Appeal over 204,000 RON apartment-value claim inadmissible under pre-2017 no-appeal threshold; appellate award stands.

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 209 din 16 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind prescrisă.

Prin Decizia nr. 802/A din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a anulat-o şi, evocând fondul, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 204.000 RON reprezentând preţul de piaţă al apartamentului situat în Bucureşti, precum şi la plata sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată (fond - onorariu avocat şi onorariu expertiză).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti

Potrivit rezoluţiei din 13 aprilie 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimaţilor - reclamanţi, iar la 16 mai 2018, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de aceştia.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 3 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 iulie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, tară citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.

La data de 13 iulie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere la raport al recurentului, prin care s-a opinat în sensul admisibilităţii recursului, faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 şi Decizia Înaltei Curţi nr. 52/2018, având în vedere că decizia atacată a fost pronunţată ulterior datei de 20 iulie 2017.

Prin punctul de vedere la raport depus de intimaţii - reclamanţi s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, faţă de criteriul valoric al pretenţiilor deduse judecăţii şi data formulării acţiunii.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2038 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28 aprilie 2016, s-a solicitat de către reclamanţi obligarea pârâtului la plata sumei de 221.000 RON reprezentând preţul de piaţă al apartamentului situat în Bucureşti.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 802/A din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Nu pot fi primite astfel susţinerile recurentului din punctul de vedere la raport referitoare la admisibilitatea recursului, observându-se că acesta s-a raportat la data pronunţării deciziei atacate, contrar celor reţinute prin decizia Înaltei Curţi nr. 52/2018, din a cărei minuta a citat incomplet.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Deciziei nr. 802/A din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.