Inadmissibility of cash appeal in monetary claims under 1,000,000 RON initiated before constitutional review of time-limit bar

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 22 septembrie 2015, A. şi B. au solicitat, în principal, în temeiul art. 501 din Legea nr. 10/2001, obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a preţului de piaţă al imobilului situat în Bucureşti, imobil cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 în baza. contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 21 octombrie 1996. în subsidiar, reclamanţii au solicitat, în temeiul art. 1337 şi art. 1341 C. civ., obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice în solidar cu Municipiul Bucureşti prin primar general la plata preţului imobilului, actualizat cu indicele de inflaţie şi a diferenţei dintre valoarea actualizată a preţului achitat şi valoarea de circulaţie a bunului la data de 11 octombrie 2013, data pronunţării de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a Deciziei nr. 927/A în Dosarul nr. x/2010.

Imobilul a fost evaluat prin acţiune ia suma de 271.685 RON, echivalentul a 61.427 euro, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în Dosarul nr. x/2010.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 806 din 26 mai 2017, a admis excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Municipiului Bucureşti prin primar general şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca introdusă împotriva unor persoane tară calitate procesual pasivă. A respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a admis, în parte, acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 220.315 RON reprezentând preţui de piaţă al imobilului ia data de 11 octombrie 2013. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 2.700 RON, reprezentând onorariu expert 200 RON, din totalul de 1.200 RON solicitat şi onorariu avocat 2.500 RON din totalul de 7.735 RON solicitat.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanţii se găsesc în ipoteza reglementată de art. 501 din Legea nr. 10/2001, fiind îndreptăţiţi la restituirea preţului de piaţa al imobilului, în condiţiile în care prin Decizia civilă nr. 1178/2014 a Curţii de Apel Bucureşti s-a constatat cu putere de lucru judecat că actul de înstrăinare în baza Legii nr. 112/1995 a fost încheiat cu bună - credinţă de reclamanţi.

Prin Decizia nr. 48/A din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 61,600 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, la cursul oficial al BMR, reprezentând preţul de piaţă al imobilului la data efectuării expertizei. L-a obligat pe pârât la plata către reclamanţi a sumei de 1.000 RON reprezentând diferenţă onorariu expert. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A respins apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi hotărâri.

Curtea de apel a constatat, în esenţă, ca fiind fondate criticile reclamanţilor referitoare la raportarea de către tribunal la un alt moment decât cel la care s-a realizat expertiza tehnică judiciară dispusă de instanţă tocmai pentru stabilirea preţului de piaţă a imobilului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

A considerat astfel că reclamanţii nu au depus minime diligente ia încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru cunoaşterea titlului în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului, ceea ce echivalează cu nerespectarea Legii nr. 112/1995.

Recurentul a criticat decizia şi în ceea ce priveşte acordarea sumei de 61.600 euro în condiţiile în care, aşa cum a rezultat şi din obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, suma stabilită este exagerat de mare, având în vedere că reclamanţii au achiziţionat imobilul la im preţ social, preferenţial, cu mult sub preţul pieţei.

Prin rezoluţia din 14 martie 2018, motivele de recurs au fost comunicate intimaţilor - reclamanţi.

La data de 17 aprilie 2018, în termen legal, intimaţii - reclamanţi A., şi B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, sa se constate nulitatea recursului pentru nemotivare, respectiv absenţa oricărei critici prin care să se combată argumentele instanţei de apel, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 9 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 10 mai 2018, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum şi prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menţionat a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce priveşte sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speţă, s-a solicitat de către reclamanţi, prin acţiunea promovată, obligarea pârâtului la plata preţului unui imobil, evaluat la suma de 271.685 RON, echivalentul a 61.427 euro.

Totodată, se reţine că acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la 22 septembrie 2015, anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curţii de Apel Bucureşti, atacată, este pronunţată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituţionalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidenţă cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speţă stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituţional şi anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reţine totodată că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul el.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor-reclamanţi, formulată prin notele de concluzii, de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial în sumă de 1.785 RON, dovedite prin factura şi chitanţa de la dosarul, aceasta urmează a fi admisă, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Deciziei nr. 48/A din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurent la 1.785 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi A. şi B.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.