Defamation appeal barred as inadmissible below RON 1,000,000 threshold
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the plaintiff's appeal as inadmissible, thereby upholding the prior decisions that had dismissed her defamation action seeking moral damages of RON 50,000, an order to cease defamatory acts, and publication of the judgment. The court held that, because the case was filed on 24 November 2016—before the publication of Constitutional Court Decision No. 369/2017, which struck down the ban on appeals in claims up to RON 1,000,000—the appeal regime under Article 18(2) of Law No. 2/2013 applied, and claims under that monetary threshold were not subject to appeal. Under Article 457(1) of the Civil Procedure Code, a judgment may be challenged only through appeals provided by law, regardless of the indications in its operative part, so the appeal was inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 din Legea nr. 134/2010, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, art. 27 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Defamation appeal barred as inadmissible below RON 1,000,000 threshold: Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1113 din 7 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a lII-a civilă, a respins acţiunea formulată de A. în contradictoriu cu B., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 Iei cu titlu de daune morale aduse onoarei, demnităţii, cinstei, prestigiului şi reputaţiei, precum şi a demnităţii umane a reclamantei; obligarea la încetarea actelor de defăimare referitoare la reclamantă şi obligarea la publicarea, pe cheltuiala pârâtului, a hotărârii judecătoreşti definitive, în trei numere consecutive într-un ziar de acoperire naţională, precum şi pe site-ul SMI al instituţiei CNRL S.A.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea, de Apel Bucureşti, secţia, a lII-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 171/A din 23 februarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A.
Potrivit rezoluţiei din 9 mai 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimatului - pârât, care nu a formulat întâmpinare în cauză.
La data de 2 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, la 2 iulie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, tară citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.
La data de 19 iulie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentei, prin care s-a solicitat admiterea recursului, în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, Decizia Înaltei Curţi nr. 52/2018 şi data formării dosarului la instanţa supremă, respectiv 8 mai 2018.
Analizând recursul, Înalta Curte constata că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.
Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.
Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".
Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).
Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, contrar susţinerii recurentei, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţa se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.
Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 24 noiembrie 2016, s-a solicitat de către reclamantă obligarea pârâtului la plata daunelor morale în suma de 50.000 RON.
Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 171/A din 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.
Se reţine totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 171/A din 23 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.