Admissibility of cassation for monetary claims under 1,000,000 RON initiated before the 2017 constitutional ruling on the statutory appeal ban.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 23 octombrie 2015, reclamanta Parohia Ortodoxă Bodeşti a formulat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar, acţiune în constatare cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilelor biserică, casă parohială şi cimitir în suprafaţă de 2.700 mp, pe care le-a apreciat la suma de 600.000 RON.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 1890 şi urmat. C. civ. 1864 şi art. 35 C. proc. civ.

Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 487 din 8 martie 2017, a admis, în parte, acţiunea. A constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor: biserică cu hramul "Sf. Cuv. Parascheva" situată în judeţul Iaşi, cu suprafaţă de 211 mp, determinată prin punctele de contur "14-35 în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, planşa 4, anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar A., plan care face parte integrantă din hotărâre şi casă parohiala, în suprafaţă de 113 mp, delimitată de punctele de contur 6-U în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, planşa 3, anexă la acelaşi raport de expertiză. A respins, ca nefondată, cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 2.700 mp cu destinaţia de cimitir. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.194 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanta a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1890 şi art. 1847 C. civ., respectiv să posede bunul în intervalul de 30 de ani, iar posesia sa fie utilă, continuă, neîntrerupta, paşnică, publică şi sub nume de proprietar, pentru biserică şi casa parohială.

În ceea ce priveşte cimitirul, instanţa a constatat că potrivit art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 coroborat cu pct. 3 din Lista anexa 1 la lege, cimitirele comunale fac parte din domeniul public local al comunei.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 873 din 28 noiembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în parte. A constatat că Parohia Ortodoxă Bodeşti a dobândit dreptul de proprietate - prin uzucapiunea de 30 de ani - asupra terenului cu destinaţia de cimitir, în suprafaţă de 2400 mp, conform raportului de expertiză şi planului de amplasament şi delimitare a imobilului, planşa nr. 2, anexă la raportul efectuat de expert tehnic A., situat în judeţul Iaşi, tarlaua x, parcela x. A păstrat dispoziţia de respingere a cererii privind constatarea dobândirii, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra terenului cu destinaţia de cimitir în suprafaţă de 697 mp. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin deciziei. A respins apelul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat-o pe pârâtă să plătească apelantei - reclamante suma de 550 RON cheltuieli de judecată în apel.

S-a notat, în ceea ce priveşte imobilul cu destinaţia cimitir, pe de o parte, ca art. 1844 C. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţa, deoarece respectivele terenuri nu fac parte din categoria la care se referă textul de lege, nefiind exceptate de a fi obiect al dreptului de proprietate privată, iar pe altă parte, că nici raţionamentul tribunalului fundamentat pe art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 nu este corect, având în vedere că la data intrării acesteia în vigoare, termenul de 30 de ani, necesar prescripţiei achizitive, era deja împlinit.

Cu privire la suprafaţa de 697 mp cu destinaţia de cimitir, curtea de apel a observat că aceasta a intrat în proprietatea apelantei - reclamante ca urmare a donaţiei, rezultând că nu se poate constata dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.

Cu privire la apelul pârâtei, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., deoarece situaţia vizată de textul de lege se referă la recunoaşterea totală a pretenţiilor reclamantului, iar în speţă, apelantul - pârât a recunoscut parţial pretenţiile reclamantei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia prin Primar, ale cărui motive nu au fost. circumscrise formal în cele cuprinse la art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale din materia uzucapiunii dar şi a celor care reglementează regimul juridic al dreptului de proprietate publică, motiv pentru care a solicitat schimbarea acesteia, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, asupra terenului cu destinaţia de cimitir, în suprafaţă de 2.400 mp. A solicitat, de asemenea, admiterea apelului propriu referitor la cheltuielile de judecată, stabilite la fond şi apel.

A apreciat ca fund corect aplicate dispoziţiile art. 1844 C. civ. de la 1864, potrivit cărora nu se poate prescrie domeniul lucrurilor, care, prin natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiect al dreptului de proprietate privată ci sunt scoase afară din comerţ.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, a solicitat a se observa că în mod greşit a fost obligată la plata acestora, întrucât nu a fost parte căzută în pretenţii (s-a admis acţiunea reclamantei pentru ceea ce a solicitat şi s-a respins pentru ce a solicitat respingerea), neavând deci nicio culpă procesuală.

la data de 20 martie 2018, în termen legal, intimata - reclamanta Parohia Ortodoxă Bodeşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea cererii de recurs pentru neindicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.

Dacă se va trece peste excepţia ridicată, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurenta a depus răspuns la întâmpinare la 10 aprilie 2018.

Cu privire la excepţia nulităţii a solicitat respingerea acesteia, urmând a se observa, prin prisma art. 489 alin. (1) C. proc. civ., că recursul a fost motivat (în termenul legal) deşi nu s-a indicat expres şi temeiul din art. 488 din cod în care se încadrează motivele.

Pe fond, a solicitat înlăturarea apărărilor formulate prin întâmpinare.

La data de 2 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 3 mai 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 21 mai 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al recurentei, prin care a solicitat a se sesiza Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ. cu privire la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, Totodată, a considerat că recursul este admisibil, decizia instanţei de control constituţional fiind de imediată aplicare tuturor proceselor în curs.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute Sa art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, s-a solicitat de către reclamantă, prin acţiunea promovată, să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor biserică, casă parohială şi cimitir în suprafaţă de 2.700 mp, pe care ie-a apreciat la suma de 600.000 RON.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 23 octombrie 2015, anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Iaşi, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei - reclamante, formulată prin întâmpinare, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă în condiţiile în care partea nu a tăcut dovada respectivelor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială comuna Scânteia, prin primar împotriva Deciziei nr. 873 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Respinge solicitarea intimatei - reclamante Parohia Ortodoxă Bodeşti de obligare a recurentei la piaţa cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.