Recurs inadmissible for claims under 1,000,000 RON despite cumulative joint pleading: individual claim values determine jurisdictional threshold

Prin sentinţa nr. 4206 din 29 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis, în parte, cererea principală.

A obligat-o pe pârâta A. S.A. să plătească către reclamantul B. 100.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitei C., 100.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitului D.; către reclamanta E., 100.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi 2.997,99 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitului D.; către reclamantul F., 100.000 curo, echivalent în RON la cursul BNR la data plaţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitului D.; către reclamanta G. 100.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi 9.466,56 RON, cu titlu de daune materiale pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitei C.; către reclamantul H., 100.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul numitei C.; către flecare dintre reclamanţi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, aferente sumelor stabilite, începând cu data de 24 iulie 2015 şi până ia plata efectivă a debitului. S-au respins celelalte pretenţii, solicitate în cadrul cererii principale, ca neîntemeiate. S-a respins cererea formulată în subsidiar ca fiind rămasă fără obiect. S-a admis, în parte, cererea conexă formulată în principal de B., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 75,000 euro, echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii, cu titlu de daune morale, precum şi 2.052,94 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea corporală, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere, aferente sumei stabilite, începând cu data de 24 iulie 2015 şi până la plata efectivă a debitului. Au fost respinse celelalte pretenţii, solicitate în principal în cadrul cererii conexe, ca neîntemeiate. A fost respinsă cererea conexă formulată, în subsidiar, de reclamantele E. şi G., ca fiind rămasă tară obiect. A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 8.479,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 2358/A din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul principal promovat de pârâta A. S.A. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

Pe cererea principală: a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantul B. a câte 30.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru decesul fiecărui părinte, la care se adăugă penalităţi în procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; către reclamantul F. a sumei de 25.000 euro, echivalent in RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru decesul fiului D., ta care se adăugă penalităţi în procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; către reclamanta E. a sumei de 25.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru decesul fiului D., la care se adăugă penalităţi în procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii si până la achitarea integrală; către reclamanta G. a sumei de 25.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru decesul fiicei C., la care se adăuga penalităţi in procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; către reclamantul H. a sumei de 25.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru decesul fiicei C., la care se adăuga penalităţi in procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală.

Pe cererea conexă: a obligat-o pe pârâtă la. plata către reclamantul B. a sumei de 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul propriu (vătămare corporală), la care se adăugă penalităţi în procent de 0,2% calculate la cuantumul daunelor morale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală; către reclamanta E. a sumei de 1932,94 RON cu titlu de daune materiale şi către reclamanta G. a sumei de 120 RON cu titlu de daune materiale, Sa care se adaugă penalităţi în procent de 0,2% calculate la cuantumurile daunelor materiale începând cu a II-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A admis apelul incident declarat de reclamanţii B., E. şi G. şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanta E. a sumei de 1.075,72 RON cu titlu de daune materiale şi către reclamanta G. a sumei de 21.253,77 RON cu titlu de despăgubiri materiale. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate. A obligat-o pe intimata S.C. A. S.A. la plata către apelanta E. a sumei de 40 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (taxă timbru).

A admis, în parte, cererea de acordare cheltuieli formulată de apelanta G. A obligat-o pe intimata S.C. A. S.A. la plata către apelanta G. a sumei de 4192 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, A dispus darea în debit a reclamanţilor pentru taxele judiciare de timbru aferente cererilor de chemare în judecată., A obligat pe reclamantul B. la plata a două taxe judiciare de timbru în cuantum de 8.092 RON. A obligat pe reclamanţii F., E., G. si H. la plata sumei de 8.092 RON fiecare cu titlu de taxă judiciară de timbru. A obligat pe reclamanta E. Sa plata sumei de 434,86 RON cu titlu de taxa judiciară de timbru.

A obligat pe reclamanta G. la plata sumei de 1.766 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru. A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamantul B. a sumei de 7.594,76 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fond (taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise) sub condiţia dovedirii achitării acestei sume de către reclamant la bugetul local. A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamantul B. a sumei de 2.899,92 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fond (taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiei admise) sub condiţia dovedirii achitării acestei sume de către reclamant ia bugetul local.

A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamanţii F., E., G. si H. a câte 3.348,65 RON pentru fiecare reprezentând cheltuieli de judecată în fond (taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise) sub condiţia dovedirii achitării acestei sume de către reclamanţi la bugetul local. A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamanta E. a sumei de 434,86 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fond (taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiei admise) sub condiţia dovedirii achitării acestei sume de către reclamantă la bugetul local.

A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. la plata către reclamanta G. a sumei de 1.766 RON reprezentând cheltuieli de judecată în fond (taxă judiciară de timbru aferentă pretenţiei admise) sub condiţia dovedirii achitării acestei sume de către reclamantă la bugetul local împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B., E., F., G. şi H.

Potrivit rezoluţiei din 17 aprilie 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimatei - pârâte, iar la 25 mai 2018, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de aceasta.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurenţii au depus răspuns ia întâmpinare la 18 iunie 2018.

La data de 3 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 iulie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea soluţionării caii de atac.

La data de 20 iulie 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurenţilor la raport, prin care au solicitat a se observa că valoarea obiectului cauzei deduse judecăţii se determină prin cumularea pretenţiilor formulate. Au susţinut că dispoziţiile art. 100 alin. (1) C. proc. civ. impun observarea valorii obiectului fiecărei pretenţii în parte numai în ipoteza în care mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună. Din interpretarea per a contraria a prevederilor acestui text de lege ar rezulta, în opinia recurenţilor, că în situaţia în care mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice care au aceeaşi cauză, trebuie să se ţină cont de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, fiind vorba de ipoteza unei participări procesuale sub aspect activ.

Recurenţii au mai opinat că adoptarea unei soluţii diferite, în sensul constatării inadmisibilităţii recursului, nu are nicio justificare legitimă şi constituie un tratament discriminatoriu.

Analizând recursul, Înalta Curte constata că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării In vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până ia 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369/30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la 9 decembrie 2015, reclamanţii au chemat în judecată pe S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâta la plata despăgubirilor civile, morale şi materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere şi dobânzilor, astfel:

- pentru B., 200.000 euro (câte 100.000 euro pentru fiecare părinte), despăgubiri morale, precum şi despăgubiri materiale în sumă de 500 euro/lună.

- pentru E., 100.000 euro, daune morale, precum şi despăgubiri materiale de 2.997,99 RON;

- pentru F., G. şi H., câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale pentru fiecare.

Contrar susţinerii recurenţilor, cuantumul acestor pretenţii nu se cumulează, potrivit art. 100 alin. (1) C. proc. civ., pentru a determina un alt regim juridic al căilor de atac.

Astfel, art. 100 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "Dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori a obiectului fiecărei pretenţii în parte".

Din interpretarea textului legal anterior citat rezultă că în situaţia în care mai mulţi reclamanţi formulează o singură cerere de chemare în judecată împotriva aceluiaşi pârât, în baza unor raporturi juridice distincte, stabilirea instanţei competente nu se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci în funcţie de valoarea fiecărei pretenţii în parte.

Împrejurarea că reclamanţii, în virtutea dispoziţiilor care reglementează coparticiparea procesuala activă voluntară şi a principiului disponibilităţii procesului civil, au ales să promoveze împreună cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia fiecare a formulat pretenţii proprii faţă de pârâtă, nu justifică, în mod legal, totalizarea valorii pretenţiilor lor.

Astfel, reclamanţii nu se află într-o situaţie de coparticipare procesuală activă obligatorie, fiecare dintre aceştia având posibilitatea de a se adresa instanţei în mod separat, pentru acordarea de despăgubiri ca urmare a faptei ilicite ce reprezintă cauza juridică a pretenţiilor lor.

Faptul că acelaşi eveniment a reprezentat cauza pentru formularea aceleiaşi cereri de chemare în judecată (legătura între raporturile juridice care justifică judecata împreună în sensul art. 100 alin. (1) C. proc. civ.), nu poate determina valoarea obiectului dedus judecăţii prin însumarea tuturor pretenţiilor reclamanţilor, întrucât raportul juridic dintre flecare reclamant în parte şi pârâtă este distinct, iar solicitarea de acordarea a despăgubirilor morale se întemeiază pe legătura de rudenie pe care fiecare dintre reclamanţi a avut-o cu victimele accidentului.

Întrucât cererea de chemare în judecată vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia nr. 2358 A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Se reţine totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., E., F., G. şi H. împotriva deciziei nr. 2358/A din 15 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.