Appeal in cassation against appeal decision on superficies rights and compensation claim declared inadmissible due to statutory value limit

Prin sentinţa nr. 274 din 7 martie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii modificate. A respins, ca inadmisibilă, cererea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., asistată de ocrotitor legal B. A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei formulată de B.

Prin Decizia nr. 840/A din 12 octombrie 2017, Curtea ele Apel Bucureşti, secţia, a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a anulat-o, în parte şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecarea cererii subsidiare având ca obiect constatarea existenţei dreptului de creanţă şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri şi a cererii de intervenţie accesorie. A menţinut soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii principale având ca. obiect constatarea existenţei dreptului de superficie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B. şi B.

Potrivit rezoluţiei din 24 aprilie 2018, s-au comunicat motivele de recurs intimatului - reclamant, iar la 30 mai 2018, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de acesta, prin care s-a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentele au depus răspuns la întâmpinare la 11 iunie 2018.

La data de 3 iulie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 iulie 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 19 septembrie 2018, în camera de consiliu, tară citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.

La data de 17 iulie 2018, a fost înregistrată cererea formulată de recurente de renunţare la judecata cererii de recurs, având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte prin Decizia nr. 52/2018.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) a! Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legai menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 şi nr. y/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire ia art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti este pronunţată într-un litigiu început anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional, şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 4 noiembrie 2014, s-a solicitat să se constate că reclamantul este titularul unui drept de superficie asupra imobilului casă de locuit şi asupra terenului de sub construcţie, precum şi curte în suprafaţă totala de 350 mp, constând în drept de proprietate asupra construcţiei şi drept de folosinţă asupra terenului pe care a fost edificată această construcţie sau, în subsidiar, să se constate dreptul de creanţă al reclamantului faţă de pârâtă, cu privire la imobil, constând în valoarea construcţiei edificate (potrivit cererii modificatoare), valoarea de impunere a imobilului (construcţie) fiind de 336.874,74 RON.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care Decizia nr. 840/A din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Se reţine totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Referitor la cererea de renunţare la judecata recursului, se constată că aceasta a fost trimisa prin poştă, nefiind astfel întrunite condiţiile stipulate la art. 406 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. - care presupun verificarea identităţii celui care îşi manifestă această voinţă procesuală, concretizată într-un act de dispoziţie - pentru a putea fi primită, în ceea ce priveşte solicitarea intimatului - reclamant, formulată prin întâmpinare, de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă în condiţiile în care partea nu a tăcut dovada respectivelor cheltuieli.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtele B. şi B. împotriva Deciziei nr. 840/A din 12 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge solicitarea intimatului-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.