 RON daune materiale, la plata sumei de 850 RON lunar rentă de la data producerii accidentului până la dobândirea integrală a capacităţii de muncă şi la plata sumei de 50.000 Iei daune pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 71/A din 25.04.2018 a Curţii de Apel Cluj nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 71/A din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în judeţul Bistriţa-Năsăud şi cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă Profesională de Avocaţi "D." din judeţul Cluj împotriva Deciziei nr. 71/A din 25 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B., cu domiciliul în judeţul Bistriţa-Năsăud, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în Bucureşti, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, cu sediul ales in Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.