Review of appellate dismissal of labor dispute inadmissible for lack of merits eviction and abusive procedural conduct

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şt Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 iunie 2018 sub nr. x/2018, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 2430 din 14.06.2018 a acestei instanţe, despre care a arătat că este contradictorie cu sentinţa nr. 8451 din 26.05.1998 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în Dosar nr. x/1998.

În motivare, revizuentul a arătat că mai multe instanţe de judecată decât cele legale în gradele de jurisdicţie parcurse nu s-au pronunţat cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept asupra înscrisurilor determinante şi doveditoare, nule de drept, ce au stat la baza emiterii Ordinului nr. 64 din 04.06.1998 de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Revizuentul a mai arătat că până la data emiterii acestui ordin nu a avut niciun fel de sancţiune aplicată, nu a fost înregistrat cu învoiri fără plată ori absenţe nemotivate şi că înscrisurile ce au stat la baza emiterii respectivului ordin nu au respectat condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind întocmite în lipsa revizuentului, cu nerespectarea procedurii de predare-primire a mijloacelor fixe. Aceste înscrisuri nu fac dovada refuzului revizuentului de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu, astfel încât sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă a fost aplicată nelegal şi. abuziv.

De asemenea, a arătat că Decizia nr. 2430 din 14.06.2018 a Înaltei Curţi nu poate fi apreciată ca temeinică şi legală, întrucât este potrivnică sentinţei nr. 8451 din 26.05.1998 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în Dosar nr. x/1998

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desfiinţării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunţarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte asupra stabilităţii raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea "unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".

Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei,

O instanţă de recurs evocă fondul cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit faţă de modalitatea în care au făcut-o instanţele anterioare, pronunţă o soluţie proprie şi diferită de cele anterior date în aceeaşi cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în speţă, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, a fost respinsă, pentru neîntrunirea condiţiilor legale, cererea de revizuire formulată de petent împotriva Deciziei nr. 1810 din 16.05.2018 Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă.

De asemenea, prin Decizia nr. 1810 din 16.05.2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 1021 din 22.03.2018 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1021 din 22.03.2018 a fost respinsă cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 346 din 02.02.2018 a aceleiaşi instanţe; prin Decizia nr. 346 din 02.02.2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1811 din 16.11.2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1811 din 16.11.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 1315 din 22.09.2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 1315 din 22.09.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 892 din 25.05.2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 892 din 25.05.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva nr. x din 04.04.2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 649 din 04.04.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 107 din 19.01.2017 a Înaltei Curţi; prin Decizia nr. 107 din 19.01.2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire împotriva Deciziei nr. 1663 din 13.05.2016 a Înaltei Curţi, etc.

Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire şi anume, aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, condiţie impusă prin dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. şi necesar a fi îndeplinită pentru cazul de revizuire prevăzut la pct. 2, invocat de revizuent, respectiv "dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire invocate devine inutilă.

De asemenea, nu se poate reţine ca fiind întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, avută în vedere de cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., civ, între litigiul soluţionat prin Decizia nr. 2430 din 14.06.2018 a Înaltei Curţi - ce a respins pentru neîntrunirea condiţiilor legale de admisibilitate o altă cerere de revizuire iniţiată de aceeaşi parte şi litigiul soluţionat prin Decizia nr. 2478/A din 13.10.1998 a Tribunalului Bucureşti - în care s-a judecat contestaţia revizuentului formulată împotriva Ordinului de desfacere a contractului său de muncă.

Pe de altă parte, faţă de caracterul repetitiv şi nejustificat al cererilor de revizuire formulate de parte, de o manieră care corespunde unui exerciţiu abuziv al dreptului de a sesiza instanţa, concretizat în iniţierea a peste zece cereri de revizuire toate respinse ca inadmisibile, Înalta Curte va face aplicare în cauză dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., impunându-se sancţionarea revizuentului cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 700 RON.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă, iar revizuentului i se va aplica amenda judiciară în cuantum de 700 RON, conform art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2430 din 14 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În baza art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. aplică revizuentului amenda judiciară de 700 RON.

Irevocabilă.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte sancţiunea amenzii.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19.09.2018.